Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

găsea plăcere a-mi îndrepta greşelele ce
făceam, vorbind cu el frantuzeşte.
Câteodată şedea si ne asculta ore întregi
pe mine şi pe Calipso vorbind greceste;
apoi începea a-mi recita deodată versuri de
ale lui, pe care mi le traducea”.
Din această prietenie cu Puşkin,
Negruzzi se va alege cu învăţarea limbii
ruse şi cu dezvoltarea gustului pentru
literatură. Perioada cuprinsă între 1821 şi
1837, respectiv de la vârsta de 13 până la
29 de ani este o perioadă de acumulare,
de formare culturală, de exerciţiu, când
traduce din autori clasici, precum La
Fontaine, Voltaire, Lesage, Marmontel, M
me de Genlis, Grecourt, D’Erbigny,
Pesselier, D. Darvari. Având un puternic
spirit de observaţie şi analiză, cunoscând
atât realităţile, cât şi structura societăţii
contemporane lui, va încerca să se
elibereze de inerţia conservatorismului şi
va fi creatorul genului literar, nuvela
istorică, pentru care va folosi scrierile
înaintaşilor săi, cronicarii. Aşadar, îl putem
considera pe C. Negruzzi ca primul scriitor
modern din Moldova.
Paralel cu formarea literară, începând cu
1825 şi până în 1835, Negruzzi activează
în cariera profesională ca şi căminar,
vistiernic, diac, iar din 1845 devine membru
în Comisia privind mersul şcoalelor si
pricinile neprogresului lor.
Tatăl său moare prematur în 1826,
lăsând nerezolvată datoria uriaşă din
arendarea eşuată în 1821.
Anul 1835 este debutul lui Constantin
Negruzzi în literatura din Ţara
Românească, moment care i se datorează
lui Ion Heliade Rădulescu care îi aprecia
gustul pentru dezvoltarea literaturii
naţionale, „care moartă în Moldova
începuse a înflori la Bucureşti”, mărturisea
Negruzzi în Autobiografia sa.
Implicarea sa în constituirea literaturii
naţionale îşi găseşte împlinire în perioada
de maturizare, aferentă anilor 1837-1844,
când colaborează la principalele reviste ale
vremii (Curierul de ambe sexe, Albina si
Alăuta românească, Dacia literară, Foaia
pentru minte, inimă si literatură, Propăşire
etc). În aceste publicaţii apar traduceri din
V. Hugo, cât şi creaţii originale: „Cum am
învăţat româneşte’’, „Aprodul Purice”
(1837), nuvela sentimentală „Zoe”, schiţa
turistică „Plimbare”, anecdota „Reţeta”,
portretul „Un poet necunoscut”, schiţa
„Calipso” etc.
Între 37 şi 45 de ani aplecarea către
scris este întreruptă, tot mai des, de
activitatea politică pe care o începe ca
deputat al judeţului Iaşi de partea aripei
moderate din gruparea Conservatoare.
Analiza sa critică asupra epocii continuă şi
prin articole precum Despre ruinele şi
ruinările Moldaviei.
Anul 1840 reprezintă un moment foarte
important în viaţa şi cariera lui C. Negruzzi.
Astfel devine primarul Iaşului, dar si
codirector al Teatrului Naţional împreună
cu Kogălniceanu şi Alecsandri, iar în primul
număr al revistei Dacia Literară i se publică
nuvela istorică, „Alexandru Lăpuşneanu”.
Din programul revistei Dacia literară
trebuie mentionate câteva aspecte la care
a subscris şi Negruzzi şi care se regăsesc
în articolul „Introducţie“, scris de M.
Kogălniceanu, întemeietorul revistei:
- combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi
a traducerilor mediocre;
- crearea unei literaturi de specific
naţional: în locul imitării scriitoriilor străini
67
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013