JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
Redactor: Zsolt Székely
Editat de Muzeul Naţional Secuiesc
Director: Mihály Vargha
© Moştenitorii lui Zoltán Székely
© Muzeul Naţional Secuiesc
ISBN 978-973-0-13679-1
Muzeul Naţional Secuiesc
Consiliul Judeţean Covasna
Coperta: Csaba Damokos
Pe copertă: cupa de argint a breslei cojocarilor din Tg. Secuiesc (sec. XVI-XVII),
cu monede romane republicane încastrate (Foto: Attila Dimény)
Tehnoredactare, tipărire, legătorie:
Editura Sámán, Sf. Gheorghe

Cuprins
Cuvînt înainte .......................................................................................................................................... 7
Zoltán Székely (1912-2000) ................................................................................................................... 11
Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune) .......................................................................... 15
Cultura Criş în lumina săpăturilor de la Turia (jud. Covasna) ................................................................. 24
Contribuţii la cunoaşterea culturii Boian în sud-estul Transilvaniei ......................................................... 26
Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea Oltului .................................................................... 31
Cercetări arheologice în comuna Şoroştin ............................................................................................... 36
Import cucutenian în aria culturii Ariuşd ............................................................................................... 38
Contribuţii la dezvoltarea culturii Ariuşd ................................................................................................ 40
Săpături în aşezarea neolitică de la Ariuşd în anii 1977-1978 .................................................................. 42
Cercetări arheologice la Sf. Gheorghe, Gémvára–Avasalja (Cetatea Cocorului) ....................................... 44
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune) .................................................................... 48
Descoperiri din neoliticul tîrziu în aşezarea de la Reci ............................................................................. 57
Contribuţii la cunoaşterea prelucrării metalelor la începutul epocii bronzului
în sud-estul Transilvaniei ................................................................................................................... 59
Cetăţi din epoca bronzului în judeţul Covasna ....................................................................................... 63
Cercetări arheologice la Porumbenii Mici (jud. Harghita)
– Partea I: Aşezarea de cultură Wietenberg ........................................................................................ 65
Consideraţii privind dezvoltarea culturii Wietenberg în sud-estul Transilvaniei ....................................... 68
Butonul de os de la Tîrgu Secuiesc (jud. Covasna) .................................................................................. 74
Cimitirul din epoca bronzului de la Pir (rai. Satu Mare, Regiunea Maramureş) ...................................... 75
Contribuţii la dezvoltarea culturii Noua în sud-estul Transilvaniei .......................................................... 79
Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania ...................................................................... 83
Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei ..................................................... 89
Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei .................................................................... 95
Mormîntul scitic de la Sf. Gheorghe (rai. Sf. Gheorghe, Regiunea Autonomă Maghiară) ...................... 106
Contribuţii la cultura dacilor în a doua epocă a fierului ........................................................................ 109
Noi tezaure dacice descoperite în sud-estul Transilvaniei ....................................................................... 111
Tezaurul monetar de la Hilib, judeţul Covasna ..................................................................................... 117
O veche descoperire monetară din judeţul Covasna .............................................................................. 121
Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei ................................................................................................... 123
Descoperiri epigrafice şi arheologice pe graniţa de est a Daciei romane ................................................. 134
Noi descoperiri din epoca romană din sud-estul Transilvaniei ............................................................... 138
Castrul roman de la Olteni ................................................................................................................... 142
Castrul roman de la Olteni. Noi rezultate ale cercetărilor de teren din anii 1987-1988 ......................... 148
Villa rustica romană de la Ciumăfaia .................................................................................................... 150
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei ....................................................... 158
Cercetări arheologice la Porumbenii Mici – jud. Harghita [Partea II:] (Aşezarea prefeudală) ................. 190
Contribuţii la cultura slavă în sec. VII-VIII în sud-estul Transilvaniei .................................................. 195
Asezări din sec. VI-IX e. n. în sud-estul Transilvaniei – Partea I [Filiaş, jud. Harghita] .......................... 199
Aşezări din sec. VII-VIII în bazinul superior al Tîrnavei Mari ............................................................... 207
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior ..................................................................... 215
Necropola medievală de la Peteni (com. Zăbala, jud. Covasna) ............................................................. 230
Elemente bizantine în inventarul necropolelor din sec. al XII-lea
de la Zăbala şi Peteni, judeţul Covasna ............................................................................................ 239
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei ........................ 241
Cimitirul şi biserica datînd din feudalismul timpuriu de la Chilieni
(oraş Sf. Gheorghe, jud. Covasna) ................................................................................................... 254
Abrevieri ............................................................................................................................................... 257

Cuvînt înainte
Cuvînt înainte
Eminentul om de ştiinţă Zoltán Székely (1912-2000), arheolog şi director de muzeu, s-a născut acum
o sută de ani. Cu ocazia centenarului, muzeul său pe care l-a servit timp de 63 de ani, conducîndu-l peste
patru decenii, doreşte să-i aducă un omagiu prin editarea unui volum de lucrări alese din vasta sa operă
ştiinţifică, de această dată din cele publicate în limba română, o culegere similară fiind editată nu de mult
din cele în limba maghiară, de colegii de la Szolnok.
Lucrările sînt redactate cu o minimă îngrijire, în vederea omogenităţii formale a culegerii, însă fără note
explicative. Activitatea ştiinţifică a lui Zoltán Székely s-a desfăsurat în cea mai mare parte în decenii dominate
de stalinism sau ale regimului Ceauşescu, în care politicul a contaminat pînă şi activitatea cea mai
strict profesională. Paradoxul situaţiei decurge din faptul că regimul comunist impus din Est prin forţă şi
sînge încerca să-şi dobîndească legitimitate prin jucarea cărţii naţionaliste şi astfel arheologia românească nu
a beneficiat niciodată de fonduri atît de însemnate pentru cercetare.
Desigur, Comisiunea pentru formarea limbii şi poporului român a lucrat sub îndrumarea directă a Comitetului
Central de Partid, dar orice specialist face uşor diferenţa între adevăratele rezultate şi concluziile
ideologice impuse, ca prezenţa scitică de exemplu, care în anii respectivi nu putea fi interpretată ca prezenţă
etnică, ci numai ca o influenţă culturală, sau ca aşezările care trebuiau să fie neapărat, la un moment dat,
ba „slave”, ba „româno-slave”.
Nu se fac note explicative nici vizavi de schimbările de terminologie, după moda impusă de materialismul
ştiinţific în permanentă „dezvoltare”.
Pînă şi după căderea regimului Ceauşescu, studiul lui Zoltán Székely, Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în
bazinul Oltului superior, se va publica în SCIVA (!) cu următoarea notă a redacţiei:
„Prezentul articol reprezintă varianta îmbunătăţită a manuscrisului înaintat redacţiei SCIVA la data de
14 iunie 1991. Reordonarea materialului, a planurilor şi a ilustraţiei aparţine d-lui Florin Curta care a rescris
şi textul, dîndu-i o formă adecvată. Nu poate fi făcut însă răspunzător nici pentru caracterul incomplet al unor
informaţii, nici pentru eventualele inadvertenţe ale interpretării cronologice şi etnice, în raport cu studiul actual
al cercetării în această problemă.”
Fără comentarii!
De apreciat, cu această ocazie, că la aceea dată măcar s-a recunoscut public procedeul urmat. Cazul
aruncă lumină asupra condiţiilor în care au lucrat arheologii în lunga perioadă a comunismului.
Articolele s-au ales pe baza următoarelor considerente:
Se publică lucrări din domeniul arheologiei şi al ştiinţelor auxiliare strîns legate de acesta, ca epigrafia
sau numismatica. Opera lui Zoltán Székely cuprinde numeroase alte preocupări, de la publicarea de izvoare
moderne pînă la studii cu caracter etnografic, acestea însă au apărut mai ales în limba maghiară, depăşind
limitele propuse ale culegerii de faţă, sau, în cazul etnografiei, reprezintă incursiuni care ar fi mai străine de
domeniul culegerii.
Se publică, de preferinţă, studiile mai mari, de sinteză, acestea fiind completate mai ales cu lucrări
apărute în publicaţii mai puţin cunoscute sau greu accesibile. După cum se cunoaşte, cele trei articole din
Materiale şi cercetări de istorie veche a României, din 1951, au fost practic cenzurate, din motive de orgoliu, la
cererea „marelui vizir” al arheologiei româneşti a vremii, Constantin Daicoviciu, exemplarele păstrate fiind
de o deosebită raritate.
De asemenea, culegerea cuprinde şi cîteva rapoarte de cercetare, în care însă au fost publicate unele
obiecte rare ca vasul din neoliticul tîrziu de la Şeica Mare (Muzeul din Mediaş), butonul de os de la Tîrgu
Secuiesc, cu analogii miceniene, sarcofagul roman de la Olteni, cupa de argint a breslei cojocarilor din Tg.
Secuiesc, cu monede romane republicane încastrate.

Zoltán Székely: Lucrări alese
S-a urmărit, pe de altă parte, ca lucrările alese să reflecte bogăţia de aspecte ştiinţifice cu care Zoltán
Székely s-a preocupat în lunga sa activitate. Să nu uităm că aria geografică, studiată de el prin cercetări arheologice
sistematice, a avut nu numai o întindere considerabilă, dar are şi un specific aparte datorită poziţiei
sale. Iluştrii săi predecesori şi mentori, ca Márton Roska şi Gyula László, au explicat remarcabila suită de
epoci şi culturi identificabile aici, din neolitic pînă în epoca modernă, prin caracterul de punct geostrategic
eurasiatic al trecătorilor Carpaţilor. Iar Zoltán Székely a avut şansa să fie nu numai un arheolog, ci şi
conducătorul, pe o durată ieşită din comun, al instituţiei ştiinţifice care şi-a propus cercetarea preistoriei şi
istoriei acestei regiuni, încă din anii 1870.
În sfîrşit, din motive obiective, am ales soluţia de a edita planşele şi figurile, împreună cu rezumatele în
limbi de circulaţie internaţională, în format electronic, pe un DVD ataşat volumului.
Lectori salutem!

Zoltán Székely
(1912–2000)

Zoltán Székely (1912-2000)
ZOLTÁN SZÉKELY (1912-2000)
De origine din familia Székely de Reci, din Treiscaune, Zoltán Székely s-a născut la Dej, la 18 noiembrie
1912. Tatăl său, Gyula Székely decedînd deja în 1917, mama, Margit Bíró, după cîţiva ani de copilărie petrecuţi
la Mugeni, l-a adus înapoi în Treiscaune, la Sf. Gheorghe. Se remarcă prin calităţile sale deja în timpul
şcolii şi îşi va putea continua studiile la Cluj, la Universitatea Regele Ferdinand I, fiind sprijinit de Vilmos
Csutak, director al Colegiului „Székely Mikó” din Sf. Gheorghe şi totodată al Muzeului Naţional Secuiesc.
Zoltán Székely, studiind la profesori ca Theodor A. Naum, Ştefan Bezdechi, Emil Panaitescu, Dimitrie M.
Theodorescu, îşi obţine diploma din limbi clasice şi istorie, îşi începe cariera de profesor la catedra de limbi
clasice a Colegiului Wesselényi din Zalău şi va fi invitat în 1937, de Colegiul „Székely Mikó”, la catedra
rămasă vacantă după moartea prematură a lui Vilmos Csutak. Întors astfel la Sf. Gheorghe, va preda limba
latină în colegiu în 1937-1949 şi – cu scurte întreruperi – între 1963 şi 1971, respectiv în gimnaziul superior
de fete al colegiului şi instituţia succesoare, Liceul „Mikes Kelemen” de azi, în 1946-1947, precum şi între
1956 şi 1975 – cu scurte întreruperi –, de asemenea în 1990-1995.
Este ales custode în Muzeul Naţional Secuiesc în decembrie 1937. Face studii postuniversitare în 1938-
1939, cu bursă ungară, în cadrul proiectului „Keleti akció”, la Universitatea „Pázmány Péter” din Budapesta
(actuala Universitate „Eötvös Loránd”), la Ferenc Tompa, András Alföldi, şi în Muzeul Naţional Maghiar,
la Aladár Radnóti, participînd la săpăturile lui János Szilágyi la Aquincum, precum şi la alte săpături din
Ungaria (Óbuda, Szombathely, Győr etc.) şi Bulgaria. La sfîrşitul anului 1939 ajunge la Bucureşti, fiind
sprijinit de Alexandru Tzigara-Samurcaş şi primit la universitate şi la Muzeul de Antichităţi de Scarlat
Lambrino, Ioan Andrieşescu, Harilau Metaxa şi Ion Nestor. Ion Nestor îl invită şi la săpăturile din 1940,
de la Monteoru, însă intervine Arbitrajul de la Viena.
Astfel, participă la săpăturile lui Aladár Radnóti, de la Porolissum, colaborează cu István Méri, Gyula
László, Amália Mozsolics, îşi începe cercetările din Treiscaune (zona Reci, respectiv situri preistorice de la
Sf. Gheorghe şi din zona Malnaş). Îşi susţine teza de doctorat în 1943, despre castrul roman de la Comolău,
cercetat pe urmele lui Vilmos Csutak, împreună cu János Szilágyi. În acelaşi an, cercetează villa rustica
romană de la Ciumăfaia, cu Institutul Ştiinţific din Transilvania. În 1944 – la ordin superior – directorul
János Herepei evacuează o parte importantă a colecţiilor Muzeului Naţional Secuiesc. Zoltán Székely încearcă
– împreună cu arhivistul József Árvay – să pună la adăpost în Cluj materialul evacuat, schimbînd
destinaţia Lengyel (Ungaria). Ajung în oraşul istoric numai datorită abilităţii tânărului arheolog, trebuind
să obţină ataşarea vagonului lor de alt tren mai întîi la Sîncrăieni, apoi la Sărăţel, să nu rămînă undeva la
marginea drumului, pradă războiului. Cele 48 de lăzi ajung pînă la urmă la loc sigur, în subteranul clujan al
Muzeului Naţional al Transilvaniei, fiind ajutaţi şi de directorul de aici, Márton Roska. Din păcate, decizie
tragică, autorităţile budapestene le vor transporta mai departe cu camionul, la Keszthely, şi se vor distruge
sau vor dispare la Zalaegerszeg, în urma unui bombardament.
În mai 1945 – spre deosebire de János Herepei – Zoltán Székely se întoarce la Sf. Gheorghe. Din iulie
este custode-diriginte arheolog al muzeului, în decembrie 1947 preia şi sarcinile de custode-diriginte administrativ.
Ajutat de conducători politici locali, ca Tamás Kisgyörgy, face din nou deplasări de teren deja în
1945 (la Alungeni, pentru mărturii din epoca romană); salvează de la distrugere arhiva comitală şi arhive
familiale din castelele prădate din zonă (neabandonînd proiectul de Arhivă Naţională Secuiască, al lui
Csutak şi Herepei, decît în 1961, data preluării efective a colecţiilor lor arhivistice de către Arhivele Naţionale);
recuperează de la Budapesta Codicele Apor şi tezaurul de la Surcea („Călăreţul Tracic”); organizează
împreună cu László Szabédi, Gyula László, Károly Kós, Hans Mattis-Teutsch, János Bányai evenimente
culturale la Sf. Gheorghe, Covasna, Tg. Secuiesc, M.-Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, încercînd să
obţină astfel fonduri financiare pentru muzeu; luptă pentru respectarea Statutelor instituţiei.
11

Zoltán Székely: Lucrări alese
Fidel unui proiect mai vechi, din timpul lui Herepei, acordă ajutor la formarea noilor muzee de la Cristuru
Secuiesc, Odorheiu Secuiesc şi M.-Ciuc – acestea încearcă la început să-şi asigure statutul ca şi secţii
ale Muzeului Naţional Secuiesc –, salvează obiecte din fostul muzeu de la Tg. Secuiesc, transportîndu-le la
Sf. Gheorghe. Reia cercetările arheologice sistematice, cu elevi din Colegiul „Székely Mikó”, respectiv de la
Odorheiu Secuiesc şi de la Cristuru Secuiesc, fiind asistat de profesorii József Horváth din Odorheiu Secuiesc
şi István Molnár, fondator al muzeului din Cristuru Secuiesc (la Biborţeni, Vîrghiş, Boroşneu Mare, Zetea,
Inlăceni etc.). Aduce la Sf. Gheorghe, de la Ineu, preţioasa colecţie de fluturi, donată muzeului de pictorul
lepideptorolog, născut la Sf. Gheorghe şi colaborator al muzeului în perioada interbelică, László Diószeghy.
Între 1949 şi 1990 este director al instituţiei naţionalizate şi – din devotament – nu acceptă invitaţia
în fruntea muzeului din Braşov, respectiv la Universitatea Bolyai din Cluj, să predea epigrafie. Reuşeşte să
menţină caracterul muzeului – acesta se va orienta după aceleaşi priorităţi, pînă şi în 1958, perioadă a proceselor
politice comuniste, ca înainte de schimbarea de regim. Pînă în 1951 în domeniul arheologiei sînt
subordonaţi centrului academic de la Cluj; face săpături la Comolău, Boroşneu Mare, Leţ, Jigodin, Bicsad,
continuă cercetările lui Ferenc László la siturile sfîntugheorghene (Bedeháza, Gémvár), respectiv cercetarea
castrului roman de la Inlăceni. La Moreşti lucrează împreună cu Kurt Horedt.
În 1951-1952 este trimis în Moldova, lîngă Ion Nestor care-i va deveni principalul sprijinitor – îl va
apăra şi de Constantin Daicoviciu cu care este într-o relaţie tensionată. În 1952-1953 face cercetări în zona
Mediaş, reorganizează expoziţia arheologică a muzeului din Braşov, publică tezaurul dacic de la Sîncrăieni.
În 1953 deschide prima expoziţie de ştiinţele naturii, realizată după noile cerinţe, din România, şi participă
la săpăturile din Curtea domnească de la Suceava. În 1953-1954 cercetează, împreună cu muzeul de la
Baia Mare, aşezarea şi cimitirul din epoca bronzului, de la Pir (cultura Otomani); desfăşoară activităţi de
protecţie a monumentelor istorice. În 1954 devine membru al Consiliului Ştiinţific al Academiei Române
şi face parte, alături de Marius Moga şi Octavian Floca, din comisia ministerială responsabilă pentru reorganizarea
muzeelor din Transilvania de Nord. În 1955 editează un anuar muzeistic, primul de acest gen în
provincie, al muzeografiei maghiare şi româneşti de după naţionalizare. În aceşti ani 1950-1956 a avut rezultate
remarcabile pentru ştiinţa arheologiei: a stabilit pentru prima dată o cronologie relativă a neoliticului
în România şi a cercetat pentru prima dată în ţară o aşezare a goţilor. În 1956-1957 constituie împreună cu
colegii muzeografi din regiune un consiliu ştiinţific care încearcă să-şi revendice o autonomie profesională
vizavi de comenzile politice staliniste. Li se face imposibilă continuarea editării anuarului muzeistic, dar
proiectele făcute în 1959, pentru următorii 15 ani, după 1968 în mare parte se vor realiza.
Pînă atunci, în 1957 – împreună cu graficianul Nándor Lajos Varga, prorector al Institutului de Arte
Plastice din Budapesta, colaborator al muzeului încă din anii de liceu – cinsteşte memoria pictorului Jenő
Gyárfás. Face săpături din 1954 şi pînă în 1959 la Porumbenii Mici, cu István Molnár, Kurt Horedt, Ion
Nestor şi Eugenia Zaharia, iar la Sîngeorgiu de Pădure cu István Molnár şi Emil Putnoki. În 1958 participă
numai cu lucrarea (nu i se permite să se ducă acolo personal) la al V-lea Congres Internaţional de Pre- şi
Protoistorie, din Hamburg (prezintă cultura Sîntana de Mureş). În 1960-1968 face cercetări arheologice atît
în Treiscaune transferat la Regiunea Braşov (la Reci, Angheluş, Cernat), cît şi în zona Cristuru Secuiesc,
rămasă în Regiunea (Mureş-)Autonomă Maghiară (la Bezid, Filiaş, Eliseni, Sălaşuri, Şimoneşti, Nicoleni).
În 1965 studiul său privind neoliticul din Transilvania de Sud-Est ajunge la Roma, la al VI-lea Congres de
Pre- şi Protoistorie, iar la al VII-lea Congres de Pre- şi Protoistorie, de la Praga, prezintă aşezarea de prima
vîrstă a fierului, de la Cernat. Cercetează castrele romane de la Sărăţeni şi Olteni. Susţinut de funcţionara
locală Piroska Csíki, reuşeşte să împiedice transferarea bibliotecii muzeului la Braşov.
La reforma administrativă din 1968 susţine refacerea fostului Treiscaune (judeţul Covasna) şi conduce
pentru scurt timp activitatea culturală a judeţului. În muzeul devenit muzeu judeţean editează anuar
ştiinţific (Aluta) şi numeroase publicaţii, prezintă cu Nándor Lajos Varga monumentele arhitecturale din
Sf. Gheorghe. Se îmbogăţesc colecţiile muzeale de etnografie, ştiinţele naturii, arte plastice, se înfiinţează
secţiile de la Tg. Secuiesc şi Cernat, respectiv Casa Memorială „Benedek Elek” de la Băţanii Mici. Face
cercetări şi în domeniul istoriei, istoriei culturii, etnografiei, genealogiei, privind istoria socială secuiască
şi revoluţia de la 1848-1849, etc., dar este în primul rînd cel mai important arheolog din Transilvania de
Sud-Est (cercetări privind neoliticul şi eneoliticul, distingerea culturilor Zăbala şi Ciomortan, preocupări
privind prima vîrstă a fierului şi sciţii, respectiv cultura dacilor, în mare parte şi cercetarea castrelor romane
şi a mărturiilor din timpul epocii migraţiilor de pe cuprinsul Ţării Secuieşti, dovedirea că populaţia slavă a
apucat în Treiscaune stabilirea maghiarilor, cercetarea cimitirelor maghiare timpurii de la Zăbala şi Peteni,
din sec. al XII-lea, cercetarea unor biserici vechi medievale, etc.).
12

Zoltán Székely (1912-2000)
Rămîne colaborator al muzeului său şi după ieşirea la pensie (1990) şi autor al anuarului muzeistic editat
aici, pînă la moartea lui. A decedat la 1 septembrie 2000, în Sf. Gheorghe.
Publicaţiile sale se regăsesc în reviste de specialitate – de arheologie, numismatică etc. – şi în anuare
muzeistice (Archaeologiai Értesítő, Budapesta; Erdélyi Múzeum, Cluj; Dacia, SCIVA, Materiale şi Cercetări
Arheologice, Studii şi Cercetări de Numismatică, Bucureşti; Slavia Antiqua, Belgrad; Arheologia Moldovei,
Iaşi; etc.), respectiv în alte publicaţii ca volume ale unor congrese ştiinţifice sau reviste cultural-ştiinţifice
(Korunk şi Korunk Évkönyvek, Cluj); a redactat seria A Székely Nemzeti Múzeum Kiadványai (1946-1949),
Almanah 1949-1954, respectiv anuarele Aluta (1969-1988). Studii ale sale, alese din cele publicate în limba
maghiară, vor fi editate de Muzeul Judeţean Jász-Nagykun-Szolnok (Ungaria), în 2003, iar o parte din
corespondenţa sa ştiinţifică, respectiv unele lucrări rămase nepublicate pînă atunci – şi care nu figurează în
volumul prezent –, de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, în 2006.
În 1966 a fost distins cu Ordinul Muncii, clasa a III-a; în 1969 cu Ordinul Meritului Cultural, clasa
a III-a; în 1970 a fost ales membru corespondent al Academiei Române de Ştiinţe Sociale şi Politice; în 1998
a devenit cetăţean de onoare al municipiului Sf. Gheorghe.
(Bibl.: M. Bucur: Doctor docent Székely Zoltán la 80 de ani, SCIVA, XLIII/3, Bucureşti, 1992, 321-
328); Székely Zoltán 85 esztendős, Acta [Siculica] 1997/2, Sf. Gheorghe, 1998, 11-12; Dr. R. Kertész: In Memoriam
Dr. Székely Zoltán, Tisicum, XII, Szolnok, 2001; Székely Zoltán válogatott tanulmányai, Szolnok,
2003; H. Boér şi J. Gagyi: Ideológusok és szakemberek (Múzeumok a Magyar Autonóm Tartományban,
1958–59), in: Autonóm magyarok? Székelyföld változása az „ötvenes” években, Csíkszereda, 2005, 508-571;
Z. Székely: Corespondenţă arheologică, Braşov, 2006.)
13

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune)
SĂPĂTURILE DIN ANUL 1949 LA LEŢ-VARHEGIU
(TREI-SCAUNE)
În hotarul comunei Leţ (jud. Treiscaune), pe o
movilă cu o înălţime considerabilă, se află ruinele
cetăţii Leţ-Várhegy-ului, cunoscută şi sub numele
de cetatea Székelybánja. Diferitele păreri emise de
arheologi unguri, cercetători ai acestui ţinut, privind
cronologia aşezărilor omeneşti presupuse sub cetatea
medievală, a făcut ca secţia de istorie şi Institutul de
Istorie şi Filosofie a Academiei R. P. R. să programeze
executarea de săpături pe teritoriul acestei cetăţi.
În secolul trecut Ackner, în lucrarea sa, 1 a dat
veste că la Leţ-Várhegy au fost găsite urne funerare
aşezate una lîngă alta, B. Orbán 2 a scris numai
despre ruinele cetăţii medievale. F. László 3 a fost
primul arheolog care a cercetat terenul, executînd
şi sondaje de verificare. A constatat că pe teritoriul
arat al depresiunii, ca şi în colţul nord-estic al
cetăţii zidite „în epoca romană” şi refăcută sub principii
Transilvaniei, se găsesc fragmente de vase pictate
şi alte obiecte dintr-o civilizaţie de tip Ariuşd
(Premiceniană). Menţionează şi fragmente de vase
de tip Turdaş, din epoca La Tène recentă şi fragmente
de vase provonciale romane. La începutul
secolului XX, Téglás, 4 pe baza unui denar de argint
al împăratului Traian (din anul 100 d. e. n.) şi din
cauza poziţiei strategice a Leţ-Várhegy-ului, a aşezat
în acest punct o fortăreaţă romană. Al. Ferenczi, 5
în urma excursiei sale arheologice, emite părerea că
cetatea medievală din sec. XVI ar fi putut să aibă la
bază şi un castru roman. Constatarea lui este bazată
pe fragmente de vase romane găsite în acest loc. M.
Roska 6 publică un ciocan de cupru cu braţele în cruce,
găsit pe teritoriul cetăţii medievale. Roska mai
constată că materialul ceramic găsit la Leţ-Várhegy,
şi care se află acum la Muzeul Naţional Secuiesc,
aparţine nu numai civilizaţiei de tip Ariuşd, epocii
* Materiale şi cercetări de istorie veche a României, 1951, 3-20 + XI
pl. (Cu colaboratori. Colectivul şantierului: Zoltán Székely, responsabil,
E. Chirilă, C. Daicoviciu, S. Kiss, D. Protase, I. Russu.)
1
M. Ackner, Die römischen Alterthümer..., 1857, 42; A. Ipolyi, în
ArchKözl, II, 1861, 250.
2
B. Orbán, A Székelyföld leírása, III, 1869, 161-163.
3
F. László, Háromszékvármegyei praemykenaei jellegű telepek,
Dolg, II, 1911, 183, 233; Múzeumi és Könyvtári Értesítő, V, 1911,
186; Z. Székely, Jegyzetek Dácia történetéhez, 1946, 28.
4
G. Téglás, Újabb adalékok Dácia különböző határállomásairól,
de aramă, dar şi materialului de cultură al celţilor.
Menţionează şi un fragment de urnă villanoviană. 7
În ultimul timp, István Paulovics, 8 după ce a cercetat
terenul, susţine şi el constatarea făcută de ceilalţi
cercetători unguri şi anume că la Leţ-Várhegy, în
afară de aşezarea omenească din epoca barbariei şi
a feudalismului, a existat şi un castru roman, din
epoca sclavagismului.
Săpătura făcută în anul 1949
Pe malul drept al Pîrîului Negru (Feketeügy), în
satele Varhegiu şi Leţ, se întinde o movilă lunguiaţă,
în direcţia N–S; laturile ei, cu excepţia celei de sud,
sînt piezişe. Rîul „Pîrîul Negru” curge la o distanţă
de circa 0,5 km de poalele movilei. Poziţia acestei terase,
excelentă din punct de vedere stategic, domină
întregul bazin al fostului judeţ Treiscaune. O astfel
de situaţie favorabilă a făcut ca acest teren să fie locuit
nu numai în timpul comunei primitive, dar şi să fie
fortificat în timpul feudalismului (fig. 1).
În cursul săpăturii din anul 1949, au fost executate
7 secţiuni (fig. 2., secţ. I-IV, VII) dintre care
o secţiune a fost executată în afară de terenul cetăţii,
pe ogorul arat în partea sudică a movilei (secţ. VI).
Secţiunea I. În colţul nord-estic al cetăţii medievale
a fost executat un traseu lung de 23 m, larg de
1,60 m şi adînc de cca 4 m. În această secţiune de
sub stratul de humus vegetal, gros de 40-60 cm, era
un strat de cultură din evul mediu, plin cu dărîmături
(fig. 2, secţiunea I). Sub stratul medieval au fost
găsite urme de cultură din epoca sclavagismului roman
şi un strat din comuna primitivă, cu un material
de fragmente de ceramică. Grosimea acestui
strat era între 1-2 m. În partea de dinafară a secţiunii,
ErdMúz, XIX, 1902, 149-150.
5
Al. Ferenczi, Raport asupra unei excursii arheologice în jud.
Trei-Scaune, ACMIT, I, 1929, 243, 246; Idem, Cetăţi antice în
jud. Ciuc, ACMIT, IV, 1938, 326, n. 1.
6
M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely Nemzeti
Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, fig. 25/1; Idem, Erdély
Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 299, fig. I/1; I. Rugonfalvi Kiss,
A nemes székely nemzet képe, I, 1939, fig. 3/1.
7
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 299.
8
I. Paulovics, Dácia keleti határvonala, 1944, 71-72.
15

Zoltán Székely: Lucrări alese
9
F. László, op. cit., fig. 26, 29.
aproape de marginea terasei, a fost găsit zidul de piatră
al bastionului medieval (fig. 3). 9
Secţiunea II. În latura sudică a terenului cetăţii
a fost executat un tranşeu perpendicular pe zidul
cetăţii. Acest tranşeu are o lungime de 21 m, o lărgime
de 1,20 m şi o adîncime de 3 m. În această secţiune,
stratigrafia corespunde stratigrafiei secţiunii
I. În acest tranşeu s-a găsit zidul cetăţii medievale;
de asemenea, au mai fost descoperite zidurile unei
clădiri, tot din epoca medievală.
Secţiunea III. Printr-un sondaj lung de cca. 60 m,
larg de 1,20 m şi adînc de 3 m a fost tăiat mijlocul
terenului cetăţii în direcţia E şi V, de la o margine
la alta (fig. 4, secţ. III). Această secţiune arată următoarea
stratigrafie: la suprafaţă un strat de humus
vegetal, gros de 20-30 cm; dedesubtul acestuia, la
amîndouă marginile terenului, se află cîte un strat de
dărîmătură medieval, de grosimi diferite. Spre mijloc,
acest strat medieval dispare cu totul. În partea
vestică stratul conţine rămăşiţele zidului cetăţii, ale
unei clădiri medievale, precum şi un strat de civilizaţie
din comuna primitivă, gros de 1-2 m. Pe latura
de est zidul de piatră al cetăţii medievale era scos; ce
s-a găsit, e numai urma zidului (fig. 4).
Secţiunea IV. În direcţia S–V, perpendicular pe
bastionul din colţ, a fost executat un tranşeu lung
de 35 m, larg de 1,20-2 m şi adînc de 2,50-3,50 m.
Dedesubtul stratului de humus vegetal, gros de 40-
50 cm, a fost descoperit un strat de dărîmătură din
cetatea medievală, gros de 2,50 m, sub care apărea
un strat de civilizaţie din comuna primitivă (fig. 5).
Secţiunea V. A fost executat perpendicular pe bastionul
din colţul nord-estic, un sondaj lung de 19,6
m, larg de 1,60 m şi adînc de cca. 3,50 m. Stratigrafia
secţiunii: la suprafaţă este un strat de humus vegetal
gros de 25-30 cm, dedesubtul căruia se află un strat
plin de dărîmături de ţigle şi cărămizi medievale, gros
de 1,5 m; sub stratul medieval s-a găsit un strat de
cultură, gros de 1 m, din comuna primitivă (fig. 6).
Secţiunea VI. Pe ogorul arat la sud de cetate, în
direcţia E şi V a fost executat un tranşeu lung de 20
m, larg de 2 m şi adînc de 2 m. În această secţiune,
sub stratul de humus vegetal, s-a găsit numai un
strat subţire, dintr-o civilizaţie aparţinînd comunei
primitive.
Secţiunea VII. Perpendicular pe colţul nord-vestic
al cetăţii, s-a tras un tranşeu lung de 14 m şi larg
de 1,40 m şi dedesubtul stratului de humus al acestuia
s-a găsit un strat medieval sub care era un strat
de cultură din comuna primitivă.
Pentru stabilirea cronologiei privind aşezările
omeneşti în acest loc, ne stă la dispoziţie un material
de cultură destul de bogat, descoperit în cursul săpăturii
din anul 1949. Elementul cel mai important, în
materialul descoperit la Leţ-Várhegy, şi cu ajutorul
căruia se poate stabili epoca în care aparţin obiectele
găsite, este ceramica.
Ceramica
Materialul de ceramică, descoperit în cursul
săpăturii, e reprezentat prin o mulţime de fragmente
de vase, din care s-au putut reconstitui numai cîteva
vase. Afară de fragmente de vase, au mai fost
descoperite şi cîteva vase întregi. Materialul ceramic
se poate împărţi în următoarele grupe: I) fragmente
de vase pictate şi nepictate dintr-o civilizaţie de tip
Ariuşd; II) fragmente de vase dintr-o civilizaţie de
tip Boian A; III) vase şi fragmente de vase pictate şi
nepictate dintr-o civilizaţie de tip Ariuşd; IV) fragment
de vas din epoca Hallstatt; V) fragmente de
vase din epoca romană; VI) fragmente de vase şi de
căhale din timpul feudalismului.
Grupa I
1. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă
pură; pictat în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat
cu un ornament în formă de romb (fig. 8/3).
2. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă
pură; pictat în două culori: brun-roşu şi negru;
e decorat cu un ornament făcut din linii de culoare
neagră (fig. 8/4).
3. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă
pură; e pictat în două culori: negru şi brun-roşu (fig.
8/15).
4. Fragment de vas, făcut din pastă pură; ars mediocru;
pictat în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat
cu un ornament geometric (fig. 8/6).
5. Fragment de buză dintr-un vas, făcut din pastă
pură; e pictat în două culori: alb şi brun-roşu (fig.
8/7).
6. Fragment de buză dintr-un vas făcut din pastă
pură; e pictat în două culori: alb şi brun-roşu (fig.
8/7).
7. Fragment de vas, făcut din pastă pură şi pictat
în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat cu un ornament
geometric (fig. 8/9).
8. Fragment de vas făcut din pastă pură, ars necomplet
şi pictat în două culori: roşu şi alb (fig. 11/7).
9. Fragment de vas, pictat în culoare roşie (fig.
11/3).
10. Fragment de vas, pictat în culoare roşie (fig.
11/4).
11. Fragment de vas, pictat în culoare roşie (fig.
11/5).
12. Fragment de vas, cu buza dreaptă, pictat în
culoare roşie (fig. 11/8).
16

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune)
13. Fragment de vas mare, făcut din pastă poroasă;
pictat în culoare brună; partea interioară a vasului
e neagră (fig. 12/10).
14. Vas miniatur, făcut din pastă poroasă, cu o
înălţime de 6,5 cm şi cu diametrul fundului de 4 cm
(fig. 10/1).
15. Vas făcut din pastă pură, de culoare brună,
cu buza puţin întoarsă în afară, cu pîntece umflat;
sub buză e decorat cu un ornament incizat de linie;
are înălţimea de 6,5 cm, diametrul buzei de 7,5 cm
şi diametrul fundului de 4 cm (fig. 10/3, 14/2).
16. Vas făcut din pastă pură, de culoare brun
deschis, cu buza întoarsă puţin în afară şi cu pîntece
umflat; are o înălţime de 4,5 cm, diametrul fundului
fiind de 3 cm (fig. 14/3).
17. Vas miniatur, de culoare brună, făcut din pastă
pură, cu buza dreaptă; sub buză se află o adîncitură
cu 4 perforări; pe pîntece se află 4 proeminenţe;
are înălţimea de 5,9 cm, diametrul buzei de 3 cm şi
diametrul fundului de 2 cm (fig. 10/4, 14/2).
18. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în
afară, făcut din pastă poroasă, de culoare brună; e
decorat cu mici proeminenţe (fig. 11/12).
19. Fragment de vas cu buza dreaptă, făcut din
pastă pură, de culoare brună (fig. 11/14).
20. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în
afară, făcut din pastă pură, de culoare brună. Pe
pîntece e decorat cu un buton perforat vertical (fig.
11/15).
21. Fragment de vas, cu buza dreaptă, făcut din
pastă pură; decorat cu un ornament de linii zgîriate
în formă de zig-zag vertical, şi cu un buton perforat
vertical (fig. 11/16).
22. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară,
făcut din pastă poroasă; suprafaţa vasului la buză e
netezită; mai jos e prelucrat în mod grosolan (fig.
11/17).
23. Fragment de vas, cu buză dreaptă, făcut din
pastă poroasă, de culoare brun închis; are un buton
sub buză, perforat orizontal (fig. 11/18).
24. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară,
făcut din pastă pură, ars necomplet (fig. 11/20).
25. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară,
făcut din pastă pură, de culoare brună; e decorat sub
buză cu o proeminenţă (fig. 11/21).
26. Fragment de vas, cu buza întoarsă puţin în
afară; e făcut din pastă pură, de culoare neagră (fig.
11/22).
27. Fragment de vas, cu buza dreaptă, făcut din
pastă poroasă; sub buză se află un buton perforat
vertical (fig. 11/23).
28. Fragment de vas mare, cu buză dreaptă, de
culoare cărămizie; e făcut din pastă poroasă necomplet
arsă; e decorat la buză cu un ornament în
formă de urme de degete şi are un buton perforat
orizontal (fig. 12/1).
29. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în
afară; e făcut din pastă poroasă, de culoare brună; la
buză vasul e lucrat bine, dar mai jos e făcut grosolan;
e decorat cu butoni (fig. 12/2).
30. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în
afară; e făcut din pastă pură, de culoare cărămizie;
la buză vasul e netezit, dar mai jos e prelucrat în mod
grosolan (fig. 12/3).
31. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în
afară; e făcut din pastă pură, de culoare brună (fig.
12/6).
32. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în
afară; e făcut din pastă pură, de culoare brună (fig.
12/6).
33. Fragment de fund al unui vas făcut din pastă
pură, de culoare brună; are un buton vertical (fig.
12/11).
34. Fragment de vas cu buton, făcut din pastă
pură; butonul e perforat orizontal; la mijlocul butonului
se află un ornament în formă de urme de
degete (fig. 12/12).
35. Fragment de vas mare, făcut din pastă pură,
de culoare brună, cu un buton perforat orizontal
(fig. 13/1).
36. Fragment de vas mare, făcut din pastă pură,
de culoare brună; e decorat cu doi butoni; grosimea
pereţilor e de 2 cm (fig. 13/2).
37. Fragment de vas, făcut din pastă pură, de culoare
brună, cu o proeminenţă lată (fig. 13/3).
38. Fragment de vas, cu suport, de culoare brună,
făcut din pastă pură; e bine ars; suportul are o înălţime
de 6 cm; diametrul e de 11 cm la fund; grosimea
pereţilor e de 2 cm (fig. 13/7).
39. Fragment de vas, cu suport, de culoare brună,
cu urme de pictură neagră; fragmentul e decorat cu
canele; are o înălţime de 8 cm; diametrul fundului e
de 12 cm; grosimea pereţilor e de 2 cm (fig. 13/8).
40. Fragment de vas, din pastă pură, de culoare
brună, mediocru ars; are o toartă lată, la mijlocul
căreia se află o canelă (fig. 13/9).
41. Fragment de vas, cu suport, de culoare brună,
cu urme de vopsea neagră; e făcut din pastă pură şi
arsă în mod mediocru; are o înălţime de 3,5 cm;
diametrul fundului e de 6 cm; grosimea pereţilor e
de 0,5 cm (fig. 13/10).
42. Fragment de vas, cu suport, de culoare brun
deschis; e făcut din pastă pură, mediocru arsă; are o
înălţime de 7,5 cm, grosimea pereţilor fiind de 1 cm
(fig. 13/14).
43. Fragment de vas, cu suport, de culoare brun
închis; e făcut din pastă pură, bine arsă; suportul
e împărţit prin canele în patru părţi. Suportul are
17

Zoltán Székely: Lucrări alese
înălţime de 4 cm, diametrul fundului fiind de 7 cm
(fig. 13/15).
44. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară,
de culoare brună; e decorat cu doi butoni şi cu un
ornament făcut din linii incizate (fig. 9/1).
45. Fragment de vas, de culoare brună, cu buza
puţin întoarsă în afară; e decorat cu un ornament de
incizie (fig. 9/2).
46. Fragment de vas de culoare brună, cu buza
întoarsă în afară; e decorat cu un ornament de unghie
incizat; partea interioară a vasului e de culoare
neagră (fig. 9/3).
47. Fragment de vas din pastă impură şi necomplet
arsă; e decorat cu un ornament incizat de butoni
şi de unghie (fig. 9/4).
48. Fragment de vas, de culoare brună, din pastă
impură; e decorat cu un ornament de unghie incizat
(fig. 9/5).
49. Fragment de vas, de culoare brună; e făcut
din pastă impură şi e decorat cu un ornament de
unghie şi de buton (fig. 9/6).
Grupa II
1. Fragment de vas de culoare neagră; e decorat
cu un ornament făcut din linii incizate (fig. 8/10).
2. Fragment de vas, de culoare brun închis; e decorat
cu un ornament făcut din linii incizate (fig.
8/11).
3. Fragment de vas de culoare neagră, decorat cu
un ornament în formă de triunghi, cu linii incizate
(fig. 8/12).
4. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu
un ornament făcut din linii incizate (fig. 8/13).
5. Fragment de vas, de culoare neagră, decorat cu
un ornament rectiliniar incizat (fig. 8/14).
6. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu
un ornament geometric incizat (fig. 8/15).
7. Fragment de vas, făcut din pastă impură, de
culoare brună; e decorat cu un ornament incizat de
linie şi de triunghi (fig. 9/8).
8. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu
un ornament incizat (fig. 9/9).
Grupa III
1. Fragment de vas, cu buza în afară, făcut din
pastă bună. E pictat în culoare albă şi e decorat cu
un ornament de buton perforat vertical (fig. 7/1).
2. Fragment de vas, cu buza în afară, făcut din
pastă pură. E pictat în culoare roşie şi albă; e decorat
cu un ornament compus din linii orizontale şi verticale
(fig. 7/2).
3. Fragment de vas, cu buza în afară, făcut din
pastă pură; e pictat în culoare roşie şi albă (fig.
7/3).
4. Fragment de buză a unui vas, făcut din pastă
pură; e pictat în culoare albă şi brun-roşu (fig. 7/4).
5. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat
în trei culori: alb, negru şi brun; e decorat cu un
ornament în formă de spirală (fig. 7/5).
6. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat
în trei culori: alb, negru şi brun; e decorat cu un
ornament în formă de spirală (fig. 7/6).
7. Fragment de vas din pastă pură; e pictat în trei
culori: alb, negru şi brun (fig.7/7).
8. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat
în trei culori:alb, negru şi brun (fig. 7/8).
9. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat
în trei culori: alb, negru şi brun (fig. 7/9).
10. Fragment de vas, făcut din pastă pură, cu un
ornament de spirală; e pictat în trei culori: alb, negru
şi roşu (fig. 7/10).
11. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat
în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat cu un
ornament de împunsătură (fig. 7/11).
12. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă
pură şi pictat în trei culori: alb, negru şi roşu (fig.
8/1).
13. Fragment de vas din pastă pură; e pictat în
două culori: brun şi negru (fig. 8/2).
14. Fragment de vas cu buza dreaptă, făcut din
pastă pură şi pictat în trei culori: alb, roşu şi negru; e
decorat cu un ornament geometric (fig. 10/2).
15. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat
în două culori: alb şi roşu (fig. 11/1).
16. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară,
făcut din pastă pură; e pictat în trei culori: alb, roşu
şi negru (fig. 11/2).
17. Fragment de buză a unui vas, făcut din pastă
pură; e pictat în două culori: roşu şi alb; aceeaşi
pictură se află şi pe partea interioară a vasului (fig.
11/6).
18. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară, cu
urme de pictură în culoare albă (fig. 11/9).
19. Fragment de vas, cu buza dreaptă, făcut din
pastă pură, decorat cu un buton perforat orizontal;
e pictat în părţile lui, exterioară şi interioară, în trei
culori: alb, roşu şi negru (fig. 11/10).
20. Fragment de vas, făcut din pastă pură, cu
buza întoarsă înăuntru, cu un buton perforat orizontal
(fig. 11/11).
21. Fragment dintr-un vas mare, de culoare cărămizie
(fig. 11/13).
22. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară,
pictat în culoare roşie (fig. 11/19).
23. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară
(fig. 12/4).
24. Fragment de vas, cu buza întoarsă înăuntru,
făcut din pastă pură, de culoare brună (fig. 12/7).
18

