REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"
REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"
REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
la o singură voce), Partea a II-a constituie un moment <strong>de</strong> mare lirism şi intimitate, care<br />
impune soliştilor, în egală măsură, o emisie a<strong>de</strong>cvată, cursivă şi lipsită <strong>de</strong> accentuări<br />
energice. Simplitatea formei, transparenţa armonică şi limpezimea acompaniamentului,<br />
precum şi frecvenţa terţelor (atât armonice, cât şi melodice) şi ambitusul melodic restrâns<br />
sunt elemente revelatoare pentru eleganţa şi sensibilitatea acestei părţi, asemănătoare<br />
unui duet vocal.<br />
Partea a III-a, Rondo, este organizată în trei secţiuni mari, alcătuite după schema<br />
formei <strong>de</strong> rondo şi prezintă particularitatea unei diversităţi pronunţate, atât ca scriitură<br />
(<strong>de</strong> la dublajele la terţă şi unison, la plasarea soliştilor în registre opuse şi la dialogul în<br />
contrapunct), precum şi ca aspect tonal (prin inserarea secţiunii mediane Minore, în re<br />
minor). În plan dinamic, partea finală a lucrării evoluează <strong>de</strong> la eleganţa şi rafinamentul<br />
din <strong>de</strong>but (care sugerează menuetul), la energia şi aspectul aproape militar din final.<br />
Simfonia concertantă în Re Major pentru vioară, violă şi orchestră <strong>de</strong> Carl<br />
Stamitz se remarcă prin claritatea formei şi prin modul <strong>de</strong> organizare a partiturii<br />
orchestrale: în expunerile tematice, în <strong>de</strong>zvoltări şi în concluzii orchestra este activă<br />
integral, iar în momentele solistice ansamblul poate fi redus chiar şi la o voce (cu<br />
precă<strong>de</strong>re în prelucrările tematice cu caracter <strong>de</strong> virtuozitate). Partitura violei este mai<br />
alertă, mai vivace <strong>de</strong>cât cea a viorii, în special în scriitura dialogată <strong>de</strong> tipul preluărilor<br />
tematice ori în fragmentele tratate în manieră variaţională. În dublaje, grupul solist<br />
evoluează aproape permanent la terţă, într-o interferenţă compactă, creând imaginea<br />
unui singur instrument.<br />
1.2. Wolfgang Ama<strong>de</strong>us Mozart<br />
Simfonia concertantă K 364 în Mib Major pentru vioară, violă şi orchestră<br />
(1779)<br />
Puternic impregnat <strong>de</strong> spiritul Şcolii <strong>de</strong> la Mannheim (în urma vizitei din 1777, în<br />
drum spre Paris), <strong>de</strong> preocuparea muzicienilor pentru aspectul timbral (datorată<br />
<strong>de</strong>zvoltării orchestrei <strong>de</strong> aici) şi <strong>de</strong> creativitatea acestora în domeniul formelor şi<br />
genurilor, în speţă <strong>de</strong> ineditul simfoniei concertante, Mozart îşi direcţionează creaţia<br />
următorilor doi ani spre muzica instrumentală, iar în 1779 scrie atât Simfonia concertantă<br />
în Mib Major pentru vioară şi violă K. 364, cât şi Concertul pentru două piane nr. 10 în<br />
23