Occidentul romanesc nr. 43

20
Andra Mateescu
Alicante
SEPTEMBRIE
2014
Zona Ţării Lăpuşului este
situată în partea de nord - vest
a României, făcând parte din
judeţul Maramureş, alături de
Ţara Chioarlui, a Codrului şi
a Maramureşului.
Străveche vatră de civilizaţie
şi cultură românească,
Maramureşul, acest irezistibil
„magnet” al nordului de ţară
reprezintă un univers spiritual
şi cultural cu profunde semnificaţii,
unde tradiţiile populare,
obiceiurile, folclorul
cu caracter de originalitate se
conservă încă în mod miraculos.
Maramureşul dispune de
o vastă reţea de arii protejate
în număr de aproxmativ 40
de obiective naturale ocrotite,
de la monumente ale naturii,
rezervaţii naturale, la parc natural
şi parc naţional.
Cine a auzit de Ţara
Lăpuşului, a aflat de Munţii
Ţibleş şi de spectaculosul
Defileu al Lăpuşului, de
legendarul haiduc Pintea
Viteazu, de Grigore Leşe şi a
lui „hore cu noduri”, de mănăstirea
din Rohia şi de casele
spoite în albastru. Sunt poate
mai puţini aceia care ştiu că
dealurile domoale ale vechii
Terra Lapusensis, munţii ceva
mai îndrăzneţi şi satele cuibărite
sub aceştia oferă itinerarii
bune pentru amatorii de turism
pe două roţi. Călătorind
cu bicicleta, veţi putea descoperi
mult mai multe decât din
goana automobilului: biserici
şi mănăstiri izolate, lacuri, păduri
şi păşuni, uliţe de ţară şi
gospodării tradiţionale.
De dificultate medie,
Traseul Albastru parcurge peisaje
variate şi este marcat generos
cu simbolul „C”, vopsit
în culoarea albastră, precum
casele vechi lăpuşene.
Prea puţini călători prin
România cunosc Ţara
Lăpuşului aşa cum merită ea
cunoscută. Pare ruptă din realitatea
cu care cei mai mulţi
turişti sunt obişnuiţi, ruptă de
cotidian, de banal, de haos, de
agitaţie, de zgomot şi de toate
elementele care distrag atenţia
şi consumă energia. Acest
ţinut de poveste pare să aibă
propriile graniţe ce îl transformă
într-un loc aparte în care
timpul se scurge mai lent, aerul
este mai curat, iar oamenii
mai răbdători.
Este bine de ştiut că pentru
a ajunge în Târgul Lăpuşului,
principalul oraş din zonă, drumul
este unul de peste 10 ore
atunci când se vine de oriunde
din sudul ţării.
Un week-end în Ţara
Lăpuşului trebuie să înceapă
neapărat de vineri, mai puţin
dacă se porneşte din nordul
ţării, pentru că drumul ocupă
o zi întreagă lăsând loc doar
pentru cazare şi cină.
În materie de cazare se
recomandă rezervările făcute
din timp pentru că în
Târgul Lăpuşului ca şi în
întreagă regiune opţiunile de
Tradiţii
Mândra Ţară a Lăpuşului
cazare sunt rare şi limitate.
Pensiunea Smarald din
Târgu Lăpuş se prezintă drept
o oază de linişte într-un peisaj
pitoresc, o descriere deloc
exagerată, aflându-se pe malul
unei ape, în mijlocul naturii.
Cele nouă camere sunt dotate
modern, după standarde
rar întâlnite în zonă, inclusiv
cu acces la internet, iar în grădină
oaspeţii au acces la foişor
şi facilităţi de grătar.
Biserica de lemn Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavril
Aflată în satul Rogoz, la 6
km de Târgu Lăpuş, biserica
de lemn demonstrează faptul
că Ţara Lăpuşului pare doar
uitată de lume dar nu trece
neobservată de cei care caută
valorile autentice.
Biserica a fost ridicată în
anul 1663 şi se află în patrimoniul
UNESCO pentru stilul
arhitectural impresionant cu
turnul său neobişnuit de înalt
pentru bisericuţele de lemn.
Lăcaşul îşi primeşte toţi
vizitatorii cu braţele deschise,
ghidul şi îngrijitorul fiind întotdeauna
gata să povestească
despre cum a fost ridicată
biserica pe locul unde, o alta,
ctitorită de Ştefan cel Mare a
fost arsă de tătari.
Impresionant la biserica
Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavril este faptul că o structură
de lemn a rezistat mai bine
de trei secole fără a pierde din
complicatele detalii arhitecturale
precum caii aflaţi la capătul
grinzilor.
Interiorul bisericii este
fragil şi cu atât mai preţios
pentru că astfel de imagini
sunt greu de întâlnit în alte
zone din ţară iar ceea ce vede
călătorul este exact ce au văzut
drumeţii care au poposit
pentru a se ruga aici, de-a
lungul a sute de ani. Este un
spaţiu nealterat, lăsat în voia
timpului la fel ca întreaga
zonă a Ţării Lăpuşului.
Mănăstirea Rohia
Cei care susţin că raiul
s-a mutat în Ţara Lăpuşului
au vizitat cu siguranţă toată
zona. Pe vârful dealului între
păduri de fag şi stejar se află
Mănăstirea Rohia, locul unde
cei care caută linişte o găsesc
negreşit.
La intrarea în mănăstire,
după drumul ce urcă pe deal
oferind călătorilor peisaje de
neuitat, ne întâmpină o superbă
poartă maramureşeană mai
departe de care se întinde spaţiul
ecleziastic.
În complexul monahal
sunt înşirate un număr impresionant
de construcţii, fiecare
unică în felul său. Casa de
Stejar, Casa cu Paraclis, Casa
Poetului, Altarul de Vară,
Casa Albă sau Biblioteca sunt
doar câteva dintre locurile ce
pot fi vizitate în mănăstire şi
contribuie la motivul pentru
care acest loc este unic în ţară.
Muzeul mănăstirii adăposteşte
una dintre cele mai
bogate colecţii de cărţi vechi
bisericeşti, colecţii de icoane
pe sticlă şi pe lemn, o colecţie
de exponate de artă populară
specifice zonei şi una de flori
de mină.
Locuri de poveste
Fiecare loc din Ţara
Lăpuşului are o poveste de
spus. Când abia şoptită şi îngânată,
când cântată şi descântată,
când răspicată şi prevestitoare,
povestea curge din
pământ şi pietre, urcând prin
sângele oamenilor, făcându-i
să semene cu locurile în care
au răsărit pe pâmânt.
Dar şi trecerea călătorului
ce-şi domoleşte paşii apropiindu-se
de aceste ţinuturi se
impregnează de spiritul locului,
atunci când ştie să lase departe
forfota cetăţilor şi să trăiască
aici după un alt înţeles,
ce i se dezvăluie pe măsură
ce pătrunde tainele poveştilor.
Acele poveşti pe care sufletul
călătorului le redescoperă
în adâncul lui, ca şi cum ar fi
fost scrise acolo încă dintru
începuturi.