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune)
25. Fragment de vas (partea de fund a unui vas
mare), de culoare brună (fig. 12/7).
26. Fragment de lingură de lut, cu urme de vopsea
albă (fig. 13/13).
27. Fragment de lingură de lut, pictat în trei culori:
alb, roşu şi negru (fig. 13/17).
28. Vas făcut din pastă pură, cu buza dreaptă, cu
fundul îngust; pictat în culoare brun-roşu şi albă; e decorat
cu un ornament de linie; înălţimea vasului e de
12 cm, iar diametrul fundului de 3,5 cm (fig. 10/5).
29. Vas făcut din pastă pură, de culoare brună,
cu o buză dreaptă; sub buză se află 2 butoni perforaţi
orizontal; are o înălţime de 15 cm şi un diametru al
fundului de 6 cm (fig. 10/6).
Grupa IV
1. Fragment de vas, făcut din pastă poroasă,
avînd pîntecele umflat şi decorat cu canele; partea
exterioară e de culoare neagră, iar cea interioară de
culoare cărămizie (fig. 12/8).
Grupa V
1. Fragment de buză, dintr-un vas făcut cu roata,
din pastă pură, de culoare cenuşie; e decorat la buză
cu o linie incizată şi cu o bordură proeminentă (fig.
13/4).
2. Fragment de buză, dintr-un vas făcut cu roata,
din pastă pură, de culoare neagră (fig. 13/5).
3. Fragment de ulcior, făcut cu roata din pastă
pură, de culoare cenuşie (fig. 13/11).
4. Fragment de vas mare, făcut cu roata din pastă
pură, de culoare cenuşie; e decorat cu un ornament
făcut din linii ondulate (fig. 13/12).
5. Fragment de vas mare, făcut cu roata din pastă
pură, de culoare cenuşie; e decorat cu un ornament
de linii ondulate şi paralele (fig. 13/16).
Grupa VI
1. Fragment de căhală, decorat cu un ornament
de flori stilizate (fig. 13/18).
2. Fragment de vas, cu toartă (fig. 13/21).
3. Fragment de vas, cu toartă (fig. 13/22).
Plastica
În cursul săpăturii au fost găsite 3 statuete de lut.
1. Fragment de statuetă feminină, decorată cu
linii incizate (fig. 15/23).
2. Statuetă de lut zoomorfică, căreia îi lipseşte
capul; reprezintă – probabil – un cîine şi e lungă de
5 cm. (fig. 15/24).
3. Statuetă de lut zoomorfică, cu capul lipsă;
reprezintă un animal cu patru picioare; picioarele
idolului sînt făcute în mod foarte primitiv şi au o
lungime de 7 cm (fig. 15/25).
Cei doi idoli zoomorfi au fost găsiţi în secţiunea
I; idolul antropomorfic a fost descoperit în secţiunea
IV, în stratul de cultură de tip Ariuşd, împreună cu
ceramica pictată.
Alte obiecte de lut, de piatră, de os şi de aramă
1. Greutate de plasă, făcută din lut, în formă rotundă;
e perforată la margine; are o lungime de 5,7
cm; grosimea 2,5 cm (fig. 13/6).
2. Greutate de plasă, făcută din lut, în formă rotundă;
e perforată la margine; are o lungime de 6,3
cm; grosimea 3 cm (fig. 15/11).
3. Fusaiolă de lut, în formă de disc lat, cu diametrul
de 3,9 cm (fig. 15/10).
4. Fusaiolă de lut, în formă de disc lat, cu diametrul
de 4,1 cm (fig. 15/12).
5. Fusaiolă de lut, în formă de disc lat, cu diametrul
de 4,4 cm (fig. 15/13).
6. Fusaiolă de lut biconică (fig. 15/4).
7. Fusaiolă de lut biconică (fig. 15/15).
8. Piramidă de lut ars, perforată, cu înălţimea de
12 cm (fig. 15/19).
9. Piramidă de lut ars, perforată, cu înălţimea de
11 cm (fig. 11/20).
10. Daltă de piatră şlefuită, în stare fragmentară
(fig. 15/6).
11. Daltă de piatră şlefuită, lucrată frumos pe
toate laturile. Are o lungime de 6,4 cm (fig. 15/7).
12. Daltă de piatră şlefuită, cu formă lunguiaţă
de 5,7 cm (fig. 15/8).
13. Daltă de piatră şlefuită, cu un tăiş bine ascuţit.
Are o lungime de 5 cm (fig. 13/23).
14. Greutate de plasă de piatră; în partea de sus e
perforată. Are o înălţime de 5,5 cm (fig. 15/9).
15. Fragmente de lame de silex (fig. 15/16-22).
16. Obiecte de os, în formă de stilus, lung de
16,8 cm (fig. 15/2).
17. Străpungător de os, cu o lungime de 8,2 cm
(fig. 15/3).
18. O bucată de os, ascuţită la capăt (fig. 15/4).
19. Un ac de os perforat, lung de 7,7 cm (fig.
15/5).
20. O bucată de os lucrat (fig. 13/18).
Ca obiecte de metal, în afară de cîteva sule de fier,
s-au mai găsit un pumnal de aramă şi nişte fragmente
de sîrmă de aramă. Aceste obiecte au fost găsite în
secţiunile II şi III. Pumnalul de aramă a fost găsit la
o adîncime de 70 cm, la capătul vestic al sondajului
executat în mijlocul terenului cetăţii.
Pumnalul are o lamă lată; mînerul lipseşte; lungime
e de 23 cm, lăţimea maximă de 4 cm; pe lamă
creasta mediană e reliefată din cauza susţinerii concave
a lamei de ambele ei părţi, ceea ce face ca lama
să capete o secţiune în formă de romb, cu laturile
19

Zoltán Székely: Lucrări alese
concave (fig. 15/1). Lama se subţiază pentru a forma
placa mînerului în formă de triunghi; are trei găuri,
pentru niturile trebuind să fixeze plăselele. Creasta
lamei se continuă pînă la adîncitura din mijloc.
Marginile plăcii de înmănuşare sînt subţiri, dar fără
tăiş. Arama, de culoare roşie, e acoperită cu un strat
gros de patină verde deschis. Tăişurile sînt ascuţite
pe amîndouă părţile. Pumnalul a fost turnat şi apoi
placa a fost ciocănită pe margine, către tăişuri.
În stratul de cultură tip Ariuşd nu s-au găsit vase
întregi. Se poate însă stabili, după cîteva fragmente
scoase la iveală, că formele vaselor găsite în statul de
cultură de tip Ariuşd sînt la fel ca şi cele din staţiunile
preistorice de la Ariuşd şi Olteni. Pentru vasul pictat
(fig. 7/1), analogia rezultă din materialul de la Olteni; 10
pentru vasul din fig. 10/2 la cel din Ariuşd. 11 Pentru
stabilirea decoraţiei vaselor, servesc rămăşiţele de vase,
cu ornamente fragmentare pe ele. Aceste fragmente,
însă, sînt suficiente ca să se poată stabili că vasele au
fost decorate cu ornamente geometrice, formate din
linii paralele, spirale, cercuri şi puncte. Culorile dominante
în pictură erau cea albă şi cea brun-roşie, încadrată
de o linie neagră. Pasta acestor fragmente de vase
e pură şi bine arsă, ca si pasta vaselor din staţiunile de
la Ariuşd şi Olteni. Fragmentele de vase nepictate sînt
făcute tot din pastă pură, bine arsă, avînd aceleaşi forme
ca vasele din celelalte staţiuni cu ceramică pictată
din fostul judeţ Treiscaune. Fragmentele de lingură
pictată se deosebesc de cele găsite la Ariuşd şi Olteni,
prin aceea că sînt mai late (4 cm), mai groase (1,5 cm)
şi au o creastă mediană (fig. 13/13, 17).
Din grupa I fac parte fragmente de vase cu buză
dreaptă, făcute din pastă pură, arse în mod mediocru
şi pictate în culoare brun-roşu (fig. 8/3-9). Unele
dintre aceste fragmente sînt decorate cu ornamente
de linii în culoare albă sau neagră (fig. 83-82). Un
fragment de fund de vas descoperit e decorat cu un
ornament de fîşie pictată în culoare brun lucitor (fig.
12/10). Analogia pentru aceste fragmente cu buză
dreaptă e cunoscută din staţiunile preistorice de la
Sesklo şi Dimini. 12 Pentru fragmentele de vase pictate
în culoare roşie şi albă (fig. 8/3, 6-9) şi pentru
10
Idem, Les Types de vases peints d’Ariusd (Erősd), Dacia, I,
1924, pl. II, 10.
11
X. Tsountas, Ai proistorikai akropoleis Dimeniou kai Sesklou,
1908, pl. 7, 2, 3a-b.
12
Ibidem, pl. 8, 12, pl. 15, 5, pl. 26, 1.
13
V. Gordon Childe, Schipenitz: a Late Neolithic station with
painted pottery in Bukowina, Journal of the Royal Anthropologycal
Institute, VIII, July-Dec., 1923, fig. 6-10, 25.
14
F. László, în Dolg, II, op.cit., fig. 23.
15
M. Roska, A Torma Zsófia gyűjtemény, 1941, pl. LXXXIX, 13.
16
X. Tsountas, op. cit., fig. 72-73.
17
J. Banner, Das Tisza–Maros–Körös-Gebiet bis zur Entwicklung
der Bronzezeit, 1942, pl. XXVI, 6, 7.
cele pictate pe fond roşu cu ornamente de culoare
neagră, analogia poate fi găsită în tot materialul secţiunilor
de la Sesklo şi Dimini. 13 Pictura în culoare
neagră, pe fond roşu, se găseşte şi la staţiunea preistorică
de la Sipeniţ. 14 Vasele din fig. 10/5-6, decorate
cu o linie albă pe un fond brun-roşu, stabilesc,
în ce priveşte forma lor, analogie cu vasele găsite
la Olteni 15 şi la Turdaş; 16 singura deosebire este ca
unul dintre aceste vase are sub buză butoni perforaţi
orizontal. În secţiunea I, la o adîncime de 2,3
m, au fost găsite 2 vase, un vas miniatur şi un vas
mare (fig. 10/3-4, 14/1-2), făcute din pastă pură, de
culoare brun deschis. Pentru vasul mai mare, se găseşte
analogia în materialul staţiunii de la Sesklo 17
şi în Ungaria în materialul de cultură Criş. 18 Tot de
această grupă ţine un vas găsit fragmentar (fig. 14/3)
în secţiunea III, la o adîncime de 1,55 m şi la o distanţă
de 7,5 m de zidul vestic al cetăţii medievale.
Pentru fragmentele de vase decorate cu ornamente
de incizie (fig. 8/10-11, 13, fig. 9/1-7) analogia e cunoscută
din materialul staţiunii de la Turdaş, 19 de la
Vădastra, în Ungaria de la Szentes-Nagyhegy, Szentes-Nagytőke
20 şi aparţin culturii Criş. Fragmentele
de vase din fig. 8/12, 14-15, fig. 9/8-9, cu aşa-numite
ornamente „Kerbschnitt Kanale”, sînt cunoscute de
la Sf. Gheorghe 21 , de la staţiunea Boian. Fragmentul
de vas din fig. 12/8 arată analogie cu vasul găsit la
Staţiunea de la Sălcuţa. 22 Dintre fragmentele de vase
din grupa I, sînt caracteristice nişte vase cu picior cilindric
(fig. 13/7-8, 10, 14). Unele dintre acestea sînt
compacte şi sînt împărţite prin canale în patru părţi
(fig. 13/15). Fundul vasului propriu-zis e închis şi
despărţit printr-un picior. Diametrul de jos al piciorului
e mai lat ca mai sus. Partea de picior a vasului
are o înălţime de 4-7 cm. Nu se poate stabili forma
exactă a corpului vasului, fiindcă nu s-au găsit din el
decît fragmente disparate. Prin urmare, cu toate că
aceste fragmente arată oarecare asemănări cu vasele
aşa-numite „Steckdose” sau „Steckgefässe”, descoperite
nu numai pe teritoriul Bulgariei, dar şi pe teritoriul
Republicii Populare Române, 23 cu siguranţă
că nu se poate dovedi că sînt fragmentele unor vase
18
M. Roska, op. cit., fig. XX/1-2.
19
I. Kutzián, A Körös-kultúra (DissPann, ser. II, nr. 23), 1944, pl.
XVII, 15-16, 19, 20, pl. XVIII, 8.
20
J. Nestor, Zur Chronologie der rumänischen Steinkupferzeit,
Praehistorische Zeitschrift, XIX/3-4, 1928, fig. 8/1-3.
21
I. Andrieşescu, Des Survivances paléolithiques dans le milieu
néolithique de la Dacie, Bulletin de la Section Historique. Academie
Roumaine, XV, 1929, pl. 1.
22
V. Dumitrescu, Betrachtungen über „Steckdosen” die rumänisch-bulgarischen
Boian A-Kultur, Wiener Prähistorische
Zeitschrift, XXIII, 1936, 142, n. 3.
23
I. Kutzián, op. cit. pl. XV, 2, pl. L, 2.
20

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune)
24
Ibidem, pl. XXXIV, 7a-b.
25
Ibidem, pl. XI, I, a-b.
26
F. László, în Dolg, II, fig. 84-85.
27
Ibidem, fig. 71/1-3, 79/1-2, fig. 80-82.
28
Ibidem, fig. 88
29
M. Roska, op. cit., pl. LXXII, 14.
30
I. Kutzián, op. cit., pl. LXIII, 14.
31
F. Pulszky, Magyarország archaeologiája, I, 1897, 115, pl.
XXIII, 2, 9.
32
D. Popescu, Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen,
1944, 126, fig. 55/1-2, pl. XII, 4.
aşa-numite „Steckgefässe”. Astfel de vase cu picior
(fig. 12/7, 10) sînt cunoscute din Ungaria din cultura
Kőrös, de la Dévaványa, de la Hódmezővásárhely
(Kopáncs-Hökénydob) 24 şi de la Óbessenyő 25 (fig.
13/15). Pentru celelalte fragmente de vase, analogia
cea mai precisă o găsim tot în materialul staţiunilor
care aparţin culturii Criş; de pildă, pentru vasul
din fig. 12/11, analogia se găseşte la Sövényháza
(Szeged I). 26
Statuetele de lut zoomorfice au fost găsite împreună
cu fragmente de ceramică din grupa de tip
Ariuşd. Pentru fragmentul de idol feminin, analogia
cea mai precisă se găseşte la staţiunea preistorică de
la Ariuşd. 27 Fusaiolele de lut cu formă de disc şi cu
formă biconică, ca şi greutăţile de plasă, au fost găsite
împreună cu ceramica din grupele I-III (fig. 15/9,
12, 15, fig. 13/6) şi se aseamănă cu cele găsite la Ariuşd.
28 Piramidele de lut (fig. 13/19, 20) au fost găsite
împreună cu două fusaiole (fig. 15/12, 13) şi anume
în strat roman din secţiunea I-II. Obiectele de piatră
sînt în mare parte dălţi de piatră şlefuită sau fragmente
de lame de silex. Nu s-au găsit topoare şlefuite,
cu gaură. Dălţile de piatră şlefuită au formele
tipice ale dălţilor găsite la Olteni. 29 Dintre obiectele
de os, acul cu gaură apare în materialul staţiunii de
la Turdaş, 30 iar obiectul de os în formă de stilus de
la Vinča. 31 Pumnalul de aramă, găsit la Leţ-Várhegy,
face parte din grupa I a pumnalelor de aramă după
clasificaţia lui Pulszky. 32 Această formă de pumnal
se păstrează chiar pînă în epoca de bronz. 33 În Transilvania,
un astfel de pumnal de aramă e cunoscut de
la Criţ (Tîrnava Mare). 34 În cursul săpăturii, numai
în două secţiuni (I-II) s-au descoperit în mod răzleţ
cîteva fragmente de vase de factură romană, ţinînd
de grupa ceramicei provinciale romane, cunoscută
în teritoriul Daciei. Analogiile pentru aceste fragmente
de vase sînt cunoscute de la Comolău 35 (fig.
14/4-5, 11-12, 16).
La suprafaţa terenului nu s-au putut observa deloc
rămăşiţe de ziduri. În cursul săpăturii, în secţiunile
operate, au fost găsite astfel de rămăşiţe. Ele
erau făcute din lespezi de piatră aşezate unele peste
altele, lucrate cu faţadă şi legate cu mortar. Zidul de
piatră al incintei avea o grosime de 1,6 m. Rămăşiţele
despre care este vorba au aparţinut unei cetăţi şi
unor clădiri medievale. Forma cetăţii era pătrată şi
era întărită la colţuri cu bastioane trecînd dincolo
de zidul cetăţii; pe laturile de V şi de S ale cetăţii
s-au găsit rămăşiţe de ziduri ale unor cetăţi din sec.
XVIII-XIX. În toate secţiunile unde au fost cercetate
bastioanele de colţ, s-au găsit straturi arse de material
cu ceramică, de ţigle şi cărămizi medievale. În
secţiunea I, sub stratul de humus, stratul medieval
era ars şi plin cu cărbune; sub el se afla un alt strat,
plin cu mortar şi var. La adîncimea de 1 m se afla un
stîlp carbonizat în poziţie orizontală; la adîncimea de
1,4 m s-au găsit urmele a trei stîlpi cu diametrul de
25 cm fiecare şi aşezaţi la o distanţă de 20 cm unul
de altul. Aceste urme de stîlpi se prelungeau şi în
sol virgin, avînd aici înălţimea de 1 m. Urmele unor
asemenea stîlpi au fost găsite şi în secţiunea IV, la
aceeaşi distanţă de zidul cetăţii, adică la 6 m; dimensiunile
corespund cu ale celor găsiţi în secţiunea I.
Şirul acestor urme de stîlpi merge paralel cu zidul;
pe cînd la bastioane se afla la o distanţă de 6 m de
zidul bastionului, la zidul cetăţii era la o distanţă de
numai 3 m în şir dublu (vezi secţiunea III). Între cele
două şiruri de stîlpi există o distanţă de 2 m. Pe latura
de est s-a găsit numai locul zidului; aceasta fiindcă
pietrele au fost scoase şi nici urme de stîlpi n-au mai
putut să fie identificate. Acest şir de stîlpi, paraleli cu
zidul de piatră, aparţinea fie unui postament pentru
luptători, formînd un fel de gang cu o construcţie
de lemn, 36 fie probabil rămăşiţelor unei fortificaţii
de lemn din evul mediu, mai veche decît cetatea cu
zidul de piatră. Faptul e verosimil, fiindcă urmele de
stîlpi arată că stîlpii au fost înfipţi în stratul de cultură
preistorică. Pietrele din zidurile cetăţii medievale
au fost scoase în cursul secolelor, iar bastioanele au
fost dărîmate; de aceea, pentru forma lor originală
trebuie să acceptăm schiţa lui Orbán, 37 care a văzut
ruinele cetăţii într-o stare mai bună. Planul cetăţii
arată clar că la Leţ-Várhegy era o cetate medievală
destul de tîrzie, întemeiată în secolele XV sau XVI.
Se aseamănă cu cetatea medievală de la Menzberg,
între Mosel şi Saar; aceasta, deopotrivă, are o formă
pătrată; la colţuri se află bastioane triunghiulare,
afară de cel din colţul nord-vestic, care e rotund. 38
33
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 59, fig.
169/1.
34
Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, pl. VIII, 3,
X, 6.
35
J. Könyöki – G. Nagy, A középkori várak, különös tekintettel
Magyaroszágra, 1905, 73.
36
B. Orbán, op. cit., 162.
37
A. Cohausen, Die Befestigungsweisen der Vorzeit und des Mittelalters,
1898, 129-131, pl. 57, 378, a, c.
38
B. Orbán, op. cit., 161, n. 1; Székely Oklevéltár, I, 1872, 62-
63, n. 2.
21

Zoltán Székely: Lucrări alese
La Leţ-Várhegy bastioanele din toate colţurile cetăţii
sînt triunghiulare, cu laturile arcuite, nu drepte, ca
la burgul de la Menzberg. Dimensiunile cetăţii medievale,
cu incinta de piatră, sînt 60 × 60 m. Şanţurile,
largi şi adînci, aparţin fortificaţiei medievale cu
incinta de piatră.
Cu privire la cetatea Leţ-Várhegy, există şi unele
date istorice. Pe această movilă – după un document
din anul 1353 – a fost o cetate regală făcută contra
păgînilor şi pecinegilor. 39 („Castrum Waarheghij finitum
ad reprimendos paganos et Pichenetos per
Siculos ab olim ex iussu diuorum regum bone memorie
extructum...”). Această cetate a fost făcută în sec.
XIII, dar a încetat să fie posesiunea regelui maghiar în
sec. XV. 40 Se poate presupune că urmele construcţiei
de lemn, descoperite în cursul săpăturii, aparţineau
acestei cetăţi regale. În sec. XVI, cetatea Leţ-Varhegiu,
ca şi cetatea de la Gurghiu (Görgényvára) sau cetatea
de la Odorhei (Udvarhely), era o cetate a principelui
Transilvaniei. Se crede că această cetate avea porecla
Székelybánja („Secuiul se căieşte”) şi a fost construită
de principele Transilvaniei, Ion Sigismund, în urma
răscoalelor secuilor, din anul 1562. În anul 1564
comandantul cetăţii era Gavril Pekri care s-a purtat
crunt cu secuii. 41 Se cunoaşte numele comandanţilor
cetăţii, pînă la anul 1590. 42 În anii 1597 şi 1599 un
consilier al principelui, Pongrác Senyei era comandant
în cetatea Leţ-Varhegiu. Acest fapt dovedeşte că
cetatea era ocupată de armata principelui Transilvaniei.
În anul 1601 cetatea se află în posesiunea lui Toma
Csomortáni. Principele Gavril Bethlen a donat în
1617 cetatea Leţ-Várhegy, împreună cu moşia ţinînd
de această cetate, lui Gheorghe Mikó. În sec. XVII, în
anul 1675, cetatea era în proprietatea familiei conţilor
Nemes. 43 Cetatea ajunge în sec. XIX în posesiunea
familiei baronului Szentkereszty. Cu ocazia expediţiei
lui Mihai-Vodă Viteazul, secuii răsculaţi în anul 1599
au dărîmat această cetate, împreună cu cetatea din
Odorhei. 44 După omorîrea lui Mihai Viteazul, adunarea
secuilor de la Leţ (4 noiembrie 1600) a hotărît
ca cetatea să fie refăcută de însuşi poporul secuiesc
din judeţele Ciuc şi Treiscaune. Însă, după toată
probabilitatea, cetatea n-a fost refăcută. La latura de
vest a cetăţii se găsesc rămăşiţele zidurilor castelului
conţilor Nemes. Pe schiţa lui Orbán, pe latura de vest
a cetăţii, se văd zidurile unei clădiri. Aceste ziduri
n-au fost găsite în cursul săpăturii din anul 1949; în
39
Székely Oklevéltár, I, 62, n. 3, 273, n. 2.
40
B. Orbán, op. cit., 161; Székely Oklevéltár, II, 1876, 177, III,
1890, 35. L. Szádeczky-Kardoss, A székely nemzet története és alkotmánya,
1927, 42, 277, 279-81.
41
Székely oklevéltár, V, 1896, 112, 114, 120, 146, 147.
42
B. Orbán, op. cit., 161; Székely oklevéltár, V, 1897, 352-353;
L. Szádeczky-Kardoss, op. cit., 281.
43
L. Szádeczky-Kardoss, op. cit., 1927, 264, 281.
schimb, alte rămăşiţe de ziduri – care nu figurează la
Orbán – au fost găsite pe latura de sud. După dărîmarea
din 1599 a cetăţii, ruinele acesteia au fost folosite
de baronii Szentkereszty pentru clădirea unei fabrici
de spirt şi pentru clădirile unei ferme. Din această cauză,
zidurile au dispărut de pe suprafaţa pămîntului;
numai la o mare adîncime a rămas temelia zidului
cetăţii medievale.
Concluziuni
Materialul descoperit la Leţ-Várhegy, în cursul
săpăturii din anul 1949, a dat rezultate noi şi a rezolvat
o problemă discutată de mult: a existat sau nu un
castru roman pe acest teritoriu?
S-a putut constata, anume, că pe teritoriul movilei
pe care s-au găsit ruinele unei cetăţi cu zid de piatră,
au existat mai multe aşezări omeneşti aparţinînd
grupelor de cultură de tip Criş, Boian A şi Ariuşd.
Însă urmele culturii de tip Ariuşd, cu ceramică pictată,
au fost găsite în mod foarte răzleţ. Materialul
descoperit – ceramică plastică şi alte obiecte găsite
în cursul săpăturii – este puţin; însă tot acest material
prezintă caracteristicile culturii de ceramică
nepictată şi pictată de tip Ariuşd. Înainte de această
cultură cu ceramică polichromă de tip Ariuşd a fost
în această regiune o cultură cu ceramică nepictată şi
pictată în două culori: la aceasta din urmă, faţă de
culoarea roşie dominantă, culorile neagră şi albă au
numai un rol secundar. Culorile albă şi neagră numai
pentru decorare. Cultura cu ceramică astfel pictată
ţine de grupa civilizaţiei cunoscute din Ungaria
(Körös) din Starčevo 45 şi din Vinča. 46 Materialul de
ceramică nepictată şi pictată din acestă grupă aparţine
civilizaţiei Criş, care e contemporană cu stratul
de jos al culturii Vinča. 47 Acest strat de cultură poartă
pe el şi caracteristica culturii Boian A şi Glina
III. 48 Viaţa acestei aşezări omeneşti a durat pînă la
epoca de aramă (civilizaţie Schneckenberg) şi a luat
sfîrşit odată cu încetarea activităţii în celelalte staţiuni
contemporane de pe valea Oltului. Alte urme de
aşezare omenească, din perioada de barbarie a societăţii
omeneşti pînă în timpul orînduirii sclavagiste,
afară de un fragment de vas din epoca Hallstatt (fig.
12/8) n-au fost găsite. Urme din timpul stăpînirii
imperiului sclavagist roman sînt foarte puţine. Numai
cîteva fragmente de vase au fost descoperite în
44
M. Vassits, Die Datierung der Vincaschicht, Praehistorische
Zeitschrift, III, Berlin, 1911, 127.
45
J. Banner, Hódmezővásárhely története a honfoglalás koráig,
1940, 30, n. 37.
46
F. Tompa, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-
1936, BerRGK, 24-25, 1937, Extras 47.
47
J. Nestor, op. cit.
48
M. Ackner, op. cit.
22

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune)
cursul săpăturii. Aceste fragmente de vase sînt fragmentele
urnelor funerare găsite în morminte de incineraţie.
Astfel de urne funerare au fost amintite şi
de Ackner. 49 În secţiunile executate, s-a văzut clar
că pe teritoriul cetăţii Leţ-Várhegy n-a existat nici
un castru roman, nici o staţiune civilă din timpul
stăpînirii romane. Toţi cercetătorii, care au susţinut
această părere şi în trecut şi în prezent, au greşit.
Forma pătrată a cetăţii medievale, precum şi cîteva
fragmente de urne de factură provincială romană,
provenite din înmormîntări de incineraţie, au înşelat
pe cercetătorii acestui teritoriu. Incinta de piatră, cu
bastioanele la colţuri, precum şi obiectele găsite din
timpul feudalismului (fig. 13/18, 21-22) arată clar că
aici era o cetate cu documente istorice scrise, dar şi
prin săpătura arheologică din anul 1949.
49
Resturile de înmormîntare de incineraţie sînt în legătură probabil
cu populaţia romană sau romanizată din aşezarea civilă sau
militară care a fost în teritoriul satului Boroşneu Mare, aflat la o
distanţă de 3-4 km de Várhegy.
23

Zoltán Székely: Lucrări alese
CULTURA CRIŞ ÎN LUMINA SĂPĂTURILOR DE LA TURIA
(JUD. COVASNA)
Primele vestigii ale culturii Criş în judeţul Covasna
au fost descoperite la începutul secolului al
XX-lea, pe teritoriul comunei Angheluş, cu ocazia
săpăturii unei pivniţe. Materialul ceramic găsit şi
trimis la Muzeul din Sf. Gheorghe n-a fost publicat,
fiindcă pe atunci această cultură nu a fost cunoscută
în Transilvania.
Cercetările făcute la mijlocul şi în a doua jumătate
a secolului al XX-lea pe teritoriul judeţului Covasna
au furnizat date importante pentru cunoaşterea
şi încadrarea cronologică justă a acestei culturi în
neoliticul sud-estului Transilvaniei. În următoarele
rînduri prezentăm rezultatele obţinute privind cultura
Criş–Starčevo.
Săpăturile întreprinse în anul 1949 sub egida
Academiei R. P. R., de colectivul condus de C. Daicoviciu,
la Leţ-Várhegy, au adus la iveală resturile
culturilor Criş, Boian şi Ariuşd. Scopul cercetărilor
a fost verificarea existenţei unui castru roman presupus
pe acest loc şi nu s-a acordat atenţie pentru
stabilirea stratigrafică a straturilor neolitice. 1 Prelucrarea
şi publicarea materialului neolitic s-a făcut
pe baza observaţiilor făcute în cursul săpăturii, cultura
Criş a fost urmată de culturile Boian şi Ariuşd. 2
Tot materialul neolitic a fost prezentat cu un singur
strat. 3 Săpăturile de la Leţ în anul 1955 au fost reluate
de un colectiv sub conducerea lui I. Nestor şi
a fost stabilită stratigrafic succesiunea culturilor mai
sus amintite. 4 În anul 1949 K. Horedt a făcut săpături
la Sfîntu Gheorghe-Bedeháza, pe malul drept al
Oltului, şi a descoperit vestigiile unei aşezări şi un
mormînt de inhumaţie din cultura Criş. Au mai fost
depistate resturile culturii Wietenberg, La Tène-ului
dacic şi o aşezare din sec. XII p. Ch. 5
La Cernat („Dealul de aur”), în anul 1960, cu
ocazia săpării silozurilor, muncitorii au descoperit
trei morminte de cultură Criş, dintre care la capul
* Acta [Siculica] 1995 (Acta Hargitensia, II – Aluta, XIX), 1996,
105-114. (Cu rezumat în limba maghiară şi engleză.)
1
C. Daicoviciu, Graniţa de est a Daciei şi triburile libere de la
hotarele de răsărit ale Daciei, SCIV, I, 1950, 117.
2
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-
Scaune), în Materiale şi cercetări de istorie veche a României,
1951, 19.
unuia a fost aşezat un vas cu patru picioare. 6 La Ilieni
(„Oraşul rotund”) a fost verificată o aşezare de cultură
Criş situată pe malul unui pîrîu mic. 7 (fig. 1.)
În afară de aceste cercetări, în anii 1984-86
Muzeul din Sfîntu Gheorghe a efectuat săpături de
amploare pe teritoriul comunei Turia (jud. Covasna),
valea pîrîului cu acelaşi nume. Pe ambele terase
ale malului acestui pîrîu au fost depistate resturile
diferitelor culturi din neolitic, epoca bronzului, prima
vîrstă a fierului, La Tène dacic şi feudalismul
timpuriu. Ne vom ocupa numai cu resturile culturii
Criş din neolitic, descoperite pe ambele maluri ale
pîrîului Turia.
Pe malul drept al pîrîului se află grădina Conacului
Apor (fig. 2) de unde cu nisipul excavat pentru
construirea silozurilor au fost scoase multe fragmente
de vase si oase din schelete omeneşti. S-a păstrat
din teren intactă numai o fîşie de o lungime de 65
m, şi lată de 20 m. Pe acest loc în anii 1984-85 au
fost executate şapte şanţuri (S. I-VII), late de 1 m,
cu diferite lungimi. În anul 1986 au fost făcute încă
cinci şanţuri (S. VIII-XIII). Au fost adîncite pînă
la sol virgin, nisip aluvian de culoare sură. Profilul
şanţurilor arată următoarea stratigrafie: peste nisip
aluvian s-a depus un strat de cultură de culoare brun
gros de 40-50 cm, urmat de un strat de cultură de
culoare cenuşie, gros de 40 cm, peste care a fost
pămînt de vegetaţie, gros de 10-20 cm. Grosimea
stratului cenuşiu nu era aceeaşi peste tot, pe alocuri
varia (fig. 4). Stratul de cultură de culoare brună
aparţinea culturii Criş. În acest strat au fost găsite
trei locuinţe cu inventar şi patru morminte.
Locuinţele semibordei au fost descoperite în
S. III (fig. 7) şi în S. VII. Forma a fost pătrată, cu dimensiunile
3 × 3 m, vetrele au fost de formă rotundă
sau ovală, făcute din pietre cu suprafaţa lutuită sau
din lut. Bucăţile de chirpici, cu amprente de nuiele
3
Ibidem.
4
I. Nestor, Raport despre sondajele de la Leţ-Várhegy, MCA,
III, 1957, 59-63.
5
K. Horedt, în SCIV, I, 1950, 128-130; MCA, II, 1956,
16-18.
6
Z. Székely, în MCA, IX, 1973, 307.
7
Ibidem, 310.
24

păstrate în grămezi la colţurile bordeielor, au arătat
că pereţii au fost făcuţi din nuiele împletite şi lutuite
gros (fig. 6).
Inventarul bordeielor consta din unelte din piatră
(lame de silex, de andezit, topoare plate, rîşniţe
de mînă, de forma ovală, şi pietre de frecat (fig. 10/9-
10, 10/5-7), din os (sule, şi spatule – fig. 10/11-12),
din lut (greutăţi de plasă – fig. 10/8), din ceramică.
Materialul ceramic în privinţa formelor şi decorului
reprezintă şi ornamentele caracteristice ale
culturii Criş. După pastă şi ardere vasele pot fi împărţite
în două grupuri: 1. Vase făcute din pastă
amestecată cu pleavă arsă mediocru şi 2. Vase confecţionate
din pastă fină amestecată cu nisip fin şi
bine arsă. În primul grup aparţin vasele borcan de
dimensiuni mari si mijlocii, cu pereţii groşi, cu gîtul
cilindric sau uşor înclinat spre exterior sau interior.
Culoarea lor este cenuşie-gălbuie la exterior, în interior
cenuşie. Decorul acestor vase este realizat din
impresiuni simple executate cu unghia (fig. 10/12),
din proeminenţe aplatizate, brîuri alveolare şi din
motive de linii incizate (fig. 11/2, 1/3-4). În această
categorie mai aparţin vase de dimensiuni mijlocii,
tot cu o culoare gălbuie de tip vas borcan cu corp
bombat şi cu gît cilindric, şi cu fund plat sau cu început
de inelare. Decorul este barbotina sau decor
cu unghia, aplicat pe întraga suprafaţă a vasului. Vas
cu picior cilindric a fost reprezentat cu mai multe
exemplare (fig. 12/1), cu secţiune triflată a fost găsită
numai un singur vas (fig. 12/2). Vasele acestea sînt
confecţionate din pastă amestecată cu nisip şi bine
arsă în culoare brun-cărămizie.
În categoria ceramicii fine aparţin srăchini făcute
din pastă fină amestecată cu nisip, bine arsă, de
culoare cenuşie sau galbenă, prevăzută la mijloc cu
butoni mici (fig. 12/4). Peretele străchinilor este arcuit
sau îndoit la mijloc. Au fost găsite numai două
fragmente de străchini acoperite pe exterior şi interior
cu vopsea roşie, primul decorat pe fond roşu cu
meandre în alb şi negru (fig. 12/5). Celălalt, pe fond
roşu cu ornament de meandru în culoare neagră (fig.
12/3).
În stratul neolitic de cultura Criş au fost găsite
două figurine din lut. Prima a fost descoperită în S.
II, într-o groapă de cultură Criş. Figurina cu corp
rotund are cap plat, braţele ca nişte urechiuşe sînt
lipite de corpul decorat cu linii incizate vertical, orizontal,
cu un brîu în relief la mijloc, iar la bază se
lărgeşte formînd un soclu găurit la mijloc (fig. 12/7).
Figurina cealaltă este tipul cunoscut din această cultură
(fig. 12/6).
În categoria obiectelor de cult aparşine vasul
dreptunghiular prevăzut cu patru picioare. Dintr-un
8
E. Popuşoi, în MCA, XIV, 1980, 13, fig 4/6.
Cultura Criş în lumina săpăturilor de la Turia (jud. Covasna)
astfel de vas a fost găsit un picior ars negru pe care
s-a executat un decor canelat (fig. 12/9). Un astfel de
fragment de vas este cunoscut de la Trestiana. 8
Au fost decoperite patru morminte cu schelet în
pozitie chircită. Primul a fost găsit în S. II, la adîncime
de 1 m (fig. 5, M. 1; 14/3). Mormîntul a fost
îngropat in poziţie chircită, orientat N–S, capul spre
nord. Lungimea scheletului, măsurat de la creştet
pînă la călcîi, a fost de 94 cm. La cap, pe obraz, au
fost bucăti de cărbuni. La dosul înhumatului au fost
două fragmente de vase grosolane. Pe creştetul capului
s-a găsit urma trepanaţiei vindecate. Groapa
a fost săpată neregulat.
Mormîntul al doilea, găsit tot în S. II, la marginea
unei locuinţe din feudalismul timpuriu, a fost la
adîncimea de 37 cm. Înhumatului îngropat în poziţie
chircită, orientat N–S, îi lipsea partea de jos
a corpului, mormîntul fiind deranjat de o locuinţă
dacică (fig. 5, M. 2). Mormîntul al treilea a fost
descoperit în S. IX, la adîncime de 137 cm. Tot în
S. IX, în poziţie chircită a fost un schelet orientat tot
N–S, lîngă o locuinţă de cultură Criş. La picioarele
mortului au fost fragmente de vase, iar pe şold un
picior dintr-un vas negru prevăzut cu patru picioare
(fig. 12/9).
Aşezarea a doua este situată pe terasa înaltă
a malului stîng al pîrîului Turia. Terasa, paralelă
cu pîrîul, are o pantă lentă, pe platoul plat este un
drum de cîmp. Între drum şi marginea platoului au
fost executate trei şanţuri în direcţia N-V–S-E. În
şanţul nr. III au fost găsite două locuinţe construite
la suprafaţă, care aparţin culturii Criş. Delimitarea
locuinţelor s-a făcut pe baza urmelor de pari, păstrate
în pămînt. Profilul şanţului este următorul: sub
humus gros de 30 cm a fost un strat de cultură de
culoare brun închisă, urmat de un strat de pietriş
peste nisipul de culoare galbenă.
Locuinţa nr. 1 este de formă dreptunghiulară, de
5,75 × 5 m. cu axa lungă N–S, intrarea a fost pe latura
răsăriteană, în formă de pridvor. Vatra de formă
ovală, construită din lut, cu diametrul de 1 m, a fost
la mijlocul locuinţei (fig. 9).
Locuinţa nr. 2 a fost situată de locuinţa nr. 1 la
o distanţă de 3 m. Întinderea ei a fost delimitată
de urmele de pari şi a avut un pridvor spre răsărit.
Forma locuinţei a fost dreptunghiulară, cu dimensiunile:
5,5 × 5 m. Vatra rotundă, făcută din lut cu
diametrul de 1 m, a fost în partea sudică a locuinţei
(fig. 8).
În ambele locuinţe au fost găsite lîngă vetre unelte
de piatră, din os şi fragmente de vase de specie
grosieră. În locuinţa nr. 2 a fost găsit un material
destul de bogat; lame de silex, de andezit, unelte din
25

Zoltán Székely: Lucrări alese
os, greutăţi din lut şi ceramică. Din os este făcută
o spatulă lungă de 12 cm, la un capăt este plat cu
margini ridicate (fig. 10/14). O altă unealtă din os
este lungă de 7,5 cm, la un capăt este formată ca un
vîrf de deget (fig. 10/13). Inventarului îi mai aparţin
o sulă din os şi un fragment de idol din lut. Spatula
şi cealaltă unealtă din os au fost folosite pentru executarea
decorului aşa zis „ciupituri”, după cum arată
unele ornamente pe vase de specie grosieră (fig. 11/1-
2). Decorul a fost făcut cu aceste unelte, nu numai
cu unghia, cum crede Kutzián. 9 Materialul ceramic
constă din fragmente de vase modelate din pastă
grosolană, decorate cu barbotină, vase sferice mai
mici cu ornament de „ciupituri”, străchini de pastă
fină. N-a fost găsit nici un fragment de vas vopsit.
Au mai fost găsite multe oase de animale şi lîngă
peretele vestic al locuinţei multe seminţe de plante.
În stratul neolitic de cultură Criş în aşezarea din
grădina conacului Apor, în afară de ceramica culturii
Criş au fost găsite fragmente de vase şi de cultura ceramicii
liniare, în mai multe locuri. În anul 1984 în S. I,
la adîncimea de 50 cm a fost găsit un fragment dintr-o
strachină făcută din pastă fină, cenuşie, decorat cu linii
în val incizate şi prevăzut cu un butonaş neperforat
(fig. 11/10). La aceeaşi adîncime au mai fost găsite o
bucată din partea de jos a unei cupe decorate cu o linie
în zigzag, la vîrf cu o gropiţă (fig. 11/7) şi un fragment
de vas decorat cu benzi formate cu linii incizate şi cu
gropiţe (fig. 11/4). În S. IV a fost găsit un fragment de
vas de culoare cărămizie, care a avut un decor compus
din pătrate la colţuri (fig. 11/8). În S-V, la adîncimea
de 90 cm, a fost găsit un fund de vas de culoare cenuşie-brună,
decorat cu şir de gropiţe, aşezat în formă
de cruce, simbol solar (fig. 13/6). În 1985, în S. VII, în
locuinţa nr. 2 s-au găsit la adîncimea de 60 cm două
fragmente de vase, decorate cu benzi liniare, întrerupte
cu gropiţe (fig. 11/4).
Săpăturile de la Turia, executate în două aşezări,
au contribuit la cunoaşterea mai bună a aspectului
culturii Criş în această regiune. Au fost stabilite
două forme de locuinţe; una este semi-bordeiul săpat
în pămînt şi o alta construită la suprafaţă cu pridvor.
Aceste două forme de locuinţă reprezintă două faze
de dezvoltare ale acestei culturi. Locuinţa de suprafaţă
are o arie de răspîndire cunoscută prin cercul
de cultură Vorsesklo, Karanovo Ia, Starcevo şi Criş,
este cunoscută din Ungaria din aşezarea de la Tiszajenő.
10 S-a constatat că decorul aşa-numit „ciupituri”
a fost executat şi cu unelte din os. În dezvoltarea
confecţionării ceramicii, în privinţa formelor şi a
decorului, în aceste două aşezări nu au fost observate
schimbări. În ambele aşezări au fost găsite forme şi
ornamente de vase, care sînt cunoascute şi din celelalte
aşezări din aria de răspîndire a culturii Criş.
Vasele vopsite lipsesc din inventarul locuinţelor cu
pridvor, dar acestea în general sînt rare.
Printre figurinele antropoforme figurează şi un
tip de figurină, care pînă acum a fost necunoscut.
Analogia pentru această figurină se găseşte în aria de
răspîndire a culturii Vinča. 11
Ritul de înmormîntare, mortul în poziţie chircită,
orientat în direcţia N–S, îngropat în aşezare,
corespunde obiceiului de înmormîntare cunoscut şi
din alte aşezări ale acestei culturi. Vasul cu patru
picioare, vas de cult, aşezat la capul unui mort la
Cernat, 12 precum şi un picior al unui astfel de vas,
aşezat pe şoldul înhumatului la Turia, permite presupunerea
că acestea au fost aşezate intenţionat în
mormînt şi nu cu pămîntul stratului cultural. 13
Locuinţa la suprafaţă, construită cu pridvor,
este o formă mai evoluată, prin urmare arată o fază
tîrzie. Alte date nu confirmă acest fapt, iar stratul
de cultură Criş în aşezarea din grădina conacului
Apor a fost gros de 40-50 cm, ceea ce arată o durată
lungă, dar a fost aşa de compact, încît nici stratigrafic,
nici tipologic nu s-au putut constata faze diferite
de dezvoltare. Stratul de cultură cenuşiu aşezat peste
stratul de cultură Criş a fost de asemenea omogen,
fiind întrerupt în unele locuri prin săparea unor locuinţe
din epoca bronzului, din prima vîrstă a fierului
(Hallstatt), din epoca dacică şi din feudalismul
timpuriu (sec. XIII.).
Prezenţa fragmentelor de vase, ale culturii cu ceramică
liniară în bordeiul nr. 2 şi în stratul de cultură
Criş, arată că purtătorii culturii Criş în faza finală
a acestei culturi au avut contact cu această cultură
pătrunsă din răsărit. Direcţia pătrunderii acestei culturi
prin valea Pîrîului Negru pînă în Ţara Bîrsei este
demonstrată de descoperirile de la Turia, Cernat, 14
Hărman 15 şi Codlea. 16 Ceramica culturii cu ceramica
liniară, găsită în aşezarea din grădina conacului Apor,
ridică problema încadrării juste în faza finală a dez-
9
I. Kutzián, A Körös-kultúra (DissPann, ser. II, nr. 23), 1944,
72-73.
10
Az Alföldi Régészeti Tudományos Ülésszak előadásainak beküldött
tézisei (tezele trimise la al V-lea Simpozion Ştiinţific Arheologic
din Ungaria), St. S4527, 1968, 1.
11
I. Kutzián, op. cit., LXII, 6a-6b.
12
Z. Székely, în MCA, IX, 1973, 307.
13
I. Kutzián, op. cit., 141.
14
La mijlocul comunei Cernat în pîrîul Cernat se varsă un pîrîiaş,
pe malul acestuia într-o grădină au fost găsite morminte cu
schelet în poziţie chircită, cu ceramica culturii cu ceramică liniară.
15
A. D. Alexandrescu, Ceramica liniară de la Hărman, Cumidava,
V, 1971, 11-24; MCA, X, 1973, 234-243
16
Istoria României, I, 1960, 40.
26

voltării culturii Criş în aşezarea de pe malul stîng al
pîrîului Turia. La stabilirea acestei probleme ar putea
aduce un aport important studierea mai aprofundată
a materialului ceramic găsit în aceste două aşezări şi
celui de la Leţ, unde au fost găsite mai multe faze de
dezvoltare ale culturii Criş. 17
Cultura Criş în lumina săpăturilor de la Turia (jud. Covasna)
În concluzie se poate constata că săpăturile de la
Turia au ridicat unele probleme ale neoliticului din
sud-estul Transilvaniei, care încă nu sînt rezolvate
definitiv, ca faza finală a culturii Criş şi legătura cu
cea cu ceramică liniară.
17
E. Zaharia, op. cit., 1962, 5-51.
27

