REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"

decenii ale secolului reprezintă o întoarcere spre tradiţional, spre tonal, spre simplificarea
scriiturii muzicale.
3. Dinamica timbrală
Percepută în sensul mişcării intra- şi inter-sonore, dinamica timbrală presupune
două ipostaze: atitudinea imitativă, aşa-numitul transfer timbral, cu referire la cântatul
melodic, şi rezultanta suprapunerilor sonore, cu aspect de interferenţă, în conjunctura
cântatului armonic sau polifonic. Cele două ipostaze sunt tributare scriiturii muzicale,
capacităţii tehnico-expresive instrumentale şi semanticii contextuale. Astfel, scriitura
omofonă include doar atitudini imitative (transfer) şi exclude fenomenul de interferenţă,
iar scriitura armonică sau polifonică poate genera, prin interferenţă, un produs sonor nou,
cu (sau fără) conotaţii imitative. Sub aspectul capacităţii tehnico-expresive, instrumentele
cu sunet conservativ, neamortizat prezintă o adaptabilitate sonoră sporită, fiind capabile
de transfer timbral atât către instrumente de acelaşi tip precum şi către tipul instrumental
opus. Instrumentele cu sunet neconservativ, amortizat, cum ar fi cele cu coarde ciupite
sau lovite, au capacităţi imitative restrânse, transferul timbral fiind sugestiv mai ales
înspre instrumentele de acelaşi tip ori înspre efectele care imită propria lor sonoritate,
emise de instrumente de tipul opus (ex. stacc. la pian - pizz. la instrumentele de coarde).
Din punctul de vedere al semanticii contextuale, cele două ipostaze pot fi revelate în
cazul lucrărilor predefinite de compozitor, cu caracter programatic (episoadele suitei
enesciene pentru pian şi vioară Impresii din copilărie, Miturile de Karol Szymanowsky,
Passacaglia din Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră de D. Şostakovici, Ciaccona
din Sonata a VII-a pentru vioară solo de M. Reger, Allegro furioso din Sonata op. 25
pentru violă solo de P. Hindemith etc.).
3.1. Transferul timbral
În cazul viorii şi al violei, transferul timbral implică antrenarea unor procedee
tehnico-expresive complexe, precum şi controlul asupra mijloacelor specifice de
exprimare instrumentală (vibrato, punctul optim de emisie, raportul dintre viteză,
cantitate şi presiune în trăsătura de arcuş). Transferul timbral este identificabil în
partitura solistică (referiri la alte surse sonore, prin procedee tehnico-expresive complexe)
11