6. Solicitări dinamice ale pieselor şi structurilor

întreţinută de o forţă periodică, creată sau determinată de mişcarea
însăşi, deşi energia este furnizată uniform de sursa exterioară.
d. Vibraţiile forţate sau întreţinute. Sunt produse de forţe
perturbatoare independente, care aplică structurii sarcini sau
deplasări dinamice, variabile în timp. Astfel de excitaţii duc la un
transfer de energie de la sursa perturbatoare la sistemul elastic. Dacă
transferul are loc periodic, constant pe fiecare ciclu, vibraţia forţată
este staţionară, de amplitudine constantă. Dacă transferul de energie
se face neuniform, vibraţia are un caracter tranzitoriu, amplitudinea
variind până la stabilirea unui regim staţionar sau până la amortizarea
completă.
e. Şocurile sau impacturile. Se produc la aplicarea bruscă a unei
perturbaţii, adică aceste probleme sunt cazuri particulare ale celor
definite la categoria d. Şocul este o perturbaţie prin care se transmite
structurii energie cinetică într-un interval de timp scurt, în comparaţie
cu perioada sa proprie de vibraţie. Din momentul încetării acţiunii
şocului, răspunsul structurii devine o vibraţie liberă.
f. Vibraţiile aleatoare. Acestea au caracter nedeterminist,
aleator, adică valorile instantanee ale mărimilor care definesc
mişcarea nu sunt predictibile. Acesta este cazul majorităţii situaţiilor
reale, practice, spre deosebire de vibraţiile periodice şi de cele
tranzitorii, care sunt fenomene deterministe.
g. Vibraţiile proprii. În general, când asupra unei structuri
linear elastice, cu parametri invariabili în timp, se aplică o
perturbaţie oarecare, mişcarea rezultantă este suma a două
componente distincte: vibraţia forţată, descrisă de o funcţie
asemănătoare funcţiei excitaţiei şi vibraţia proprie, dependentă doar
de caracteristicile dinamice ale structurii, a cărei funcţie de timp este,
de obicei, o combinaţie între o sinusoidă şi o exponenţială. În cazul
unei perturbaţii armonice sau aleatoare staţionare vibraţia proprie se
amortizează foarte repede, imediat după începutul mişcării,
rămânând doar vibraţia forţată, care, în anumite condiţii, poate
produce fenomenul de rezonanţă.
h. Rezonanţa. Acest fenomen dinamic ia naştere la frecvenţele
la care suma celor două energii “reactive” recuperabile – potenţială şi
cinetică – este nulă, iar energia transmisă structurii este egală cu cea
disipată prin frecări. Rezonanţa se produce când “spectrul de
144