Zoltán Székely: Lucrări alese
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA CULTURII BOIAN ÎN
SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
* Memoria Antiquitatis, II, 1970, 19-27. (Cu rezumat în limba
germană.)
1
H. Schroller, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbürgens, 1933, 24,
78, pl. 18-20; E. Comşa, Cultura Boian în Transilvania, SCIV,
Resturi de cultură materială din epoca neolitică,
considerate aparţinînd culturii Boian, sînt cunoscute
încă de la începutul secolului nostru, din mai
multe descoperiri de pe teritoriul oraşului Sf. Gheorghe
(jud. Covasna). 1 Acestea au fost descoperite în
mod întîmplător, cu ocazia exploatării nisipului din
terasa malului stîng al Oltului şi a unor lucrări de
amenajare a terenului pe teritoriul oraşului. Aceste
două locuri sînt numite de Schroller – care a publicat
o parte din materialul descoperit – Sf. Gheorghe
I şi Sf. Gheorghe II. Materialul inventariat sub nr.
2189 şi 124-901, în afară de cel publicat de Schroller,
mai conţine şi unele fragmente de vase nepublicate,
care sînt importante la cunoaşterea aspectului
etapei pe care o reprezintă în cadrul culturii Boian.
În următoarele rînduri dăm descrierea lor.
Locul numit Sf. Gheorghe I se află spre nord de
podul de fier, lîngă moara de apă, iar materialul ceramic
a fost găsit în apropierea ei, cu ocazia exploatării
nisipului. Malul Oltului este destul de înalt şi pe terasă
se află resturi arheologice din epoca bronzului,
La Tène dacic, de tip Cerneahov–Sîntana de Mureş.
Nisipăria pe vremea aceea a format proprietatea lui
Jenő Molnár.
Printre fragmentele de vase descoperite au mai
fost şi următoarele nepublicate de Schroller:
1. Fragmente din marginea unor vase, probabil
cu gît cilindric şi corpul cu umărul dezvoltat sau
bombat. Sînt lucrate din pastă, cu cioburi pisate şi
arse brun; peretele este gros de 0,5-1 cm, iar suprafaţa
este lustruită şi unele vase sînt decorate pe marginea
buzei cu mici crestături, iar mai jos, pe corp,
cu benzi formate din linii incizate, late de 0,5-2 cm.
Liniile incizate uneori sînt groase şi adînci. Un alt
fragment este lustruit sub buză pe fîşie de 2 cm, fîşia
fiind încadrată de un brîu alveolat, sub care peretele
vasului este zgrunţuros (fig. 3/2, 4-5, 8-9).
2. Fragmente de pahare făcute din pasta fină,
acoperită cu un strat de lut fin, arse brun. Decorul
lor este format din pliseuri şi din benzi înguste formate
din cîte două linii incizate, umplute cu mici
liniuţe incizate verticale. Aceste benzi sînt aşezate la
distanţe de 2 cm una de alta. Pe unul din fragmente
benzile sînt simple, fără liniuţele verticale. Un alt
fragment este decorat numai cu benzi incizate. Pe alt
fragment se găseşte un decor format din pliseuri şi
benzi de linii paralele incizate (fig. 2/3, 5-7; 3/7).
Punctul al doilea, numit de Schroller Sf. Gheorghe
II, este o descoperire mai veche, din anul 1901,
şi este situat pe partea nord-vestică a oraşului, la cca.
2 km de la malul Oltului, pe terenul locuinţei nr.
20 din strada Váradi József. Pe partea dinspre stradă
a terenului locuinţei nr. 20, din lucrări de pămînt,
s-a descoperit o groapă lată de 190 cm şi adîncă de
140 cm, care conţinea pămînt negru, fragmente de
vase şi de chirpici, toate arse; în unele locuri au fost
observate şi bucăţi de cărbuni. Pe terenul vecin locuinţei
nr. 18, de pe aceeaşi stradă, au fost descoperite
trei morminte dintre care unul cu scheletul în
poziţie chircită. Mormintele au fost fără inventar. 2
În aceeaşi groapă s-au mai descoperit – în afară
de ce a publicat Schroller – şi fragmentele unui vas
mare cu gît cilindric şi cu corp bombat. Gîtul este
lustruit, iar corpul este acoperit cu barbotină; în jurul
fundului este lustruit pe o fîşie lată de 4 cm.
Revizuind fondul Muzeului din Sf. Gheorghe,
am aflat că în anul 1936, tot pe malul stîng al
Oltului, în nisipărie, atunci proprietatea lui Lehel
Pap, au fost descoperite încă alte fragmente de vase
aparţinînd acestei culturi, care se păstrează în colecţia
Muzeului din Sf. Gheorghe sub nr. de inv.
8652-8657. Din aceste fragmente s-au întregit 6 vase
şi din restul fragmentelor s-au putut stabili încă cîteva
forme de vase.
Nu avem nici o informaţie despre împrejurările
în care au fost găsite vasele. După toată probabilitatea
aparţin unei locuinţe sau unei gropi. În continuare
dăm descrierea materialului ceramic descoperit.
Ceramica după pastă se împarte în două categorii:
I, vase folosite pentru uz comun şi II, vase lucrate mai
XVI/1, 1965, 634; I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung
in Rumänien, BerBKG, 22, 1933, 4.
2
A. Székely Nemzeti Múzeum Értesítője, III, 1902, 10-17.
28

fin. Pasta ambelor categorii are cioburi pisate. Primei
categorii îi aparţin următoarele forme de vase:
1. Vase în formă de castron, făcute din pastă
amestecată cu cioburi pisate. Tot corpul vasului a
fost acoperit cu barbotină. Din această categorie au
fost găsite două vase; unul fragmentar, celălalt a fost
întregit. Cel întregit are următoarele dimensiuni:
înălţimea este de 14,5 cm, diametrul gurii 18 cm,
diametrul fundului 11,5 cm. Marginea fundului
este netezită (fig. 1/3).
2. Castron cu umăr; partea de sus este lustruită,
iar pe pîntec este decorat cu barbotină zgrunţuroasă;
păstrat fragmentar (fig. 3/6).
3. Castron cu doi butoni pe umăr, perforaţi vertical
şi aşezaţi faţă în faţă. S-a păstrat fragmentar,
lipsindu-i fundul (fig. 2/2).
4. Vas cu gît cilindric şi cu corpul bombat; este decorat
prin excizie. S-a păstrat fragmentar. În jurul fundului
vasul este netezit pe o fîşie de 1,5 cm (fig. 2/4).
5. Vas piriform cu gura puţin îngroşată şi răsfrîntă
în afară. Gîtul e lustruit, iar tot corpul, pînă
la fund, este acoperit cu barbotină neorganizată,
asemănătoare cu decorul aşa-zis „Bessenstrich”. Pe
partea de jos a vasului sînt aplicaţi doi butoni plaţi.
Dimensiunile vasului: înalt de 31 cm; diametrul buzei
13,5 cm; diametrul fundului 11 cm (fig. 2/1).
Categoria a II-a este reprezentată prin următoarele
forme de vase:
1. Vas cu gîtul cilindric, cu corpul bombat, decorat
cu incizii. S-a păstrat fragmentar (fig. 3/1, 3).
2. Vas cu gît cilindric şi umărul bombat. Marginea
buzei este ornamentată cu puncte imprimate.
Pe umăr se află doi butoni perforaţi vertical şi aşezaţi
opus; vasul este decorat cu benzi de jur împrejur
pe partea de jos a vasului. Marginea fundului
este lustruită. Are culoarea brun-închis cu pete roşii,
probabil ars secundar. Dimensiunile vasului: înălţimea
11,5 cm; diametrul gurii 12 cm; al fundului 8,5
cm (fig. 1/1).
3. Pahare; au fost întregite două. Primul este decorat
cu caneluri paralele, alternînd cu linii incizate
paralel, iar pe partea de jos a vasului un decor de
ordin spiralic făcut din caneluri şi din benzi de linii
incizate; alături de decorul format din bande de
linii în spirală se mai află şi trinunghiuri incizate.
Acest decor este aşezat într-o fîşie curpinsă între două
benzi formate din linii incizate (fig. 1/4). Paharul
celălalt este decorat cu caneluri paralele în partea de
Contribuţii la cunoaşterea culturii Boian în sud-estul Transilvaniei
sus, iar pe partea de jos între caneluri se află 2 benzi
înguste formate din linii incizate paralel. Spre fund
vasul nu are decor.
Vasele din prima categorie sînt vase de uz comun,
lucrate mai grosolan, şi sînt arse cenuşiu sau brun
închis. Cele din categoria a doua sînt vase mai fine,
cu pereţi subţiri, de culoare neagră sau sură. Corpul
vaselor este acoperit de un strat de lut fin. Materialul
ceramic din Sf. Gheorghe I, decorat cu linii incizate,
cu caneluri fine şi cu benzi înguste, se alătură
ceramicii care este mai mult înrudită cu ceramica
precucuteniană decît cu ceramică culturii Bioan,
faza Giuleşti. Motivul din benzi înguste umplute cu
liniuţe incizate e un ornament obişnuit în olăria de
tip Izvoare I 2
. 3 De asemeni, şi canelurile asociate cu
incizii, 4 precum şi decorul format din benzi de linii
incizate adînc. Aceleiaşi culturi îi aparţin şi vasele
descoperite în nisipăria lui Jenő Molnár. Din acest
material ceramic vasul cu gît cilindric, decorat cu
butoni perforaţi cu proeminenţe încadrate cu decor
spiraliform, ca formă se aseamănă cu vasul precucutenian
de la Zăneşti. 5 Iar decorul spiraliform format
din linii incizate, în asociere cu caneluri sau fără, se
află tot printre motivele de decor ale ceramicii de la
Dealul Viei, din aşezarea precucuteniană de la Zăneşti.
6 Paharele decorate cu linii paralele în asociere
cu caneluri, aparţin tot acestei culturi. Ornamentul
spiraliform şi triunghiuri incizate este un decor preferat
în această cultură. 7 Vasul cu decor excizat se
poate încadra tot în cultura precucuteniană.
Vasele-castron decorate cu barbotină aparţin
mai mult aspectului culturii Boian, faza Giuleşti.
Iar vasul cu gît înalt şi cu pîntec bombat, prevăzut
cu doi butoni plaţi, este o formă încă necunoscută
pînă acum în acest orizont cultural. Castronul prevăzut
cu butoni perforaţi vertical este cunoscut din
aşezarea precucuteniană de la Eresteghin. 8
Descoperirile de la Sf. Gheorghe I-II au fost
considerate pînă nu de mult ca aparţinînd culturii
Boian. 9 E. Zaharia, cercetînd materialul publicat de
Schroller, a ajuns la concluzia că acesta indică o fază
mai tîrzie şi încadrează Sf. Gheorghe I-II în cultura
precucuteniană, fază Zăneşti. 10
Considerăm întemeiată această concluzie, iar
acest material pe care îl publicăm în prezent, confirmă
apartenenţa lui de această cultură. Avînd unele
forme (paharul) şi ornamente caracteristice (decor
spiralic din caneluri sau incizat) pentru cultura
3
R. Vulpe, Izvoare, 1957, 64, fig. 28/1-3.
4
Ibidem, fig. 2/4, 75.
5
Şantierul Traian, SCIV, IV/1-2, 1953, fig. 8.
6
Şantierul Traian, SCIV, V/1-2, 1954, pl. II, 8, 11-12.
7
R. Vulpe, op. cit., fig. 25/1.
8
Z. Székely, Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea
Oltului, Culegere de studii şi cercetări, I, Muzeul Braşov, 1967,
fig. 6/6.
9
Vezi la H. Schroller şi E. Comşa.
10
E. Zaharia, Angaben über die Boian–Giuleşti Kultur. Die
Siedlung von Leţ, Dacia, N. S., XI, 1967, 29, fig. 13, 34, n. 83.
29

Zoltán Székely: Lucrări alese
Boian, faza Giuleşti, trebuie să considerăm acest orizont
cultural mai vechi decît cel de la Eresteghin. 11
La Eresteghin formele ceramicei sînt asemănătoare
cu cele aparţinînd culturii precucuteniene, faza Zăneşti.
Prin urmare, descoperirile de la Sf. Gheorghe
I-II se pot considera ca ilustrînd o fază din evoluţia
culturii Precucuteni.
Din cele relatate mai sus reiese că problema culturii
Boian în Transilvania nu este încă rezolvată;
unele descoperiri, considerate ale culturii Boian,
aparţin de fapt culturii Precucuteni. Sînt de reţinut
de asemeni, pentru cercetările viitoare, acele elemente
care indică o fază mai veche a culturii Precucuteni
decît aceea pe care o cunoaştem prin descoperirile de
la Traian-Zăneşti. S-ar putea ca regiunea sud-estică
a Transilvaniei să fi fost locul de contact şi de unele
împrumuturi între cultura Precucuteni şi Boian.
11
E. Comşa, Stadiul cercetărilor cu privire la faza Giuleşti a culturii
Boian, SCIV, VIII/1-4, 1957, 39, fig. 6; V. Leahu, Săpăturile
de salvare de la Giuleşti-Sîrbi, Cercetări arheologice în Bucureşti,
1962, 214, 218, fig. 30/7-10.
30

Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea Oltului
CONTRIBUŢIE LA STUDIUL CULTURII PRECUCUTENI
ÎN VALEA OLTULUI
La începutul secolului nostru, precum şi în ultimii
ani, mulţi cercetători români şi străini s-au
ocupat cu neoliticul Transilvaniei, studiind diferitele
culturi care aparţin acestei perioade, precum şi
raportul cronologic dintre ele. În această muncă de
cercetare o atenţie deosebită a fost acordată culturii
Boian, atestată în regiunea cursului superior al Oltului.
1
În sud-estul Transilvaniei cultura Boian pînă în
ultimul timp a fost cunoscută numai din descoperiri
întîmplătoare, care nu furnizau date suficiente pentru
stabilirea unei cronologii relative şi a raportului
cu celelalte culturi neolitice.
În urma săpăturilor întreprinse de către Academia
Republicii Socialiste România în anul 1949 în
aşezarea de la Leţ-Várhely, cultura Boian a fost încadrată
just în neoliticul mijlociu, între cultura Criş
şi cultura Ariuşd. 2 Această încadrare a fost confirmată
în anul 1955 prin noile cercetări efectuate de
Academia Republicii Socialiste România, tot la Leţ-
Várhely. 3
Recent, E. Comşa a făcut sondaje la Feldioara şi
într-un articol a încercat să prezinte aspectul culturii
Boian din Transilvania. 4 În afară de acestea, sondajul
executat în anul 1962 la Eresteghin (rai. Tîrgu
Secuiesc, reg. Braşov), de către Muzeul din Sf. Gheorghe,
a adus noi date referitoare la dezvoltarea culturii
Precucuteni. În cele ce urmează, vom prezenta
rezultatele sondajului amintit şi pe baza observaţiilor
făcute vom încerca să tragem unele concluzii de
ordin istoric şi cronologic.
Sondajul de verificare din anul 1962
La sud de comuna Eresteghin, pe terenul cunoscut
sub denumirea de „Fîntîna cu Linte”, cu ocazia
aratului au fost scoase de fierul plugului fragmente
de vase şi bucăţi de chirpic. În partea sudică a
terasei, pe un loc unde suprafaţa terenului a fost
acoperită cu resturi mai abundente de cultură materială,
în direcţia E–V a fost săpat un şanţ lung de
21 m, lat de 1 m şi adînc de 0,40-1,25 m, care are
următoarea stratigrafie: sub humusul vegetal, gros
de 20 cm, se află un strat de cultură de culoare brunînchisă,
gros de 20-30 cm, urmat de lut galben. În
unele locuri peste acest strat s-a suprapus un alt strat
de cultură, de culoare brun-cenuşie, gros de 20-25
cm, cuprinzînd fragmente de vase din epoca feudală
timpurie. În stratul de cultură au fost descoperite
resturile unei locuinţe, o groapă şi un cuptor de copt
pîine (fig. 1).
Locuinţa, de formă dreptunghiulară, a fost descoperită
la o adîncime de 0,30 m, avînd dimensiunile
de 7 × 5 m şi axul lung orientat N-V–S-E.
Podeaua ei era formată dintr-un strat de chirpic ars
la roşu, care s-a păstrat nederanjat în partea vestică
a locuinţei. La dezvelirea podelei s-a observat că
pe pămînt fuseseră aşezate bîrne despicate, groase
de 8-20 cm. În afară de acestea au mai fost găsite
bucăţi de chirpic, care păstrau urme de pari, groase
de 4-5,5 cm, din scheletul locuinţei. Întinderea locuinţei
a fost stabilită după suprafaţa acoperită cu
chirpic şi fragmente de vase, nefiind observată nici
o urmă de pari în pămînt. Vatra, aşezată la mijlocul
peretelui vestic, era de formă pătrată, cu dimensiunile
1 × 0,75 m şi consta dintr-un strat de lut ars fără
gardină. În jurul vetrei au fost descoperite numeroase
fragmente ceramice. Locuinţa reprezintă tipul de
locuinţă cu platformă (fig. 2) şi credem că este prima
locuinţă neolitică cu podea de lemne arse.
Inventarul locuinţei constă din unelte şi din ceramică.
Un nucleu cu urme de lovire, două răzuitoare
şi o lamă sînt lucrate din andezit (fig. 3/1, 3-5).
Dintr-o rocă moale a fost lucrat un topor plat, cu
trei laturi şlefuite (fig. 3/2). Un alt topor plat de piatră
e lucrat din gresie silicifiată (fig. 3/7, 7a), iar un
* Culegere de studii şi cercetări, I, Muzeul Regional Braşov, 1967,
75-92. (Cu rezumat în limba germană.)
1
Vezi bibliografia referitoare la cultura Boian din Transilvania
în lucrarea lui E. Comşa, Cultura Boian în Transilvania, SCIV,
XVI/4, 1965, 629 şi urm.
2
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune),
în Materiale şi cercetări de istorie veche a României, 1951,
19-20.
3
I. Nestor, Raport despre sondajele de la Leţ-Várhegy, MCA,
III, 1957, 59-62.
4
E. Comşa, op. cit. În această lucrare aşezarea de la Eresteghin
este încadrată greşit în cultura Boian.
31

Zoltán Székely: Lucrări alese
fragment de lamă e din silex (fig. 3/6). În afară de
acestea, o piatră în formă de cuţit, cu un tăiş, ar fi
putut servi drept unealtă (fig. 3/8). S-a mai găsit şi
o rîşniţă de mînă, fragmentară, şi o piatră de frecat
grăunţele pe rîşniţă (fig. 7/11).
Obiectele din lut ars sînt reprezentate printr-un
lustruitor de vas, păstrat fragmentar, şi o bară de lut
de formă cilindrică (fig. 4/6, 7). Aceasta din urmă
pare a fi un fragment de idol de tipul cunoscut în
cultura Vinča–Criş. Dintr-un vas de cult, prevăzut
cu patru picioare şi lucrat dintr-o pastă fină nisipoasă,
arsă cenuşiu, s-a păstrat un picior. Corpul de vas
a avut forma dreptunghiulară cu marginea îngroşată,
sub care este aşezată o şănţuire adîncă (fig. 8/15).
Partea cea mai bogată a inventarului locuinţei
o formează ceramica, foarte corodată, fragmentară
şi în majoritate arsă secundar. Culoarea vaselor este
neagră, cenuşie şi cărămizie (aceasta din urmă datorită
arderii secundare). Unele vase au putut fi întregite.
Materialul ceramic, după pastă, formă şi decor,
se poate împărţi în următoarele grupe:
1. Ceramica de uz comun, lucrată din pastă
nisipoasă cu adaos de cioburi pisate. Forma principală
este borcanul, cu corpul puţin bombat sau
bitronconic, decorat cu barbotina neorganizată,
pînă la buza vaselor. La exterior sînt de culoare cenuşie
închisă sau cărămizie, iar la interior neagră
(fig. 7/1, 6). Acestei categorii îi mai aparţin, în afară
de străchinile cu pereţi arcuiţi, următoarele vase întregi
sau întregite:
a) Vas mic cu fund plat, înalt de 4,5 cm, cu diametrul
buzei de 9 cm (fig. 6/4).
b) Capac de vas, de formă cilindrică, prevăzut la
margine cu 8 găuri aşezate cîte două, la distanţe egale.
Dimensiunile: înălţimea 4 cm, diametrul 12,5
cm, respectiv marginea de sus a capacului ieşind
puţin în afară; diametrul 13,5 cm (fig. 6/8).
c) Strecurătoare în formă de pîlnie, deformată la
picior datorită arderii secundare. E lucrată din pastă
nisipoasă fină, arsă în culoare cărămizie cu pete cenuşii.
Talpa piciorului este rotundă, cu pereţii mult
îngroşaţi faţă de pîlnie. Gura, ca şi corpul-ciur, este
turtită. Dimensiunile: înălţimea 20 cm, diametrul
gurii 4-12 cm; grosimea peretelui 0,7-2 cm (fig. 6/3).
Tot din această grupă face parte un fragment de
margine decorat sub buză cu un brîu alveolat şi un
fragment de vas cu peretele puternic arcuit, la umăr
formînd o muchie ascuţită (fig. 7/3, 4/1, 5/5).
2. Vase cu decor incizat, lucrate din pastă nisipoasă
cu cioburi pisate, avînd culoarea cenuşie sau
cărămizie. Sînt întîlnite următoarele forme:
a) Strachina cu picior; s-a păstrat jumătate dintr-o
strachină, arsă roşu-cărămiziu. Decorul ei constă din
cercuri neglijent făcute (fig. 6/1).
b) Strachină cu peretele arcuit, prevăzută cu un
butonaş perforat vertical. E decorată cu cercuri incizate.
S-au păstrat numai fragmente de margine (fig.
6/6).
c) Vas cu gîtul cilindric, la umăr cu curbură pronunţată.
Decorul constă din cercuri sau din linii
incizate vertical. S-au păstrat numai fragmente de
margine (fig. 6/5).
3. Vase făcute din pastă cu nisip şi pleavă, de culoare
cenuşie-neagră. Forma principală este vasul cu
gît cilindric, cu curbură pronunţată la umăr şi cu
fund tronconic. Decorul este excizat. Pe gîtul cilindric
motivele ornamentale sînt reprezentate prin pătrăţele
scobite, aşezate în şir între două linii incizate.
Pe umăr se află benzi de spirale alternate cu
triunghiuri. Sub umăr acest decor este închis cu o
dungă trasă cu degetul. Mai în jos, pînă la fund, decorul
e format din combinaţii de unghiuri şi de linii
excizate. Suprafaţa vasului a fost lustruită (fig. 7/5,
12). Pe un fragment de gît cilindric decorul constă
din pătrăţele scobite în formă de şah, alternate cu
linii incizate (fig. 7/10). Pe un alt fragment de vas se
află ornamentul excizat în forma literei S (fig. 7/7).
Tot din această categorie a ceramicii excizate fac
parte capacele cu partea de mijloc îngroşată şi cu
apucătoare. Au fost descoperite fragmentele a două
capace cu decor excizat în formă de dinţi de lup şi linii
excizate (fig. 7/8-9, 13-14). Unele fragmente de vase
din această categorie au păstrat urmele picturii roşii.
4. Vase lucrate din pastă compactă cu nisip fin
de culoare cenuşie sau brun-castanie. Acestei categorii
îi aparţin fragmente de pahare şi de străchini.
O ceaşcă întregită, de culoare cenuşie, are gura largă,
pe umăr se află o bordură în relief (fig. 6/7). Buza
este puţin răsfrîntă în afară şi pînă la margine decorul
constă din caneluri late de 0,5 cm. Pe bordură
se observă mici proeminenţe şi impresiuni de dinţi
de pieptene, iar spre fund o bandă formată din linii
incizate, umplute cu liniuţe incizate vertical.
Pe un alt fragment de ceaşcă, tot cu bordura reliefată
şi prevăzută cu proeminenţă, decorul este format
din impresiuni de dinţi de pieptene între două
linii incizate (fig. 5/6, 8/6). Acest decor de linie alcătuită
din impresiuni de dinţi de pieptene se foloseşte
foarte frecvent şi fără să fie încadrat cu linii incizate
(fig. 4/3, 5, 5/1-2, 8/1-4, 8, 13-14). Uneori punctele
adîncite au formă de triunghi sau de cerc mai mare
(fig. 5/3, 8/7). Un fragment de margine dintr-o ceaşcă
de culoare cenuşie cu buza puţin răsfrîntă în afară e
decorat pe gît cu caneluri late, iar pe umăr cu benzi
orizontale formate din două linii incizate şi umplute
cu liniuţe verticale. Acest tip de vas are fundul plat,
iar partea sa inferioară e decorată cu caneluri pînă la
fund (fig. 5/4, 8/5, 9). În afară de caneluri (fig. 8/10,
32

12), foarte frecvent este decorul format din banda de
liniuţe verticale între două linii orizontale (fig. 8/11).
Din fragmentele descoperite s-a putut întregi
o strachină cu următoarele dimensiuni: înălţimea
12 cm, diametrul gurii 29 cm. E lucrată din pastă
care conţine şi pleavă şi are culoarea cenuşiu-brună.
Pe muchia accentuată a umărului se află proeminenţe
(una lipsă) tăiate vertical la mijloc, iar dedesubt
2 găuri perforate. Suprafaţa străchinii este acoperită
cu benzi de triunghiuri incizate sau aşezate orizontal
şi umplute cu impresiuni de dinţi de pieptene.
Strachina este arsă secundar (fig. 6/2).
În afară de acestea, au mai fost găsite multe fragmente
de vase corodate, necaracteristice, a căror formă
nu s-a putut stabili. În apropierea locuinţei, la
1,5 m spre vest, a fost găsită o groapă care aparţinea
locuinţei. Groapa în formă de sac, cu fundul plat,
avea adîncimea de 0,70 m, diametrul gurii 0,50 m,
iar cel al fundului 0,60 m. Pe fundul gropii au fost
găsite cîteva fragmente de vase cu decor excizat. La o
distanţă de 2,5 m spre vest de marginea gropii menţionate
mai sus, la adîncime de 1,20 m, a fost găsit un
strat de cărbune şi cenuşă, urmat de un strat de chirpic
ars, lung de 1 m şi gros de 10 cm, în marginea
căruia se afla un cuptor cu boltă. Dimensiunile cuptorului:
suprafaţa 1 × 1,20 m; înălţimea de 0,50 m.
Cuptorul, cu pereţii arşi la roşu, a fost săpat în sol
virgin. Pe fundul cuptorului au fost descoperite fragmente
de vase decorate prin excizie. Materialul ceramic
este destul de variat; formele vaselor, precum
şi ornamentarea lor arată un orizont cultural care
aparţine ariei de cultură cu fond liniar-ceramic.
Ceramica decorată cu barbotină este de cea mai
veche tradiţie, cunoscută din cultura Criş şi transmisă
şi în cultura Boian. Vasul de la Eresteghin se
apropie de forma unui alt vas, de acelaşi tip, găsit
la Leţ. 5 Decorul cu brîul alveolat este unul dintre
elementele principale de ornamentare folosite la ceramica
din specia grosolană a culturii Boian, faza
Giuleşti. 6 Fragmentul de vas cu umărul în unghi
ascuţit are analogii în cultura Zăneşti. 7 Pentru celelalte
forme: vasul-ceaşcă, capacul cilindric şi pîlniaciur,
analogii ne furnizează culturile Criş şi Boian.
Vasul cu patru picioare, considerat drept vas de cult
(opaiţ), este cunoscut din cultura Criş. 8
5
Vasul se află în colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe (nr. inv.
15514).
6
E. Comşa, Cercetările cu privire la faza Giuleşti a culturii Boian,
SCIV, VIII/1-4, 1957, 33, fig. 1/1-3.
7
Şantierul Traian, SCIV, V/1-2, 1954, pl. II, 10, 3-4, 12.
8
I. Kutzián, A Körös-kultúra (DissPann, ser. II, nr. 23), 1944,
65, pl. XXXVI, 4; E. Zaharia, Considérations sur la civilisation
de Criş à la lumière des sondages de Leţ, Dacia, N. S., VI,
1962, 34.
9
E. Comşa, op. cit., 635.
Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea Oltului
Vasele cu decor incizat sînt acoperite cu un strat
subţire de lut fin, în care a fost incizat ornamentul.
În această grupă, forma principală este strachina cu
picior. În afară de exemplarul întregit, au mai fost
găsite multe fragmente din acest tip de vas. Strachina
cu picior este cunoscută din cultura Criş, formă
care a trecut şi în cultura Boian. 9 Acest tip de vas este
reprezentat şi în cultura Zăneşti. 10 Pentru strachina
cu peretele arcuit şi prevăzută cu butonaşi, analogia
cea mai perfectă o găsim tot în cultura Zăneşti. Vasul
cu gît cilindric, cu curbură pronunţată la umăr,
este cunoscut în aceeaşi cultură. 12 Grupa de vase cu
decor excizat este reprezentată de forma de vas cu
gît cilindric şi fund tronconic şi de capace cu apucătoare,
ambele tipuri cunoscute in culturile Boian şi
Zăneşti. 13 Vasul descoperit la Eresteghin însă, după
formă şi decor, este mai apropiat de cultura Zăneşti. 14
Acelaşi lucru se poate constata şi cu privire la capacul
cu apucătoare. Decorul de pe umărul vasului de la
Eresteghin este format din bandă de spirale, alternată
cu şiruri de unghiuri excizate, restul corpului fiind
acoperit cu decor excizat, intercalat de fîşii înguste
lustruite. Pe vasele de acest tip, cunoscute de la Leţ,
sînt păstrate suprafeţe mari, fără decor excizat. O înrudire
mai apropiată cu cultura Zăneşti arată şi fragmentul
de margine decorat cu bandă de şah. Acest
motiv de decor e frecvent în cultura Zăneşti, 15 pe cînd
în cultura Boian, faza Giuleşti, formează numai o scăriţă
pe bandă. Meandrul, element de decor frecvent în
cultura Boian, nu a fost observat. Pictura, cu o vopsea
roşie mată, a fost folosită numai pe ceramica cu decor
excizat, dar şi la aceasta în mod foarte redus.
O grupă deosebită de categoriile de ceramică
descrise mai sus o formează fragmentele de vase făcute
din pastă compactă cu nisip fin, decorate cu
caneluri şi cu incizii. Formele, precum şi elementele
de decor ale acestei grupe de ceramică, sînt cunoscute
în Moldova, în nivelul precucutenian al aşezării
de la Izvoare. Ceaşca decorată cu caneluri şi cu benzi
de linii incizate, umplute cu liniuţe verticale şi prevăzută
pe umăr cu un brîu în relief şi proeminenţe,
prezintă toate elementele caracteristice ale acestei
culture. 16 Această formă, fără brîu în relief, prevăzută
pe umăr numai cu proeminenţe, este cunoscută şi în
cultura Zăneşti. 17 Pentru celelalte fragmente de ceşti
10
Şantierul Traian, op. cit., 1954, 52.
11
Ibidem, pl. II, 2.
12
Ibidem, pl. II, 3-4.
13
Ibidem, pl. III, 5; D. Berciu, Contribuţii la problemele neoliticului
în România în lumina noilor cercetări, 1961, 67.
14
Şantierul Traian, op. cit., pl. I, 12.
15
Ibidem, pl. III, 3-4, 10.
16
Radu Vulpe, Izvoare, 1965, 75, fig. 50/49.
17
Şantierul Traian, op. cit., pl. II, 10.
33

Zoltán Székely: Lucrări alese
decorate cu caneluri, puncte şi cu linii incizate, precum
şi cu impresiuni de dinţi de pieptene, analogia
cea mai perfectă se găseşte tot în materialul ceramic
al culturii precucuteniene descoperit la Izvoare. 18
Cantitativ, această grupă de ceramică este destul de
numeroasă, dacă avem în vedere numărul formelor
şi fragmentelor de vase descoperite.
*
Pentru încadrarea aşezării descoperite la Eresteghin
într-una din culturile neolitice, ne putem baza
în primul rînd pe materialul ceramic. Acest material
prezintă, pe lîngă trăsăturile culturii Boian dintr-o
etapă evoluată, multe elemente de cultură precucuteniană.
Ceramica de caracter Boian nu are trăsăturile
fazei Giuleşti, ci mai curînd indică un aspect cultural
de tipul Zăneşti, avînd şi unele elemente Boian
ale fazei Vidra. Astfel, multe elemente ale fazei Giuleşti,
cum ar fi amforele, paharul tipic, ceramica fină
plisată etc., lipsesc la Eresteghin, existînd în schimb
o ceramică canelată, care este frecvent întîlnită în
faza Vidra a culturii Boian. Prin urmare, din punctul
de vedere al dezvoltării culturii Boian, aşezarea
de la Eresteghin se încadrează într-o etapă mai
avansată şi cronologic este posterioară aşezărilor de
la Leţ şi Feldioara, atribuite fazei Giuleşti a culturii
Boian. Acest fapt este confirmat şi de numeroasele
fragmente de vase precucuteniene, de tip Izvoare I 2 ,
care au fost descoperite în asociere cu ceramica de
tip Zăneşti în interiorul locuinţei cercetate de noi.
Avem deci de-a face la Eresteghin cu o aşezare care
ilustrează aspectul cultural precucutenian cel mai
vechi cu ceramică de tipul Zăneşti.
La clarificarea problemei, dacă la Eresteghin
avem de-a face cu o cultură de tip Boian sau de tip
precucutenian, este important de stabilit raportul
culturii Zăneşti faţă de cultura Boian.
Vl. Dumitrescu consideră descoperirile de la
Zăneşti ca reprezentînd o cultură precucuteniană
de fază mai veche decît cea de la Izvoare. 19 Dintre
cercetătorii care s-au ocupat cu această problemă,
E. Comşa şi apoi D. Berciu încadrează aceleaşi descoperiri
în cultura Boian, faza Giuleşti. 20 Pe baza
cercetării formelor şi a elementelor de decor ale culturii
Zăneşti, sîntem de părere că această aşezare nu
se poate integra în cultura Boian, faza Giuleşti, părere
confirmată şi de materialul ceramic descoperit la
18
Ibidem, fig. 26/1, 27/1, 30/1-12.
19
Istoria României, I, 1960, 61.
20
E. Comşa, Cercetările cu privire la faza Giuleşti a culturii Boian,
SCIV, VIII/1-4, 1957, 45; D. Berciu, în Istoria României, I,
1960, 49; Idem, Contribuţii la problemele neoliticului în România
în lumina noilor cercetări, 1961, 67.
21
Vezi bibliografia la V. Teodorescu, în SCIV, XVII/2, 1966,
231, n. 18.
Eresteghin. Pentru cultura Zăneşti încadrarea justă
este cea stabilită de Vl. Dumitrescu, adică integrarea
ei în cultura Precucuteni. Acest fapt este confirmat şi
de prezenţa materialului ceramic precucutenian de
tip Izvoare în aşezarea de la Eresteghin, necunoscut
în schimb în aria culturii Boian, faza Giuleşti.
Problema genezei, 21 precum şi cea a prezenţei culturii
Boian pe cursul superior al Oltului, în Transilvania,
a frămîntat pe mulţi cercetători. 22 E. Comşa e de părere
că această cultură s-a răspîndit în sud-estul Transilvaniei
prin pătrunderea purtătorilor ei din nord-estul
Munteniei, unde s-a şi format. Această teorie a fost
acceptată şi de D. Berciu. 23 Pînă în prezent, în sud-estul
Transilvaniei au fost sondate numai trei aşezări atribuite
culturii Boian. Dintre acestea numai cele de la
Leţ şi Feldioara aparţin cu siguranţă culturii amintite.
Descoperirile celelalte, de caracter întîmplător, ar putea
aparţine şi ariei culturale de aspect Zăneşti, pe care
o considerăm ca o cultură precucuteniană. Prezenţa
unor fragmente ceramice de caracter Sudiţi şi Bolintineanu
în aşezarea de la Hărman 24 ridică problema
revizuirii locului de formare al culturii Boian. Se poate
presupune că aria de formare a acesteia a cuprins şi
regiunea sud-estică a Transilvaniei.
Cultura precucuteniană pînă în ultimul timp
a fost necunoscută în Transilvania. 25 Primele vestigii
ale acestei culturi au fost descoperite la Bancu. 26
Aşezarea de la Eresteghin este un alt punct care confirmă
faptul că în sud-estul Transilvaniei se află şi
primele faze de dezvoltare ale complexului cultural
Cucuteni–Ariuşd.
Se pune întrebarea: cînd şi cum s-a dezvoltat cultura
Precucuteni în Transilvania? La rezolvarea acestei
probleme trebuie să luăm în considerare poziţia
cronologică a acestei culturi în aria ei de formare şi
raportul ei cu cultura Boian.
Radu Vulpe consideră stratul Izvoare I 2
contemporan
cu fazele Boian–Vidra sau Boian–Petru Rareş;
27 prin urmare în Moldova cultura precucuteniană
s-a format după aspectul Boian II. La sud de
Carpaţi elementele precucuteniene au pătruns în
cultura Gumelniţa încă în faza ei timpurie, precucutenianul
tîrziu fiind parţial contemporan cu Gumelniţa
timpurie. 28 Prin urmare, legăturile dintre culturile
Boian–Gumelniţa şi Precucuteni sînt destul
de timpurii.
22
SCIV, XVI/4, 1965, 630-632.
23
D. Berciu, Contribuţii..., op. cit., 61.
24
SCIV, XVI/4, 1965, 630. Informaţii primite de la E. Zaharia.
25
Radu Vulpe, op. cit., 112; P. Roman, Ceramica precucuteniană
din aria culturilor Boian–Gumelniţa, SCIV, XIV/1, 1963, 32-35.
26
Informaţie primită de la K. Horedt; SCIV, XVI/4, 1965, 645.
27
Radu Vulpe, op. cit, 16.
28
P. Roman, op. cit., 45.
34

Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea Oltului
În Transilvania, în aşezările de la Leţ şi Feldioara,
aparţinînd culturii Boian–Giuleşti, resturi de
cultură materială din Precucuteni nu sînt cunoscute.
Apare în schimb, în aşezarea de la Eresteghin, ceramica
precucuteniană de aspect Zăneşti. Din acest
fapt reiese că în Transilvania începutul acestei culturi
trebuie să-l situăm într-un orizont mai nou decît
cel reprezentat de faza Boian–Giuleşti.
Acest orizont nu poate fi altul decît faza
Boian–Vidra. Constatarea se confirmă şi prin prezenţa
unor elemente de caracter Vidra în aşezarea de
la Eresteghin.
În privinţa genezei culturii Precucuteni, părerea
lui E. Comşa după care procesul de formare al acestei
culturi s-a produs în parte şi în sud-estul Transilvaniei,
ni se pare acceptabilă. 29
În concluzie, putem constata că la Eresteghin
a fost descoperită o aşezare aparţinînd culturii Precucuteni,
faza Zăneşti, care reprezintă o etapă de
dezvoltare posterioară fazei Boian–Giuleşti a neoliticului
mijlociu din sud-estul Transilvaniei.
Purtătorii acestei culturi s-au aşezat pe terasele
apelor, avînd aşezări neîntărite şi locuinţe de suprafaţă
cu platformă. Această formă de locuinţă, cunoscută
cel mai devreme din cultura Precucuteni, se
generalizează în cultura Cucuteni–Ariuşd. Purtătorii
acestei culturi au folosit unelte de silex, de andezit
şi topoare plate trapezoidale, rîşniţa de mînă şi pietre
de frecat grăunţele. Unelte din os şi din metal n-au
fost găsite. Materialul ceramic, în privinţa formei şi
a decorului, e variat, prezentînd un aspect de tradiţie
al culturii cu ceramica liniară. Ocupaţiile principale
au fost vînatul, pescuitul şi agricultura primitivă.
Oasele de bovine descoperite sporadic arată creşterea
redusă a vitelor.
Importanţa descoperirii aşezării de la Eresteghin
constă în faptul că a furnizat date noi referitoare la
cunoaşterea dezvoltării culturii materiale care urmează
cultura Boian–Giuleşti, arătînd totodată şi legăturile
dintre Moldova şi Transilvania în neoliticul
mijlociu şi tîrziu. Procesul de formare al culturii Cucuteni–Ariuşd
pînă la constituirea ei, deocamdată
nu e cunoscut. Prezenţa însă a culturii Precucuteni
în sud-estul Transilvaniei arată că această cultură
a avut aceleaşi etape de dezvoltare atît în Transilvania,
cît şi în Moldova.
29
SCIV, XVI/4, 1965, 645.
35

