6. SolicitÄri dinamice ale pieselor Åi structurilor
6. SolicitÄri dinamice ale pieselor Åi structurilor
6. SolicitÄri dinamice ale pieselor Åi structurilor
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
ăspunsului; este defazajul între forţe; este defazajul între<br />
deplasări şi forţe.<br />
Prin separarea părţii re<strong>ale</strong> şi imaginare a vectorilor deplasare {u}<br />
şi forţă {F} se obţine:<br />
it<br />
it<br />
u<br />
uRe<br />
<br />
iuIm<br />
e<br />
; F FRe<br />
<br />
iFIm<br />
e<br />
,<br />
iar ecuaţia de mişcare (5.1) devine<br />
2<br />
M<br />
iC<br />
<br />
K u<br />
Re<br />
iu<br />
Im F<br />
Re<br />
iF<br />
Im, (5.5)<br />
adică se obţine un sistem de ecuaţii liniare cu valori complexe<br />
(echiv<strong>ale</strong>nt problemei statice), în care necunoscutele sunt deplasările<br />
şi/sau forţele. Este posibil ca pentru o parte a gradelor de liberate să<br />
se cunoască forţele şi să nu se cunoască deplasările, sau invers.<br />
Amplitudinea deplasării, u max şi defazarea relativă a deplasării<br />
faţă de faza forţei, , pentru fiecare grad de libertate, se calculează<br />
cu relaţiile<br />
2<br />
Re<br />
2<br />
Im<br />
umax<br />
u u ; arctan u Im<br />
uRe<br />
.<br />
Analiza armonică a răspunsului unei structuri este foarte<br />
importantă pentru modelarea şi analiza problemelor <strong>dinamice</strong> <strong>ale</strong><br />
<strong>structurilor</strong> sau <strong>pieselor</strong>, deoarece orice mişcare periodică (oarecare),<br />
poate fi descrisă ca suprapunerea unui număr, finit sau infinit, de<br />
vibraţii armonice. În practică, se consideră totdeauna, un număr finit<br />
de “armonice”, analizele inginereşti fiind aproximative. Acest<br />
demers este justificat şi de faptul că unele moduri de vibraţie au o<br />
contribuţie nesemnificativă la răspunsul structurii. Rezultă că vibraţia<br />
armonică este mişcarea periodică elementară, sau fundamentală.<br />
Analiza tranzitorie. Cea mai generală problemă dinamică este<br />
cea pentru care {F} = {F(t)} (sau {u} = {u(t)}) este o funcţie<br />
oarecare de timp. Soluţia unei astfel de probleme se obţine prin<br />
integrarea directă, analitică sau numerică, a ecuaţiei de mişcare<br />
(5.1). Această analiză permite introducerea tuturor tipurilor de<br />
nelinearităţi. În cazul general încărcările pot proveni şi din deplasări<br />
impuse, variabile în timp.<br />
În cele ce urmează se consideră cazul încărcărilor cu forţe<br />
variabile şi deplasări impuse nule. Analiza constă din rezolvarea pas<br />
cu pas (incrementală), în timp, a ecuaţiilor de mişcare. Rezolvarea<br />
este posibilă dacă se cunosc condiţiile iniţi<strong>ale</strong> în deplasări şi viteze şi<br />
152