ÎN TEMPLUL LUI JANUS - Institutul de Istorie

cu acest prilej. La victoria asupra lui Bekes a contribuit şi domnul Ţării Româneşti, Alexandru al II-lea Mircea,
cu un detaşamentul de 200 de ostaşi auxiliari 10 .
În urma înscăunării lui Ştefan Bàthori pe tronul Poloniei, Transilvania va fi guvernată de fratele său
Cristofor, dar în dependenţă de o cancelarie specială, constituită la Cracovia. În componenţa acesteia au intrat un
număr de nobili polonezi cu studii la celebra universitate din Padova, cultivând în Polonia spiritul umanismului şi
contribuind la întărirea lui şi în Transilvania. Întrucât universitatea din Padova, se afla pe teritoriul republicii
veneţiene, absolvenţii ei au suferit şi influenţa concepţiei politice a Veneţiei în problemele internaţionale, printre
altele în aceea a raporturilor cu turcii. Aceasta era o concepţie practică, realistă, considerând Imperiul otoman ca
un factor politic european cu care trebuia să se ajungă la o modalitate de coexistenţă, iar nu să fie tratat în spiritul
doctrinar al „cruciadei” catolice, al opoziţiei pretins ireductibile dintre creştinism şi „necredincioşi”. Din grupul
„padovanilor” face parte cancelarul polon Jan Zamoyski, ce se va înrudi prin căsătorie cu familia Bàthori 11 . De
aceeaşi formaţie va fi gruparea înalţilor demnitari umanişti care vor obţine funcţii de seamă în Transilvania şi
Polonia sau vor exercita regenţa în Transilvania într-o parte a domniei lui Sigismund Bàthori (Forgàch,
Kovacsóczi, Berzeviczi, Gyulai Pál, Baltazar Bàthori).
Între anii 1572-1574, când tronul Poloniei a fost fie vacant, fie deţinut de efemerul şi insignifiantul
Henric de Valois, în Moldova are loc eroica ridicare a poporului la lupta pentru independenţă, sub conducerea lui
Ion-vodă Viteazul. Din punctul de vedere al raporturilor internaţionale în care s-a situat acest dramatic episod al
istoriei Moldovei se constată, în afara cunoscutei alianţe dintre Ion-vodă şi cazaci, că el era în bune relaţii şi a
avut sprijin – atât la luarea domniei cât şi în momentele culminante ale eroicei sale lupte – din partea unei grupări
a nobililor poloni, printre care se semnalează Krisztof Zborowski şi Albert Laski. Primul este un cunoscut
exponent al orientării antiturceşti în Polonia, iar al doilea îl ajutase direct pe Iacob Heraclid Despotul să ocupe
tronul Moldovei, în 1561. Pe de altă parte însă Polonia a dezavuat în mod oficial pe Ion-vodă cât şi pe cazaci.
Turcii au acuzat totuşi pe polonezi de a fi sprijinit pe Ion-vodă, determinându-i să trimită un sol la marele vizir
Mehmet Sokolli, pentru aplanarea diferendului. Acest sol este Andrei Taranowski, pe care îl vom regăsi în bune
relaţii cu Mihai Viteazul şi în misiuni diplomatice pe lângă dânsul. În aprilie 1575 sultanul Murad al III-lea a
reînnoit tratatul cu Polonia, cu condiţia respectării hotarelor Moldovei şi Ţării Româneşti. Restabilirea statu-quoului
Moldovei e întărită şi pe plan comercial, în cadrul tratativelor şi înţelegerilor turco-polone din 1576-1577,
când relaţiile lui Ştefan Bàthori, noul domn al Poloniei, cu ţările române erau bune 12 .
În timpul domniei lui Ştefan Bàthori şi a uniunii personale transilvano-polone, realizată de el, a fost
încurajată acţiunea de contrareformă şi activitatea iezuiţilor în Transilvania şi Polonia, iar din 1588 şi în
Moldova, unde autorizarea prezenţei lor de către domnul Petru Şchiopu a fost îndreptată împotriva comunităţilor
protestante ce se formaseră în câteva localităţi, pe timpul lui Despot-vodă 13 . În fond, activitatea iezuiţilor şi
ofensiva contrareformei înseamnă angajarea mai largă a papalităţii în problemele politice din centrul şi răsăritul
Europei, angajare ale cărei consecinţe se vor resimţi în ultimul deceniu al secolului, prin crearea Ligii creştine.
Accentuarea interesului larg european pentru această zonă a continentului, de ciocnire a intereselor
otomane, imperiale şi polone, de continuă efervescenţă a luptei pentru libertate a românilor, maghiarilor,
18