Zoltán Székely: Lucrări alese
CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN COMUNA ŞOROŞTIN
Direcţiunea Muzeului Raional din Mediaş a aflat
că în teritoriul comunei Şoroştin (rai. Mediaş, Reg.
Stalin), se găsesc fragmente de vase preistorice, dintre
care unele fragmente au ajuns în colecţia Muzeului
din Blaj. Pentru identificarea locului de provenienţă
a acestor fragmente, Constantin Coroş, directorul,
şi Emil Szuchy M., asistentul Muzeului din Mediaş,
întovărăşiţi de cel care semnează aceste rînduri, s-au
deplasat în ziua de 26 mai 1952 la Şoroştin.
În sat, din lămuririle date de tovarăşii învăţători,
I. Şuşcă, I. Urdă, s-a constatat că aceste fragmente de
vase, care se găsesc în Muzeul din Blaj, au fost găsite
pe culmea unui deal care se află în hotarul satului şi
este numit de săteni: Chiciora. În acest loc, cei doi
învăţători au făcut cu ajutorul elevilor „sondaje” în
care au găsit urme de vetre şi fragmente de vase de
lut. Literatura de specialitate, după comunicarea lui
Schroller, ţine în evidenţă că în Şoroştin au fost găsite
fragmente de vase preistorice Linsenkeramik, 1 iar
Muzeul Brukenthal din Sibiu păstrează din timpul
sciţilor un vîrf de săgeată din bronz. 2
Afară de acestea, de la Şoroştin sînt cunoscute şi
pietre cu inscripţii din timpul stăpînirii romane în
Dacia. 3 Despre aşezarea omenească de pe dealul Chiciora
însă nu avem nici o indicaţie la nici un autor.
Dealul Chiciora se găseşte spre răsărit de Şoroştin,
între Şeica Mică şi Ţapu (fig. 1). Pe vîrful acestui
deal e un platou oval, diametrul căruia în direcţia
N–S e cca. 60 m şi în direcţia E–V 30 m. Partea
apuseană a platoului e întărită cu valuri şi şanţuri,
în forme de terase, iar în celelalte părţi panta e destul
de abruptă. În terasa superioară s-au văzut cîteva
gropi care erau urmele cercetătorilor de comori.
În aceste gropi s-au putut observa urme de arsură,
urme de vetre şi s-au adunat cîteva fragmente de
vase, care servesc ca bază pentru stabilirea epocii căreia-i
aparţine această aşezare omenească.
Fragmentele de vase adunate din aceste gropi sînt
făcute din pastă impură, necomplect arsă, grosimea pereţilor
e de 1-0,5 cm, sînt de culoare brună, cărămizie
şi sînt făcute cu mîna. Un mic fragment de vas de culoare
cărămizie e decorat cu decoraţie de incizie dreptunghiulară
aşezată în două rînduri. Acest fragment de
vas e pictat în două culori, alb şi roşu (pl. I, 8).
Unele fragmente sînt decorate cu linii incizate
verticale (pl. I, 6, 10, 12) sau cu o bandă umplută cu
liniuţe verticale (pl. I, 2-3). Trei fragmente de vase
aparţin din grupa aşa-zisă „Furchenstichkeramik”
(pl. I, 4-5, 11), dintre care ultimul fragment e deformat
din cauza arderii secundare. Fragmente de vase,
cu buza întoarsă în afară, sînt decorate cu urme de
degete (pl. I, 6-7), cu linii incizate sau sînt fără decoraţie
(pl. I, 1). În urma unei cercetări ulterioare
a lui Emil Szuchy M., au ajuns în colecţia Muzeului
din Mediaş încă cîteva fragmente de vase. Pe un
fragment de vas, făcut din pastă bună, bine arsă, ca
decoraţie se află o dungă lată de 1 cm, de culoare
brună (pl. II, 3). Pe un fragment de vas mare, făcut
din aceeaşi calitate de pastă, ca decoraţie se află
o bordură de împunsături (pl. II, 4). Fragmente de
vase nevopsite, decorate cu împunsături, sînt făcute
din pastă impură şi mediocru arsă, iar buza lor e
dreaptă (pl. II, 6). Sînt decorate cu inciziuni pătrate
(pl. II, 7) sau cu liniuţe (pl. II, 8). A mai fost găsită
şi o toartă lată de 4,5 cm, a unui vas bine ars (pl. II,
8). Sub buza unui vas mic, făcut din pastă bună şi
bine arsă, e o decoraţie de „Furchenstich” în formă
triunghiulară. Acest vas are o înălţime de 5,5 cm, iar
diametrul fundului 3,5 cm (pl. II, 9).
În apropierea satului Şoroştin, de la Şeica Mică
sînt cunoscute fragmente de vase pictate: 4 un frumos
suport de vas pictat e în colecţia Muzeului din
Mediaş, găsit la Şeica Mică (fig. 2) şi două fragmente
de vase găsite la Proştea Mare (pl. II, 1-2). Suportul
* Din activitatea ştiinţifică a Muzeului Raional Mediaş, Nr. 1,
1953 mai, 3-8, 17. (Textul s-a publicat alături integral atît în
limba germană, cît şi în limba maghiară.)
1
H. Schroller, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbürgens, 1933,
75, nr. 42; M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942,
251, 81.
2
M. Roska, op. cit.; K. Horedt, Die vorgeschichtliche und römische
Abteilung des Baron Brukenthalischen Museums, Mitteilungen
aus dem Baron Brukenthalischen Museums, IX/X, 1934,
109, nr. 54.
3
M. Ackner, Die römischen Inschriften in Dacien, 1865, 171,
2; K. Gooss, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens,
1876, 109.
4
H. Schroller, op. cit., pl. 22, 3-4; J. Nestor, Der Stand der
Vorgeschichtsforschung in Rumänien, BerBKG, 22, 1933, 54,
pl. 3, 5, 8.
36

de vas de culoare brună e făcut din pastă bună, bine
arsă. În partea de jos e decorat cu triunghiuri negre,
cu două şiruri de linii în formă de zig-zag, cu şase
linii circulare şi încă două şiruri de linii în formă
de zig-zag. Sub buză decoraţia e închisă cu şapte linii
circulare, pe buză liniuţe oblice, iar înăuntru o
linie orizontală groasă de 1 cm formează decoraţia
suportului. Suportul e înalt de 40 cm, buza e lată
de 3 cm, puţin răsfrîntă în afară, diametrul părţii
de sus e 11 cm, a celei de jos de 24 cm. Fragmentele
de vase găsite la Proştea Mare sînt făcute din pastă
bună, bine arsă, cu o grosime de 1 cm, cu buza puţin
răsfrîntă în afară. Sînt decorate cu triunghiuri, făcute
din linii negre şi din meandre. Interiorul buzei e
decorat cu linii oblice. Aceste fragmente de vase şi
suporul de vas aparţin în grupa de ceramică pictată
din vestul R. P. R.-ului, care e în legătură cu cultură
Turdaş–Dimini 5 şi a păstrat unele motive decorative
din civilizaţia Criş din R. P. R., care e înainte de
civilizaţia de la Ariuşd. 6 Decoraţia cu triunghiuri cu
grilaj pe fundul vasului pictat cu o singură culoare o
cunoaştem din civilizaţia Criş 7 şi din civilizaţia Cucuteni,
din faza A-B. 8 Fără o stratigrafie exactă nu se
poate stabili ce legătură are această cultură cu civilizaţia
de la Ariuşd, fiindcă avem foarte puţin material
de comparaţie la dispoziţie. Pe baza pastei şi a tehnicii
decorative a trebuit să fi existat concomitent cu
civilizaţia Ariuşd–Protocucuteni.
Fragmentele de vas pictat găsite la Chiciora ne determină
să punem începutul acestei aşezări omeneşti
în epoca neolitică a comunei primitive, aparţinînd
în grupa civilizaţiei de ceramică pictată din vestul
R. P. R.-ului, a cărei cronologie încă nu este sigură.
9 Fragmentul de vas, care e decorat cu o dungă
de culoare brună pe fondul natural al pastei vasului,
arată că această aşezare e în legătură cu civilizaţia de
la Ariuşd, fiindcă un fragment de vas astfel pictat a
fost găsit şi la Leţ-Varhegiu (Muzeul Sf. Gheorghe,
Nr. de inventar 3928 (pl. I, 9) de unde afară de vase
trichrome a mai fost găsit un fragment de vas de tip
Cucuteni A-B şi un alt fragment de Cucuteni B. 10
Schroller vorbeşte şi de ceramica decorată cu
linte, găsită la Proştea Mare. 11 Fragmentele de vase
cu decoraţii incizate şi cu buzele întoarse în afară,
găsite la Şoroştin, aparţin unei perioade mai noi.
Analogia cea mai exactă pentru fragmente tot de
ceramică cu decoraţia „Furchenstich”, precum şi
5
J. Nestor, op. cit., 54.
6
Székely Z., în Materiale şi cercetări de istorie veche a României,
1951, fig. 8, 3, 19.
7
Székely Z., op. cit., 19.
8
H. Schmidt, Cucuteni, 1932, pl. 11, 6.
9
J. Nestor, op. cit., 19.
10
Székely Z., op. cit., fig. 8/1-2.
11
H. Schroller, op. cit., 75, nr. 55; 54, nr. 10.
Cercetări arheologice în comuna Şoroştin
pentru fragmente de vase cu buza dreaptă, decorate
cu linii incizate, o găsim la materialul ceramic
găsit la Vladhaza. 12 Reinerth numeşte această cultură
Linsen- und Furchenstichkeramik, Aichbühler
Kultur, şi crede că aparţine sfîrşitului epocii neolitice.
13 Schroller o aşează cronologic la sfîrşitul epocii
neolitice şi la începutul epocii eneolitice. 14 După
Nestor, aparţine sfîrşitului epocii neolitice, eventual
începutul epocii bronzului. 15 Prox, care s-a ocupat
cu cultura Tei în teritoriul Ţării Bîrsei, constată că
cultura cu Furchenstichkeramik e contemporană cu
cultura Schneckenberg–Glina III şi durează şi în
prima parte a epocii bronzului. 16 Ceramică decorată
cu Furchenstich se găseşte şi la materialul de la Wietenberg.
17 Astfel de decoraţie, ce se găseşte la vasul
de la Şoroştin, se află şi pe un fragment de vas de la
Wietenberg (pl. II, 10) şi pe fundul unei străchini în
partea ei interioară, în formă de cruce. Această decoraţie
indică că civilizaţia Wietenberg a început la
sfîrşitul neoliticului sau la începutul epocii de bronz.
Un vas cu două torţi cu creastă, care a fost găsit la
Sighişoara în aşezarea de la Wietenberg, arată că
mai durează această civilizaţie şi în epoca bronzului
tîrzie sau chiar la începutul primei vîrste a fierului.
Vasul are o culoare brună, buza e puţin răsfrîntă în
afară, la umăr e puţin bombat şi are un fund plat.
Înălţimea vasului e de 11 cm. Diametrul vasului, al
buzei e de 13 cm, iar al fundului de 17 cm. Grosimea
pereţilor e de 0,5 cm (fig. 3).
Aşezarea omenească de la Şoroştin a încetat
probabil să mai existe, după cum arată acest fapt
– materialul ceramic găsit –, la începutul epocii
bronzului, cînd începe la Sighişoara civilizaţia de
la Wietenberg, în al cărei material ceramic în mod
sporadic se găseşte ornamentaţia Furchenstich, care
se află şi la Şoroştin.
Această mică cercetare, executată de colectivul
Muzeului din Mediaş, are ca rezultat că s-a putut
constata existenţa unei aşezări omeneşti încă necunoscute.
Materialul ceramic găsit ne indică o durată
destul de lungă a aşezării, de la începutul epocii neolitice
pînă la începutul epocii de bronz, şi o săpătură
sistematică la Şeica Mică, Proştea Mare şi Şoroştin
ar rezolva multe probleme încă neclare, referitoare
asupra civilizaţiei cu ceramică pictată din mijlocul
Ardealului şi asupra epocii bronzului din întregul
teritoriu al acestui ţinut.
12
Ibidem, pl. 29, 9, 11.
13
H. Reinerth, Siebenbürgen als nordisches Kulturland der jüngeren
Steinzeit, Mannus, VII. Erg., 1929, 198 şi urm.
14
H. Schroller, op. cit., 14.
15
J. Nestor, op. cit.
16
A. Prox, Die Tei-Kultur in Burzenland, Mitteilungen des Burzenländer
Sächsischen Museums, 1940, fig. 1-4, 98-99.
17
H. Schroller, op. cit., pl. 13; pl. 14, 3-6; pl. 11, 7.
37

Zoltán Székely: Lucrări alese
IMPORT CUCUTENIAN ÎN ARIA CULTURII ARIUŞD
Au trecut aproape o sută de ani, de cînd lumea
ştiinţifică – cercetările lui I. Teutsch 1 , continuate apoi
în mod ştiinţific de către dr. Ferenc László 2 – a luat
cunoştinţă despre aşezarea neolitică de la Ariuşd, situată
în valea Oltului, în colţul sud-estic al Transilvaniei.
Aşezarea a devenit eponimă pentru o întreagă
cultură neolitică care a fost atestată mai întîi în Transilvania,
numai la cotul Oltului (în judeţul Covasna). În
urma cercetărilor recente s-a dovedit că ea a avut o rază
de întindere mai vastă, fiind atestată şi în regiunile învecinate
(jud. Harghita şi Mureş). 3 Originea, precum
şi etapele ei de dezvoltare a format obiectul multor discuţii
şi cercetătorii nu sînt convinşi nici în prezent că
problema acestei culturi este definitiv rezolvată.
Cercetările lui László, abandonate în anul 1925,
au fost continuate numai după eliberarea patriei noastre,
Muzeul din Sf. Gheorghe avînd la dispoziţie un
fond corespunzător pentru cercetări arheologice. În
urma acestei situaţii favorabile au fost întreprinse o
serie de cercetări ale culturii Ariuşd, cunoscute sau
necunoscute de László, ca de ex. la Doboşeni, Moacşa,
Cernat, Leţ, Ciomortan etc., care ne-au furnizat
date noi pentru elucidarea acestei probleme. În urma
cercetărilor efectuate s-a dovedit că cultura Ariuşd în
această regiune nu a fost cea mai veche cultură neolitică,
ea fiind precedată de alte culturi, Criş, ceramica liniară,
Boian (faza Giuleşti) şi cea Precucuteniană (faza
Zăneşti), 4 încadrîndu-se în epoca neolitică dezvoltată.
Săpăturile reluate recent la Ariuşd, precum şi unele noi
aşezări ale culturii cu ceramică pictată, descoperite pe
teritoriul judeţului Covasna, ca la Sînzieni, ne-au făcut
cunoscute legăturile ce au existat în această epocă
între Transilvania şi regiunea de dincolo de Carpaţi. În
următoarele vom prezenta unele rezultate obţinute în
aşezările de la Ariuşd şi Sînzieni.
Începînd din anul 1970, săpăturile de la Ariuşd
au fost reluate de către Muzeul din Sf. Gheorghe în
* Studii şi comunicări, 1973 [Aluta, V], 37-39, 41-43. (Cu rezumat
în limba franceză.)
1
Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum Múzeum 1907. évi állapotáról,
1908, 15.
2
Ibidem; Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1908. és 1909. évi
állapotáról, 1910, 39-42; Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum
1910. és 1911. évi állapotáról, 1912, 50-61; Dolg, II, 1911, 175-
colaborare cu Institutul de Arheologie al Academiei
de Ştiinţe Sociale şi Politice a R. S. România. Lucrările
sînt conduse de un colectiv sub conducerea
profesorului Ion Nestor. În cursul lucrărilor, în anul
1972, cu ocazia dezvelirii resturilor unei locuinţe de
suprafaţă (casa A/1/971), pe panta de vest a aşezării,
printre fragmentele de vase au fost găsite cîteva care
în privinţa decorului diferă de cele obişnuite ale culturii
Ariuşd. Acestea sînt următoarele: 1. fragment
din buza unui pahar ornamentat cu dungi roşii
înguste, încadrate cu negru pe fond alb. În interior
toată suprafaţa este acoperită cu alb (fig. 1/2, 4),
2. fragment din umărul unui pahar ornamentat, pe
fond închis brun, cu dungi înguste albe şi cu motive
de culoare roşie (fig. 1/1), 3. fragment din umărul
unui pahar cu decor din benzi albe încadrate cu negru
pe fond gălbui (fig. 1/3).
Pe partea vestică a comunei Sînzieni, lîngă ultimele
case, se ridică un promontoriu cunoscut sub
denumirea de „Movila de la Orbó”. Pe acest loc prof.
Gyula Ötvös, membru al cercului de prieteni ai muzeului,
a descoperit o aşezare Ariuşd. În urma acestei
descoperiri, în anul 1972, terenul a fost sondat cu
un şanţ de verificare. Secţiunea arată următorul profil:
sub humusul negru, gros de 0,90 m, după care
a urmat nisip galben. În stratul de cultură în afară
de fragmente de vase Ariuşd au fost găsite unele care
sînt altfel ornamentate decît cele cunoscute pînă
acum în această cultură.
Din punctul de vedere al ornamentelor, materialul
ceramic se poate împărţi în următoarele grupe:
Grupa A, fragmente de vase decorate pe fond
roşu, cu benzi albe încadrate cu negru, sau pe fond
alb-gălbui închis, cu dungi negre (fig. 2/3, 5).
Grupa B, fragmente de vase ornamentate pe fond
alb deschis, cu dungi brune, sau pe fond brun-roşu,
dungi albe încadrate cu negru (fig. 2/2, 4).
25; Dolg, V, 1914, 279-417; ArchÉrt, XXXII, 1912, 57-68; Dacia,
I, 1925, 1-27.
3
I. Kovács, în Dolg, VI, 1915; Z. Székely, în MCA, VI, 1959,
187-88, Idem, în Aluta, II/1, 1970.
4
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune),
în Materiale şi cercetări de istorie veche a României, 1951,
19-20.
38

Grupa C, fragment de vas cu decor pe fond alb,
cu dungi brune (fig. 2/1).
Grupa D, fragment de vas cu decor pe fond alb,
cu dungi brune (fig. 2/1).
Fragmentele de vase de la Ariuşd şi ceramica grupei
A din aşezarea de la Sînzieni aparţin după decor
sfîrşitului etapei Cucuteni A3, 5 avînd aspectul ceramicii
cunoscute din aşezarea de la Fedeleşeni. 6 Celelalte
fragmente de vase din grupa B şi C de la Sînzieni
pot fi considerate ca aparţinînd fazei A-B a culturii
Cucuteni. Grupa B a ceramicii de la Sînzieni arată
un aspect de stilul B1 a fazei A-B a culturii Cucuteni;
iar grupa C reprezintă stilul γ 3. Fragmentul din grupa
D are mai mult aspectul fazei Cucuteni B.
Din cele relatate mai sus deocamdată se pot
trage următoarele concluzii cu privire la cultura
Ariuşd:
Import cucutenian în aria culturii Ariuşd
1. Cuprinde un spaţiu mult mai vast decît au crezut
acum 50 de ani primii cercetători ai acestei culturi.
2. În procesul ei de dezvoltare au fost mai multe
etape, 7 ca şi în cultura Cucuteni.
3. Brîul Carpaţilor nu a format un perete despărţitor,
făcîndu-se în neolitic un contact de schimb
şi cultural între populaţia care a locuit pe ambele
versante ale Carpaţilor, prin pasul Oituzului şi al
Bicazului.
Săpăturile de la Ariuşd nu sînt terminate, iar la
Sînzieni s-a făcut numai un sondaj de verificare.
Sperăm că rezultatele săpăturilor viitoare vor rezolva
geneza şi procesul de dezvoltare al acestei culturi, ai
cărei purtători au dat dovadă de un înalt nivel tehnic
în domeniul ceramicii care prin eleganţa formelor de
vase şi frumuseţea decorului este cea mai dezvoltată
cultură din neolitic în bazinul Carpaţilor.
5
Istoria României, I, 1960, 66.
6
Informaţia primită de la E. Zaharia, mulţumind pe această cale.
7
Z. Székely, Contribution à l’étude du développement du Néolithique
dans la Transylvanie sud-orientale, în Atti del VI Congresso
Internationale della Scienze Preistoriche e Protostoriche, II,
Roma, 1965, 271-272.
39

Zoltán Székely: Lucrări alese
CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA CULTURII ARIUŞD**
Cultura neolitică cu ceramică pictată de la
Ariuşd, caracteristică regiunii sud-estice a Transilvaniei
(aşezarea eponimă se află în judeţul Covasna)
a format, începînd de la Ferenc László, obiectul de
cercetare al mai multor arheologi care au lucrat în
Muzeul din Sfîntu Gheorghe şi al specialiştilor care
au colaborat cu muzeul menţionat. Reluarea săpăturilor
de la Ariuşd în anul 1968, precum şi cercetarea
prin sondaje a mai multor aşezări aparţinînd acestei
culturi de pe teritoriul judeţelor Braşov şi Covasna,
au avut scopul de a clarifica etapele sale de
dezvoltare, precum şi înţelegerea locului său în aria
marelui complex cultural cu ceramică pictată, care,
în neoliticul mijlociu, cuprindea partea răsăriteană
a României.
Lucrările de sinteză prezentate la simpozionul organizat
la Sfîntu Gheorghe cu ocazia a 100 de ani
de la naşterea lui Ferenc László, de către Ion Nestor,
Eugenia Zaharia, Eugen Comşa şi Anton Niţu,
au făcut cunoscute noile rezultate obţinute în ultimii
ani în cercetarea acestei probleme. 1 Sondajele
executate la Sînzieni (jud. Covasna), în anii 1974
şi 1975, în aşezarea neolitică din hotarul comunei,
precum şi descoperirea unei locuinţe neolitice la
Cristuru Secuiesc (jud. Harghita), au adus noi date
privind dezvoltarea culturii cu ceramică pictată din
sud-estul Transilvaniei.
Comunele Sînzieni şi Petriceni (jud. Covasna)
se află pe valea Pîrîului Casin: aşezarea se află pe
malul drept al pîrîului, pe o terasă înaltă. Cercetările
s-au făcut în două locuri, numite „Piatra de tocilă”
şi „Baia de nisip” sau „Cetatea lui Poly”. În fiecare
din aceste aşezări a fost dezvelită cîte o locuinţă cu
platformă. În ceea ce urmează, dăm descrierea materialului
descoperit în aceste două locuinţe.
La „Cetatea lui Poly” au fost executate 2 secţiuni.
În secţiunea a II-a au fost găsite resturile unei
locuinţe, constînd dintr-un strat de chirpic ars roşu.
Locuinţa, de formă dreptunghiulară, cu axul lung
orientat N–S, a fost găsită la o adîncime de 40 cm.
Dimensiunile: 7,20 × 6,20 m. Inventarul locuinţei
*Aluta, VIII-IX, 1978, 11-18. (Cu rezumat în limba franceză şi
în limba maghiară.)
** Comunicare prezentată la sesiunea ştiinţifică a Institutului de
constă din topoare de piatră plate, din idoli antropo-
şi zoomorfi, din ceramică şi din oase de animale.
Materialul ceramic aparţine mai multor categorii.
Fragmentele de vase de tradiţie precucuteniană sînt
destul de numeroase: borcane, cupe şi un suport,
toate decorate cu incizii. Pe unele fragmente se află
decor incizat şi pictat cu roşu (pl. III, 5). Aceste vase
sînt arse negru sau brun-cărămiziu. Un fragment
dintr-un suport are ca decor un meandru executat
foarte stîngaci prin incizie (pl. III I, 4). Un alt suport
de vas are ca ornament linii incizate în formă de arcade
legate (pl. III, 2).
O altă categorie de vase nepictate o formează
fragmentele de vase cu gura largă, de formă sferică,
decorate cu impresiuni pe margine (pl. IV, 10) sau
cu alveole pe umăr (pl. III, 8-10; I, 3). Impresiunile
sînt executate cu unghia; un fragment este decorat
pe umăr şi cu caneluri verticale (pl. III, 11; IV, 9).
Există şi suporturi nepictate, la care marginea de sus
este îngroşată şi îndoită (pl. III, 3).
Ceramica pictată este bicromă sau tricromă. Ambele
reprezintă diferite tipuri. La cele pictate bicrom,
pe fondul brun-roşcat al vasului se află benzi de spirale
făcute cu alb sau alb-gălbui, cu roşu, pe jumătatea
superioară, iar mai jos pînă la fund, cu alb.
Vasele pictate tricrom au motive de decor în spirale
şi meandre; ornamentul este vopsit cu roşu pe fond
alb şi delimitat cu linii negre.
Un suport de vas, păstrat fragmentar, are marginea
de sus îngroşată; este decorat cu meandre executate
din benzi delimitate cu linii groase şi umplute
cu haşuri de culoare brun-închisă pe fond cărămiziu
lustruit (pl. III, 1). Acest tip de suport pictat pînă
acum a fost necunoscut în aria de răspîndire a culturii
Ariuşd, este însă caracteristic pentru cultura
Petreşti.
Cel de-al doilea sondaj s-a făcut la capătul satului
Sînzieni, pe un bot de deal, care se numeşte
„Piatra de tocilă”. Terenul a fost cercetat prin 5 secţiuni.
O secţiune executată în direcţia N-E–S-V (S. I)
prezintă următoarea stratigrafie: Sub humusul gros
Arheologie al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, organizată
în decembrie 1976.
1
Studii şi comunicări, 1973 [Aluta, V], 121-124.
40

de 20 cm era un strat de cultură gros de 30 cm, în
care au fost găsite resturi de cultură materială din
neolitic şi, sporadic, din epoca bronzului (cultura
Schneckenberg); un mormînt de incineraţie tot din
epoca bronzului, precum şi alte urme de locuire din
La Tène-ul dacic. Sub acest strat de cultură era un
strat de nisip, care s-a depus pe stînca nativă. În secţiune,
la o adîncime de 25-30 cm au fost descoperite
resturile unei locuinţe ale culturii Ariuşd, distrusă de
fierul plugului, podeaua, un strat de chirpic ars roşu,
precum şi vatra cu gardină de lut, s-au păstrat numai
parţial. Lîngă vatră au fost găsite două greutăţi de
plasă. Ceramica din locuinţă constă din fragmente
de vase de diferite tipuri, pictate şi nepictate, obişnuite
în cultura Ariuşd.
Mai interesant este materialul ceramic descoperit
în anul 1977 în secţiunea 1 de verificare, executată
pe partea sud-estică a terenului. Aspectul acestui
material este Cucuteni A3, tipul Fedeleşeni; alte
fragmente aparţin fazelor A-B şi B ale culturii Cucuteni.
2
În anul 1975, în hotarul oraşului Cristuru Secuiesc
au fost efectuate săpături pe locul numit „Poala
Bradului”, dezvelindu-se o aşezare din epoca prefeudală,
care a fost suprapusă peste una din neolitic.
În cursul săpăturii, la o adîncime de 40 cm, au fost
dezvelite două locuinţe aparţinînd neoliticului. Locuinţele
erau de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile
de 6 × 5 m, cu axul lung orientat N–S. Delimitarea
lor s-a făcut pe baza suprafeţei arse roşu,
acoperite cu fragmente de vase. Inventarul acestor
locuinţe constă, în afară de o bucată de aramă, din
fragmente de vase. Materialul ceramic reprezintă,
după pastă şi formă, două categorii de vase: 1) vase
de tradiţie Ariuşd şi 2) vase de aspect Bodrogkeresztúr.
În prima categorie se află şi fragmente de vase
pictate în stil ariuşdean, faza Cucuteni A3 (pl. II,
1-2; pl. III, 6). Grupei a doua aparţin fragmente de
vase Bodrogkeresztúr, vase cu patru torţi 3 (pl. IV, 4,
7), vase dreptunghiulare prevăzute cu patru picioare
4 (pl. IV, 11, 11a), vase cu suport 5 (pl. IV, 5), vase
Contribuţii la dezvoltarea culturii Ariuşd
cu marginea lobată – patru lobi traşi din marginea
vasului 6 (pl. IV, 1) –, fragmente de vase decorate cu
motive meandrice haşurate cu liniuţe paralele sau în
reţea 7 (pl. I, 1, 3; pl. III, 7-8) şi ceşti mici cu cîte
două torţi sub margine. 8 Aceste două categorii de
vase, aparţinînd celor două culturi semnalate mai
sus, au fost găsite împreună, într-o singură locuinţă,
ceea ce arată că cultura Ariuşd în această perioadă,
cînd purtătorii culturii Tisa pătrund în estul Transilvaniei,
mai persistă nu numai în valea Oltului, dar
şi în valea Tîrnavelor.
Din cele relatate mai sus reiese că, în cursul dezvoltării
ei, cultura Ariuşd din sud-estul Transilvaniei
a avut contacte cu culturile contemporane neolitice
din centrul Transilvaniei şi cu regiunea de dincolo de
Carpaţi. Suportul de vas de tip Petreşti, care aparţine
fazei clasice tîrzii a culturii Petreşti (faza B), 9 a fost
găsit într-un complex ariuşdean datat într-o etapă
plină de dezvoltare, dar nu finală. Acest fapt este
dovedit şi de prezenţa mai multor vase de tip precucutenian,
găsite în locuinţa de la „Baia de nisip”.
Prin urmare, faza Petreşti B, cronologic, nu se poate
considera ca etapă finală şi a culturii Ariuşd. 10 După
rezultatele săpăturii executate la Reci în anii 1957-
1959, precum şi cele de la Cristuru Secuiesc din anul
1965, faza finală a culturii Ariuşd este ulterioară fazei
Petreşti B, perioadă cînd pătrund şi în estul Transilvaniei
purtătorii culturii Tisa tîrzie. Aşezarea de la
Reci 11 reprezintă mai degrabă faza Tiszapolgár, iar
aceea de la Cristuru Secuiesc faza Bodrogkeresztúr,
fapt atestat de tipurile de vase reprezentate în aceste
aşezări; la Cristuru Secuiesc lipsesc unele tipuri ca
vasul cu picior înalt şi suportul de vas, în schimb
există alte forme care nu sînt reprezentate la Reci, ca
de exemplu vasul cu patru lobi.
Aceste aşezări fiind cercetate numai parţial, rezultatele
comunicării noastre în privinţa etapei finale
a culturii Ariuşd nu rezolvă definitiv această
problemă, ele aducînd numai o contribuţie modestă
la elucidarea ei.
2
Z. Székely, Import cucutenian în aria culturii Ariuşd, Studii şi
comunicări, 1973 [Aluta, V], 37-43.
3
I. B. Kutzián, The copper age cemetery of Tiszapolgár-Basatanya,
1963, pl. XCVI, 6.
4
P. Patay, A bodrogkeresztúri kultúra temetői (RégFüz, ser. II, nr.
10), 1961, pl. XVIII, 2.
5
Ibidem, pl. XVIII, 1.
6
Ibidem, pl. XXIX, 3; XXXV, 6.
7
F. Tompa, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-
1936, BerRGK, 24-25, 1937, pl. 18, 14; P. Patay, op. cit., pl. XX,
6; XXXI, 7, 8a-b; I. B. Kutzián, op. cit., pl. CXII, 6.
8
P. Patay, op. cit., pl. XIX, 12; I. B. Kutzián, op. cit., pl. CVIII,
7-8.
9
I. Paul, Raporturile dintre culturile Petreşti, Cucuteni, Gumelniţa,
în Unitate şi continuitate în istoria poporului român, 1968,
pl. 3, 94.
10
E. Comşa, Cîteva date despre aşezarea de tip Ariuşd de la Feldioara,
Studii şi comunicări, 1973 [Aluta, V], 51.
11
Z. Székely, Descoperiri din neoliticul tîrziu în aşezarea de la
Reci, SCIV, XV/1, 1964, 121-126.
41

Zoltán Székely: Lucrări alese
SĂPĂTURI ÎN AŞEZAREA NEOLITICĂ DE LA ARIUŞD
ÎN ANII 1977-1978
Lucrarea completează rezultatele referitoare la
aşezarea neolitică de la Ariuşd (dealul Tyiszk), publicînd
stratigrafia părţii sudice a aşezării şi planul
de situaţie al „sectorului cuptoarelor”, descoperite,
respectiv ridicate în cursul săpăturilor din campania
din anii 1977-1978.
În timpul campaniilor de săpături executate la
Ariuşd în aşezarea neolitică de la Tyiszk în anii 1977-
78, scopul urmărit a fost stabilirea sistemului de
fortificare la această aşezare. 1 Rezultatele observaţiilor
făcute privind această problemă au fost publicate,
precum şi alte descoperiri importante. 2 Stratigrafia
părţii sudice a aşezării a rămas însă nepublicată,
v. profilul Şanţului nr. 1, executat în direcţia E–V.
În următoarele rînduri publicăm observaţiile făcute,
precum şi planul de situaţie al „sectorului cuptoarelor”
descoperit în această campanie de săpături.
Planul de situaţie al locului de aşezare de la
Ariuşd a fost ridicat de Ferenc László, cu săpăturile
din anii 1909-1912. 3 László a făcut profilul părţii
nordice a aşezării, în direcţia E–V, precum şi al
şanţului executat în direcţia N–S. Locul săpăturilor
executate în anii 1925, 1967-1973, 1975, 1977-
1978 este prezentat printr-un plan de situaţie făcut
după săpăturile făcute în anii 1977-1978 (fig. 1).
Cercetările din aceşti ani – cu excepţia celor din
anii 1977-1978 – au fost făcute în partea nordică
a aşezării, în continuare, unde László a făcut săpăturile
lui. În aceasta parte László a constatat următoarele
şapte nivele de depuneri în profil, de sus în
jos: 1. humus gălbui mult răvăşit prin gropile săpate
pentru plantaţiile de arbori; 2. humus negru amestecat
cu resturi arheologice; 3. Terramara (galbenă
verzuie) cu urme de aşezare; 4. strat de chirpic ars,
cu fundamente de locuinţă şi vetre; 5. un alt nivel
de terramara intermediară; 6. un al doilea nivel de
chirpic ars, cu resturi de locuinţă şi vetre, mai compact
decît primul; 7. un al treilea nivel de terramara,
cu vetre răzleţe, aşezate pe solul viu. Şase din aceste
* Acta [Siculica] 1998 (Aluta, XXII – Acta Hargitensia, V), 115-
122. (Cu rezumat în limba maghiară şi în limba engleză.)
1
Z. Székely, Denumirea locului „Tyiszk” la aşezarea neolitică de
la Ariuşd (jud. Covasna), Angustia, 2, 1997, 37-38.
2
Idem, Sistemul de fortificare la aşezarea neolitică „Tyiszk” şi la
nivele conţin bogate resturi arheologice, de caracter
neolitic.
În campania de săpături din anul 1977 au fost
executate şase şanţuri (S. I-VI), iar în anul 1978
cercetările au fost continuate în casetele deschise la
S I. Profilul sudic, din E spre V, al acestui şanţ, se
prezintă în felul următor: stratul de humus este gros
de 20-30 cm, între 3 şi 5 m este o groapă, un şanţ lat
de 1 m 60 cm şi adînc la mijloc de 40 cm, sub care
este lut galben. Stratul de cultură (nivel I) începe de
la 6 m, sub stratul de humus gros de 30 cm şi se îngroşează
pînă la 14 m, avînd grosime de 40 cm. Între
14 şi 17 m este o groapă, lungă de 3 m şi adîncă de
1 m, la capătul ei vestic are o adîncime de 170 cm,
conţinînd fragmente de vase şi cîteva pietre. La 18 m
şi 20 cm este înfiptă în lut o pară groasă de 5 cm şi
lungă de 60 cm, cu capăt ascuţit. Stratul de cultură
de la 16 m pînă la 27 m este gros de 30-40 cm, după
care începe gura lată de 1 m a unei gropi adînci de
180 cm, avînd forma de sac, cu fundul plat şi lat de
180 cm. Stratul de cultură de 28,5 m pînă la 31,5 m
este gros de 60 cm, iar între 29,5 şi 30,5 m este un
strat lat de 80 cm şi gros de 10-15 cm, ars în roşu.
La 38 m este gura unei gropi late de 1 m, peste care
este un strat de chirpic lat de 10-20 cm. Groapa are
tot formă de sac, la adîncimea de 60 cm este un strat
de cenuşă gros de 3 cm şi îngroşat la colţul estic pînă
la fundul gropii. La fund este un alt strat de cenuşă,
gros de 10 cm, care acoperă jumătatea fundului gropii
şi la capătul lui au fost cîteva fragmente de vase.
Partea inferioară a gropii cu fund plat este lată de
1,7 m, avînd aceeaşi adîncime. La 35 m, sub stratul
de cultură (nivel I), la adîncime de 70 cm, începe un
alt strat de cultură (nivel II), intercalat de un strat
fin de lut, gros de 5-10 cm. Acest strat de cultură
se află pe lut galben, sol viu, în care între 38 m şi
51 m, unde se află şi şanţul lui László, lat de 1,5 m,
executat în direcţia N–S, au fost cuptoarele de ars
oale, prezentînd pînă la 68,5 m un strat de chirpic
cetatea feudală de la „Csókás” în satul Ariuşd, Aluta, XII-XIII,
1981, 39-42.
3
F. László, Ásatások az erősdi őstelepen, Dolg, V, 1914, 279-386,
fig. 3/78.
42

ars roşu, intercalîndu-se între resturi de cuptoare şi
straturi de cărbune. Cele două straturi de cultură nu
se continuă mai departe.
Pe platoul dealului cu S. I au fost secţionate
– în afară de un complex de cuptoare – mai multe
cuptoare, dintre care un cuptor a fost în şanţul
făcut de László (fig. 3). Spre vest de acest şanţ, la o
distanţă de 3,5 m, a fost descoperit un complex de
cuptoare, compus dintr-un cuptor central şi din cîte
un cuptor lateral de ambele laturi (fig. 6). 4 În jurul
complexului de cuptoare, pînă la şanţul lui László
au fost descoperite 11 cuptoare de formă rotundă,
cu gura spre N sau spre E. Dintre acestea un cuptor
(nr. 6) s-a păstrat într-o stare bună şi s-au putut
stabili forma şi dimensiunile lui. Fundul este lat de
180 cm şi corpul lui, care se îngustează sprer sus,
este lat de 70 cm. Sub un strat de chirpic ars roşu,
peretele cuptorului gros de 10 cm a fost ars în culoare
vînătă, iar sus, în formă de cerc, a fost deschizătură
acoperită cu fragmente de vase de provizii arse
secundar. La fund a fost un strat de cărbune gros
de 10 cm (fig. 5). Cuptoarele complexului au fost
construite pe un schelet de nuiele, după cum arată
fragmentele cu amprentele lor din peretele cuptoarelor.
Forma cuptoarelor a fost rotundă, înălţimea
80-100 cm, diametrul de 1 m.
Gropile au avut forma de sac, cu gura lată de
1 m, lărgindu-se spre fund, avînd o lăţime de aproape
2 m, iar adîncimea lor a fost de 1 m şi 20 cm. În
Săpături în aşezarea neolitică de la Ariuşd în anii 1977-1978
interiorul lor n-au fost resturi arheologice, din ele a
fost scos lutul pentru construirea cuptoarelor.
În privinţa stratigrafiei s-a putut constata existenţa
a două straturi de cultură, aparţinînd culturii
cu ceramică pictată, denumită cultura Cucuteni–
Ariuşd; aceste straturi sînt despărţite unul de altul
printr-un strat de lut. Stratul de cultură sub humus
(nivel I) conţine sporadic resturi de cultură, topoare
plate de piatră, vîrfuri de săgeată din cremene, fragmente
de vase pictate şi nepictate, din care puţine
sînt integrabile, şi bucăţi de chirpic. La distanţă de
la capătul şanţului, pînă la 55 m sub humus, de la
10 cm stratul de cultură este gros de 60-70 cm. La
35 cm începe al doilea strat de cultură, sub un strat
de lut fin, gros de 10 cm. În acest strat, care se întinde
de la 38 m pînă la 61 m, gros de 40-50 cm, sînt
resturile cuptoarelor. Au fost găsite vase întregi numai
în complexul de cuptoare (nr. 1 şi 2), în celelalte
numai fragmente de vase decorate şi nedecorate.
În concluzie, se poate constata că pe partea sudică
a platoului aşezarea culturii cu ceramica pictată
a avut două straturi de cultură, dintre care în cel
de jos au fost cuptoarele de ars oale. În materialul
arheologic descoperit în cele două straturi nu s-a
putut constata o diferenţă de dezvoltare culturală.
Cercetările mai tîrzii, executate în anul 1979 şi 1986
în sectorul cuptoarelor, au adus rezultate importante
privind partea sudică a dealului, care nu a fost cercetată
de László. 5
4
Z. Székely – B. Bartók, Cuptoare de ars oale din aşezarea neolitică
de la Ariuşd, MCA, XIII, 1979, 55-57; Zs. Székely, Locuinţe
şi cuptoare de olar eneolitic la Ariuşd, AMN, 33/1, 1996,
217-222.
5
E. Zaharia – Z. Székely, Raport asupra săpăturilor noi de la
Ariuşd (jud. Covasna), 1968-1985, Aluta, XCII-XVIII, 1988,
101-114.
43

Zoltán Székely: Lucrări alese
CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA SF. GHEORGHE,
GÉMVÁRA–AVASALJA (CETATEA COCORULUI)
Regiunea oraşului Sf. Gheorghe are toate condiţiunile
necesare pentru asigurarea aşezării omeneşti.
Din această cauză, omul străvechi s-a aşezat aici încă
de timpuriu, chiar la începutul epocii neolitice. Terasele
Oltului, precum şi promontoriile mai înalte au
fost locuite continuu în tot cursul istoriei. 1 Urmele
de aşezări omeneşti din timpurile străvechi sînt cunoscute
nu numai pe malul stîng al Oltului. 2 ci şi din
valea pîrîului Debren, unde pe un promontoriu au
fost găsite fragmente de vase, obiecte de piatră şi de
os. Acest loc e numit de popor Gémvára şi Avasalja.
Primul care a cercetat acest loc, la sfîrşitul secolului
trecut, a fost István Téglás. N-a publicat rezultatul
cercetării sale, însemnările în care a fixat locul
aşezării descoperite şi obiectele aflate 3 rămînînd în
manuscris. La începutul secolului nostru arheologul
F. László, în cadrul planului de lucru din 1901 al
Muzeului Naţional Secuiesc, a cercetat terenul şi
a făcut un sondaj, 4 un şanţ lung de 70 m, orientat
N–S. Materialul descoperit în cursul săpăturii e prelucrat
numai parţial, fiind publicat un scurt raport. 5
Mai recent, H. Schroller s-a ocupat cu materialul
acestei aşezări. 6
Din materialul descoperit de László, aparţinînd
culturii Ariuşd, relev un topor plat de piatră, lung
de 8 cm (pl. IV, 3); două fragmente de mîner de
lingură. Unul din acestea (pl. IV, 12) e decorat cu
dungi de culoare brună închisă, pictate pe fond
roşu. Fragmentul celălalt n-are pictură (pl. IV, 11).
Un fragment de toartă reprezintă un cap de animal
cu bot perforat (pl. V, 6).
În şanţul executat de László la 70 de m de la
capătul sudic al botului de deal, a fost descoperit
un mormînt de inhumaţie. Orientarea scheletului
a fost N–S. În apropierea scheletului a fost un vas
de lut. Inventarul mormîntului se compunea dintr-o
strachină lucrată cu mîna, din pastă bună, de culoare
cenuşie închisă, cu buza întoarsă puţin înăuntru.
La umăr a avut patru proeminenţe, dintre care două
lipsesc; fundul este plat; înălţimea vasului e de 6,5
cm, iar diametrul de 9 cm (pl. VI, 3). Această formă
de vas e cunoscută din cimitirele „scitice” de la
Simeria 7 şi de la Tg. Mureş. 8 Se poate deci admite că
mormîntul aparţine sciţilor, ale căror resturi de cultură
materială sînt cunoscute din cîteva descoperiri
răzleţe în acestă regiune.
Pe baza acestor indicaţii, în anul 1950, un colectiv
arheologic lucrînd în cadrul programului
Academiei R. P. R. şi avînd sarcina să urmărească
anumite probleme arheologice în această parte
a Transilvaniei, a introdus în planul său de lucru
executarea unui sondaj la Gémvára („Cetatea Cocorului”).
Săpăturile au fost executate între 24 iulie
şi 5 august 1950. 9
* MCA, V, 1959, 709-722. (Cu rezumat în limba rusă şi în limba
franceză.)
1
Z. Székely, Sepsiszentgyörgy története a középkor végéig, 1948,
7, 14-15.
2
K. Horedt, Aşezarea de la Sf. Gheorghe-Bedeháza, MCA, II,
1956, 7-39
3
Notiţele lui Téglás au fost puse la dispoziţia mea prin amabilitatea
colegului I. I. Russu. Téglás scrie următoarele: „la 10 iulie
1885 am fost la Gémvára şi am făcut un sondaj. Pe teritoriul
oraşului Sf. Gheorghe spre apus de oraş pe lîngă pîrîul Debren e
o movilă îngustă, care se termină într-un semicerc regulat, prelungindu-se
în direcţia N–S şi numită Gémvára. Nu există nici
o urmă care ar dovedi că aici ar fi fost odinioară un loc întărit
cu zid de piatră sau cu şanţuri. Luînd în considerare întinderea
mică a movilei, nici n-ar fi putut exista o fortăreaţă mare, dar
faptul că odinioară a fost locuită e dovedit prin faptul că pe panta
ei plugul scoate în mare cantitate fragmente de vase grosolane.
Hîrburile de culoare roşie sînt groase şi grosolane sau de culoare
neagră şi netede. În partea apuseană a movilei am găsit o aşchie
de obsidiană, care probabil a ajuns aici prin relaţii de schimb,
deoarece nu se găseşte nicăieri obsidiană. În apropiere, la Őrkő
şi la locul numit Eprestető, deasupra Oltului, de asemenea se
găsesc în mare cantitate fragmente de vase grosolane”.
4
A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője, III, 1902, 17-18.
5
F. László, Háromszékvármegyei praemykenaei telepek, Dolg,
II, 1911, 179-230.
6
H. Schroller, Die bemalte Keramik in Kom. Háromszék, în
Emlékkönyv a Székely Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára,
1929, 327-337.
7
M. Roska, Skyta sírok Piskiről, Dolg, IV, 1913, 236, fig. 3.
8
I. Kovács, Marosvásárhelyi ásatások, Dolg, VI, 1915, fig. 24/1.
9
Raportul preliminar despre săpături a apărut în SCIV, II/1,
1951, 300-301.
44

Rezultatele săpăturilor din anul 1950
A. Gémvára („Cetatea Cocorului”) e aşezat la
marginea de vest a oraşului Sf. Gheorghe, pe malul
stîng al pîrîului Debren. E un promontoriu la baza
căruia se află o [stâncă de] gresie. Laturile dinspre E,
V şi S ale acestui promontariu sînt piezişe, iar spre N
şi N-V promontoriul se continuă în creasta movilei
Avasalja (pl. I, 1).
Săpăturile au început printr-un şanţ (Ş. A) lung
de 50 m, larg de 2 m, adînc de 0,70-0,80 m, care
a secţionat botul de deal în direcţia E–V, la mijloc
(pl. II). Sub stratul de humus vegetal, gros de 0,10
m, era un strat de cultură gros de 0,40 m, sub care
urmează solul viu, lut galben (pl. III). Şanţul al doilea
(Ş. B) a fost făcut în partea sudică a botului de
deal. În acest loc stratul de cultură avea o grosime
de 0,30 m şi conţinea puţine fragmente ceramice. În
partea nordică a botului de deal s-a săpat un alt şanţ
(Ş. C), lung de 10 m şi larg de 2 m. La capătul nordic
al acestui şanţ au fost descoperite resturile unei
locuinţe aparţinînd culturii Ariuşd.
Dimensiunile locuinţei s-au putut preciza numai
pe baza suprafeţei stratului de chirpic ars, de culoare
roşie. Lungimea este 13 m, lărgimea 6 m, spre V şi E
se îngustează la 3 m.
Stratul de chirpic forma la mjloc o masă compactă
(fig. 1).
Forma locuinţei era dreptunghiulară, iar podeaua
a fost făcută din lut. Pereţii au fost făcuţi din
pari, împletiţi cu nuiele şi acoperiţi cu lut. Urmele
parilor cu vîrful ascuţit s-au păstrat mai mult în partea
sudică a locuinţei, în bucăţile de chirpic păstrate
pe podea. În partea nordică a platformei de chirpic
au fost găsite lespezi de piatră, aşezate în oarecare
ordine: printre ele era şi o piatră de măcinat. La marginea
nordică a locuinţei a fost descoperit şanţul de
apărare al aşezării, plin cu chirpic, cu cărbuni şi cu
fragmente de vase. În partea estică a locuinţei a fost
găsită o groapă circulară plină cu fragmente de vase.
Masa de chirpic a locuinţei a fost secţionată în direcţia
N-E–S-V şi sub stratul de chirpic a fost găsită
o groapă (fig. 2).
Cea mai mare parte a materialului scos din
săpătură o constituie ceramica care prezintă forme
obişnuite ale ceramicii din cultura Ariuşd. Majoritatea
fragmentelor de vase aparţin grupei vaselor
de bucătărie, făcute din pastă impură, de culoare
brună. Buzele vaselor sînt puţin răsfrînte în afară,
umărul şi corpul fiind decorate cu butoni perforaţi
orizontal. Aceste vase sînt cunoscute şi în aşezarea
Cercetări arheologice la Sf. Gheorghe, Gémvára–Avasalja (Cetatea Cocorului)
de la Ariuşd. 10 Un fragment de vas este decorat în
afară de butonul de sub buză cu impresiuni făcute
cu degetul.
Grupa II o formează fragmente de cupe, de
străchini şi suporturi de vase. Acestea sînt făcute din
pastă pură, bine arse şi pictate. Formele de cupe sînt
de tipurile cunoscute de la Ariuşd 11 şi de la Olteni. 12
Fragmentele de străchini prezintă două forme: a) cu
buza răsfrîntă puţin înăuntru, decorată cu buton
perforat orizontal şi pictată cu roşu şi alb; b) cealaltă
formă e cu buza mult răsfrîntă înăuntru, avînd o culoare
neagră.
În interiorul locuinţei, în stratul de chirpic au
fost descoperite patru suporturi de vase (fig. 3), de
diferite dimensiuni, şi aparţin grupei 2 şi 3 după clasificarea
lui László. 13 Unul dintre aceste suporturi s-a
păstrat în stratul de chirpic deformat din cauza unei
arderi secundare. E decorat cu meandre pictate în
trei culori pe fond alb (fig. 3/5). S-a mai păstrat şi un
asemenea suport fragmentar (fig. 3/4).
Au mai fost găsite şi alte obiecte făcute din lut,
o măsuţă cu patru picioare (pl. V, 11), vase miniaturi
de diferite forme. Un vas mic cu picior înalt de
4,5 cm (pl. V, 5) a fost descoperit la o adîncime de
1 m, sub fragmentele de vase grosolane păstrate în
stratul de chirpic. La aceeaşi adîncime, la 0,20 m de
suporturi, a fost găsit un alt vas mic, înalt de 5 cm,
decorat la gît cu puncte, iar la umăr cu doi butoni
perforaţi vertical şi orizontal (pl. V, 3). Vasul mic cu
corpul bombat şi cu doi butoni perforaţi orizontal
a fost descoperit în groapa din partea de N-V a locuinţei
(pl. V, 1). Au mai fost găsite în jurul locuinţei
încă două fragmente de vase miniaturi cu picior (pl.
V, 7, 10).
Tot în interiorul locuinţei au fost descoperite
fragmente de linguri ale căror mînere au o creastă
mediană şi sînt perforate la capăt (pl. IV, 9-10), reprezentînd
tipuri caracteristice ale culturii Ariuşd.
Inventarului locuinţei îi mai aparţine un lustruitor
de vas făcut din lut (pl. IV, 7), o placă de lut perforată
la mijloc, a cărei întrebuinţare este necunoscută
(pl. IV, 6) şi o greutate de plasă găsită la marginea
sudică a locuinţei (pl. IV, 13).
În partea vestică a complexului de locuinţe a fost
descoperit un idol antropomorf care reprezintă partea
inferioară a unei statuete feminine decorată cu
incizii (pl. V, 8). Acest idol e caracteristic pentru
cultura Cucuteni faza A. 14 Tot în stratul de chirpic
al locuinţei a fost găsită o statuetă de animal cu 4
picioare; capul lipseşte (pl. V, 4). În partea estică
a aşezării, în fundul şanţului A, a fost descoperit
10
F. László, op. cit., 302, fig. 32 şi Idem, Les types de vases peints
d’Ariuşd, Dacia, I.
11
Idem, în Dacia, I, pl. II, 2.
12
Idem, în Dolg, II, fig. 23.
13
Idem, în Dacia, I, pl. VII, 3-6.
14
H. Schmidt, Cucuteni, 1932, pl. 31, 1 şi pl. 32, 3.
45

Zoltán Székely: Lucrări alese
între fragmente de vase un cap de figurină zoomorfă
cu botul lung şi perforat (pl. V, 2). O statuetă zoomorfă
caracteristică pentru cultura Ariuşd este un
exemplar cu patru picioare cu o adîncitură pe spate.
15 O asemenea figurină fragmentară a fost găsită
în şanţul B, la adîncimea de 0,30 m (pl. V, 9).
S-au descoperit relativ puţine unelte. În interiorul
locuinţei au fost găsite următoarele piese: un
toporaş de piatră şlefuită, un vîrf de săgeată, un
răzuitor şi cîteva lame, toate de silex. Toporaşul e
lucrat din gresie (pl. IV, 4), avînd tăişul ascuţit pe
amîndouă feţele. Vîrful de săgeată de cremene, găsit
pe podeaua locuinţei, are o formă triunghiulară (pl.
IV, 5), retuşată pe amîndouă feţele şi pe margini.
Răzuitorul şi lama de silex (pl. IV, 1-2) reprezintă
tipul obişnuit întîlnit în cultura Ariuşd. Tot în interiorul
locuinţei a fost găsit singurul obiect de metal,
un ac de cupru roşu (pl. IV, 8).
Tipul de locuinţă al aşezării e cunoscut din
aşezările de la Ariuşd 16 şi de la Bicsadul-Oltului, 17
cu deosebirea că locurile parilor care au susţinut acoperişul
nu au fost găsite. La Ariuşd locuinţele – cu
o singură excepţie – sînt pătrate, cu axa principală
N–S. La Bicsadul-Oltului forma locuinţei e dreptunghiulară,
tot cu axa principală N–S. Locuinţa de
la Gémvára e tot dreptunghiulară, cu axa principală
NV–SE. Pe baza amprentelor de bîrne secţionate
semicircular, observate cu ocazia ridicării stratului
de chirpic, s-a putut constata că este vorba de obişnuitul
tip de locuinţe cu platforme, ale aşezărilor
cucuteniene. Forma de vatră făcută din lespezi de
piatră, fără lipitură, e probabil o podea pentru vatră
ca la Corlăteni, în Moldova (informaţia primită de
la Eugenia Zaharia).
H. Schroller e de părere că tipul de case numit
„platforme” e contemporan cu tipul de casă de la
Strelice II şi s-a format sub influenţa venită din nordul
Europei. Iar pentru Ariuşd (stratul inferior) sînt
caracteristice pintaderele, topoarele de piatră plate
şi casele pătrate dezvoltate sub influenţa venită din
Tesalia şi din Nord. 18
La Gémvára nu au fost găsite pintadere, însă
acest fapt nu înseamnă că nu vor fi fost ca şi în celelalte
aşezări de tip Ariuşd din valea Oltului, de unde
sînt cunoscute în număr destul de mare. Tipul de
casă cu platforma groasă de chirpic e cunoscut şi din
Moldova, de la Hăbăşeşti 19 şi de la Truşeşti, 20 şi prin
15
F. László, Dolg, II, fig. 86; Idem, în Dacia, I, pl. XII, 1.
16
Idem, Ásatások az erősdi őstelepen, Dolg, V, 1914, 367-370.
17
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (trei-
Scaune), în Materiale şi cercetări de istorie veche a României,
1951, 77-79.
18
H. Schroller, Hausbaum in der jungsteinzeitlichen bemalten
Keramik, Tagungsberichte der Deutschen Antropologischen Gesellschaft,
1928, 93-96.
urmare nu e exclus ca această formă de casă să fi
putut exista şi în valea Oltului, mai ales că în ultimul
timp s-au putut descoperi în această regiune şi
urmele fazei Cucuteni B. 21 Pe baza cunoştinţelor actuale
trebuie să plasăm în Transilvania geneza culturii
Ariuşd–Cucuteni–Tripolie, fiind vorba mai mult
de influenţe reciproce ale grupelor componente ale
acestei culture decît de influenţa unei culturi venite
din Tesalia şi din nordul Europei, cum a susţinut H.
Schroller.
În masa compactă arsă de chirpic au fost prinse
de bucăţi, fragmente de vase şi suporturi întregi,
unele – mai ales un suport de vas – suferind o ardere
secundară, au fost deformate. Aceasta arată că locuinţa
a fost distrusă de un incendiu şi podeaua de
lut a fost arsă cu această ocazie şi nu – cum cred unii
cercetători – intenţionat, după făţuiala podelei, ca
să formeze o placă compactă şi bine arsă. La acest
rezultat au ajuns în urma cercetărilor lor, Banner,
Tompa 22 şi Vladimir Dumitrescu. 23
Aşezarea a fost fortificată cu un şanţ de apărare,
care a înconjurat botul de deal. În partea sudică, la
capătul botului de deal, din cauza surpării malului,
şanţul nu s-a putut constata, însă în şanţul A, pe laturile
de E şi V ale promontoriului, urmele şanţului
s-au putut observa bine (pl. III). În partea nordică
a aşezării, lîngă resturile locuinţei, şanţul de apărare
care a despărţit aşezarea de restul terenului a fost
descoperit şi de László, care l-a urmărit pe o lungime
de 22 m. Şanţul a fost umplut cu pămînt, cu
fragmente ceramice, cu oase şi cu cărbuni. El e semicircular
în secţiune şi pe latura estică, din cauza
surpării malului, s-a păstrat mai puţin adînc.
Acest sistem de apărare, care se caracterizează
prin unul sau două şanţuri de apărare înspre partea
mai uşor accesibilă, se găseşte la toate aşezările
din valea Oltului, care aparţin culturii Ariuşd. 24
La Bicsadul-Oltului fortificaţia medievală a distrus
acest sistem de apărare, iar şanţurile adînci din
partea nordică a terenului, în faţa turnului pătrat,
aparţin epocii feudale.
B. Aşezarea de tip Wietenberg de la Avasalja.
Botul de deal Gémvára se continuă într-un platou
numit Avasalja, a cărui pantă sudică e lentă (pl. I,
2). Acest teritoriu a fost arat, prin urmare stratul de
cultură de pe platou se află pe loc secundar, pe panta
platoului.
19
Vl. Dumitrescu, Hăbăşeşti, 1954, 183-184, 15
20
Şantierul Valea Jijiei, SCIV, III, 1952, 60-66.
21
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu, în Materiale
şi cercetări de istorie veche a României, 1951, fig. 8/2
22
I. Banner, A Hódmezővásárhely-kopáncsi neolithkori lakóház
(Szegedi Alföldkutató Bizottság Könyvtára, ser. II, nr. 6), 1936, 6.
23
Vl. Dumitrescu, op. cit.
24
F. László, în Dolg, II, 175-184.
46

Primul tranşeu săpat în direcţia N–S a fost
lung de 20 m, larg de 2 m şi adînc de 0,40-0,60 m
(Ş. I). Au mai fost executate încă două tranşee tăind
drumul care, urcînd pe creasta dealului, duce spre
oraşul Sf. Gheorghe (Ş. 2-3). Aceste tranşee au avut
o lungime de 10-15 m, o lăţime de 2 m şi adîncimea
de 0,40-0,60 m (pl. II).
Sub stratul de humus actual, gros de 0,10 m,
urmat de un strat de cultură gros de 0,40-0,50 m,
se află pămîntul viu (lut galben). În tranşeele executate
mai sus de drum pămîntul viu a fost găsit
chiar la adîncimea de 0,30 m. În stratul de cultură
au fost descoperite fragmente de vase care aparţin
culturii Wietenberg. Alte urme de cultură materială
(resturi de locuinţe, vetre de foc), în afară de
fragmente ceramice şi de o fusaiolă de lut, n-au fost
descoperite în cursul săpăturii. Acestea sînt singurele
urme ale aşezării de tip Wietenberg care a existat
pe vremuri aici.
O bună parte din fragmentele ceramice sînt făcute
din pastă bună, bine frămîntată şi bine arsă,
de culoare brună sau cenuşie neagră. Motivele ornamentale
sînt meandrele ale căror benzi sînt umplute
cu linii haşurate sau cu puncte pătrate, executate cu
un instrument ascuţit (pl. V, 1-2, 5-6 şi 9). Alte ornamente
sînt canelurile oblice însoţite de împunsături
mici, rotunde (pl. V, 4, 7, 11; pl. VI, 9) sau numai
caneluri oblice (pl. VI, 4) şi linii drepte (pl. VI, 2).
Afară de acestea, motive ornamentale foarte preferate
sînt liniile excizate în formă de zig-zag (pl. VI,
8-8a), brîul crestat (pl. VI, 3 şi pl. VI, 7) sau cu mici
împunsături rotunde (pl. VI, 12) sau triunghiulare
(pl. VI, 10). Unele fragmente de vase sînt ornamentate
cu alveole (pl. VI, 1).
Fragmentele ceramice grosolane sînt de culoare
brună, cu buza dreaptă, pasta fiind de obicei amestecată
cu pietricele şi bine arsă. Sînt decorate cu brîu
alveolar, cu sau fără butoni plaţi (pl. VI, 5-6). Un
fragment de vas ornamentat cu brîu alveolar mai are
ca decor şi un mare buton rotund (pl. VII, 4).
O altă grupă ceramică o formează fragmentele
de vase cu torţi făcute din pastă amestecată cu pietricele,
bine arsă, de culoare brună sau neagră. Torţile
sînt făcute din bandă lată (pl. VII, 1), cu gaură
ovală, sau torţi mai mici, rotunde (pl. VII, 3). Torţile
se ridică deasupra marginii buzei. O toartă de la un
vas făcut din pastă pură, bine arsă, de culoare brună,
ridicîndu-se deasupra marginii buzei vasului, e prelucrată
ca un fel de creastă triunghiulară în secţiune
Cercetări arheologice la Sf. Gheorghe, Gémvára–Avasalja (Cetatea Cocorului)
(pl. VII, 2). Acest fragment de vas arată o influenţă
neîndoielnică a culturii Monteoru şi pare că cultura
Wietenberg a contribuit la geneza culturii Noua. 25
În cursul săpăturii n-a fost găsit nici un fragment
de strachină cu patru colţuri pe buză. László a găsit
însă la Avasalja un exemplar care s-a putut întregi. 26
Vase întregi sau fragmente de vase care s-ar putea
întregi nu au fost găsite. Prin urmare clasificarea lor
s-a putut face pe baza fragmentelor. S-a putut constata
că sînt reprezentate următoarele tipuri: 1) oale
cu brîu crestat; 2) străchini decorate cu diferite ornamente
incizate; 3) străchini cu buza în patru colţuri
şi 4) vase cu torţi.
În afară de fragmentele ceramice a mai fost găsită
o fusaiolă de lut de formă conică (pl. VI, 8), numai
pe jumătate perforată. Acest tip de fusaiolă e caracteristic
pentru cultura Wietenberg.
Unelte de producţie n-au fost descoperite, nici
obiecte de artă plastică.
Incidental a fost descoperit un fragment dintr-un
vas de culoare neagră de tip Villanova, aparţinînd
epocii Hallstatt, care arată că şi purtătorii acestei
culturi au trecut pe aici (pl. VII, 5).
Concluzii prea ample nu se pot formula pe baza
materialului descoperit în cursul săpăturii, din cauză
că e prea sărac. S-a putut constata însă că pe acest
loc a existat o aşezare Wietenberg, care – judecînd
după material – aparţine unei faze de dezvoltare
mai înaintate. Acest fapt îl arată ceramica în care
se întîlnesc în general acele tipuri de vase şi motive
ornamentale cunoscute din celelalte aşezări din faza
destul de dezvoltată a acestei culturi. 27
La Sf. Gheorghe-Gémvára, în afară de aşezarea
de pe malul stîng al Oltului şi lîngă moara de la
Bedeháza 28 au fost constatate urmele culturii Wietenberg.
În concluzie putem constata că valea pîrîului
Debren a fost locuită în neolitic şi epoca bronzului,
iar mormîntul de inhumaţie arată că în prima epocă
a fierului au trecut prin acestă regiune şi purtătorii
acestei culturi. Ultimele descoperiri din Regiunea
Autonomă Maghiară dovedesc că, nu numai în valea
Oltului, dar şi în văile pîraielor care se varsă în
Olt, oamenii din comuna primitivă şi-au găsit locuri
potrivite pentru aşezare. Promontoriile şi boturile de
deal de pe aceste văi au fost bine adăpostite şi au oferit
omului străvechi toate avantajele pentru asigurarea
vieţii. Acest fapt explică continuitatea aşezărilor
omeneşti în această regiune pînă în zilele noastre.
25
Z. Székely, Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania,
SCIV, VI/3-4, 1955, 858-859, 861.
26
V. Pârvan, Getica, 1926, pl. XXII, 2; H. Schroller, Die Stein-
und Kupferzeit Siebenbürgens, 1933, pl. 8, 5.
27
H. Schroller, op. cit., 75, 77-78.
28
K. Horedt, op. cit.
47

Zoltán Székely: Lucrări alese
SĂPĂTURILE DIN ANUL 1949 LA BICSADUL-OLTULUI
(TREI-SCAUNE)
În Treiscaune, cetatea situată lîngă satul Bicsadul-Oltului
e una dintre cele mai cunoscute între
numeroasele cetăţi medievale aflate pe acest teritoriu.
Importanţa acestei cetăţi, din punct de vedere
al evoluţiei sociale, e cu atît mai mare, cu cît e suprapusă
asupra unor aşezări omeneşti datînd din comuna
primitivă (faza barbariei) şi mergînd continuu
prin treapta orînduirii sclavagiste pînă în epoca feudalismului.
Rămăşiţele cetăţii medievale au fost cunoscute
încă din secolul trecut de cercetătorii acestei
regiuni, 1 însă aceştia au dat atenţie numai incintei
de piatră. La începutul secolului nostru arheologul
F. László a constatat că, în afară de resturile cetăţii
medievale, există şi o aşezare omenească cu ceramică
pictată, de tip Ariuşd. 2 I. Marţian, 3 în lucrările sale,
prezintă numai un rezumat al constatărilor făcute
de B. Orbán. În mod mai sistematic, Al. Ferenczi
a cercetat terenul făcînd şi un sondaj din care a constatat
existenţa unei aşezări dacice. 4 H. Schroller 5 şi
M. Roska 6 trag concluzii numai din materialul găsit
mai înainte, aflat în Muzeul de la Sf. Gheorghe. C.
Daicoviciu 7 combate constatarea lui Ferenczi care
atribuie dacilor incinta de piatră făcută cu mortar.
K. Horedt, de asemenea, crede că incintele de piatră
făcute cu mortar din regiunea săcuiască sînt medievale.
8 În anul 1949, Institutul de Istorie şi Filosofie
al Academiei R. P. R. a programat şi asigurat cercetarea
cetăţii medievale de la Vápavára.
* Materiale şi cercetări de istorie veche a României, 1951, 75-93
+ XX pl. (Cu colaboratori. Colectivul şantierului: Zoltán Székely,
responsabil, E. Chirilă, C. Daicoviciu, S. Kiss, D. Protase,
I. Russu.)
1
D. Scheint, Das Land und Volk der Szekler in Siebenbürgen,
1833, 119; L. Kővári, Erdély régiségei, 1852, 147; Idem, Erdély
építészeti emlékei, 1886, 54-55; B. Orbán, A Székelyföld leírása,
III, 1869, 59-61; J. Könyöki – G. Nagy, A középkori várak, különös
tekintettel Magyaroszágra, 1905, 206.
2
Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1908. és 1909. évi állapotáról,
1911, 45; F. László, Háromszékvármegyei praemykenaei
jellegű telepek, Dolg, II, 1911, 177, 272.
3
I. Marţian, Repertoriul arheologic pentru Ardeal, 1920, 65;
Idem, Urme din războaiele romanilor cu dacii, 1921, 51.
Săpătura din anul 1949
În cadrul problemei ,,Studiul Graniţei de Est
a Daciei” au fost făcute săpături la Bicsadul-Oltului
în anul 1949. Terenul cetăţii Vápavára se află pe un
promontoriu de stîncă de andezit, materialul de piatră
fiind exploatat continuu şi intensiv. E ceea ce a
şi îndemnat colectivul să înceapă săpătura mai întîi
în acest loc.
Terenul cetăţii Vápavára, în prezent cariera de
piatră „Carpitus I” a Direcţiunii C. F. R., se întinde
la sud de satul Bicsadul-Olt, între Olt şi pîrîul
Rakottyás, pe un platou de andezit (fig. 1); printrun
gît îngust, acest platou e în legătură cu terasa de
pe malul drept al Oltului (fig. 2). În celelalte părţi
laturele sînt prăpăstioase; partea de sud a promontoriului,
încă de la începutul secolului nostrum, a fost
aruncată în aer, pentru a se scoate material de piatră
(fig. 3). În partea nordică terenul e separat de terasa
Oltului prin trei şanţuri adînci. În mijlocul terenului,
pe care se află cetatea, se văd urmele sondajului
întreprins de Al. Ferenczi. Pe terasa cetăţii, în interiorul
incintei de piatră, au fost executate în cursul
săpăturii cinci secţiuni:
Secţiunea I. La capătul platoului, în partea sudvestică
a terasei, unde din cauza exploatării carierei
de piatră această latură a terasei a putut să fie văzută
în profil, în stratul de pămînt de deasupra stratului
de nisip aluvial s-au observat, afară de capetele incintei
medievale, şi nişte gropi cu resturi de aşezări
omeneşti. În această parte a fost tras un tranşeu
4
Al. Ferenczi, Raport asupra unei excursii arheologice în jud.
Trei-Scaune, ACMIT, I, 1929, 245; Idem, Cetăţi antice în jud.
Ciuc, ACMIT, IV, 1939, 316-319, 326, n. 1.
5
H. Schroller, Háromszéki festett keramika, în Emlékkönyv
a Székely Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 334.
6
M. Roska, Adatok Erdély őskori kereskedelmi, művelődési és
népvándorlási útjaihoz, ArchÉrt, XLVII, 1934, 155, 157, 209;
Idem, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 246.
7
C. Daicoviciu, Neue Mitteilungen aus Dazien, Dacia, VII–
VIII, 1937-40, 320.
8
K. Horedt, Zur siebenbürgischen Burgenforschung, Südost-
Forschungen, VI, 1941, im Auftrag des Deutschen Auslandswissenschaftlichen
Instituts (Berlin) und Südostinstitutes München,
(Extras), 584.
48

lung de aproape 8 m, larg de 2,5 m şi adînc de 1,5
m, paralel cu marginea sud-vestică a platoului deasupra
carierei de piatră (fig. 4-5, secţiunea I). Mai
tîrziu, sondajul a fost lărgit în direcţia gropilor din
marginea terasei, către cariera de piatră. Stratigrafia
acestei secţiuni arată următoarele straturi:
1) un strat de humus vegetal, gros de 30-40 cm;
2) stratul medieval şi La Tène, amestecat, cu
foarte puţine urme; grosimea lui nu poate fi fixată
precis (cca. 30 cm);
3) stratul neolitic de tip Ariuşd, cu o grosime de
cca. 1 m.
Secţiunea II. Paralel cu tranşeul executat mai
înainte de Al. Ferenczi, s-a executat un sondaj larg
de 2 m, lung de 27 m şi adînc de 1,5 m, de la zidul
vestic al incintei de piatră pînă la cel estic. Acest
sondaj a fost lărgit în direcţia de S şi de N (fig. 4,
6-7, secţiunea II). Stratigrafia acestei secţiuni arată
următoarele straturi:
1) strat de humus vegetal gros de 30-40 cm,
amestecat cu stratul medieval şi cu stratul La Tène,
gros de cca. 35-40 cm;
2) un strat din epoca neolitică, cu ceramica de
tip Ariuşd, avînd o grosime de cca. 90 cm.
Secţiunea III. Perpendicular pe secţiunea II a fost
executat un tranşeu lung de 26 m, larg de 1,40 m
şi adînc de 1,50 m, în direcţia de nord, spre turnul
medieval. Acest tranşeu a fost lărgit în direcţia de
Vest (fig. 4, secţiunea III). Stratigrafia acestei secţiuni
arată aceleaşi straturi asemănătoare cu ale celor
două secţiuni mai sus menţionate.
Secţiunea IV-V. Perpendicular pe secţiunea II, în
direcţia de nord, a fost executat un tranşeu lung de
7,90 m, larg de 1,60 m şi adînc de 1,50 m (fig. 4,
secţiunea IV); în direcţia de vest, acest tranşeu a fost
lărgit într-o nişă lungă de 3 m şi largă de 1,20 m.
Cu o singură întrerupere, el a fost continuat într-un
tranşeu lung de 4,60 m, larg de 1,50 şi adînc de 1,50
(fig. 4, secţiunea V). Stratigrafia acestor 2 secţiuni
corespunde stratigrafiei I-II, cu excepţia că stratul
medieval n-a putut să fie identificat.
Urme de locuinţă
Aproape în toate secţiunile executate s-au aflat
urme din care să se poată constata forma de aşezare
a omului primitiv. Aceste urme constau din rămăşiţe
de vatră, bucăţi de chirpici, urme de lemne tăiate şi
de nuiele, apoi găuri de pari de diferite grosimi, toate
aparţinînd unei case de formă dreptunghiulară. În
secţiunea I, la o adîncime de la 50-80 cm, au fost
găsite urme de vetre de foc, de formă circulară, cu
diametrul mediu de 1,65 m. Aceste vetre de foc prezintă
un strat de chirpic ars, gros de 30 cm, în jurul
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)
căruia se aflau fragmente de vase şi rămăşiţe de oase
de animale (fig. 4, V, 1-5). Astfel de urme de vetre
circulare au fost găsite şi în secţiunea III (fig. 4, V,
6-8), în faţa cărora au fost observate urme de pari cu
diametru cea 20 cm. În secţiunea IV, la o adîncime
de 70 cm, a fost găsită o vatră de foc circulară, cu
diametrul de 130 cm, făcută din bolovani de piatră.
Aceste vetre, după toate probabilităţile, aparţineau
unor case în formă de colibă. Faptul e dovedit şi de
găurile de pari, care au fost aşezate semicircular în
faţa vetrelor de foc din secţiunea III.
Urmele unui alt tip de casă şi de vatră de foc au
fost găsite în secţiunea II, la o distanţă de 8,5 m de
zidul estic al incintei de piatră medievală. Acest tip
de casă are forma dreptunghiulară, după cum arată
găurile parilor, care au rămas în stratul de cultură, la
o adîncime de cca. 80 cm, pline cu pămînt şi fragmente
de vase (fig. 8-9). Urmele acestor găuri de pari
se găsesc şi în adîncimea stratului aluvial.
Dimensiunile găurilor de pari din Secţiunea II
apar în tabloul nr. 1.
Nr. Diametrul Adîncimea Locul unde
se găsesc
1 13 cm 32 cm Latura de vest
2 16 cm 23 cm Latura de vest
4 12 cm 12 cm Latura de vest
6 13 cm 22 cm Latura de vest
10 7 cm 28 cm Latura de vest
5 15 cm 39 cm La mijloc
7 13 cm 16 cm La mijloc
8 20 cm 27 cm La mijloc
3 20 cm 55 cm Latura de est
9 7 cm 23 cm Latura de est
11 16 cm 48 cm Latura de est
12 12 cm 48 cm Latura de est
13 17 cm 19 cm Latura de est
Aşezarea acestor găuri de pari arată întinderea
casei. Axa principală a casei e fixată prin cele 2 găuri
de pari (Nr. 5, 8), care merg paralel cu găurile
de la margine. In locul acestor găuri, erau pari de
susţinători de acoperiş. Felul de construcţie a casei
era următorul: peretele casei era făcut din lemn, aşa
că parii (în unele locuri lemne tăiate) erau împletiţi
cu nuiele şi lipiţi pe dinăuntru şi pe dinafară cu lut.
Acest fapt arată bucăţi de chirpic cu urme de pari,
de nuiele şi de lemn tăiat (fig. 21/20-22). Pardoseala
era făcută din pămînt bătut: în unele locuri, urme
în formă de chirpic ars ale acesteia au rămas pînă în
zilele noastre. Acoperişul casei era în formă ascuţită
şi – probabil – acoperit cu paie. Casa, aşezată în direcţia
N–S, avea o lungime do cea 8 m şi o lărgime
de cea 3,20 m. Pe latura de vest a casei, în colţul
49

Zoltán Székely: Lucrări alese
nord-vestic, gaura de par n-a fost găsită. În partea
nordică a casei erau trei gropi circulare (fig. 10), în
care s-au găset fragmente de vase. În mijlocul casei,
în interior, au fost găsite urmele a 2 vetre de foc, cu
formă de potcoavă (fig. 4-5, V, 9-10); la acestea, în
dreptul arcului, era făcută o margine dreaptă. Dimensiunile
vetrelor: 2 × 1,50 m şi 1,60 × 1,30 m.
Marginea vetrei: lată de 10 cm şi înaltă de 10 cm (fig.
21/19). Toate aceste rămăşiţe, de casă şi de vetre de
foc, au fost găsite în stratul de civilizaţie neolitică,
împreună cu fragmente de ceramică pictată. Se crede
că această aşezare, de după stratul de chirpic ars,
plin cu cenuşă, a fost nimicită prin incendiu.
Materialul găsit în cursul săpăturii
În cursul săpăturii s-a găsit un material destul de
bogat. În acesta domina ceramica. Celelalte obiecte
au fost într-un număr mai redus. Ca obiecte de metal,
s-au găsit numai 3 bucăţi. În materialul de ceramică
întîlnim foarte puţine fragmente în legătură
unele cu altele, din care să se fi putut reconstitui cîte
un vas întreg. S-au găsit doar puţine vase întregi; fac
excepţie cîteva vase miniature. Din punct de vedere
cronologic, materialul de ceramică e cel mai important;
de aceea e şi cel dintîi care se face cunoscut. În
procent covîrşitor, materialul de ceramică e reprezentat
prin ceramică casnică, simplă, făcută cu mai
puţină grijă. S-au mai găsit fragmente de vase ornamentate
şi pictate; acestea pot servi ca o bază mai
sigură decît ceramica casnică pentru stabilirea datei,
întrucît slujesc unui scop practic şi încep să arate o
dezvoltare mai precisă.
Ceramica
Materialul ceramic descoperit în cursul săpăturii se
poate împărţi în două mari grupe: l, a. ceramică pictată
de tip Ariuşd, b. ceramică nepictată de tip Ariuşd,
c. ceramică decorată cu incizie; 2, a. ceramică La Tène
făcută din pastă fină, lucrată cu roata, b. ceramică La
Tène din pastă poroasă grosolană, făcută cu mîna.
Grupa I/a
1. Un vas cu picior, în formă de clopot, cu buza
întoarsă în afară, pictat în culoare albă, brun-roşu şi
neagră; e decorat cu un ornament în formă de spirală,
de cerc şi de puncte; are înălţimea de 24,4 cm
şi grosimea pereţilor de 1 cm (fig. 11/1).
2. Fragment de vas, pictat în trei culori: alb, negru
si brun (fig. 13/1).
3. Fragment de vas pictat, în 3 culori: alb, brunroşu
şi negru; e decorat cu un ornament în spirală
(fig. 13/2).
4. Fragment de vas pictat în 3 culori: alb, brunroşu
şi negru (fig. 13/3).
5. Buza unei ceşti, decorată pe fond negru cu linii
pictate în culoare albă, în formă de triunghiu;
culoarea de fond neagră trece în culoarea brun închis;
partea interioară e neagră; ceaşca e făcută din
pastă fină şi bine arsă (fig. 13/4).
6. Buza unei ceşti, decorate pe fond negru cu linii
verticale şi orizontale, pictate în culoarea albă; la mijloc,
culoarea vasului e brună; partea interioară e neagră;
ceaşca e făcută din pastă fină şi bine arsă (fig. 13/5).
7. Buza unei ceşti pe fond negru, decorată cu linii
în formă de triunghi şi pictate în culoare albă; partea
interioară e neagră; fragmentul e făcut din pastă fină
şi bine arsă (fig. 13/6).
8. Fragment de vas, pictat în 3 culori: alb, negru
şi roşu; e făcut din pastă fină (fig. 13/10).
9. Fragment de vas, decorat cu ornamente de linii
pictate: în culoare albă şi brună (fig. 13/11).
10. Buza unei ceşti, decorată cu ornamente de
linii în formă de triunghi; e pictată în coloane albe,
pe fond brun deschis. Partea interioară e pictată tot
în culoare brun deschis (fig. 13/12).
11. Fragment de vas decorat cu ornamente de
spirale, pictate în 4 culori: alb, brun deschis, brun
închis şi negru (fig. 14/1).
12. Fragment de vas decorat cu ornamente geometrice,
pictat în 3 culori: alb, roşu şi negru; e făcut
din pastă fină şi bine arsă; la fel e pictată şi partea
interioară (fig. 14/2).
13. Fragment de vas pictat în 3 culori: alb, roşu şi
negru; e decorat cu ornamente geometrice (fig. 14/3).
14. Fragment de vas, decorat cu ornamente geometrice,
pictat în 3 culori: alb, roşu şi negru; e făcut
din pastă fină şi bine arsă (fig. 14/4).
15. Fragment de vas decorat cu ornament, pictat
în 4 culori: alb, roşu deschis, roşu închis şi negru; e
făcut din pastă fină şi bine arsă (fig. 14/5).
16. Fragment de vas decorat cu ornamente în
spirală, pictat în 3 culori: alb, brun-roşu şi negru; e
făcut din pastă fină şi bine arsă (fig. 14/6).
17. Buza unui vas, pictată în 3 culori: alb, roşu şi
negru (fig. 14/7).
18. Fragment de vas pictat în trei culori: alb, roşu
şi negru (fig. 14/8).
19. Fragment de vas, decorat cu ornament în spirală,
pictat în 3 culori: alb, galben şi negru; e făcut
din pastă fină şi bine arsă (fig. 14/9).
20. Fragment de vas, decorat cu ornament de spirală,
pictat în 3 culori: alb, brun-roşu şi negru (fig.
14/10).
21. Fragment de vas, decorat cu un ornament geometric,
pictat în 3 culori: alb, brun lucitor şi o culoare
brună, corespunzînd pastei vasului (fig. 14/11).
50

22. Fragment de buză a unui vas în formă de clopot,
decorat cu un ornament de linii orizontale şi
curbe, cu împunsătura mare şi cu buton perforat;
vasul e pictat, atît interior, cît şi exterior, cu 2 culori:
alb şi roşu (fig. 15/1).
23. Fragment de buză a unui vas în formă de
clopot, decorat cu un ornament geometric incizat; e
pictat în culoare brună (fig. 15/4).
24. Fragment de buză a unui vas, decorat cu împunsături
mici şi pictat în culoare brună (fig. 15/5).
25. Fragment de buză a unui vas, decorat cu ornament
de spirală, pictat în 3 culori: alb, roşu şi negru;
în partea interioară e pictat în culoare roşie; sub
buză are un buton perforat vertical (fig. 15/6).
26. Fragment de buză a unui vas, decorat cu un
ornament geometric, format din linii drepte, curbe
şi punctate; e pictat în culoare brună şi albă (fig.
15/7).
27. Fragment de buză a unui vas, pictat în culoare
brună şi albă (fig. 15/8).
28. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară,
pictat în culoare neagră, albă şi brună (fig. 15/9).
29. Fragment de buză a unui vas, pictat exterior
şi interior în culoare neagră şi brună (fig. 15/14).
30. Buza unui vas, pictat în culoare neagră lucitoare
(fig. 15/15).
31. Fragment de lingură de lut, decorat cu ornament
de spirală; pictat în 3 culori: alb, negru şi
brun-roşu (fig. 15/7, 7a).
32. Fragment de lingură de lut, decorat cu ornament
geometric, pictat în 3 culori: alb, negru şi
brun-roşu (fig. 13/8).
33. Fragment de lingură de lut, decorat cu ornament
geometric, pictat în 3 culori: roşu închis şi
negru (fig. 13/9, 9a).
34. Fragment de lingură de lut, decorat cu un ornament
geometric, pictat în 3 culori: alb, brun-roşu
şi negru (fig. 14/12).
35. Fragment de lingură de lut, pictat în 3 culori:
alb, roşu şi negru (fig. 16/15).
35. Fragment de lingură de lut, pictat în 3 culori:
alb, brun şi negru (fig. 16/17).
37. Fragment de lingură de lut, pictat în 3 culori:
alb, roşu şi negru (fig. 16/18).
38. Fragment de lingură de lut, cu urme de vopsea
(fig. 16/19).
39. Fragment de lingură de lut, pictat în 2 culori:
alb şi roşu (fig. 16/20).
40. Fragment de lingură de lut, cu urme de vopsea
(fig. 20/21).
41. Fragment de lingură de lut, pictat în alb şi
brun închis (fig. 16/24).
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)
Grupa I/b
1. O ceaşcă, de culoare cărămizie, de formă conică,
cu buza întoarsă înăuntru şi cu un mic buton la
buză; înălţimea e de 6 cm, diametrul buzei 11,5 cm
şi diametrul fundului de 2 cm (fig. 18/1).
2. O ceaşcă, de culoare cărămizie, în formă conică,
cu buza dreaptă; înălţimea e de 6 cm şi diametrul
buzei de 11,5 cm (fig. 18/2).
3. Un vas de culoare neagră, cu buza dreaptă, la
pîntece cu un buton perforat; înălţimea e de 7,5 cm,
diametrul buzei de 6,5 cm şi diametrul fundului de
2,5 cm (fig. 18/3).
4. Un vas miniatur, cu înălţime de 2,5 cm (fig.
18/4).
5. Un vas fragmentar, cu buza întoarsă înăuntru,
făcut din pastă poroasă, de culoare sur-brun; înălţimea
vasului e de 14,5 cm, diametrul fundului de 7
cm şi grosimea pereţilor de 1 cm (fig. 15/2).
6. Fragment de vas, cu buză întoarsă, de culoare
brună (fig. 15/3).
7. Fragment de vas, de culoare brună; partea interioară
e neagră (fig. 15/10).
8. Fragment de buză, a unui vas de culoare cărămizie;
sub buză se află un buton perforat în mod
orizontal (fig. 15/11).
9. Fragment de buză a unui vas de culoare brun
închis; sub buză se află un buton (fig. 15/12).
10. Fragment de buză a unui vas de culoare brunînchis;
la buză se află un buton perforat vertical (fig.
15/13).
11. Fragment de vas mare, din pastă poroasă, de
culoare cenuşie, cu o toartă mică perforată, decorat
cu urme de degete (fig. 16/1).
12. Fragment de castron, cu buton, de culoare
brună (fig. 16/2).
13. Un vas mic, cu picior, de culoare brună; sub
buză se află un mic buton; are înălţimea de 7 cm
(fig. 16/3).
14. Un vas mic, cu picior, cu o înălţime de 6 cm
(fig. 16/4).
15. Partea inferioară a unei ceşti de culoare brună,
interiorul e negru; în fundul ceştii se găsesc rămăşiţe
de vopsea roşie (fig. 16/5).
16. Fragmentul unui vas mic, de culoare brună; e
înalt de 7 cm şi are un fund îngust de 2 cm (fig. 16/6).
17. Fragment de vas mare, de culoare brună, cu o
toartă perforată vertical (fig. 16/7).
18. O lingură mare de lut ars, făcută din pastă
poroasă (fig. 16/11).
19. Fragment de vas mare, de culoare neagră,
decorat cu un ornament de spirală incizată (fig.
16/13).
20. Fragment de vas mare din pastă poroasă, de
culoare brună (fig. 16/12).
51

Zoltán Székely: Lucrări alese
21. Fragment de lingură, din lut ars (fig. 16/14).
22. Fragment de lingură, din lut ars (fig. 16/16).
23. Fragmente de lingură de lut, perforate la
capăt (fig. 16/22-23).
Grupa I/c
1. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară, decorat
cu un ornament de împunsătură în formă de
triunghi, aşezat în două şiruri (fig. 15/17).
2. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară,
decorat cu un ornament de împunsătură în formă de
triunghi, cu linii orizontale şi verticale (fig. 15/18).
3. Fragment de vas, de culoare neagră, cu o toartă
mică perforată, cu un ornament de incizie (fig.
15/16).
4. Fragment de vas de culoare brună, decorat cu
un ornament de buton şi de incizie (fig. 17/1).
5. Fragment de vas, decorat cu un ornament din
linii incizate (fig. 17/2).
6. Fragment de vas de culoare cenuşie, decorat
cu un ornament de linii incizate în formă de romb
(fig. 17/3).
7. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu
urme de unghie (fig. 17/4).
8. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu
un ornament făcut din linii în formă de romb şi din
linii verticale (fig. 17/5).
9. Fragment de vas, decorat cu un ornament din
linii orizontale şi cu o bandă cu puncte (fig. 17/6).
10. Fragment de vas, decorat cu un ornament de
linii în formă de romb (fig. 17/7).
11. Fragment de vas, de culoare neagră, decorat
cu un ornament făcut din linii şi puncte (fig. 17/8).
12. Fragment de vas, decorat cu un ornament făcut
din urme de unghie (fig. 17/9).
13. Fragment de vas, cu buza întoarsă înăuntru, decorat
cu un ornament de urme de unghie (fig. 17/10).
14. Fragment de vas, de culoare brună, decorat
cu un ornament de bandă netedă şi plină de puncte
(fig. 17/11).
15. Fragment de vas de culoare cărămizie, decorat
cu un ornament de bandă cu şi fără puncte
(fig. 17/12).
16. Fragment de vas, de culoare brună, cu buza
dreaptă, decorat cu un ornament de romb neted şi
încrustat cu var (fig. 17/13).
Grupa II/a
1. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară,
făcut din pastă fină, de culoare cenuşie, bine arsă,
făcut cu roata (fig. 19/5).
2. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară,
din pastă fină, de culoare cenuşie, bine ars şi făcut
cu roata (fig. 19/6).
3. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară, din
pastă fină, de culoare cenuşie, bine ars şi făcut cu
roata (fig 19/7).
4. Un vas mic de culoare neagră, făcut cu roata,
din pastă fină, cu toartă (care lipseşte), cu buza întoarsă
în afară; e decorat cu un ornament din linii
orizontale pe partea de mijloc; are înălţimea de 11
cm şi diametrul fundului de 4 cm (fig. 18/5).
Grupa II/b
1. Fragment de ceaşcă mare, cu toartă, din pastă
poroasă, lucrat în mod grosolan (fig. 19/1).
2. Fragment de ceaşcă mare, cu toartă, din pastă
poroasă, lucrat în mod grosolan (fig. 19/2).
3. O ceaşcă cu toartă, de culoare brună, neagră,
lucrată în mod grosolan din pastă poroasă; are o
înălţime de 5,5 cm, diametrul buzei fiind de 10,5
cm şi al fundului de 3 cm (fig. 19/3).
4. Un vas mic, făcut din pastă poroasă, decorat
cu un ornament de urme de degete în formă de ghirlandă
şi cu 4 butoni: are înălţimea de 11,6 cm (fig.
19/4).
5. Fragment de vas, din pastă poroasă, decorat cu
un buton pe care se află o cruce (fig. 20/4).
6. Fragment de ceaşcă, cu toartă, făcută în mod
grosolan din pastă poroasă (fig. 20/5).
7. Fragment de ceaşcă mică, cu toartă, făcut din
pastă poroasă (fig. 20/6).
8. Fragment de vas mare, cu buză întoarsă în
afară, de culoare brună, din pastă impură, cu buton
(fig. 21/1).
9. Fragment de vas, cu buză întoarsă în afară,
decorat cu un ornament de linii curbe, de culoare
brună, făcut din pastă impură (fig. 21/2).
10. Fragmente de vase, cu buză întoarsă în afară,
de culoare cărămizie, din pastă poroasă; sub buză
sînt decorate cu un ornament în formă de bandă, cu
urme de degete (fig. 21/3-4).
11. Fragment de vas, de culoare neagră, cu buză
întoarsă puţin în afară, decorat cu buton (fig. 21/5).
12. Fragment de ceaşcă, cu toartă, făcut din pastă
impură şi poroasă; are o înălţime de 7 cm (fig.
21/6).
13. Fragment de vas mare, din pastă pură, de culoare
cărămizie (fig. 21/7).
14. Fragment de vas, din pastă poroasă; sub buză
e decorat cu o linie ondulată (fig. 21/8).
15. Fragment de vas, din pastă poroasă, de culoare
brună, decorat cu o bandă de împunsătură şi cu
linii ondulate (fig. 21/9).
16. Fragment de vas, din pastă poroasă, de culoare
brună, decorat cu o linie ondulată (fig. 21/10).
17. Fragment de vas, din pastă poroasă, de culoare
brună, decorat cu o linie ondulată (fig. 21/11).
52

18. Fragment de vas, din pastă poroasă, de culoare
cărămizie, decorat cu linii verticale şi cu buton
(fig. 21/13).
19. Fragment de vas, cu buton şi cu un ornament
aplicat, în formă de bandă (fig. 21/14).
20. Fragmente de vase, decorate cu o linie ondulată
(fig. 21/15-16).
21. Fragment de vas mare, de culoare brun
deschis, decorat cu un ornament de linii ondulate
(fig. 21/17).
22. Fragment de vas de culoare neagră făcut din
pastă impură, pe buză e decorat cu un ornament de
linii verticale, în formă de triunghi (fig. 21/18).
23. Fragment de vas, cu suport, de culoare neagră
(fig. 16/8).
24. Picior de vas, de culoare neagră, din pastă
impură (fig. 16/9).
25. Picior de vas, de culoare brună din pastă poroasă
(fig. 16/10).
26. Fragment de vas, de culoare neagră, din pastă
impură, cu buza întoarsă în afară, lată de 7 cm
(fig. 22/2).
27. Un vas mare, fragmentat, de culoare neagră;
are înălţimea de 1-1,20 m, cu buza întoarsă în afară,
lăţimea acesteia fiind de 8 cm; diametrul fundului e
de 23 cm, grosimea pereţilor e de 1 cm, iar grosimea
buzei e de 1,5 cm; are şi nişte toarte mici (fig. 22/1).
Plastica
În cursul săpăturilor au fost găsite cîteva figurine
de lut antropomorfice şi zoomorfice. Anume:
1. Partea superioară a unui idol plat, vopsit în culoare
roşie, reprezentînd un om (fig. 11/2).
2. Partea superioară a unui idol plat, vopsit în
culoare roşie, reprezentînd un om (fig. 23/1).
3. O statuetă de lut ars, un idol plat, reprezentînd
partea superioară a unei figurine feminine, decorată
cu un ornament făcut din linii incizate (fig. 23/2).
4. O statuetă de lut ars, reprezentînd partea inferioară
a unei figurine feminine, decorată cu linii
incizate (fig. 23/3).
5. Un idol animal, reprezentînd capul unui vultur,
făcut din lut ars (fig. 23/4).
6. Fragmentul unui idol zoomorfic, reprezentînd
o vacă (fig. 23/5).
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)
7. Fragmentul unui idol zoomorfic, reprezentînd
o vacă (fig. 23/6).
8. Fragmentul unui idol zoomorfic, reprezentînd
un animal (fig. 23/7).
Cei 2 idoli plaţi (fig. 11/2, 23/1), din figura
omenească, sînt cunoscuţi din civilizaţiile de la
Sesklo şi Dimini. 9 Figura feminină cu ornament de
incizie (fig. 23/2) e cunoscută din staţiunile de la
Şipeniţ, 10 de la Cucuteni 11 şi de la Ruginoasa. 12 Figurina
feminină decorată cu ornament de incizie e
cunoscută (fig. 23/3) din staţiunile de la Cucuteni, 13
de la Ruginoasa 14 şi de la Ariuşd. 15 Statuetele reprezentînd
vaca sînt cunoscute din staţiunea de la
Ruginoasa. 16 Toţi aceşti idoli aparţin civilizaţiei din
faza mai înaintată a treptei inferioare a barbariei (tip
Ariuşd), cu excepţia idolului cu cap de vultur, care a
fost găsit în stratul de cultură din epoca La Tène.
Alte obiecte de lut ars
În stratul de civilizaţie din epoca La Tène au fost
găsite 3 fusaiole de lut ars (fig. 20/1-3).
1. O fusaiolă de lut, bine arsă, de culoare brună,
de formă biconică (fig. 20/1).
2. O fusaiolă de lut, bine arsă, de culoare brună,
de formă biconică (fig. 20/2).
3. O fusaiolă de lut, bine arsă, de culoare brună,
de formă biconică; la fund e convexă şi nu e perforată
complet (fig. 20/3).
Obiecte de piatră, de silex, de os,
de aramă şi fier
1. Un topor de piatră şlefuită din calcar, găurit
(fig. 17/14).
2. O daltă de piatră şlefuită, în formă de dreptunghi
(fig. 17/15).
3. O daltă de piatră şlefuită (fig. 17/16).
4. O daltă de piatră şlefuită (fig. 17/17).
5. Două fragmente de lame de silex (fig. 17/18, 21).
6. Răzătoare de silex, lucrate din lame groase (fig.
17/19-20, 22-23).
7. O împungătoare de os (fig. 17/24).
8. Două coarne de cerb (fig. 21/23, 25).
În secţiunea II, lîngă o vatră de foc aparţinînd
unei civilizaţii de tip Ariuşd, s-a găsit un singur
9
X. Tsountas, Akropoleis Dimeniou kai Sesklou, 1908, pl. 35,
fig. 3, 7.
10
V. Gordon Childe, Schipenitz: a Late Neolithic station with
painted pottery in Bukovina, Journal of the Royal Anthropological
Institute, LIII, 1923, pl. XVII.
11
H. Schmidt, Vorläufiger Bericht über die Ausgrabungen 1909-
10, in Cucuteni bei Jassy (Rumänien), Zeitschrift für Ethnologie,
1911, 3-4, fig. 12. '
12
H. Dumitrescu, La station préhistorique de Ruginoasa, Dacia,
III-IV, 1933, fig. 27/1, 28 b/6-7.
13
I. Andrieşescu, Contribuţie la Dacia înainte de Romani, 1912,
pl. V; Idem, Artele în timpurile preistorice la noi, Arte şi Tehnica
Grafică, 4-5, 1940, fig. 27.
14
H. Dumitrescu, op. cit., fig. 27/4.
15
F. László, în Dolg, II, 1911, 242, fig. 84.
16
H. Dumitrescu, op. cit., fig. 30/1, 4, 7.
53

Zoltán Székely: Lucrări alese
obiect de aramă: un ac lung de 9,5 cm. Acest ac
a fost găsit în adîncime de 80 cm.
S-au găsit la Vápavára, în cursul săpăturilor, numai
2 obiecte de fier, un pinten de fier (fig. 21/24),
în secţiunea I şi o potcoavă de fier în secţiunea II.
Ambele obiecte ţin de epoca feudalismului.
Obiectele de piatră – lame şi răzătoare de silex,
dălţi de piatră şlefuite neperforate – au fost găsite în
stratul de cultură cu ceramică pictată şi corespund
obiectelor de piatră găsite în staţiunile cu ceramică
pictată de la Olteni, 17 Ariuşd 18 şi Cucuteni. 19 Tot în
acest strat de cultură, în secţiunea IV, lîngă vatra
de foc, la o adîncime de 70 cm, a fost găsit toporul
de piatră găurit; prin urmare, putem constata că în
această civilizaţie se cunoştea procedeul de perforare
a pietrei. Topoarele de piatră şlefuite şi perforate sînt
cunoscute la staţiunile de la Cucuteni 20 şi la Şipeniţ.
În ceea ce priveşte lamele de silex şi răzătoarele, putem
găsi încă o analogie cu Şipeniţul. 21
Vase întregi, pictate şi nepictate, s-au găsit doar
foarte puţine în cursul săpăturii. Formele vaselor
pictate, stabilite după cîteva piese găsite în stare fragmentară,
sînt următoarele: I) Vas în formă de clopot,
cu buza în afară, cu suport, pictat în 3 culori; decorat
pe fond alb cu spirale, în culoare brun închis; ornamentul
e mărginit de o linie neagră; spirala cuprinde
un ornament făcut din cercuri, arce, linii şi puncte
(fig. 11/1, fig. 12). Un astfel de vas e cunoscut şi la
staţiunea Olteni. 22 II) Vas biconic, cu buza dreaptă
cu un fund îngust, pictat în 2 culori pe fond roşu,
decorat cu un ornament alb. Găsim un vas analog la
Ariuşd 23 (fig. 15/1). Din aceeaşi categorie fac parte
vasul cu ornament geometric incizat şi încă 2 fragmente
(fig. 15/7, 8/III). Vas cu buza dreaptă, pictat în
culoare albă pe fond negru (fig. 13/4-6); cunoaştem
astfel de vase de la Olteni. 24 Fragmentele de vase sînt
pictate în 2-3 culori (bucată chiar şi în 4 culori), întocmai
ca vasele de la staţiunile Olteni şi Ariuşd 25 ;
ele sînt decorate cu ornamente rectiliniare şi curbe,
cu spirale şi triunghiuri. Afară de acestea, mai servesc
ca ornamente împunsăturile şi inciziile, dar în
17
F. László, op. cit., fig. 88.
18
Op. cit., 222.
19
H. Schmidt, op. cit., fig. 8.
20
Ibidem, fig. 8.
21
G. Childe, op. cit., fig. 30, pl. 18.
22
F. László, Festett edények az erősdi és oltszemi telepekről,
ArchÉrt, XII, 1912, pl. 2, 7.
23
Idem, în Dolg, II, 1911, fig. 30-31.
24
Ibidem, fig. 23
25
Ibidem, fig. 208.
26
Ibidem, fig. 15; F. László, în ArchÉrt, XII, 1912, pl. IV, VII.
27
F. László, în Dolg, II, 1911, fig. 48.
28
Ibidem, fig. 50-51
29
Ibidem, fig. 206-207.
mod redus. Formele vaselor nepictate sînt cele următoare:
I) Vas mic în formă conică, cu buză dreaptă,
cu sau fără buton la buză (fig. 18/2); astfel de vase
se cunosc de la Olteni. 26 II) Vase mici cu picior (fig.
16/3-4); găsim forme analoage la Olteni. 27 III) Vase
mari din pastă poroasă, cu butoni perforaţi vertical
şi orizontal, cu buza dreaptă şi cu fund îngust; s-au
găsit astfel de vase numai în fragmente; analogia lor
o găsim la Olteni şi Ariuşd. 28 De aceeaşi formă s-au
găsit şi vase pictate (fig. 13/4-6).
Pentru această cultură sînt foarte caracteristice
lingurile de lut pictate sau nepictate. Nu s-au găsit
exemplare întregi, ci numai bucăţi din ele. Fragmentele
de linguri sînt pictate şi decorate cu ornamente
şi culori ca acelea cu care sînt decorate vasele (fig.
13/7, 7a-9, 9a, 16/15, 17-20). Lingurile nepictate
– cu excepţia unei singure linguri mari (fig. 16/11)
– sînt toate fragmentare. Găsim analogia lor tot în
materialul staţiunii de la Ariuşd. 29
Au mai fost găsite fragmente de vase decorate cu
ornamente făcute din incizii cu linii verticale şi orizontale
(fig. 11/1-2), în forme de romb (fig. 17/3, 5,
7), unul e cu încrustare de var (fig. 17/13), cu ornament
de urme de unghie (fig. 17/4, 9-10) şi cu ornament
făcut din linii şi puncte (fig. 17/6, 8, 11-12).
Vase cu astfel de ornamente sînt cunoscute de la Peştera
Nandru Vale, 30 Turda 31 în Transilvania şi Butmir,
32 şi aparţin epocii barbariei neolitice. 33 În Ungaria
această civilizaţie este civilizaţia de la Tisza. 34
Fragmentul de buză al unui vas cu incizie în formă
de romb, cu şi fără linii (fig. 17/13), e cunoscut tot
din Ungaria, la civilizaţia de la Bodrogkeresztúr, 35
din epoca de aramă.
Deasupra stratului de civilizaţie cu ceramică pictată
s-a aşezat o civilizaţie din epoca La Tène. Materialul
ceramic al acestei civilizaţii e cunoscut din
materialul staţiunilor La Tène din teritoriul ţării, de
la Tinosul şi Poiana. Fragmente de vase, făcute cu
roata olarului din pastă fină (fig. 19/5-7), sînt cunoscute
de la Tinosul 36 şi dela Poiana. 37 Ceşti cu toarta,
făcute cu mîna din pastă impură şi poroasă (fig.
30
M. Roska, A Torma Zsófia-gyűjtemény, 1941, fig. 13/20,
14/1.
31
Ibidem, fig. 20/1-2.
32
J. Déchelette, Manual d'Archéologie préhistorique, 1908, I, fig.
208/10-13.
33
M. Roska, op. cit., 35.
34
F. Tompa, A szalagdíszes agyagmívesség kultúrája Magyarországon
(ArchHung, V-VI), 1929, 64, pl. V, 1, 28; pl. VIII, 1, 17; pl.
IX, 2; pl. XCIX, 10.
35
J. Banner, Das Tisza-, Maros-, Körös-Gebiet bis zur Entwicklung
der Bronzezeit, 1942, 70.
36
R. şi E. Vulpe, Les fouilles de Tinosul, Dacia, I, 1924, fig.
24/3-4, fig. 32.
37
Idem, Les fouilles de Poiana, Dacia, III-IV, 1933, fig. 74/2, 16.
54

19/1-3, 21/6, 20/5-6), sînt cunoscute tot din staţiunile
de la Tinosul, 38 Poiana 39 şi Sf. Gheorghe (Bedeháza).
40 Vasul decorat cu buton, cu un ornament de
ghirlandă cu urme de degete, e cunoscut şi el din
materialul de la Poiana 41 şi Sf. Gheorghe. 42 Analogia,
pentru vasele decorate cu ornament de urme de
degete cu buton şi avînd sub buză un ornament făcut
din linie ondulată, e cunoscută de asemenea din
materialul staţiunilor dela Tinosul 43 şi Poiana. 44 Tot
la Poiana 45 găsim o analogie pentru vasele cu picior
cilindric, de culoare neagră, şi pentru cele făcute din
pastă poroasă (fig. 16/8-10). În secţiunea II, la adîncime
de 1 m şi la o distanţă de 7 m de zidul vestic
al incintei de piatră, într-un mormînt de incineraţie,
a fost găsit un vas mare de culoare neagră, cu buza în
afară (fig. 22/1). În acest vas se aflau rămăşiţe de oase
omeneşti, cărbune şi cenuşă; lîngă vas erau 2 ceşti
cu toarte (fig. 20/6, 21/6). Înmormîntarea aparţine
epocii La Tène-ului dacic. Acest fapt arată ceramica
găsită, precum şi ritul de înmormîntare obişnuit la
geto-daci. 46
La suprafaţa terasei se văd urmele unei incinte
de piatră cu un bastion pătrat la capătul nordic al
incintei (fig. 4). Zidul de piatră e făcut din lespezi
de piatră, nelucrate, puse unele peste altele şi legate
cu mortar. Grosimea zidului e de 1,6 m; la capătul
nordic al incintei, nu la mijloc, ci puţin în partea
vestică, se află un turn pătrat făcut tot din lespezi
de piatră nelucrate şi legate cu mortar. Acest turn e
legat ulterior de zidul incintei, care formează latura
lui nordică. Zidul turnului în partea nordică are o
grosime de 3 m; în partea de E şi S aceasta e de 2 m,
iar în partea de V de 2,6 m. Turnul în interior are
dimensiunile: 3 × 3 m. S-a curăţat interiorul turnului
de dărîmături, pînă la solul virgin. La fund s-au
găsit numai cîteva fragmente de vase preistorice atipice.
Cetatea – după B. Orbán – are o formă de triunghiu.
47 Acest cercetător a văzut terenul împreună
cu întreaga incintă de piatră, la mijlocul secolului
trecut. Capătul de sud al incintei a fost nimicit la
începutul secolului nostru. 48 Diametrul incintei de
piatră, măsurat de la faţada interioară a zidului în
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)
direcţia de E şi V, e de 27 m. Lungimea incintei n-a
putut să fie măsurată. În partea nordică a incintei, în
faţa turnului pătrat, se află 2 şanţuri adînci care despart
terenul cetăţii de restul terasei. Incinta de piatră,
cu turnul pătrat, datează din perioada feudalismului;
ea era o fortăreaţă medievală. Din materialul
găsit în cursul săpăturii numai foarte puţine obiecte
pot fi luate în considerare, în ce priveşte datarea incintei:
un pinten de fier, găsit în secţ. I, la adîncimea
de 30 cm, în apropierea zidului, o potcoavă de fier,
în secţ. III, şi cîteva fragmente de vase. Numai aceste
obiecte aparţin cronologic materialului din incinta
de piatră. Pintenul de fier e cu rotiţe şi cu 6 ramuri;
fierul e încovoiat în formă de cot, la capetele căruia
sînt găuri şi o pendantivă pentru curea. E lung
de 13 cm (fig. 21/24). Acest tip din pinion de fier
e cunoscut la sfîrşitul sec. XIV-XV 49 din teritoriul
Ungariei. Potcoava de fier nu e întreagă; la un capăt
e fragmentară; pe suprafaţă găurile de cui sînt împărţite
în mod simetric, cîte 3 în fiecare parte. Acest
tip de potcoavă e cunoscut în Ungaria la Sümeg şi e
datat în sec. XV. 50 Nu posedăm nici o dată istorică
despre cetatea Vápavára. Orbán greşeşte cînd o situează
în timpul preistoric. 51 La distanţă de cca. 6 km
de Vápavára, se află pe malul drept al Oltului, pe o
stînca înaltă, ruinele unei fortăreţe medievale, „Cetatea
Şoimilor”, cu un zid făcut cu mortar, de aceeaşi
factură ca acela de la Vápavára. Această fortăreaţă
medievală e amintită în anul 1421 de un document
istoric. 52 Se poate presupune că şi cetatea Vápavára
e contemporană cu „Cetatea Şoimilor” (Sólyomkő).
Faptul poate fi dovedit şi de obiectele găsite în cursul
săpăturii. Aceste 2 cetăţi nu intrau în grupa cetăţilor
principilor Transilvaniei, ci erau cetăţi private ale
unor grofi bogaţi. 53 Au fost făcute probabil în sec.
XIV-XV şi, neavînd importanţă, au fost părăsite de
timpuriu. Acest fapt arată că în terenul cetăţii Vápavára
nu s-au găsit deloc urme de clădiri medievale
şi că materialul medieval descoperit e foarte sărac.
Prin urmare, după ce incinta de piatră a fost făcută,
ea n-a mai fost folosită mult timp; din anumite cauze,
încă nelămurite, cetatea a fost părăsită.
38
Ibidem, fig. 32.
39
Ibidem, fig. 43/1-4.
40
Z. Székely, Sepsiszentgyörgy története a középkor végéig, 1948,
pl. II, 3, 4.
41
Ibidem, fig. 41/5-6.
42
Ibidem, pl. I, 9, pl. II, 1.
43
Ibidem, fig. 22/1-13.
44
Ibidem, fig. 47/1-5.
45
Ibidem, 288, fig. 25/1-7, fig. 43/11-12.
46
V. Pârvan, Getica, 1926, 631-632.
47
B. Orbán, op. cit., 61.
48
F. László, în Dolg, II, 1911.
49
J. Szendrey, Magyar hadtörténelem emlékei, 1896, 215, nr.
725. G. Nagy, A szabolcsmegyei múzeum középkori sarkantyúi,
ArchÉrt, XVIII, 1898, 63, pl. III, 13.
50
J. Szendrey, op. cit., 132, Nr. 398.
51
B. Orbán, op. cit, 59.
52
Székely Oklevéltár, I, 116-119, CXVIII, n. 2-4.
53
L. Szádeczky-Kardoss, A székely nemzet története és alkotmánya,
1927, 281; I. Rugonfalvi Kiss, A nemes székely nemzet képe, I,
1939, 104.
55

Zoltán Székely: Lucrări alese
Concluziuni
Se poate constata, din materialul găsit în cursul
săpăturii în anul 1949, că la Bicsadul-Oltului,
pe terenul cetăţii Vápavára, se aflau multe aşezări
omeneşti, suprapuse. Materialul descoperit cu ocazia
acestei săpături ţine de diferitele epoci din dezvoltarea
culturii materiale a societăţii omeneşti.
Cea mai veche aşezare ţine de acea grupă a cercului
de cultură a societăţii omeneşti, care se caracterizează
prin ceramică pictată. Din punctul de vedere
al tehnicii, al formei şi al ornamentaţiei, obiectele
de piatră, ceramica şi plastica arată analogie nu numai
cu obiectele găsite în primul rînd la Ariuşd şi
la Olteni în Transilvania, dar şi cu obiectele găsite
la Cucuteni, Şipeniţ sau, mai departe, la Tripolje
în U. R. S. S. şi la Sesklo şi Dimini în Tessalia.
Acest fapt arată că civilizaţia cu ceramică pictată s-a
format ca o unitate deplină, pe o mare întindere de
pămînt; micile diferenţe, ce se observă, pot fi atribuite
evoluţiei locale dezvoltate în decursul timpului.
S-a putui constata că la Bicsadul-Oltului era o
civilizaţie cu un singur strat de ceramică pictată şi
nepictată. Din cîteva fragmente, decorate cu ornamente
de incizie, se poate presupune că viaţa acestei
aşezări a durat pînă în epoca de aramă. Această aşezare
omenească era contemporană cu staţiunile de
la Olteni şi Ariuşd, din faza mai înaintată a treptei
inferioare a barbariei (neolitic mijlociu – începutul
epocii de aramă, stadiul Cucuteni A). În vreme ce la
Olteni şi la Ariuşd, în treapta inferioară a barbariei,
viaţa staţiunii se sfîrşeşte, 54 la staţiunea dela Vápavára,
cu o întrerupere oarecare – sau poate pentru că
obiectele treptei de mijloc a barbariei au fost distruse
– viaţa continuă numai în epoca statului sclavagist
dac. Stratul de cultură al aşezării geto-dacice arată
deci că aici era o staţiune civilă a locuitorilor băştinaşi,
putînd să fie întărită cu o oarecare fortificaţie,
în nici un caz însă cu o incintă de piatră făcută cu
mortar, cum a susţinut Al. Ferenczi. 55 Incinta de piatră
– cu turnul pătrat şi cu şanţuri adînci înaintea
lui – aparţine epocii feudalismului; este de un tip
modern medieval şi a fost făcut cel mai recent, în
sec. XV. Construcţia zidului, precum şi a turnului,
nu lasă nici o îndoială că este vorba de o cetate medievală
fără mare importanţă; numele ei nu figurează
în documentele istorice referitoare la această
regiune. Nu era o cetate care să fi aparţinut principilor
Transilvaniei; e foarte probabil ca ea să fi fost
contemporană cu acele numeroase biserici cu cetate,
ridicate în această regiune în sec. XIV-XV.
54
F. László, în Dolg, II, 1911225-226.
55
Al. Ferenczi, în ACMIT, I, 1929.
56

Descoperiri din neoliticul tîrziu în aşezarea de la Reci
DESCOPERIRI DIN NEOLITICUL TÎRZIU
ÎN AŞEZAREA DE LA RECI
În anii 1957-1959 Muzeul Regional din Sf. Gheorghe
a executat sondaje în comuna Reci (rai. Sf.
Gheorghe, Reg. Braşov). Aşezarea cercetată se află
în regiunea de sud a comunei, pe o terasă înaltă de
pe malul drept al Pîrîului Negru. Au fost descoperite
resturi bogate de aşezare, în special din epoca neolitică
şi din epoca hallstattiană. 1 În nota de faţă ne
vom ocupa numai de descoperirile care privesc cultura
Tisa şi care constau în trei locuinţe şi două morminte.
Din cele trei locuinţe, una a fost păstrată mai
bine, celelalte două fiind în bună parte deranjate de
lucrările agricole. Una din locuinţe avea podea din
bîrne lipite cu pămînt, în felul bine-cunoscutelor locuinţe
ale culturii Cucuteni, de formă dreptunghiulară
şi avînd dimensiuni de 4 × 2,5 m şi 3 × 2,5 m.
În mijlocul uneia dintre locuinţe s-a găsit o vatră în
formă de potcoavă, cu gardină din lut. Pe podeaua
locuinţelor s-au găsit numeroase vase sparte pe loc,
fragmente ceramice, oase de animale, unelte microlitice
de andezit şi greutăţi de plasă (fig. 1/1, 2).
Din materialul ceramic găsit în cele trei locuinţe
neolitice vom prezenta vasele întregi şi fragmentele
ceramice pe baza cărora vom putea face încadrarea
culturală şi cronologică a descoperirilor de la Reci.
1. Vas cu picior înalt, ars cărămiziu. Pe peretele
exterior, la limita dintre cupă şi picior, se găsesc patru
proeminenţe cilindrice, iar sub acestea, în peretele
piciorului, opt găuri ovale aşezate cîte două,
una sub alta. Înălţimea vasului 32 cm, diam. gurii
36 cm, piciorului 20 cm (fig. 2/3).
2. Suport de vas de formă bitronconică. Amîndouă
cupele sînt aproape egale. În jurul mijlocului
suportului se găsesc opt butoni perforaţi orizontal,
ca nişte urechiuşe groase, aşezate în zig-zag. Înălţimea
suportului 22 cm, diam. gurii 21 cm (fig. 2/1).
3. Vas cu corpul globular şi gît înalt cilindric; pe
pîntec se găsesc patru urechiuşe groase, orizontale,
una lipsă din vechime. Înălţimea vasului 22 cm, diam.
gurii 19,2 cm, diam. fundului 11 cm (fig. 2/2).
4. Vas în formă de „coif suedez”, cu două urechiuşe
verticale. Se păstrează resturi de pictură albă în
* SCIV, XV/1, 1964, 121-122.
1
MCA, VI, 1959, 196-199; 179-181; MCA, VIII, 1961, 235-
238.
haşuri. Ars negru-castaniu. Înălţimea 9 cm, diam.
gurii 13,5 cm, diam. fundului 6 cm (fig. 2/6).
5. Vas mic cu două urechiuşe orizontale sub margine.
Înălţimea 6 cm, diam. gurii 7,5 cm, diam. fundului
6 cm (fig. 2/4).
6. Vas mic, scund, de acelaşi tip ca nr. 5, cu
deosebirea că partea superioară, din regiunea urechiuşelor,
este mai bine articulată spre o formă bitronconică.
Înălţimea 5 cm, diam. gurii 7,5 cm, diam.
fundului 6 cm (fig. 2/7).
7. Vas mic în formă de sac, cu două urechiuşe orizontale
situate chiar sub margine. Înălţimea 7,5 cm,
diam. gurii 2,5 cm, diam. fundului 2 cm (fig. 2/5).
8. Vas de formă rectangulară, cu 9 picioare. Cele
patru muchii sînt decorate cu un şir de alveole. Pe
margine, la colţuri, se găseşte cîte un cap de animal.
La exterior, pe laturile lungi se află cîte trei proeminenţe
lungi, iar pe laturile mici cîte o toartă încadrată
de două proeminenţe. Înălţimea 21 cm, latura
lungă 40 cm, latura scurtă 28 cm (fig. 2/8).
În afară de aceste vase, care se încadrează într-o
fază tîrzie a culturii Tisza, s-au mai găsit fragmente
ceramice decorate cu elemente meandrice incizate şi
pictate, unele aparţinînd culturii Tisza–Bodrogkeresztúr,
iar altele culturii Cucuteni.
1. Fragment din colţul unui vas rectangular decorat
cu elemente meandrice pictate cu negru pe
fond roşu (fig. 3/1 şi 4/4).
2. Un fragment de vas cu decor meandric din benzi
incizate, avînd şi o ureche unghiulară (fig. 3/4).
3. Fragment de vas cu o ureche mică, lată, sub
buză şi decorat cu motive meandrice haşurate cu liniuţe
paralele sau în reţea (fig. 3/3).
4. Un fragment de vas ars cenuşiu, decorat cu
împunsături care formează elemente meandrice (fig.
3/6).
Vasul cu picior înalt (fig. 2/3), suportul de vas
(fig. 2/1) şi vasul cu patru torţi (fig. 2/2) prezintă
analogii apropiate cu formele cunoscute din aşezările
Tiszapolgár 2 şi Tiszaug-Kisrévpart 3 din neoliticul
tîrziu de pe teritoriul R. P. Ungare. Atît vasul cu
2
J. Hillebrand, Das frühkupferzeitliche Gräberfeld von Pusztaistvánháza
(ArchHung, IV), 1929, fig. 16/2.
3
F. Tompa, în BerRGK, 24-25, 1937, pl. 15, 4, 2.
57

Zoltán Székely: Lucrări alese
picior înalt, cît şi suportul de vas sînt cunoscute în
aria culturii Tisa şi Cucuteni–Ariuşd. 4 Vasul-capac
în formă de coif suedez este caracteristic numai culturii
Cucuteni–Ariuşd şi anume fazelor intermediare
şi de sfîrşit. Aceleiaşi culturi îi atribuim şi fragmentul
pictat (fig. 3/3 şi 4/1) şi care prezintă atît prin
elementele de formă, dar mai ales prin stilul picturii
(benzi înguste de culoare neagră pe fond roşu sau
alb) caractere sigure pentru încadrarea în faza Cucuteni
A-B. 5 Cele două ceşti mici cu cîte două torţi sub
margine sînt cunoscute la Bodrogkeresztúr, Kiskörös
şi Kunszentmárton-Pusztaistvánháza. 6 Vasul cu
gura dreptunghiulară este cunoscut în ariile culturilor
Tisza, Bodrogkeresztúr şi Cucteni–Ariuşd, mai
ales în etapele finale. Analogia cea mai apropiată
pentru exemplarul de la Reci se găseşte în cimitirul
de la Bodrogkeresztúr. 7 Aceluiaşi tip, ca formă, i se
ataşează şi fragmentul pictat, avînd pe colţ tot un
cap de animal cornut. Elementele de pictură însă
ne îndreaptă spre cultura Tisa sau poate, mai exact,
spre una din etapele intermediare dintre cultura Criş
şi etapele tîrzii ale culturii Tisza. Şi această categorie
pictată este cunoscută în cimitirul de la Bodrogkeresztúr.
8
Materialul ceramic, din punct de vedere al formelor
şi al decorului din benzi cu cîmpul liber sau
acoperite cu haşuri, este caracteristic culturii Tisza
în fazele Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. Prezenţa
în aceeaşi locuinţă a acestei ceramici, împreună cu
vase şi fragmente ceramice care aparţin culturii Cucuteni,
din etapa A-B şi poate chiar B (fig. 4/2), arată
contemporaneitatea celor două etape ale culturilor
Tisa şi Ariuşd.
Cele două forme de locuinţă întîlnite la Reci, cu
şi fără platformă de chirpic, în cadrul aceleiaşi culturi,
precum şi faptul că în ultima locuinţă se găseşte
mai mult material ceramic caracteristic culturii
Bodrogkeresztúr, poate să indice prezenţa a două
etape de dezvoltare: prima, Tiszapolgár, la nivelul
penultimei sau ultimei faze a culturii Ariuşd, iar cealaltă
a purtătorilor culturii Bodrogkeresztúr.
Prezenţa culturii Bodrogkeresztúr, semnalată
pentru prima dată de I. Nestor, 9 se dovedeşte, prin
descoperirile de la Reci, a fi pătruns pe valea Oltului
pînă în regiunea de sud-est a Transilvaniei. În
afară de ceramică, Patay încadrează în această cultură
şi unele podoabe de aur descoperite la Oradea
şi la Moigrad. 10 Conform ultimelor date pe care ni
le oferă cercetările lui N. Vlassa 11 şi Patay, 12 se poate
schiţa răspîndirea culturii Bodrogkeresztúr în Transilvania
în următoarele puncte: Tg. Mureş, Gheja,
Gorneşti, Beba Veche, Curtici, Sîniob, Şiria, Deva,
Reci, Măgheruş şi Iratoşul (fig. 5).
Pătrunderea culturii Tisza în fazele Tiszapolgár
şi Bodrogkeresztúr se poate plasa la sfîrşitul neoliticului,
cînd în valea Oltului se găsea răspîndită
cultura Ariuşd, de asemenea în etapele ei tîrzii. Aşa
se explică prezenţa vaselor pictate, de caracter Cucuteni
A-B, în locuinţe care aparţin culturii Bodrogkeresztúr.
Identificarea la Reci a unei aşezări de
caracter Bodrogkeresztúr lămureşte mai bine două
descoperiri mai vechi: tîrnăcopul de cupru cu braţele
în cruce de la Ariuşd 13 şi cel de la Leţ. 14
În lumina acestor descoperiri făcute la Reci, este
foarte probabil că şi cele două morminte cu schele
chircite de la Reci-Telek, legate pînă acum de la
cultura Coţofeni, 15 să aparţină tot culturii Bodrogkeresztúr.
În aceeaşi aşezare de la Reci-Telek, s-au identificat
şi resturi sporadice ale culturii Coţofeni, care
încheie epoca neolitică şi face trecerea spre epoca
bronzului.
4
F. László, în Dacia, I, 1924, pl. VII, 2; H. Schmidt, Cucuteni,
1932, Formentafel B/8.
5
F. László, op. cit., pl. X, 2; H. Schmidt, op. cit., Formentafel
B/12b.
6
Patay, A Bodrogkeresztúri kultúra temetői (RégFüz, ser. II, nr.
10), 1961, pl. III, 1, pl. XVI, 2, pl. XIX, 12.
7
Ibidem, pl. V, 1.
8
Ibidem, pl. II, 9, pl. III, 13.
9
I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerBKG, 22, 1933, 75-76, n. 297.
10
Patay, Rézkori aranyleletek, ArchÉrt, LXXXV/1, 1958, pl.
XVII, 4; pl. XVIII, 1-4; H. Dumitrescu, Connection between
the Cucuteni–Tripolie Cultural Complex and the neighbouring
eneolithic cultures in the light of the utilization of golden pendants,
Dacia, N. S., V, 1961, 69 şi urm.
11
Istoria României, I, 1960, 86.
12
P. Patay, A Bodrogkeresztúri kultúra temetői (RégFüz, ser. II,
nr. 10), 1961, 85, 93-98.
13
M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely
Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 275, fig.27.
14
Ibidem, fig. 25/1.
15
MCA, VIII, 328.
58

Contribuţie la cunoaşterea prelucrării metalelor la începutul epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei
CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA PRELUCRĂRII
METALELOR LA ÎNCEPUTUL EPOCII BRONZULUI
ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
* SCIV, XXI/2, 1970, 201-208. (Cu rezumat în limba franceză.)
1
I. Nestor, Études sur l’exploitation préhistorique du cuivre en
Roumanie, Dacia, IX-X, 1945, 175-182; Idem, Asupra începuturilor
metalurgiei aramei şi bronzului în R. P. R., în Studii şi
referate privind istoria României, I, 1954, 49
2
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 77, fig. 92; Z.
Székely, în MCA, V, 1959, 5-15, pl. IV, 8.
3
M. Roska, op. cit., fig. 93.
4
Z. Székely, Contribution à l’étude du développement du Néolithique
dans la Transyilvanie sud-orientale, în Atti del VI Congresso
Internazionale delle Scienze Preistoriche et Protostoriche, II,
pl. CXX, 1.
Dintre metale, aurul şi cuprul au fost cunoscute şi
folosite încă din epoca neolitică. 1 În aşezările neolitice
cu ceramică pictată de la Ariuşd şi Sf. Gheorghe-Gémvára
2 au fost găsite străpungătoare, lame, mărgele şi
brăţări de aramă; la Ariuşd au mai fost găsite şi cîteva
obiecte de aur, 3 iar aşezarea de la Reci a furnizat şi un
topor-ciocan din cupru. 4 Numărul obectelor din aur
şi aramă în neolitic este însă destul de redus.
În perioada următoare, în epoca de trecere şi la începutul
epocii bronzului, obiectele de aramă sînt mai
numeroase; apar primele obiecte confecţionate din
bronz şi se dezvoltă diferite forme de unelte şi de podoabe.
Majoritatea obiectelor de aramă şi bronz din
această perioadă provin din descoperiri izolate, depozite
ascunse, din inventarul mormintelor şi aşezări.
În cele ce urmează, pe baza noilor descoperiri, vom
încerca să prezentăm obiectele de aramă şi de bronz
specifice pentru culturile perioadei amintite mai sus.
Este un fapt stabilit că în sud-estul Transilvaniei,
în etapa tîrzie a culturii Ariuşd (faza B) pătrunde
cultura Tisa, în fazele sale Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr.
5 În cadrul acestei culturi, sînt caracteristice
următoarele unelte de aramă: topoare plate, toporul
cu braţe în cruce şi acul de dimensiuni mici. 6 Toporul
plat, precum şi cel cu braţele în cruce, descoperite
în Transilvania, sînt atribuite tot purtătorilor
culturii Bodrogkeresztúr, iar locul de geneză al acestor
tipuri se consideră a fi fost Transilvania. 7 Această
constatare este confirmată şi de următoarele fapte:
Muzeul din Sf. Gheorghe, în colaborare cu Muzeul
din Cristur, a executat în anul 1965 săpături
în hotarul oraşului Cristur (jud. Harghita), pe locul
numit „Poala Bradului”. Pe acest loc a fost descoperită
o aşezare a culturii Bodrogkeresztúr, suprapusă
de una din La Tène-ul dacic þi apoi de o aþezare prefeudală
din secolul al VII-lea e. n. În stratul de cultură
Bodrogkeresztúr au fost dezvelite două locuinţe
de formă dreptunghiulară, în care s-a descoperit un
bogat material ceramic caracteristic acestei culturi.
În inventarul unei locuinţe figurează şi o bucată de
aramă, material brut pentru turnat.
Într-o descoperire nouă făcută la Sînzieni (jud.
Covasna) a fost găsit un topor plat de bronz, împreună
cu un topor cu braţele în cruce. Locul descoperirii
este o movilă situată în hotarul comunei,
cunoscută sub denumirea de movila Perkő. În partea
estică a movilei a fost deschisă o carieră de piatră şi
cu ocazia exploatării pietrei, au fost găsite în anul
1965 aceste obiecte de bronz şi de aramă, dintre care
a fost predat muzeului numai toporul plat, cel cu
braţele în cruce pierzîndu-se. Toporul plat este acoperit
cu o patină verde, iar ceafa i-a fost ciocnită din
vechime; dimensiuni: lungimea 13 cm, lăţimea 3,5
şi 2,3 cm (fig. 1/2, 2a).
Toporul plat, împreună cu toporul cu braţele în
cruce, se poate încadra în cultura Bodrogkeresztúr
sau se poate atribui purtătorilor culturii Coţofeni. 8
Ambele culturi, care sînt atestate în această regiune,
posedă acelaşi tip de topor. Noi îl atribuim însă, mai
curînd, culturii Bodrogkeresztúr, din cauză că toporul
plat este mai caracteristic acestei culturi.
Cultura Coţofeni încheie neoliticul şi formează
perioada de tranziţie spre epoca bronzului în sudestul
Transilvaniei. Peste această cultură s-a suprapus
cultura Glina III–Schneckenberg. 9 I. Nestor a
încadrat această cultură la locul ei just, 10 iar aşezarea
5
I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerBKG, 22, 1933, 75-76, n. 297; Z. Székely, în SCIV, XV/1,
1964, 125.
6
P. Patay, Tanulmányok Debrecen vidékének a rézkoráról, A
Déri Múzeum Évkönyve, II, 1959, 24; Idem, A Bodrogkeresztúri
kultúra temetői (RégFüz, ser. II, nr. 10), 1961, 34.
7
Z. Székely, Noi descoperiri de unelte de aramă şi de bronz din
Transilvania, SCIV, XVIII/2, 1967, 331.
8
D. Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, 1966, 135,
pl. IX.
9
Ibidem, 160.
10
I. Nestor, op. cit.
59

Zoltán Székely: Lucrări alese
eponimă a fost cercetată şi publicată de A. Prox. 11
Recent, Gh. Bichir a cercetat această cultură în
săpăturile de la Cuciulata, verificînd şi rectificînd în
unele cazuri constatările mai vechi ale lui Prox. 12
Gh. Bichir consideră că această cultură prezintă
numai două faze de dezvoltare (faza A şi B) şi că a pătruns
în regiunea cursului mijlociu al Oltului aproape
complet formată. 13 În urma descoperirii din aşezarea
de la Zăbala (jud. Covasna), înclinăm să presupunem
că acestă cultură a avut şi o fază mai timpurie decît
faza A, din care s-a dezvoltat apoi cultura Scheckenberg
propriu-zisă. Aşezarea se află la 2 km vest de comună,
pe o movilă cunoscută sub denumirea de „Movila
Tătarilor”. Pe panta vestică a movilei s-a deschis
o carieră de piatră. În malul carierei s-a putut observa
un strat de cultură gros de 40-60 cm, care conţinea
bucăţi de chirpic, fragmente de vase şi oase. Învăţătorul
din comuna Zăbala, Ioan Hagiu, a adunat mult
material ceramic din carieră, precum şi din gropile
săpate de dînsul. Cercetînd acest material, a constatat
că forma caracteristică este strachina cu gura în formă
de pîlnie (Schüssel mit Trichterrand); există însă şi alte
forme de vase de diferite dimensiuni. Pasta lor este
compactă şi conţine pietricele şi este arsă închis pînă
la negru, sau mai deschis. Străchinile au o şănţuire pe
umărul decorat cu mici proeminenţe plate. Marginea
buzei este uneori îngroşată şi decorată cu împunsături
triunghiulare făcute cu vîrful unui băţ. Alte elemente
de decor sînt liniile incizate şi imprimate vertical, precum
şi brîul crestat (fig. 3/2-7). Lipsa unor forme de
vase, ceşti şi căni, precum şi a unor elemente de decor
cu caracter plastic, de exemplu aşa-numitele găuributoni
şi ornamentul făcut cu sfoară, ne îndeamnă
să considerăm acest material ceramic deosebit în
parte de cel al culturii Schneckenberg, ea aparţinînd
poate unei faze incipiente a culturii Schneckenberg.
O săpătură sistematică va dovedi valabilitatea acestei
încadrări.
O altă aşezare, situată la Sf. Gheorghe (jud. Covasna),
este cea de pe vîrful muntelui „Piatra de
Veghe” (Őrkő); în urma exploatării pietrei, aşezarea
a fost complet distrusă, cu excepţia unei mici
porţiuni din margine; acest loc neatins a fost sondat
de noi în anul 1962. În cursul acestei cercetări
s-au putut face unele observaţii stratigrafice şi au fost
descoperite şi cîteva obiecte de aramă. 14 La acestea se
adaugă şi inventarul unui mormînt găsit de învăţătorul
István Györbiró, în malul carierei de piatră.
11
A. Prox, Die Schneckenbergkultur, 1941, 27.
12
Gh. Bichir, Beitrag zur Kenntnis der frühen Bronzezeit im
südostlichen Transsilvanien und in der Moldau, Dacia, N. S.,
VI, 1962, 87-114.
13
Ibidem, 107
14
Z. Székely, în MCA, III, 1957, 157, fig. 9/1-2.
În aşezările şi mormintele culturii Schneckenberg
obiectele de aramă sînt relativ puţine la număr.
Toporul plat cu marginile ridicate mai persistă, 15 dar
într-o formă mai evoluată, avînd corpul mai lat decît
cel din cultura Bodrogkeresztúr. Acest tip de topor
este cunoscut dintr-o descoperire mai veche din aşezarea
de la Sf. Gheorghe („Piatra de Veghe”), de unde
mai provine şi o altă daltă de bronz. 16 Apartenenţa
lor la cultura Schneckenberg este pusă sub semnul
întrebării de către Prox. 17 Prin faptul că o valvă de
tipar pentru turnat topoare plate a fost găsită într-un
strat la Glina, 18 considerăm îndoiala manifestată de
Prox drept neîntemeiată.
Sula cu secţiunea dreptunghiulară, avînd ambele
capete ascuţite, cunoscută din cultura Bodrogkeresztúr,
se păstrează şi în cultura Schneckenberg,
în straturile A şi B. 19 În stratul B mai sînt atestate următoarele
obiecte: pumnal cu limbă la mîner, brăţară,
daltă cu toc şi un nasture în formă de calotă. 20
Cercetările noastre executate la Sf. Gheorghe-
„Piatra de Veghe”, au îmbogăţit numărul obiectelor
de aramă ale acestei culturi. În stratul superior au
fost descoperite următoarele obiecte: o sulă, un topor
cu gaura de înmănuşare verticală şi un fragment
dintr-o valvă de turnat cuţite. Sula, turnată din
aramă, este acoperită cu o patină de un verde închis.
Ambele capete sînt ascuţite şi are o secţiune dreptunghiulară
cu dimensiuni: lungimea 6,2 cm, grosimea
0,3 cm. Toporul este acoperit cu patină verde,
lungimea sa este de 16,6 cm, iar diamtrul găurii de
înmănuşare de 4 cm (fig. 1/1a-b). Pe fragmentul de
valvă aparţinînd tiparului în care a fost turnat cuţitul
cu mîner făcut din gresie, s-au păstrat şi resturi
de metal (fig. 2/2).
Tot în aşezarea de la Sf. Gheorghe-„Piatra de
Veghe”, în anul 1967, învăţătorul István Györbiró
a descoperit în malul sudic al carierei de piatră un
mormînt de inhumaţie. Scheletul, aparţinînd unui
adult, era aşezat pe spate, cu capul spre răsărit, într-o
„cutie” făcută din bolovani. Mormîntul a avut ca inventar
un pumnal de aramă şi fragmente de vase. În
urma sesizării învăţătorului, a fost cercetat terenul şi
s-a constatat că mormîntul a fost descoperit în stratul
superior al aşezării de la Sf. Gheorghe-„Piatra de
Veghe”. Pumnalul cu limbă la mîner este din aramă
şi poartă o patină de verde închis. Este în formă de
frunză, cu o uşoară nervură mediană. Dimensiuni:
lungimea totală 24 cm, lăţimea lamei 4 cm, lăţimea
15
I. Nestor, op. cit., 71.
16
M. Roska, op. cit., fig. 305-314
17
A. Prox, Die Schneckenbergkultur, 1941, 27
18
I. Nestor, op. cit., 71.
19
A. Prox, op. cit., pl. XIII, 4-6, 8-10, 43.
20
Ibidem, 43.
60

Contribuţie la cunoaşterea prelucrării metalelor la începutul epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei
maximă 4 cm (fig. 2/1). Printre fragmentele de vase
găsite în cutia de piatră a mormîntului, s-a aflat şi
un fragment din partea superioară a unui vas-askos.
Acest fragment este decorat cu linii în relief, formînd
două benzi în val şi cercuri concentrice (fig.
3/1). Tipul de vas căruia îi aparţine, este caracteristic
culturii Monteoru, faza IC 3
şi IC 4
şi corespunde cronologic
fazei B a culturii Schneckenberg. Pumnalul
cu limbă la mîner este cunoscut şi în cultura Monteoru,
în fazele amintite. 21
Pe dealul Sprenghi (Braşov), în aşezarea
Schneckenberg, A. D. Alexandrescu a descoperit în
anul 1958 o sulă de bronz şi un ac din acelaşi metal,
avînd capul conic. 22 O descoperire asemănătoare
s-a făcut şi la Rotbav (jud. Braşov) în anul 1965
aici a fost descoperit un mormînt în cutie de piatră,
care aparţine culturii Schneckenberg. 23 În apropierea
mormîntului a fost atestată şi aşezarea acestei
culturi. Directorul şcolii din comună, N. Croitoru,
a adunat din acest loc mult material ceramic, un ac
de bronz, o sulă tot din bronz şi un fragment din
valva unui tipar. Acul cu capul conic prezintă o
patină de un verde închis. Dimensiunile sale sunt:
lungimea 13,2 cm, grosimea 0,3 pînă la 2 cm (fig.
1/3). Sula acoperită cu o patină verde are secţiunea
dreptunghiulară şi e prevăzută cu un peduncul de
secţiune ovală. Dimensiuni: lungimea 10,3 cm, grosimea
maximă 0,5 cm (fig. 1/4). Fragmentul de tipar,
utilizabil pe ambele părţi, este din gresie şi a servit
pentru turnarea unui obiect rotund, probabil un
obiect de podoabă (fig. 2/3-3a).
Uneltele de aramă şi bronz descoperite la Sf. Gheorghe-„Piatra
de Veghe” şi la Rotbav, confirmă constatările
făcute de I. Nestor şi A. Prox, îmbogăţind
în plus şi lista uneltelor. Toporul cu barţele în cruce
nu mai este atestat printre uneltele acestei culturi;
cel găsit la Ariuşd aparţine unui alt orizont cultural,
mai timpuriu. 24 În locul lui s-a dezvoltat tipul de topor
cu gaura de înmănuşare verticală, care, în această
perioadă, este cunoscut din numeroase descoperiri
izolate şi din depozite. Topoarele descoperite la
Arcuş 25 şi la Casin-Sînzieni aparţin acestui orizont
cultural, ulterior culturii Ariuşd. 26 Acul de dimensiuni
mici din cultura Bodrogkeresztúr mai persistă,
iar pumnalul cu limba la mîner provine din cultura
Monteoru. Apar cuţitul şi acul cu capul conic.
În valea Oltului, unde cultura Schneckenberg domină
la începutul epocii bronzului, mai este atestată
şi o cultură nouă, cultura Ciomortan, denumită astfel
după locul descoperirii, cunoscută din aşezările
de la Ciomortan şi Păuleni (jud. Harghita); aceleiaşi
culturi îi aparţine şi mormîntul găsit la Poian (jud.
Covasna). În aşezare nu a fost găsit nici un obiect de
bronz, însă un document păstrat în arhiva Muzeului
din Miercurea-Ciuc aminteşte descoperirea în anul
1812 a unui „tezaur” la Ciomortan, 27 Componenţa
tezaurului nu este specificată; nefiind însă atestate
alte culturi în hotarul comunei, se poate presupune
că tezaurul, constînd din obiecte de bronz sau din
metal preţios, aparţinea acestei culturi. Ceramica
culturii Ciomortan prezintă asemănări cu cea a culturii
Glina III–Schneckenberg, Monteoru, Wietenberg,
avînd caracterele epocii timpurii a bronzului;
purtătorii acestei culturi au folosit bronzul pentru
confecţionarea uneltelor. Conform cunoştinţelor
noastre actuale despre cultura Ciomortan, o putem
considera ca fiind una dintre culturile care au contribuit
la dezvoltarea culturii Wietenberg, care îşi începe
evoluţia în epoca mijlocie a bronzului şi persistă
pînă în epoca ei tîrzie.
*
Din cele relatate mai sus, reiese că folosirea uneltelor
de metal, mai ales din aramă, în sud-estul Transilvaniei
începe deja în neolitic, în cadrul culturilor
Ariuşd şi Bodrogkeresztúr. Purtătorii culturii Coţofeni
preiau şi dezvoltă mai departe acest bun cultural,
fapt observat prin prezenţa topoarelor cu braţele
în cruce; acestea durează într-o formă mai evoluată
faţă de cea cunoscută în culturile Ariuşd, Bodrogkeresztúr
şi după încetarea acestor culturi. Cultura
Glina III–Schneckenberg, care s-a suprapus culturii
Coţofeni, ridică metalurgia la o treaptă superioară,
dezvoltîndu-se astfel o serie de noi forme de unelte şi
podoabe. Descoperirea de la Sprenghi arată că a fost
cunoscută şi metalurgia bronzului. În aşezarea de la
Sf. Gheorghe-„Piatra de Veghe” au fost găsite numai
obiecte de aramă. Unele fragmente de vase arată însă
că nivelul superior atinge epoca bronzului. Potrivit
părerii lui D. Berciu, cultura Cernavodă a fost un
factor important în geneza culturii Glina, transmiţîndu-i
elemente mediteraneene, printre care figurează
securea de tip Veselinovo, forme de pumnale etc. 28
Cercetătorul maghiar N. Kalicz crede că pumnalul
cu limbă la mîner, armă caracteristică pentru cultura
Schneckenberg, este de origine răsăriteană şi se leagă
de regiunea Caucazului, iar toporul de luptă cu
21
Informaţie primită de la E. Zaharia, pentru care îi mulţumim.
22
D. Berciu, op. cit., 162.
23
Z. Székely, Raport de săpături, MCA, IX, sub tipar [1970,
310].
24
Idem, în SCIV, XVIII/2, 1967, 330.
25
M. Roska, op. cit., fig. 25.
26
Z. Székely, în Almanah 1949-1954, Muzeul Regional Sf. Gheorghe,
1955, 8-9, fig. 2/1-3.
27
Documentul se află în arhiva Muzeului din Miercurea-Ciuc
28
D. Berciu, op. cit., 160-161.
61

Zoltán Székely: Lucrări alese
gaura de înmănuşare verticală este considerat în parte
ca un produs transilvănean, dezvoltat sub influenţa
culturii de stepă răsăriteană. Transilvania este considerată,
de acest cercetător, ca al doilea mare centru
al metalurgiei aramei în această perioadă, după regiunea
Caucazului. 29 Numeroasele obiecte de aramă
(unelte, arme) descoperite fie izolat, fie în depozite
sau aşezări, ne îndreptăţesc să considerăm că Transilvania,
în perioada de tranziţie şi la începutul epocii
bronzului, a fost un centru de prelucrare a aramei
şi a bronzului. Faptul este dovedit şi de fragmentul
de tipar, precum şi de obiectele de aramă descoperite
în aşezarea de la Sf. Gheorghe-„Piatra de Veghe”.
Considerînd noile cercetări, evoluţia acestei culturi
în sud-estul Transilvaniei nu este încă definitiv lămurită.
Este probabil să fi avut şi în această regiune o
fază timpurie (Proto-Schneckenberg), iar la geneza
sa un rol activ au avut influenţa sudică şi cea răsăriteană.
30 O cercetare mai sistematică în aşezarea de la
Zăbala, precum şi publicarea rezultatului sondajelor
de la Sf. Gheorghe-„Piatra de Veghe” vor da mai multe
lămuriri referitoare la etapele şi, în cadrul acestora,
la fazele de dezvoltare ale acestei culturi. În privinţa
dezvoltării tipologice a diferitelor forme de unelte,
sîntem de părere că unele, ca toporul cu braţele în
cruce şi cuţitele, au luat naştere în mediul cultural
local, contribuind fireşte şi influenţe culturale exterioare,
în primul rînd cele din sud şi răsărit.
29
N. Kalicz, Die Frühbronzezeit in Nordost-Ungarn, 1968, 48-
49, n. 317.
30
Istoria României, I, 1960, 95, 98.
62

Cetăţi din epoca bronzului în judeţul Covasna
CETĂŢI DIN EPOCA BRONZULUI
În JUDEŢUL COVASNA
Una din preocupările principale din ultimii ani,
ale Muzeului din Sf. Gheorghe, a fost cercetarea
şi încadrarea justă din punct de vedere cronologic
a tuturor cetăţilor care au fost depistate pe teritoriul
judeţului Covasna. 1 Printre aceste cetăţi au fost
găsite cîteva care, pe baza materialului arheologic
descoperit în ele, pot fi considerate că aparţin epocii
bronzului. În următoarele vom prezenta pe scurt
aceste cetăţi, construcţia lor, precum şi materialul
arheologic care ne-a ajutat la încadrarea lor cronologică
şi culturală.
În sud-estul Transilvaniei epoca bronzului a cunoscut
mai multe etape de dezvoltare şi mai multe
culturi. La începutul epocii bronzului se situează
cultura Coţofeni, ca cea mai veche, urmată de cultura
Glina–Schneckenberg. Resturile de cultură
materială ale culturii Coţofeni sînt cunoscute numai
din cîteva localităţi, toate descoperiri întîmplătoare,
ca de exemplu de la Reci şi mai recent de la Malnaş
Băi. Nici o aşezare a acestei culturi nu a fost săpată,
de aceea nu ştim dacă au fost aşezări deschise sau
fortificate.
Aşezările culturii Glina–Schneckenberg sînt mai
bine cunoscute, fiind făcute săpături la Zăbala, la Sf.
Gheorghe-„Piatra de Veghe” (Őrkő) şi la Sînzieni pe
muntele Perkő.
Situată pe o movilă, aşezarea de la Zăbala, pe
care o considerăm ca faza incipientă a culturii Schneckenberg,
a fost întărită cu val de pămînt şi cu şanţ. 2
Aşezările de la Sf. Gheorghe („Piatra de Veghe”) 3
şi cea de la Sînzieni (muntele Perkő) sînt aşezate pe
locuri mai ridicate, pe promontorii de munte, şi
aparţin unei etape mai tîrzii, cînd această cultură a
fost deplin formată. La Sînzieni platoul, unde a fost
aşezarea, a fost întărit pe partea vestică cu val de
pămînt şi cu şanţ în care s-au găsit pietre de diferite
dimensiuni.
Acestea au fost aşezări fortificate şi nu cetăţi,
avînd numai val şi şanţ.
* Aluta, XII-XIII, 1981, 21-30. (Cu rezumat în limba maghiară.)
1
Z. Székely, Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor
de locuire din sud-estul Transilvaniei, Aluta, VIII-IX, 1978,
52-105.
Cetate adevărată cu zid de piatră şi cu şanţ se
află în hotarul satului Lutoasa (comuna Lemnia, judeţul
Covasna), cunoscută sub denumirea de Cetatea
Ciuchian (Csuklyán vára), amintită prima dată
de B. Orbán. 4
Cetatea se află la est de comuna Lemnia, într-o
vale laterală. Pe malul drept al pîrîului Lemnia se ridică
un munte cunoscut sub denumirea de „Cetate”
– Várhegy (fig. 1). Pe platoul acestuia se văd resturile
unei incinte de piatră, care înconjoară vîrful muntelui.
Cetatea a fost sondată în anul 1950 de un colectiv
de arheologi (se urmărea cunoaşterea graniţei de
est a Daciei romane), care au stabilit că ea aparţine
epocii bronzului, eventual primei vîrste a fierului. 5
În vara anului 1978 au fost făcute săpături de mai
mare amploare, urmărindu-se verificarea constatărilor
făcute în anul 1950.
Laturile promontoriului spre E, S şi V sînt abrupte,
numai partea nord-vestică este legată printr-o şea
de masivul de munte. Pe această parte, terenul a fost
întărit exterior cu zidul de piatră şi de două şanţuri.
Cetatea este de formă ovală, cu axa lungă în direcţia
N–S. Dimensiunile cetăţii: 80 × 64 m (fig. 3).
Zidul şi cele două şanţuri care se află în faţă au
fost secţionate cu un şanţ lung de 30 m, lat de 1 m
(S. I). Zidul a fost făcut din pietre mari, nelegate,
lespezile de piatră fiind aşezate la ambele margini
ale zidului, iar la mijloc au fost aşezaţi bolovani mari
(fig. 2). Zidul a fost gros la bază de 2,50 m, iar la
suprafaţă de 3 m. Primul şanţ, lat de 1,60 m, era
adînc de 0,60 m, iar al doilea, lat de 1,40 m, a avut
adîncimea tot de 0,60 m. La V şi E zidul cetăţii
a fost secţionat cu cîte un şanţ lung de 10 m (S. II-
III). Interiorul cetăţii a fost secţionat cu un şanţ lung
de 20 m şi cu o casetă de 5 × 5 m (S. IV, C.).
La baza zidului şi printre pietrele zidului au fost
găsite fragmente de vase.
Pentru încadrarea cronologică a cetăţii ne servesc
numai fragmentele de vase găsite în şanţuri, la baza
2
Idem, în SCIV, XXII/3, 1971, 388-391.
3
Idem, Aşezările de la Vîrful cu Stejari şi de la Piatra de Veghe,
Studii şi comunicări, 1973 [Aluta, V], 129-139.
4
B. Orbán, A Székelyföld leírása, III, 1869, 120.
5
SCIV, I, 1951, 296-298.
63

Zoltán Székely: Lucrări alese
şi printre pietrele zidului. S-au găsit numai fragmente
ceramice făcute cu mîna, din pastă, cu mai multe
sau mai puţine pietricele şi slab arse. Sînt decorate
cu brîu crestat (pl. I, 2, 4; pl. II, 4; pl. III, 1,7), cu
dungi în relief (pl. I, 5; pl. II, 1; pl. III, 5), cu benzi
orizontale din şanţuri late şi mărginite cu împunsături
(pl. I, 7; pl. III, 6) şi cu proeminenţe (pl. III, 4).
Două fragmente din acelaşi vas au ca decor caneluri
late şi bandă de căpriori incizaţi (pl. I, 1, 3; pl. II, 3;
pl. III, 3).
Marginile de vase sînt late, unele îngroşate sau
răsfrînte în afară (pl. II, 5; pl. III, 2). Sînt şi vase cu
buza decorată cu inciziuni (pl. I, 5-6). Unele vase
au buza tăiată oblic (pl. IV, 3, 7). Au fost găsite şi
fragmente de vase cu toartă în bandă (pl. IV, 1-2, 4).
După forma şi decorul materialului ceramic, considerăm
că cetatea aparţine epocii bronzului, etapei
tîrzii a culturii Wietenberg. 6 Un fragment de rîşniţă
cu gaură pentru ax arată că acest sistem de mînuire
a rîşniţei a fost cunoscut încă din epoca bronzului
(pl. I, 8-9). Deocamdată este singura piesă de acest
fel descoperită în epoca bronzului şi este necesar ca
şi alte descoperiri să confirme încadrarea ei în această
epocă. O menţionăm doar ipotetic.
Un alt punct cu poziţia geografică asemănătoare
mai este cunoscut în valea Casinului (Valea Seacă,
judeţul Covasna), pe muntele Cece, unde sub incinta
de piatră a cetăţii dacice, pe latura ei vestică,
s-a constatat un strat de cultură cu ceramică similară
acesteia găsită pe cetatea Ciuchian. O ceaşcă
cu toartă, ornamentată pe pîntec cu caneluri late,
descoperită în stratul din epoca bronzului, este un
vas caracteristic culturii Wietenberg. 7 (pl. I, 6). Nu
s-a putut stabili sigur dacă pietrele de la baza zidului
dacic aparţineau unei fortificaţii mai vechi, de
genul cetăţii de la Lutoasa, din epoca bronzului;
pare însă foarte verosimil. Se poate accepta această
ipoteză, fiindcă existenţa stratului de cultură din
epoca bronzului s-a constatat numai în marginea
promontoriului unde se găsesc şi pietrele pe care
înclinăm a le atribui unei fortificaţii Wietenberg
(fig. 4). Aşezarea epocii bronzului a fost găsită în
vale, pe terasa pîrîului peste care, de asemenea, ca
şi la cetate, s-a suprapus o aşezare dacică în care
a fost găsită recent o fibulă de argint dacică (fig. 5)
cu resort spiralic.
Cetatea „Ciuchian” de la Lutoasa dovedeşte că
în epoca bronzului purtătorii culturii Wietenberg,
în afară de aşezări fortificate cu şanţ, una cunoscută
şi la Filiaş (judeţul Harghita), au făcut şi cetăţi pe
vîrful munţilor. Sistemul de construcţie cu zid şi cu
şanţ, al populaţiei tracice din epoca bronzului, poate
fi considerat ca prototipul de mai tîrziu al cetăţilor
populaţiei dacice care a dezvoltat în continuare
acest sistem de fortificaţie, legînd pietrele între ele cu
pămînt şi aplicînd terasarea.
Este foarte veerosimil ca purtătorii culturii
Wietenberg să fi fost siliţi să construiască cetăţi
la sfîrşitul epocii bronzului, în urma pătrunderii
purtătorilor culturii mormintelor tumulare (care în
sec. XIV-XIII î. e. n. ating regiunile Ungariei de
azi). 8 Faptul este dovedit şi de mormîntul descoperit
la Sînzieni, aparţinînd acestei culturi, care ridică
şi problema dăinuirii culturii Wietenberg pînă la
sfîrşitul epocii bronzului. 9 De asemenea, depozitul
de unelte şi podoabe de bronz, descoperit într-o aşezare
Wietenberg din hotarul oraşului Miercurea-
Ciuc (judeţul Harghita), este o dovadă în plus că
marile mişcări de populaţie pornite din apus la
mijlocul epocii bronzului au ajuns pînă la arcul
Carpaţilor Răsăriteni şi au influenţat dezvoltarea
culturii materiale a populaţiei locale. 10 Deocamdată
ne stau la dispoziţie numai aceste date care arată o
influenţă culturală venită dinspre vest şi rezistenţa
tracilor din sud-estul Transilvaniei, prin construirea
de fortificaţii.
6
Z. Székely, în Dacia, N. S., XV, 1971, fig. 2/5-10; 1-4; 5/1-8;
7
K. Horedt, în Dacia, N. S., IV, 1960, fig. 10/5, 8; Z. Székely,
op. cit., fig. 1/2-4.
8
Gy. Nováki, Magyarországi földvárak az őskortól a középkorig,
Építés- és építészettudomány, VII/3-4, 1975, 329.
9
Z. Székely, în SCIVA, XXVIII/1, 1977, 125-127.
10
K. Horedt, Einflüsse der Hügelgräberkultur und Velaticer
Kultur in Siebenbürgen, Germania, 45/1-2, 1967, 45, 50; Z.
Székely, în SCIV, XXI/3, 1970, 473-179; J. Topal, Bronzkori
ékszerlelet, ArchÉrt, C, Extr. 1, 1973, 16-17.
64

Cercetări arheologice la Porumbenii Mici (jud. Harghita)
CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA PORUMBENII MICI
(JUD. HARGHITA)
PARTEA I
AŞEZAREA DE CULTURĂ WIETENBERG
În cadrul planului de cercetare a Muzeului Judeţean
din Sf. Gheorghe, efectuat împreună cu Muzeul
din Cristuru Secuiesc, a figurat şi cercetarea
arheologică a văii rîului Tîrnava Mare. Cercetările
au fost executate în mai multe localităţi, printre care
şi Porumbenii Mici. În cele ce urmează, prezentăm
unele rezultate obţinute în această localitate. Satul
Porumbenii Mici este situat pe malul stîng al Tîrnavei
Mari. La S-V de sat se ridică un munte denumit
Galath sau Omlástető, este un platou lunguieţ
(cota 764) care se extinde în direcţia N-V şi S-E.
Are pante abrupte şi se leagă printr-o şea de dealurile
din sudul Văii Tîrnavei Mari (pl. I, 1). Platoul a fost
înconjurat de un şanţ care în unele locuri s-a păstrat,
iar în altele s-a prăbuşit. Partea sudică a platoului
este despărţită de vîrful muntelui printr-un şanţ şi
val, împărţind platoul în două părţi, iar gîtul care
îl leagă de dealurile din apropiere este de asemenea
tăiat printr-un şanţ (fig. 1).
Primul care a făcut menţiunea, că pe acest platou
se află resturile unei cetăţi din epoca feudală,
a fost Balázs Orbán. 1 Terenul nu a fost cercetat pînă
în anul 1938 cînd cercetătorul clujean Al. Ferenczi
a făcut un şanţ de verificare prin valul de pe platou,
ajungînd la concluzia că este o cetate dacică. 2
I. Molnár, directorul Muzeului din Cristurul
Secuiesc, fiind sesizat că pe Galath au fost găsite
fragmete de vase, în anul 1954 a executat un mic
sondaj de verificare, descoperind resturi de cultură
Wietenberg şi un denar de argint al împăratului roman
Vespasian.
Au întreprins în urma acestei descoperiri cele
două muzee mai sus amintite în anul 1956 o săpătură
care între anii 1957-1960 a fost continuată cu
mai mare amploare sub îndrumarea Academiei Republicii
Populare Române. 3
În cursul săpăturilor executate în aceşti ani au
fost clarificate în general problemele legate de acest
obiectiv, fiind descoperite o aşezare de cultură Wietenberg
din epoca bronzului, resturi din epoca romană
şi o aşezare fortificată cu şanţ şi val din epoca
* Aluta, XVI, 1984, 15-28. (Cu rezumate în limba maghiară şi
în limba engleză.)
1
B. Orbán, A Székelyföld leírása, I, 1868, 27-28.
prefeudalismului. În următoarele rînduri dăm rezultatele
privind numai aşezarea culturii Wietenberg
din epoca bronzului.
În cursul săpăturilor executate între anii 1956-
1960, numai în secţiunile executate pe terenul din
spatele şanţului şi valului din mijlocul platoului au
fost găsite resturi de cultură Wietenberg. În partea
cealaltă a platoului, dincolo de val şi şanţ, acestea
lipseau cu desăvîrşire. Aceste resturi constau din
fragmente de vase şi de chirpici, resturi din locuinţă.
Fragmentele de vase au fost amestecate cu fragmente
de vase din epoca romană sau postromană, prefeudală,
care s-au suprapus peste locuinţele din cultura
Wietenberg. Stratul de cultură a fost în general destul
de subţire, 15-30 cm şi de multe ori au fost găsite
chiar în stratul de humus fragmente de vase de cultură
Wietenberg, datorită faptului că timp îndelungat
terenul a fost arat. Din această cauză complexele
de locuinţe au fost deranjate şi s-au păstrat numai
parţial „în situ”. În campania de săpătură din anul
1956 au fost descoperite resturi a 2 locuinţe, în casetele
B şi D. În caseta B, cu dimensiunile 6 × 9 m,
aşezată spre vîrful muntelui din panta vestică a acestuia,
la adîncimea de 30-50 cm, au fost descoperite
fragmente de vase de tip Wietenberg peste un strat
de chirpici ars în roşu. Peste bordeiul din epoca
bronzului s-a suprapus un alt bordei din epoca prefeudală,
deranjînd bordeiul din epoca bronzului.
Podeaua de lut a locuinţei dreptunghiulare arse a delimitat
dimensiunile ei, 3 × 4 m., avînd axa lungă
N-S (pl. I, 2-3).
Caseta D, cu dimensiuni 8 × 5 m, a fost făcută
lîngă val, în direcţia E–V şi la adîncimea de 30-
40 cm. Au fost descoperite resturile unui bordei de
cultură Wietenberg. Bordeiul a avut formă dreptunghiulară,
cu axa lungă în direcţia E–V, cu dimensiunea
de 4 × 2,1 m, podeaua a fost făcută dintrun
strat de lut (pl. I, 4).
În campania de săpături din anul 1958, lîngă
val, tot pe panta estică a platoului, a fost descoperită
la adîncimea de 20 cm un alt bordei de formă
2
C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1941, 319.
3
Rapoartele de săpături au fost pubicate în MCA, V, 231; MCA,
VI, 523-530; MCA, VIII, 25-33, 633-640; MCA, IX, 304.
65

Zoltán Székely: Lucrări alese
dreptunghiulară, cu axa lungă E–V, cu dimensiunea
de 4 × 2,5 m. În formă de chirpici ars, s-au păstrat
resturile peretului nordic şi un colţ din peretele estic
al bordeiului. Vatra circulară construită din pietre se
afla în colţul nord-estic al borderiului (fig. 3).
Inventarul bordeielor constă numai din fragmente
de vase de diferite tipuri, cu ornamente variate. Pe
baza fragmentelor de vase au fost reconstituite următoarele:
1. oale, 2. căni, 3. castroane, 4. străchini,
5. ceşti.
Oalele sînt făcute din pastă grosolană şi pastă
bună. Cele confecţionate din pastă grosolană, cu
multe pietricele, sînt în formă de sac cu gura largă
sau cu gît strîmt şi cu corp arcuit (pl. V, 2). La buză
şi pe gît sînt decorate cu un şir de alveole, cîteodată
însoţite şi de butoni (pl. II, 7, 11; pl. III, 15) sau cu
brîu alveolat simplu sau dublu (pl. II, 5, 9, 17; pl.
III, 12, 14). Oalele fabricate din pastă mai bună sînt
decorate cu triunghiuri şi cu linii imprimate (pl. II,
2-3; pl. III, 8, 11; pl. IV, 12-13, 18), iar pe gît cu
banda umplută cu cercuri incizate (pl. V, 6).
Cănile sînt făcute din pastă grosolană şi prevăzute
cu toartă în bandă cu orificiu circular (pl. II, 8, 3,
16; pl. IV, 19). Castroanele sînt vase late cu buza dreaptă
(pl. V, 1) sau evazate în afară, avînd corpul cu
profil arcuit (pl. V, 3-5; pl. III, 4, 6; pl. IV, 1-3-4, 6,
8-10, 17). Sînt decorate cu ornamente foarte variate;
benzi spiralice (pl. II, 10; pl. III, 13, pl. IV, 11), benzi
umplute cu linii incizate (pl. III, 2-6), ornamente în
zig-zag (pl. III, 7), benzi meandrice umplute cu liniuţe
incizate (pl. IV, 1, 6, 9). Un decor frecvent este şirul
de cerculeţe incizate, urmat de benzi umplute cu linii
incizate vertical (pl. III, 5; pl. IV, 2, 10), şir de alveole
(pl. III, 10; pl. IV, 16). Pe un fragment de castron
în partea de jos a vasului se află un decor format din
bandă în spirală, umplută cu cerculeţe incizate vertical
(pl. IV, 15). Iar pe un alt fragment, o bucată din fundul
unui castron, decorul este format din două benzi
în formă de cercuri umplute cu linii incizate, iar în
mijlocul cercurilor se află o cruce cu braţele umplute
cu haşuri (pl. IV, 5). Caneluri late făcute vertical şi
oblic este tot un decor folosit frecvent (pl. IV, 3-4).
Decorul cu caneluri oblice este însoţit şi cu şiruri de
cerculeţe. Străchinile cu patru colţuri trase în sus din
marginea vasului au fost găsite în număr destul de
mare (pl. V, 7). Acestea sînt decorate cu benzi haşurate
şi cu cerculeţe incizate (pl. III, 1; pl. IV. 7). Ceaşca este
reprezentată numai din fragmente decorate cu inciziuni
(pl. IV, 14), tot în această categorie se poate încadra
şi un fragment de vas decorat cu alveole (pl. II, 1).
4
K. Horedt, în Dacia, N. S., IV, 1960, 107-137, fig. 5-11.
5
N. Chidioşan, în Dacia, N. S., XII, 155-175, fig. 6-9. Idem,
Contribuţii la istoria tracilor din nord-vestul României. Aşezarea
Wietenberg de la Derşida, 1980, 30.
Materialul ceramic mai sus prezentat reprezintă
o fază evoluată a culturii Wietenberg. Sînt prezentate
forme de vase şi ornamente cunoscute din
aşezarea omonimă de la Sighişoara 4 şi din toate
fazele aşezării de la Derşida, 5 în care au fost constatate
mai multe nivele de locuire. Tipul de locuinţă
de formă dreptunghiulară, cu pereţii din nuiele cu
lutuială groasă pe ambele feţe – dovadă stratul de
chirpici gros de 20 cm – este cunoscut de la Derşida
dintr-o fază evoluată, 6 precum şi podeaua formată
dintr-un strat de lut gros de 3-5 cm, constatată la locuinţele
din casetele B şi D. Urme de pari nu au fost
constatate. Acoperişul pare că a fost în două ape, iar
vatra de foc a avut două tipuri: I. vatra circulară făcută
dintr-un strat de lut, cu suprafaţa făţuită, şi II.
vatra circulară construită din pietre plate. Ambele
forme sînt cunoscute tot din aşezarea de la Derşida.
7 Aşezarea de la Galath, avînd un singur nivel
de locuire, nu a avut o durată lungă şi materialul
descoperit este destul de sărac. Lipsesc uneltele şi
obiectele de metal. Numai în locuinţa din caseta B,
sub o piatră, a fost găsit un singur obiect de bronz,
o bucată dintr-o placă de bronz, iar ceramica este
foarte fragmentară.
Pe baza materialului ceramic, care reprezintă
forme şi ornamente evoluate, aşezarea se încadrează
într-o fază tîrzie a culturii Wietenberg şi aparţine în
grupa aşezărilor situate pe platoul munţilor şi fortificată
cu şant şi val. Şanţul a tăiat în două părţi platoul
întreg. Valul este înalt de 1 m, iar şanţul lat de
6 m şi adînc de 5 m. Şanţul arată următoarea stratigrafie:
sub stratul de humus gros de 30 cm a fost
pămînt negru gros de 2,5 m, urmat de lut galben (pl.
I, 5, fig. 2).
Tot în categoria aşezărilor de cultură Wietenberg
de acest tip aparţine şi aşezarea care se află la Budvár,
lîngă Odorheiu Secuiesc, după cum arată fragmentele
de vase descoperite la suprafaţă (pl. VI, 2-7).
Prima dată s-au stabilit pe acest loc purtătorii culturii
Cucuteni–Ariuşd, într-o fază destul de tîrzie,
după cum arată un fragment de vas decorat pe fond
alb cu roşu (pl. VI, 1). Aşezarea, care s-a suprapus
peste aşezarea neolitică, aparţine fazei tîrzii a culturii
Wietenberg, cronologic este contemporană cu
aşezarea de la Galath, Porumbenii Mici.
Purtătorii culturii Wietenberg au fost acei care
au făcut fortificarea cu şanţ şi val din mijlocul platoului;
valul, în cursul timpurilor prăbuşindu-se,
a astupat şanţul, pe platoul şi pe şanţul astupat în
epoca romană şi în epoca prefeudală s-au aşezat alte
6
Idem, în Dacia, N. S., XII, 160, fig. 5. Idem, Contribuţii...,
19-20.
7
Idem, Contribuţii..., 22.
66

populaţii, fapt dovedit de profilul şanţului. Şanţul,
care înconjoară platoul, aparţine populaţiei care s-a
stabilit pe acest loc în sec. V-VI e. n., resturile lor de
cultură au fost descoperite pe platoul întreg. În sudestul
Transilvaniei deocamdată este singura aşezare
din cultura Wietenberg, care a fost fortificată cu val
şi şanţ atît de înalt şi de adînc. Mai este cunoscută
Cercetări arheologice la Porumbenii Mici (jud. Harghita)
una, aşezarea de la Filiaş, situată pe terasa unui pîrîu,
care a fost apărată tot de un şanţ destul de adînc. 8
Stabilirea purtătorilor culturii Wietenberg pe munţi
înalţi şi fortificarea aşezărilor cu val şi şanţ trebuie
pusă în legătură cu pătrunderea şi în această regiune
a purtătorilor mormintelor tumulare, eveniment întîmplat
la sfîrşitul epocii bronzului. 9
8
Z. Székely, în MCA, IX, 311.
9
K. Horedt, Problemele ceramicii din perioada bronzului evoluat
în Transilvania, Studii şi comunicări, XIII, Muzeul Brukenthal,
141; Z. Székely, în SCIVA, XXVIII/1, 1977, 125-127.
67

Zoltán Székely: Lucrări alese
CONSIDERAŢII PRIVIND DEZVOLTAREA
CULTURII WIETENBERG ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Cultura Wietenberg, care în perioada mijlocie
a epocii bronzului a fost cultura dominantă în Transilvania,
a format obiectul cercetării al mai multor
arheologi din ţară şi din străinătate. 1 În urma săpăturilor
de amploare, executate în ultimii ani în diferite
regiuni ale Transilvaniei, precum şi prin publicarea
mai multor materiale provenite din vechile cercetări
şi descoperiri răzleţe, 2 s-au îmbogăţit mult cunoştinţele
noastre referitoare la dezvoltarea acestei culturi.
Cu toate acestea, au mai rămas încă multe probleme
nelămurite privind geneza şi dezvoltarea ei.
Cercetările făcute în sud-estul Transilvaniei au
adus şi ele unele contribuţii la clarificarea problemei
dezvoltării culturilor din epoca bonzului, atestate
din această regiune, printre care şi cultura Wietenberg.
În următoarele rînduri prezentăm unele rezultate
ale cercetărilor întreprinse de către Muzeul
Judeţean Covasna în colaborare cu Muzeul Orăşenesc
din Cristurul Secuiesc în văile rîurilor Tîrnava
Mare şi Olt.
Aşezările culturii Wietenberg au fost descoperite
în peşteri, pe terasele rîurilor şi pîraielor, precum şi
pe platoul munţilor. Ele sînt deschise sau întărite cu
şanţ şi val. S-au construit şi cetăţi.
În această regiune, deocamdată, singura aşezare
a culturii Wietenberg în peşteră este atestată în hotarul
comunei Vîrghiş, în peştera Almaşului. 3 Săpături
sistematice nu au fost făcute, ci numai cercetări de
suprafaţă. Pe baza materialului ceramic cunoscut,
aşezarea aparţine unei etape evoluate de dezvoltare,
fapt atestat de un vas descoperit în peşteră. Vasul are
gît cilindric, pîntec bombat, fund lat şi pe gît patru
urechiuşe. Pe buză şi pe umăr este decorat cu triunghiuri
incizate, iar pe corp cu benzi spiralice, executate
din linii incizate. În jurul fundului se găseşte
tot un şir de triunghiuri incizate. Vasul este înalt de
26 cm, diametrul maxim: 15 cm (fig. 2/1). Acest tip
de vas s-a găsit şi în aşezarea de la Derşida, în ultimele
două niveluri, şi corespunde unei faze dezvoltate. 4
Aşezările situate pe terasele apelor curgătoare, în
majoritate sînt cunoscute din descoperiri răzleţe; de
aceea ele nu furnizează date suficiente pentru încadrarea
lor cronologică. În valea cursului superior
al Oltului, pe teritoriul judeţului Harghita, în urma
recentelor cercetări au fost identificate aşezări noi
ca cea de la Casinul Nou, 5 Ciucsîngeorgiu, 6 Cozmeni,
7 Plăieşii de Jos, 8 Sînmărtin, 9 Sînsimion, 10 Sîntimbru,
11 pe teritoriul judeţului Covasna, la Sfîntu
Gheorghe, 12 la Baraolt în două puncte, nisipăria 13
şi între Baraolt şi Biborţeni pe terasa pîrîului Dungó,
14 în valea Tîrnavei Mari la Şimoneşti, 15 Filiaş 16
şi Eliseni. 17
Pe platouri înalte sînt aşezări la Porumbenii
Mici 18 şi la Odorheiu Secuiesc. 19
* Aluta, XVII-XVIII, 1988, 15-188 + 2 pl. (Cu rezumat în limba
franceză.)
1
Vezi bibliografie la N. Chidioşan, Contribuţii la istoria tracilor
în nord-estul României. Aşezarea Wietenberg de la Derşida, 1980,
7-10.
2
O listă de aşezări de cultură Wietenberg din Transilvania a fost
publicată de K. Horedt, în Dacia, N. S., IV, 1960, 110-115.
3
A. Prox, Die Tei Kultur im Burzenland, Mitteilungen des Burzenländer
Sächsischen Museums, 4/1-4, 1939, 87, fig. 2/6-7; K.
Horedt, Donauländische Einwirkungen auf die bronzezeitliche
Keramik Siebenbürgens, Wiener Prähistorische Zeitschrift, XX-
VIII, 1941; Z. Székely, Cercetări arheologice în Regiunea Stalin
şi Regiunea Autonomă Maghiară, Din activitatea stiinţifică
a Muzeului Raional Mediaş, 2, 1953, 24, pl. VIII, 5-6; Idem, în
Aluta, XII-XIII, 1981, 431, fig. 2/9-10.
4
N. Chidioşan, op. cit., pl. 30, 8, 32.
5
P. János – D. Kovács, Periegheză arheologică în bazinul Ciucului,
Studii şi Materiale, II, Tîrgu Mureş, 1967, Extras, 1, pl. X,
1-9, XI, 10-18.
6
Ibidem, pl. XIII, 32-33.
7
Ibidem, pl. XIII, 47-48.
8
Ibidem, pl. XX, 107.
9
Ibidem, pl. XX, 111-112.
10
Ibidem, pl. XXV, 150-151.
11
Ibidem, pl. XXV, 160-161.
12
Z. Cserey, în Aluta, I, 1969, 3-6.
13
Zs. Székely, Contribuţii la răspîndirea cărucioarelor de lut
în epoca bronzului pe teritoriul Transilvaniei, sub tipar [Aluta,
XVII-XVIII, 1988, 189-196].
14
Z. Székely, în MCA, VIII, 328-330.
15
Idem, în Dacia, N. S., XV, 1971, 308-315.
16
Idem, în MCA, IX, 311.
17
Idem, în SCIV, XXII/3, 1971, 393.
18
Idem, în Aluta, XVI, 1984, 15-18.
19
Ibidem, 17.
68

Cetăţi pe promontoriul munţilor atribuite purtătorilor
culturii Wietenberg au fost depistate la Turia,
20 la Lemnia şi în valea pîrîului Casin 21 (jud. Covasna).
Dintre aşezările situate pe terase, mai bine cunoscute
sînt cele în care au fost făcute sondaje, în
valea Tîrnavei Mari, la Eliseni şi Filiaş. În valea Oltului
aşezarea de la Miercurea-Ciuc, pe locul numit
Suta, 22 la Sfîntul Gheorghe aşezările din punctele
Piscul Cocorilor 23 şi la Bedeháza. 24 În aceste aşezări
sondate nu s-au putut face observaţii stratigrafice.
Pe baza caracterelor tipologice ale materialelor ceramice
s-au putut depista mai multe faze existente în
dezvoltarea culturii Wietenberg. Dintre acestea cele
mai importante observaţii au fost făcute în aşezările
de la Eliseni, Şimoneşti şi Nicoleni (jud. Harghita),
care au furnizat date privind faza de început şi cea
de sfîrşit ale culturii Wietenberg.
1. Eliseni
Aşezarea se află la nord-vest de comună, pe un
mic platou înconjurat de pîraiele Şomoş şi Szénásvölgy.
Peste aşezarea Wietenberg s-au suprapus
aşezări din epoca La Tène dacică şi din epoca prefeudală,
sec. VII-VIII e. n. 25 În anul 1970 aşezarea
a fost secţionată de 5 şanţuri de diferite dimensiuni,
în direcţia E–V, stabilindu-se următoarea stratigrafie:
Sub humusul gros de 20 cm era un strat de cultură
brun închis, gros de 25-30 cm, urmat de lut galben.
La adîncimea de 50-60 cm, în şanţurile I, III, V au
fost găsite resturi de locuire, care au aparţinut epocii
bronzului, culturii Wietenberg. În şanţul I a fost
descoperit un bordei adîncit în pămînt, de formă
pătrată, cu dimensiuni 2 × 2 m. În colţul nord-vestic
al bordeiului a existat o vatră ovală cu suprafaţa făţuită.
În bordei, mai ales în jurul vetrei, au fost găsite
multe fragmente de vase. În mijlocul bordeiului se
afla o groapă în formă de sac, adîncă de 1 m şi lată de
1,40 cm, umplută cu cenuşă şi bucăţi de chirpici (fig.
1). Inventarul bordeiului a constat din fragmente de
diferite tipuri de vase, cu şi fără ornamente.
Materialul ceramic a fost fragmentar, întregindu-se
numai două vase. Primul este o ceaşcă cu toarta
în bandă din pastă grosolană cu pietricele, arsă
brun închis (pl. III, 1). Celălalt este o strachină din
pastă fină, cu peretele arcuit, partea de sus fiind ornamentată
cu şiruri de cerculeţe alternate cu benzi
Consideraţii privind dezvoltarea culturii Wietenberg în sud-estul Transilvaniei
înguste haşurate în reţea (pl. III, 2; pl. IV, 1). Restul
ceramicii găsite în bordei se poate împărţi în două
grupe: a) vase lucrate din pastă grosolană şi b) vase
din pastă fină. Vasele lucrate din pastă grosolană
aparţin la trei tipuri de forme: de oală, castron şi
ceaşcă. Oalele au două variante. Prima este în formă
de sac cu gura largă şi cu pereţii bombaţi, avînd pe
margine decor de alveole, sub care uneori se află şi
un brîu alveolat (pl. III, 5; pl. IV, 3; pl. VI, 4), incizii,
haşuri (pl. VII, 3; pl. IX, 1) şi spirale (pl. III, 11-12).
Sînt şi oale cu buza răsfrîntă în exterior şi decorate
cu haşuri (pl. IX, 1), altele au buza dreaptă şi brîu
alveolat (pl. III, 7-10; pl. V, 1; pl. VI, 3; pl. VII, 1, 5).
Oalele mai sînt decorate fie cu caneluri late (pl. VI,
1), fie cu butoni (pl. IV, 5). Varianta a doua are corpul
bitronconic şi cu două toarte care pornesc de sub
buză şi se sprijină pe umeri. Vasele de acest tip nu au
ornamente (pl. VI, 2). Ceramica din pastă fină este
reprezentată în aşezarea de la Eliseni prin castroane,
străchini şi ceşti. Acestea sînt decorate cu ornamente
de împunsături şi caneluri oblice (pl. III, 6; pl.
IV, 4), cu şiruri de cerculeţe imprimate (pl. V, 2), cu
benzi haşurate sau cu împunsături făcute cu unghia
(pl. V, 4; pl. IX, 5) şi cu triunghiuri (pl. VII, 2). Un
fragment de vas este decorat cu triunghiuri acoperite
cu haşuri paralele petrecute. S-au găsit în stratul de
cultură cuţite de piatră (Krummesser), care aparţin
acestei culturi.
Aşezarea a avut un singur nivel de locuire; pe
baza ceramicii, mai ales a fragmentului de vas decorat
cu triunghiuri cu laturile petrecute, aşezarea
se poate încadra la începutul dezvoltării culturii
Wietenberg. Acest fapt este confirmat şi de forma
ceştii care este destul de rudimentară în raport cu
formele deplin constituite ale culturii Wietenberg, 26
precum şi prin lipsa unor forme de vase, ca strachina
cu colţuri trase în sus, formă caracteristică etapelor
mai evoluate ale culturii Wietenberg.
2. Şimoneşti
În hotarul comunei Şimoneşti, într-o vale laterală
a Nicăului, pe terasa pîrîului este o aşezare Wietenberg,
suprapusă de o aşezare din epoca prefeudală.
Terenul a fost secţionat cu şanţuri în care au fost
găsite resturi de bordeie Wietenberg, deranjate de
locuinţe din epoca prefeudală. Inventarul bordeielor
din epoca bronzului constă din fragmente de vase şi
20
În raportul prezentat la sesiunea ştiinţifică de la Alba Iulia, de
către Zsolt Székely K.
21
Z. Székely, în Aluta, XII-XIII, 1981, 21-30; Idem, în Cumidava,
XII/1, 1979-80, 23-25.
22
Idem, în SCIV, VI/3-4, 1955, 566.
23
Idem, în MCA, V, 1959.
24
K. Horedt, în MCA, II, 1956, 18-19.
25
Z. Székely, Săpăturile executate de Muzeul din Sfîntu Gheorghe
(1967-79), MCA, V, X, 1973, 223.
26
K. Horedt, Die Wietenbergkultur, Dacia, N. S., IV, 1960, fig.
12, fig. 1-16.
69

Zoltán Székely: Lucrări alese
un ac de bronz cu cap romboidal. Materialul ceramic
(pl. IX, 2-4; pl. X, 1-5; pl. XI, 1-5, 7) şi acul de
bronz indică o fază finală a acestei culturi. 27
3. Nicoleni
Satul este situat în valea pîrîului Somály; pe
malul stîng al lui se ridică o movilă cu pante spre
pîrîu, unde, arîndu-se cu tractorul, s-au scos la iveală
fragmente de vase din epoca bronzului. Kálmán
Molnár, învăţătorul din localitate a adunat fragmentele
ceramice şi le-a donat Muzeului din Cristur. În
urma acestei descoperiri, directorul Muzeului din
Cristur, István Molnár în anul 1957 a făcut un sondaj
de verificare, continuînd cercetările şi în anii
1958-1959, secţionînd terenul cu 12 şanţuri (S. I-
XII) (fig. 5). Aşezarea fiind situată pe panta movilei,
în unele secţiuni stratul de cultură era amestecat cu
lut. În alte secţiuni, unde stratul de cultura n-a alunecat
(S. III-1959), s-a putut stabili următoarea stratigrafie:
sub humusul gros de 20 cm se afla un strat
de cultură de culoare brun-neagră, gros de 50-60
cm, urmat de lut galben. Între 20-22 m, în secţiune
se vedea profilul unui bordei cu dimensiuni de 2 × 2
m, umplutura lui constînd din pămînt negru, amestecat
cu multe bucăţi de chirpici ars, roşu (fig. 5). În
stratul de cultură au fost găsite fragmente de vase,
unelte de uz casnic, făcute din piatră, os şi bronz,
o valvă de tipar şi figurine de lut de sex bărbătesc.
Materialul descoperit a fost publicat parţial. 28
Ceramica reprezintă diferite forme de vase care
au fost lucrate din pastă poroasă şi din pastă mai
fină. Din fragmentele de vase făcute din pastă grosolană
s-au putut reconstitui trei forme: 1. vas în
formă de sac, cu gura largă şi cu pereţii bombaţi;
2. vas cu gura largă, cu pereţi puţin arcuiţi, cu fund
plat şi prevăzut sub margine cu două toarte; 3. vas
cu buza răsfrîntă în exterior, cu pîntecul bombat şi
cu fundul plat. Pe marginea buzei şi pe umăr se află
cîte un brîu alveolat, iar sub margine sînt patru toarte.
29 Vasele de acest tip sînt ornamentate pe buză şi
pe umăr cu alveole (pl. XII, 1, 8-9) sau cu brîu în
relief 30 (pl. XII, 5-6; pl. XII, 5). Tot acestei categorii
îi aparţin vase fără decor (pl. XII, 7), cu buza teşită,
decorate cu zig-zag; vase prevăzute cu toartă cu creastă
şi cu butoni cilindrici (fig. 3/1). 31
Din pasta mai fină au fost lucrate străchini cu
toartă supraînălţată cu şi fără ornamente (pl. XIII,
2). Vasele sînt ornamentate cu benzi şi meandre
umplute cu haşuri şi cu puncte (pl. XII, 4; pl. XIII,
1, 4) şi caneluri oblice (fig. 3/2-3).
Uneltele au fost reprezentate prin topoare de piatră
cu gaură de înmănuşare, pietre de măcinat de
formă ovală, ace, sule de os, omoplaţi de vite crestaţi,
lustruitoare cilindrice de vase şi prîsnele de lut
(pl. XVI, 1-5; pl. XVII, 4-5). Din bronz s-au găsit un
cui cu capătul plat şi un ac cu secţiune triunghiulară
(pl. XVI, 8). O valvă a unui tipar de piatră a servit
pentru turnarea unui obiect de podoabă, iar un alt
exemplar, păstrat fragmentar, era folosit la turnarea
acelor de bronz (pl. XVI, 9-10). Au mai fost găsiţi
doi idoli, dintre care unul fragmentar (pl. XVII, 1-
3). Reprezentarea umană se mai găseşte şi sub forma
unor butoni aplicaţi pe vas (pl. XVII, 2). 32
Pe baza materialului ceramic descoperit, care
după formele de vase şi după decor înfăţişează un
aspect în care sînt prezente elemente de cultură
Noua, aşezarea se poate încadra într-o perioadă tîrzie
a epocii bronzului, în ultima etapă de dezvoltare
a culturii Wietenberg sau la începutul perioadei de
dezvoltare a culturii Noua. Aşezarea a avut un singur
nivel de locuire.
În afara acestor aşezări deschise au mai fost depistate
aşezări situate pe movile şi pe munţi, întărite
cu şanţ şi val. În valea Tîrnavei Mari la Porumbenii
Mici, pe platoul muntelui Galath aşezarea Wietenberg
descoperită se încadrează, pe baza materialului
ceramic, într-o fază evoluată a acestei culturi, ca şi
cea de la Budvár, de lîngă Odorheiu Secuiesc. 33
Aşezarea de la Şoimeni (Ciomortan, jud. Harghita)
şi cea de la Miercurea-Ciuc din Valea Oltului,
situate pe movile, aparţin tot unei perioade tîrzii din
dezvoltarea culturii Wietenberg. La Şoimeni (Ciomortan)
aşezările din epoca bronzului s-au suprapus
unei aşezări Ariuşd. Primul nivel din epoca bronzului,
după caracterul fragmentelor ceramice Monteoru
IC 3
-Costişa, aparţine epocii bronzului timpuriu
şi anume culturii Ciomortan. 34 Peste acest nivel, la
0,30 m adîncime, s-au găsit fragmente ceramice Wietenberg
care aparţin unei faze tîrzii (pl. XIV, 1-5).
Depozitul de bronz descoperit la Miercurea-
Ciuc, pe locul denumit Suta, îi mai aparţin încă
27
Z. Székely, Contributions a la connaisance du développement
de la civilisation Wietenberg, Dacia, N. S., XV, 1971, fig. 3,
fig. 4/1-4, 7-8, fig. 5/1-7, 12-13; fig. 6/1-5, 7; fig.8/1-4; 9-12;
308-317; Idem, Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în
sud-estul Transilvaniei, SCIV, XXII/3, 1971, 239.
28
Idem, Contribuţii la dezvoltarea culturii Noua în sud-estul
Transilvaniei, Studii şi Comunicări, XII, Muzeul Brukenthal,
1965, 25-34.
29
Ibidem, pl. I. 1-3.
30
Ibidem, pl. II. 1-4.
31
Ibidem, pl. III. 2-3.
32
Ibidem, 22, pl. I, 6; pl. IV, 2-8.
33
Z. Székely, Cercetări arheologice de la Porumbenii Mici, Aluta,
XVI, 1984, 15-18.
34
Idem, Cultura Ciomortan, Aluta, II/1, 1970, 17-76.
70

două brăţări de bronz cu diametrul de 6,3 cm, făcute
din bară groasă de 1 cm, cu secţiune ovală (fig.
4). Brăţările acestea închise, neornamentate sînt
cunoscute din depozite şi din descoperiri izolate în
nord-vestul Transilvaniei şi datate la sfîrşitul epocii
bronzului. 35 Pe baza celorlalte obiecte descoperite şi
publicate, depozitul a fost încadrat la sfîrşitul epocii
bronzului (Br D) şi atribuit purtătorilor culturii
Wietenberg. 36 Locul de descoperire al depozitului
este în apropierea unei aşezări Wietenberg. 37 Materialul
ceramic din aşezare reprezintă o etapă tîrzie
de dezvoltare. Capul de cerb găsit în aşezare este un
fragment din partea posterioară a unui cărucior de
lut (pl. XIII, 3, 3a).
Cetăţi, care pot fi atribuite purtătorilor culturii
Wietenberg, deocamdată sînt cunoscute numai trei
pe teritoriul judeţului Covasna: cetatea din Valea
Casinului, 38 de la Lutoasa 39 şi de la Turia. 40 Acestea
sînt construite pe platoul munţilor, cu incintă de piatră
şi cu şanţ care înconjoară vîrful muntelui. Zidul
este făcut din pietre mari nelegate, lespezile fiind
aşezate la ambele margini ale zidului, iar la mijloc au
fost aşezaţi bolovani mari. La Turia zidul a fost făcut
din pietre amestecat cu pămînt, sistem de fortificare
de tip „Schlakenwall”. Pentru încadrarea cronologică
a cetăţilor, ne servesc numai fragmentele de vase
găsite în şanţuri şi în interiorul cetăţilor. Pe baza ceramicii
din Valea Casinului (pl. II, 1-2), Lutoasa şi
Turia (pl. XI; pl. XV, 1-9), se poate preciza că aceste
cetăţi au fost construite într-o etapă destul de înaintată
a dezvoltării culturii Wietenberg.
Resturile de cultură Wietenberg provenite din
săpături şi din descoperiri întîmplătoare, precum şi
observaţiile făcute cu ocazia cercetărilor în sud-estul
Transilvaniei, au făcut să cunoaştem mai bine
această cultură care în perioada mijlocie a epocii
bronzului era dominantă şi aici. Lipsa unei stratigrafii
sigure într-o aşezare cu mai multe niveluri
de locuire împiedică rezolvarea cronologiei relative
şi a etapelor de dezvoltare ale acestei culturi. Nu a
fost găsită deocamdată nici o aşezare în care s-ar fi
putut constata mai multe niveluri de locuire, ceea ce
ar fi arătat succesiunea etapelor sale. Aşezările, ca şi
cetăţile sondate, au prezentat numai o anumită fază
Consideraţii privind dezvoltarea culturii Wietenberg în sud-estul Transilvaniei
din dezvoltarea acestei culturi. Prin urmare, numai
prin examinarea riguroasă a materialului descoperit
în ele şi prin compararea lui cu alte materiale în condiţii
stratigrafice bune se poate face încadrarea lor
cronologică justă.
Din rezultatele cercetărilor reiese că purtătorii
culturii Wietenberg s-au stabilit pe terasele apelor
curgătoare, avînd aşezări deschise, locuinţe cu formă
pătrată, formă care s-a păstrat şi în etapa finală (Şimoneşti),
cu vatră circulară făcută din lut (Eliseni).
După caracterul ceramicii din peştera Almaşului,
de la Vîrghiş, folosirea unor asemenea locuri pentru
aşezare aparţin unei etape tîrzii, cînd, probabil, oamenii
au fost nevoiţi să-şi caute un loc de refugiu.
Aşezările întărite cu şanţ şi val (Filiaş, Porumbenii
Mici) precum şi cetăţile, după materialul descoperit
în ele, aparţin tot unei perioade tîrzii. Faptul este
dovedit de fragmentele de vase, de diferite forme şi
cu ornamente care sînt cunoscute din aşezările tîrzii
de la Sfîntu Gheorghe (pl. I, 1-2), Sîntimbru (pl. I,
4, vas găsit la Muntele Mic, colecţia Muzeului din
Miercurea-Ciuc) şi Baraolt (pl. III, 3). Vasul cu gura
largă şi gît cilindric, decorat pe buză cu inciziuni,
pe pîntec cu bandă şi spirală haşurată, 41 are analogii
cu vasul găsit la Deva (înalt de 31 cm, diametrul
gurii 25 cm, al fundului 12 cm, numărul de inv.
11206, colecţia Muzeului din Deva) (pl. I, 3). Vasul
din peştera Almaşului şi din aşezarea de la Nicoleni,
prevăzut pe gît cu patru urechiuşe, într-o formă
mai evoluată şi fără decor, apare şi în cultura Noua,
după cum o dovedeşte vasul descoperit în aşezarea
de la Poian (pl. II, 4). De asemenea, ceaşca scundă
cu caneluri, cu toartă cu buton (pl. II, 1-2) găsită în
cetatea din valea pîrîului Casin, arată tot o fază tîrzie.
42 Cronologic, aceste aşezări, precum şi construire
cetăţilor, au fost legate de pătrunderea purtătorilor
culturii mormintelor tumulare, care, după prezenţa
mormîntului descoperit la Sînzieni şi a depozitului
de bronz de la Miercurea-Ciuc, au ajuns pînă la curbura
Carpaţilor. 43 Cu geneza şi fazele de dezvoltare
ale acestei culturi s-au ocupat mai mulţi cercetători
care au adus contribuţii însemnate la clarificarea
problemei. 44 Datorită faptului că nu cunoaştem încă
o aşezare în care să fie toate fazele de dezvoltare
35
T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei, 1978,
102.
36
Z. Székely, în SCIV, XXI/3, 1970, 473-479; A. Mozsolics,
Bronze- und Goldfunde der Karpatenbeckens, 1973, 126.
37
R. Vulpe, în SCIV, VI/3-4, 1955, 566; Z. Székely, în SCIV,
XXII/3, 1971, 394.
38
Z. Székely, Cetatea dacică din Valea Caşinului (jud. Covasna),
Cumidava, XII/1, 1980, 25.
39
Idem, Cetăţi din epoca bronzului in judeţul Covasna, Aluta,
XII-XIII, 1981, 23, 25.
40
Raport de săpătură din anul 1982, sub tipar [Zs. Székely, The
Wietenberg culture fortress from Turia (Covasna District), Thraco-Dacica,
XX, 1999, 109-126].
41
Z. Székely, Cercetări arheologice de la Porumbenii Mici, Aluta,
XVI, 1984, pl. V, 6.
42
K. Horedt, în Dacia, fig. 12, K. 2.
43
Z. Székely, în SCIV, XXVIII/2, 1977, 125-128; Idem, în Aluta,
XII-XIII, 1981, 23.
44
Istoria româniei, I, 1960, 112-113; K. Horedt, op. cit., 133-
137; N. Chidioşan, op. cit., 68-97.
71

Zoltán Székely: Lucrări alese
cunoscute, pentru cronologia relativă a culturii ne
întemeiem pe caracterele tipologice ale ceramicii, în
comparaţie cu cele ale altor culturi care au contribuit
la geneza sa, precum şi a unor obiecte care cronologic
pot stabili o anume etapă din dezvoltarea culturii
Wietenberg. Aşezarea de la Derşida este deocamdată
singura staţiune Wietenberg, care a avut mai multe
niveluri de locuire şi unde s-au putut face şi observaţii
stratigrafice. Totuşi, pe baza unor descoperiri
făcute în sud-estul Transilvaniei, sîntem de părere
că la Derşida a fost surprinsă o perioadă mai mare
din dezvoltarea culturii Wietenberg, dar fără fazele
sale de început şi de sfîrşit, rămase încă nerezolvate.
Părerea după care aşezarea de la Şoimeni (Ciomortan)
reprezintă de fapt un aspect zonal al fazei arhaice
a culturii Wietenberg, 45 nu se poate accepta din
mai multe motive. Fragmentele de vase Wietenberg
găsite la Ciomortan, după cum s-a menţionat mai
sus, s-au aflat la numai 30 cm adîncime, în stratul
de cultură din epoca bronzului, şi reprezintă o fază
de dezvoltare tîrzie. Prin urmare este o suprapunere
a unui nivel Wietenberg tîrziu peste o altă cultură.
Materialul ceramic din această cultură nu reprezintă
nici în privinţa formelor şi nici a ornamentelor
caracteristicile cunoscute ale culturii Wietenberg.
Formele de vase şi ornamentele arată asemănări cu
culturile Glina III–Schneckenberg–Monteoru IC 3
,
Coţofeni şi în unele aspecte cu Costişa. Sînt deosebiri
mari mai ales în ceea ce priveşte ornamentul de
triunghi folosit de ambele culturi. Prin urmare, la
Ciomortan este vorba de o cultură de la mijlocul
epocii bronzului, care se poate încadra între cultura
Glina III–Schneckenberg 46 şi cultura Wietenberg.
Fapt confirmat şi de un fragment de vas, decorat
cu triunghi cu suprafaţa acoperită cu împunsături,
găsit în aşezarea de la Turia (jud. Covasna), în stratul
de cultură din etapa mijlocie a epocii bronzului
(pl. IV, 6), care nu a aparţinut culturii Wietenberg.
Contribuţia culturii de la Ciomortan la dezvoltarea
culturii Wietenberg este dovedită de fragmentele de
vase decorate cu triunghiuri haşurate şi cu laturile
petrecute, descoperite într-o locuinţă în aşezarea de
la Eliseni, materialul care reprezintă o fază de început
a culturii Wietenberg. Acest fapt este confirmat
şi de prezenţa unor forme de vase, ca ceaşca cu toartă
şi strachina cu fund conic, care în aceste forme
nu sînt cunoscute în alte aşezări (pl. III, 1-2), la fel şi
lipsa unor forme ca strachina cu patru colţuri trase
din marginea vasului şi care la Derşida apare în nivel
de locuire 2. 47 Totuşi, nu putem afirma cu siguranţă
45
N. Chidioşan, op. cit., 71-85.
46
Z. Székely, în Aluta, II/1, 1970, 74-75; SCIV, XXII/3, 1971,
391-392; Idem, în Dacia, N. S., XV, 1971, 307.
47
N. Chidioşan, op. cit., 42.
că este faza cea mai timpurie, fiindcă ornamentele
de decor ale fragmentelor ceramice sînt caracteristice
pînă în faza de sfîrşit a acestei culturi.
În ceea ce priveşte faza finală a culturii Wietenberg,
aşezările de la Şimoneşti, Nicoleni din Valea
Tîrnavei Mari şi de la Miercurea-Ciuc din Valea Oltului
au furnizat unele date. Un ac de bronz cu cap
romboidal, descoperit în aşezarea de la Şimoneşti,
şi un depozit de bronzuri descoperit în apropierea
aşezării de la Miercurea-Ciuc datează ambele aşezări
Wietenberg la sfîrşitul epocii bronzului (Reinecke
Br D). 48 Materialul ceramic descoperit în aceste
aşezări, mai ales cel de la Nicoleni, reprezintă faza
finală a dezvoltării culturii Wietenberg şi faza de început
a culturii Noua. Acest fapt este confirmat de
vasele cu două toarte supraînălţate, găsite în aşezare,
între care unele sînt prevăzute cu butoni cilindrici
(fig. 3/1). Multe tipuri de vase şi ornamente ca
benzile haşurate, umplute cu puncte, meandre etc.
sînt caracteristice culturii Wietenberg. Aceste fapte
– în lipsa unor observaţii stratigrafice sigure – sînt
deocamdată dovezi că în faza ei finală cultura Wietenberg
a fost una din componentele culturii Noua.
Aşezarea recent descoperită pe terasa pîrîului Dungó,
lîngă Baraolt şi Biborţeni, unde stratul de cultură
este gros de 1 m, după ce va fi săpată, va aduce
desigur noi date stratigrafice şi tipologice privind
dezvoltarea culturii Wietenberg.
În lucrarea de faţă au fost prezentate rezultatele
obţinute în cercetarea culturii Wietenberg în sudestul
Transilvaniei, care au dus la clarificarea unor
faze din dezvoltarea ei. Ţinînd seama de faptul că
aria Wietenberg a avut o mare răspîndire şi o durată
mare în Transilvania, problema nu se poate rezolva
prin cercetări restrînse doar la un anumit teritoriu.
În colţul sud-estic al Transilvaniei purtătorii culturii
Noua, iar în vest – după observaţiile făcute în cimitirul
de la Pir, unde au fost găsite fragmente de vase
Wietenberg (fig. 2/2-4) – şi culturii Otomani au avut
legături cu purtătorii culturii Wietenberg în diferitele
lor faze de dezvoltare. 49 Nu se poate neglija nici
influenţa purtătorilor culturii mormintelor tumulare,
de a căror pătrundere se poate lega construirea
cetăţilor din epoca bronzului în sud-estul Transilvaniei.
Toate acestea au influenţat dezvoltarea culturii
Wietenberg, care în unele regiuni a primit un aspect
zonal specific, în afară de acestea mai sînt elemente
arheologice neîncadrate în epoca bronzului, care pot
reprezenta unele faze şi aspecte de dezvoltare necunoscute
încă ale acestei culturi. 50
48
Z. Székely, în Dacia, N. S., XV, 1971, 317, fig. 3/1.
49
N. Chidioşan, op. cit., 90.
50
Istoria României, I, 1960, 112.
72

Acest fapt este dovedit şi de aşezările din epoca
bronzului, descoperite recent la Turia (jud. Covasna),
pe teritoriul comunei, pe terasele pîraielor Turia
şi Caratna. Pe malul drept al pîrîului Cernat, lîngă
cimitirul romano-catolic din Turia de Jos, pe terasa
înaltă se află o aşezare din epoca bronzului, unde
împreună cu fragmente de vase caracteristice pentru
cultura Wietenberg au fost găsite ceşti cu toartă
supraînălţată, cu şi fără decor incizat în formă de
zig-zag, avînd pe buză trei proeminenţe; borcane cu
buza evazată în exterior, decorate tot cu linii incizate
în formă de zig-zag şi cu linii mici aşezate oblic pe
gîtul vaselor. Au mai fost găsite şi străchini cu gura
largă. Vase de acest gen pînă acum nu au fost cunoscute
în cultura Wietenberg (pl. VIII).
O altă aşezare, care aparţine tot culturii Wietenberg,
a mai fost descoperită la Turia de Sus, lîngă
cimitirul reformat, pe malul stîng al pîrîului Caratna;
în acest loc purtătorii culturii Wietenberg s-au
stabilit peste o aşezare de cultură cu ceramică pictată
de tip Ariuşd. Aşezarea din epoca bronzului, datată
pe baza unui fragment de vas din cultura Monteoru,
găsit lîngă vatra unui bordei, se încadrează tot într-o
fază tîrzie a acestei culturi.
În sud-estul Transilvaniei problema acestor culturi
din epoca bronzului se complică şi mai mult prin
descoperirea unui bordei în grădina conacului Apor,
Consideraţii privind dezvoltarea culturii Wietenberg în sud-estul Transilvaniei
situat tot pe malul drept al pîrîului Turia. Bordeiul
are formă dreptunghiulară, într-un colţ fiind vatra
rotundă, construită din pietre şi lut. În jurul vetrei
au fost găsite fragmente de căni cu gît cilindric, buza
cu cioc şi cu toartă în bandă, cu o prelungire la capăt;
umărul a fost decorat cu ornamente de linii incizate
adînc şi încrustate cu var; un vas mic, prevăzut cu
toartă cu corp globular nedecorat a mai aparţinut
inventarului bordeiului (pl. XIX, 1-4, 4a-b).
Originea acestui material ceramic este căutată
în complexul de cultură cu ceramică încrustată din
perioada mijlocie a epocii bronzului (cultura Gîrla
Mare), deocamdată este singura descoperire care
atestă pătrunderea ei din vest sau din sud şi pare că
a contribuit la dezvoltarea culturii materiale a epocii
bronzului în această regiune, după cum arată vasul
cu două orificii, cunoscut din cultura Wietenberg 51
şi două fragmente de vase cu toartă cu prelungire la
capăt. Unul a fost găsit pe teritoriul oraşului Braşov,
celălalt în Peştera Almaşului de la Vîrghiş (în colecţia
Muzeului din Braşov, nr. inv. 5207 şi 5708,
pl. XX). Acest material ceramic dovedeşte faptul că
la dezvoltarea culturilor din epoca bronzului, printre
care cultura Wietenberg ocupă un loc dominant,
au contribuit multe culturi din regiunile limitrofe,
avînd o expansiune destul de mare în spaţiu.
51
K. Horedt, în Dacia, N. S., 1960, fig. 11/7-8.
73

Zoltán Székely: Lucrări alese
BUTONUL DE OS DE LA TÎRGU SECUIESC
(JUD. COVASNA)
Pe teritoriul oraşului Tîrgu Secuiesc (jud. Covasna)
au fost depistate resturile mai multor culturi din
epoca bronzului, printre care şi ale culturii Noua. 1
O aşezare aparţinînd acestei culturi a fost descoperită
de curînd în cartierul Kanta, pe un teren cultivat
de lîngă drumul ce duce spre Sînzieni. Arăturile
dau la iveală în acest loc fragmente de vase şi alte
obiecte. Pe terenul menţionat Pál Haszmann a găsit,
împreună cu fragmente de vase caracteristice culturii
Noua, un obiect de un tip necunoscut pînă acum
în ţara noastră, care ridică probleme interesante
pentru epoca bronzului. Este vorba de un buton de
os de culoare brună. Are partea superioară în formă
de disc cu diametrul de 2,3 cm şi grosimea de 0,2
cm. Una din feţele discului este ornamentată. Decorul
este o compunere rotundă din şapte spirale ce
închid cîte un mic cerc. Spiralele înfăţişează o formă
tîrzie, descompusă, derivată din spirala în S, în
care voluta, separată de braţ, s-a transformat în cerc.
Asemenea decor se întîlneşte în etapa tîrzie a epocii
bronzului, în mediul micenian, în aria Wietenberg şi
pe discurile topoarelor de luptă. Pe faţa opusă are o
prelungire situată diametral pe disc, avînd lungimea
de 2,2 cm şi lăţimea de 0,6 cm (fig. 1).
Analogiile cele mai apropiate pentru acest buton
le găsim în butonii de aur din mormintele de
la Micene. 2 Este greu de explicat în stadiul actual
al cercetărilor provenienţa sa în cadrul culturii
Noua; dacă este o piesă de import din regiunea Mării
Mediterane sau a fost realizat de meşterii locali.
O asemenea apariţie trebuie apreciată în contextul
general al evoluţiei bronzului mijlociu şi tîrziu din
sud-estul Transilvaniei. Cultura reprezentativă din
interiorul arcului carpatic pînă la Munţii Apuseni
a fost în epoca bronzului cultura Wietenberg. În
sud-estul Transilvaniei este documentată şi prezenţa
culturii Monteoru în anumite faze, iar în Ţara Bîrsei
pătrunderea unui grup al culturii Tei. Pentru faza
tîrzie a epocii bronzului este documentată în Transilvania
coexistenţa culturilor Wietenberg şi Noua.
Descoperiri recente atestă tot în faza tîrzie a epocii
bronzului pătrunderi ale culturii mormintelor tumulare
de la Dunărea mijlocie. 3
Descoperirea butonului de os pune din nou
problema influenţelor miceniene în Transilvania.
Fără a se putea face pentru moment precizări asupra
provenienţei butonului găsit în mediu Noua (la
Tîrgu Secuiesc), nu putem face abstracţie de faptul
că în cultura Wietenberg, care a avut multiple legături
cu cultura Noua, există elemente de caracter
micenian.
* SCIVA, XXIX/2, 1978, 289-290. (Cu rezumat în limba franceză.)
1
Z. Székely, în Studii şi comunicări, XII, Muzeul Brukenthal,
1965, 30.
2
H. Schliemann, Mykenae, Leipzig, 1878, 89, nr. 137, 239,
304, 422, 368, 486, 376.
3
Z. Székely, în SCIVA, XXVIII/1, 1977, 125.
74

Cimitirul din epoca bronzului de la Pir (rai. Satu Mare, Regiunea Maramureş)
cimitirul din epoca bronzului de la pir
(rai. satu mare, regiunea maramureş)
Direcţiunea Muzeului Regional din Baia Mare
a fost înştiinţată în anul 1952 de către Jenő Eördögh,
locuitor din comuna Pir, că în hotarul comunei, la
locul numit „Cetate”, se găsesc vase de lut, unelte şi
morminte cu schelete. În urma acestei sesizări Muzeul
Regional din Baia-Mare, în colaborare cu Muzeul
Regional din Sf. Gheorghe, a executat un mic sondaj
de verificare în noiembrie 1953, lucrări care au continuat
şi în septembrie 1954.**
Comuna Pir, din cauza numeroaselor pîraie care
întretaie toată regiunea, este înconjurată de multe
mlaştini. Din mlaştini se ridică cîteva grinduri care
servesc drept păşune sau pămînt arabil. Aceste grinduri,
oferind condiţii bune de trai, au fost prielnice
aşezărilor omeneşti din cele mai vechi timpuri.
La circa 2 km N-V de comună, se ridică din şes
un astfel de grind înconjurat de mlaştini (fig. 1). El
este împărţit în două de un şanţ. Partea de est se numeşte
„Cetate”, iar cea de vest „Curtea Cetăţii”. Forma
terenului „Cetăţii” este ovală, îngustîndu-se în
partea ei vestică. Axul longitudinal este pe direcţia
N-E–S-V şi are o lungime de 100 m. Diametrul terenului
în direcţia N-E–S-V este de 60 m.
Şanţul de apărare, care desparte terenul „Cetăţii”
de „Curtea Cetăţii”, are o lăţime de 20 m şi o adîncime
medie de 2 m. Partea nord-vestică a terenului
„Cetăţii” e arată, iar cea nord-estică e păşune.
La arat sătenii au găsit morminte şi unelte făcute
din os şi din piatră; mormintele au fost distruse, iar
dintre unelte unele au fost luate de săteni şi vîndute
colecţionarilor.
Deranjări anterioare. Partea nord-estică a terenului
a fost proprietatea lui Jenő Eördögh care, aflînd
de la săteni că au descoperit pe acest loc morminte,
între anii 1948-1952 a început să cerceteze terenul şi
a găsit circa 12 morminte de inhumaţie şi un mormînt
de copil într-o oală acoperită cu un capac de lut
cu decor incizat.
Din povestirea numitului locuitor am aflat că inventarul
mormintelor conţinea vase de lut, topoare
din corn de cerb cu gaură de înmănuşare şi prîsnele
de lut. Obiectele din morminte au ajuns în parte
* SCIV, XVII/1, 1966, 125-135. (Cu rezumat în limba franceză.)
la diferiţi colecţionari, unele în colecţia medicului
Dr. Andrássi Ernest din Valea lui Mihai şi cîteva au
fost păstrate de descoperitor. Dintre acestea, cîteva
vase, topoare de corn de cerb şi două cranii au fost
donate Muzeului din Baia Mare.
Pentru a se lămuri natura exactă a monumentului
(aşezare sau cimitir?) s-au executat în 1953 şi 1954
săpături la „Cetate”, pornind de la marginea sudică
a terenului, în direcţia N–S trasîndu-se un şanţ de
verificare de 20 × 2 m (S. 1). Acest şanţ a secţionat
o treime a terenului (fig. 2). Sub humusul vegetal,
gros de 20-25 cm, a fost găsit un strat de cultură de
60-80 cm cu fragmente de ceramică. Pe o lungime
de 2 m, la -40 cm s-a găsit un strat de chirpic ars,
conţinînd resturile unei vetre şi fragmente de vase şi
oale de animale. Resturi de vetre au mai fost găsite
în acest şanţ şi în alt loc, la adîncimea de 50 cm, ele
fiind păstrate pe o lungime de 80 cm. Solul virgin,
lutul alb, a fost atins la adîncimea de 130-140 cm.
Materialul descoperit în cursul săpăturii consta
din ceramică şi unelte de producţie. Ceramica găsită
în şanţ, şi aparţinînd unei aşezări, se poate împărţi,
în general, în două grupe.
În prima grupă clasăm vasele din pastă de culoare
brună şi cu ardere mediocră. Ele au marginea
dreaptă şi sînt uneori prevăzute cu un brîu alveolat,
torţi mici şi fundul plat. sînt înalte de 14 cm, diametrul
gurii fiind de 10 cm, iar al fundului de 6 cm
(fig. 3/1-2).
Din grupa a doua fac parte ceşti cu torţi, făcute
din pastă bună, de culoare neagră, decorate cu
ornamente incizate (triunghiuri sau spirale însoţind
caneluri adîncite, care se termină în butoni ascuţiţi).
Aceste ceşti au o înălţime de 5-7 cm şi diametrul
gurii de 4-5 cm (fig. 3/3-10).
Uneltele sînt reprezentate prin: 1. topoare din corn
de cerb, cu gaură de înmănuşare şi tăiş ascuţit (fig. 4/3);
2. săpăligi din corn de cerb (fig. 4/6); 3 sule făcute din
os sau corn (fig. 4/1-2, 4); 4. „brăzdar de plug” făcut
din corn de cerb; 5. prîsnele din lut; 6. percutoare de
piatră; 7. fragment de tipar pentru turnat topoare de
bronz cu gaură de înmănuşare (fig. 4/7, 7 a).
** Membrii colectivului şantierului: Zoltán Székely, Elena Kovács
şi Andrei Habina.
75

Zoltán Székely: Lucrări alese
În anul 1954 terenul din „Cetate” a fost cercetat
prin tranşee şi casete.
În tranşee şi în casete au fost găsite resturi de
aşezări, 31 de morminte de inhumaţie şi un mormînt
de incineraţie. Descrierea mormintelor se face
în ordinea cronologică a descoperirii lor.
Şanţul A. Mormîntul nr. 1. Descoperit în caseta
I. A, în partea ei nord-vestică, la mijlocul şanţului.
Nivel -0,35 m. Schelet de adult în poziţie chircită,
orientat N-E–S-V, cu faţa spre N-E. Inventarul: la
picioare un topor perforat din corn de cerb şi un os
de animal. În spatele craniului un fragment de disc
cu decor incizat.
Mormîntul nr. 2 şi 3. Înmormîntare dublă, situată
la mijlocul casetei I. A. Nivel -0,45m. Scheletele au
fost aşezate în poziţie chircită, faţă în faţă.
Scheletul de bărbat (M. 2), orientat N-E–S-V,
era cu faţa spre E. Craniul prost conservat, membrele
inferioare deplasate. Ca inventar, un fragment
dintr-un ac de bronz se afla pe vertebre.
Scheletul de femeie (M. 3) era orientat N-E–S-V,
cu faţa spre N. Sub picioare, la o adîncime de 0,40
m şi la 25 cm distanţă de peretele casetei, au fost
descoperite două topoare de corn de cerb perforate
şi un idol de lut antropomorf. Aceste obiecte ar fi
putut aparţine atît aşezării, cît şi inventarului celor
două morminte. Ghemuirea picioarelor la amîndouă
schelete a fost foarte accentuată.
Mormîntul nr. 4. Situat la N de mormîntul nr. 1.
Nivel -0,45 m. Orientat N–S, cu faţa spre E. Schelet
de copil în poziţie chircită, rău păstrat, fără inventar.
Mormîntul nr. 5. Situat în partea estică a casetei
I. A. Nivel -0,45 m. Schelet de adult, orientat N–S,
cu faţa spre E. Prost păstrat, fără inventar.
Mormîntul nr. 6. Situat în partea nordică a casetei
I. A. Nivel -0,45 m. Schelet de adult. Orientat
N–S, rău păstrat. Inventar: doi colţi de mistreţ perforaţi.
Mormîntul nr. 7. Situat în colţul nord-vestic al
casetei I. A. Nivel -0,50 m. Schelet de adult, orientat
S-E–N-V. Rău păstrat. Fără inventar.
Mormîntul nr. 8. A fost descoperit sub mormîntul
nr. 7. Nivelul -0,55 m. Foarte prost păstrat;
orientarea scheletului a fost S–N. Fără inventar, în
afară de un nasture de bronz, găsit pe craniu.
Mormîntul nr. 9. În şanţul A, între 76-78 m, un
schelet deranjat, orientat N–S. Nivel -0,45 m. Inventar:
fragmente de vase şi un vas miniatură.
Mormîntul nr. 10. În caseta II. A din şanţul A,
schelet de femeie orientat S–N, cu capul spre S, în
poziţie chircită, cu mîinile aşezate sub falcă. Nivel
-0,38 m. Scheletul zăcea pe un strat de chirpic, care
conţinea cărbune, oase de animale şi fragmente
de vase. După ridicarea scheletului, sub stratul de
chirpic, la o adîncime de 30 cm a fost descoperită
o ceaşcă cu toartă cu buza întoarsă în jos. În faţa
capului se afla un vas cu toartă, lucrat din pastă
brun-cenuşie, bine arsă, cu buza puţin răsfrîntă
în afară şi cu fundul plat. Gîtul înalt e decorat cu
caneluri. Pe pîntec sînt cinci butoni şi între ei alveole.
Toarta în bandă este decorată cu două caneluri
şi porneşte de la pîntec ridicîndu-se deasupra buzei.
Vasul are înălţime de 11,7 cm; diametrul gurii e de
7-8 cm, al pîntecului de 10,3 cm şi al fundului de
5 cm (fig. 5/1).
Şanţul B. Mormîntul nr. 11. În caseta I. B, schelet,
probabil în poziţie chircită, orientat N–S. Nivel
-0,45 m. Fără inventar.
Mormîntul nr. 12. În colţul nord-vestic al casetei
I. B, schelet în poziţie chircită, orientat N–S. Nivel
-0,45 m. Fără inventar.
Mormîntul nr. 13. Situat în şanţ în faţa casetei
I. B, schelet în poziţie chircită, orientat S–N. Nivel
-0,45 m. Fără inventar.
Mormîntul nr. 14. La capătul nord-estic al şanţului
B, în caseta II. B, schelet în poziţie chircită, orientat
V–E, cu faţa spre N, prost păstrat. Nivel -0,60
m. Fără inventar.
Mormîntul nr. 15. În caseta II. B a şanţului B,
schelet în poziţie chircită, orientat S-E–N-V, cu faţa
spre V. Nivel -0,60 m. Fără inventar.
Mormîntul nr. 16. În colţul sudic al casetei III.
B, schelet în poziţie chircită, orientat S–N. nivel -
0,60m. Rău păstrat, fără inventar.
Mormîntul nr. 17. Situat lîngă peretele estic al
casetei III. B, schelet orientat E–V. Nivel -0,80 m.
Rău păstrat, fără inventar.
Şanţul C. Mormîntul nr. 18. Situat în colţul estic
al casetei I. C, într-un strat de chirpic, gros de 3 cm.
Nivel -0,45m. Schelet în poziţie chircită, orientat S–
N, cu faţa spre N. Inventar: sub picioare un disc de
lut perforat, în spatele scheletului un corn de cerb,
oase de animale şi fragmente de vase.
Mormintele nr. 19-20. Aşezate în partea sud-vestică
a casetei I. C. Înmormîntare dublă. Schelet de
bărbat, în poziţie chircită, orientat V–E, cu faţa spre
E. Nivel -0,38 m. Oasele bazinului şi ale braţelor au
putrezit din cauza umidităţii. Inventarul funerar: la
nivelul toracelui un pumnal de bronz, la cot un vas
cu toartă, la picior şi la femurul stîng cîte un corn de
cerb. Lîngă craniu şi lîngă picioare oase de animale.
Vasul e prevăzut cu toartă şi făcut din pastă bună, de
culoare brun-cenuşie, cu buza răsfrîntă în afară, cu
pîntecul bombat şi cu fundul înalt. Toarta lată din
bandă de 2 cm porneşte de la pîntec şi se ridică deasupra
buzei. Vasul e decorat cu linii incizate. Dimensiunile:
înălţimea 9,2 cm, diametrul gurii 8,5 cm, al
pîntecului 11 cm, iar al fundului 4 cm (fig. 5/2).
76

Cimitirul din epoca bronzului de la Pir (rai. Satu Mare, Regiunea Maramureş)
Pumnalul e din bronz, în formă de frunză, cu trei
nervuri pe lamă şi cu trei nituri, fără prelungire pentru
mîner, lung de 11,3 cm şi lat de 3,3 cm (fig. 4/5).
Schelet de femeie, aşezat în spatele celui de bărbat
şi la fel orientat; rău păstrat. În dosul craniului o ceaşcă
mică. Între schelete, la nivelul bazinului, o bucată
de piatră de rîşnit, din ardezie, lungă de 22 cm.
O astfel de piatră se afla şi în faţa scheletelor.
Ceaşca e făcută din pastă bună, arsă, de culoare
roşie, cu toartă care însă îi lipseşte. E decorată cu
linii incizate şi spre fund cu două spirale formate din
caneluri adîncite cu vîrf terminat în buton ascuţit
(fig. 5/3, 3a). Este înaltă de 4 cm, diametrul gurii e
de 6 cm, al pîntecului de 6 cm.
Mormîntul nr. 21. Situat în colţul nord-vestic al
casetei. Schelet întins pe spate, mîinile aşezate orizontal
pe piept, picioarele trase spre piept. Orientat
N–S, cu faţa spre V. Nivel -0,38 m; fără inventar.
Mormîntul nr. 22. Sub mormîntul nr. 21, la
10 cm, schelet de adult în poziţie chircită, bine
păstrat. Nivel -0,48 m. Orientat V–E. Inventar: la
cotul stîng o ceaşcă cu toartă. Ceaşca e făcută din
pastă bună, de culoare brun-cenuşie, bine arsă. Toarta,
pornită de la fund, se ridică deasupra buzei; e
însă spartă. Ceaşca e decorată cu linii incizate şi cu
puncte; are o înălţime de 5 cm, diametrul gurii e de
8 cm, iar al fundului de 3 cm (fig. 5/5).
Mormîntul nr. 23. Schelet deranjat, la picioarele
mormîntului nr. 21, craniul lipseşte, după vertebre
a fost orientat V–E. Fără inventar.
Mormintele nr. 24 şi 24a. Mormînt deranjat în
caseta II. C, orientat V–E. Nivel -0,40 m. Sub acest
mormînt a fost un altul, păstrat parţial (M. 24a).
Oasele scheletului au fost aşezate printre fragmente
de vase. Sub bazin erau fragmentele unui fund de
vas mare. Orientat N–S.
Mormîntul nr. 25. Mormînt păstrat parţial în
colţul nordic al casetei II. C. Orientat S–N. Nivel
-0,40 m; fără inventar.
Mormîntul nr. 26. La capătul sud-vestic al casetei
II. C, schelet întins pe spate; braţele îndoite din cot
cu mîinile aşezate pe umăr; pe piciorul drept era aşezată
cruciş tibia stîngă. Bazinul şi femurul stîng lipsesc.
Nivelul -0,50 m. Orientat V–E. Fără inventar.
Mormîntul nr. 27. În colţul estic al casetei II. C,
schelet de adult în poziţie chircită, orientat E–V, cu
faţa spre N. Nivelul -0,45 m. Inventarul: în spatele
craniului un topor din corn de cerb, sub femurul
stîng o ceaşcă mică cu buza întoarsă în jos. Pe craniu
un fragment de omoplat de porc; în spatele lui,
un disc de lut perforat. Ceaşca cu toartă e din pastă
cenuşie bine arsă; toarta porneşte de la umăr şi se
ridică deasupra buzei. Buza e răsfrîntă în afară, iar
fundul cu omphalos. Ceaşca e decorată cu linii paralele
incizate, pornite de la fund spre umăr unde se
află două linii incizate orizontal. Are înălţimea de
4,5 cm, diametrul gurii 6 cm, al pîntecului 6,7 cm
(fig. 5/4).
Mormîntul nr. 28. În colţul sudic al casetei II.
C, la o adîncime de 0,45m, mormînt prost păstrat,
orientat V–E, fără inventar.
Mormîntul nr. 29. În caseta III. C, un schelet de
adult în poziţie chircită, orientat S-V–N-E. Nivelul
-0,40 m. Inventarul: în spatele scheletului un topor
din corn de cerb perforat, o bucată de piatră de rîşnit,
lîngă craniu un disc de lut perforat.
Mormîntul nr. 30. În colţul sudic al casetei, un
schelet păstrat parţial, orientat N–S, fără inventar.
În partea sudică a casetei II. C a fost descoperit
un mormînt de incineraţie cu urnă, la o adîncime de
0,45m. Fără inventar.
În cele de mai sus s-a comunicat parţial materialul
descoperit în aşezare şi descrierea mormintelor aflate
la „Cetate”. Publicarea materialului nu e completă şi
nici concluzii definitive nu pot fi trase pînă cînd nu
va fi săpat tot teritoriul celor două locuri, „Cetatea”
şi „Curtea Cetăţii”. Rezultatele sînt însă suficiente
pentru stabilirea existenţei unei aşezări şi a unui cimitir,
instalat peste aşezare, după abandonarea ei.
Pe baza materialului ceramic, aşezarea se încadrează
în cultura Otomani, cunoscută în vestul Transilvaniei.
1 După unii cercetători, cultura Otomani ar
urma să fie considerată ca o variantă a culturii Füzesabony
şi încadrată la sfîrşitul epocii bronzului, în
faza Tószeg C. 2 D. Popescu susţine că această cultura
a început la sfîrşitul fazei Tószeg A, din epoca bronzului,
şi durata ei deplină cade în faza Tószeg B. 3
Pe baza materialului ceramic am considerat aşezarea
de la Pir-„Cetate” ca aparţinînd culturii Otomani
şi am dat-o în faza tîrzie a bronzului, Tószeg
C (D). 4 Această datare părea sprijinită şi de tiparele
de vase cunoscute din cultura Füzesabony 5 şi de
tiparele de bronz descoperite în aşezare (fig. 4/7, 7a).
Problema va trebui reconsiderată în lumina noilor
descoperiri şi discuţii. 6
S-a constatat că la geneza acestei culturi au contribuit
şi culturile Schneckenberg şi Wietenberg din
răsăritul Transilvaniei. 7
1
Indicaţii bibliografice pentru cultura Otomani la D. Popescu,
Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, 1944,
84-98.
2
A. Mozsolics, în ActaArchHung, II/1-2, 1952, 58, fig. 3.
3
D. Popescu, în ActaArchHung, VII/1, 1956, 314.
4
Z. Székely, în SCIV, VI/3-4, 1955, 858.
5
Ibidem, fig. 10, 12.
6
I. Ordentlich, în Dacia, N. S., VII, 1963, 115-138.
7
Z. Székely, op. cit., 858; D. Popescu, în MCA, II, 1956, 122-
23; Istoria României, I, 1960, 110-112.
77

Zoltán Székely: Lucrări alese
Peste aşezare s-a suprapus un cimitir de inhumaţie.
În afară de mormintele distruse şi anterior
de săteni, au fost descoperite 31 de morminte de inhumaţie
şi unul de incineraţie. Un rit deosebit de
înmormîntare reprezintă mormîntul în urnă cu capac,
care conţinea un schelet nears de copil. Foltiny
a observat acest rit de înmormîntare în cimitirul său
din epoca bronzului de la Deszk (R. P. Ungară) şi îl
consideră ca o tranziţie între ritul de înmormîntare
în poziţie chircită şi ritul de incineraţie. 8 Această
explicaţie pare acceptabilă, fiindcă şi la Pir a fost descoperit
un mormînt de incineraţie. În două cazuri
a apărut înmormîntarea dublă.
Orientarea mormintelor este foarte variată: opt,
N–S; opt, S–N; şapte, V–E; trei, E–V; trei, N-E–S-
V; unu, S-E–N-V; unu, S-V–N-E. Dintre schelete,
zece erau de bărbaţi, patru de femei, unul de copil;
la 16 schelete nu s-a putut stabili sexul. Tipul antropologic
reprezentat de populaţia culturii Otomani
a fost elementul brahicefalic, de nuanţă alpină – cu
trăsături nordice şi mediteraneene, după cum reiese
din studiul a două schelete (M. 10, M. 23). 9
Adîncimea mormintelor a fost în general de
0,40-0,50 m. Doar în caseta II. B nivelul a fost între
0,60-0,80 m.
Inventarul mormintelor de bărbaţi se compunea
din următoarele: un topor din corn de cerb cu gaură
de înmănuşare, un vas de lut şi uneori cîte un prîsnel
de lut. Obiecte de bronz s-au găsit numai în trei
morminte. Femeile erau înmormîntate fără inventar
sau numai cu o ceaşcă. În unele morminte a fost aşezată,
deasupra sau în apropierea mormîntului, cîte o
piatră de rîşnit.
Pentru datarea mormintelor servesc: pumnalul
de bronz găsit în mormîntul nr. 19 şi ceramica.
Acest tip de pumnal e cunoscut de la Megyaszó (R.
P. Ungară). 10
Dintre vase, ceştile cunoscute din aşezare se mai
păstrează şi în morminte (M. 20, 22, 27), iar unele
prezintă tipuri mai evoluate. Nu cunoaştem îndeajuns
materialul ceramic al aşezării „Curtea Cetăţii”,
însă pe baza observaţiilor făcute în anul 1954, cînd
şi pe acest loc a fost executat un şanţ de verificare,
credem că populaţia retrasă din „Cetate” s-a înmormîntat
peste aşezarea abandonată şi uitată. Prin
urmare cimitirul reprezintă o fază tîrzie a aceleiaşi
culturi. Formele vechi păstrate se explică prin faptul
că e vorba de aceeaşi populaţie sedentară care nu şi-a
schimbat locul de trai. Prin urmare aspectul culturii
nu s-a schimbat mult.
În concluzie, se poate constata că săpăturile executate
la „Cetate”, din comuna Pir, au contribuit
mult la cunoaşterea epocii bronzului, descoperindu-se
pentru prima dată la noi în ţară un cimitir al
culturii Otomani; ele au adus şi un aport important
pentru reanalizarea cronologiei acestei epoci în vestul
Transilvaniei.
8
I. Foltiny, în FolArch, III-IV, 1941, 86-87.
9
O. Necrasov şi M. Cristescu, în Anuarele Ştiinţifice ale Universităţii
„Al. I. Cuza” din Iaşi, S. N., Secţ. II (Ştiinţe Naturale),
VI/1, 1960, 39 şi urm.
10
F. Tompa, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-
1936, BerRGK, 24-25, 1937, pl. 45, 5-7.
78

Contribuţii la dezvoltarea culturii Noua în sud-estul Transilvaniei
CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA CULTURII NOUA
ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Perioada, care cuprinde intervalul de timp de la
sfîrşitul epocii bronzului pînă la începutul primei
vîrste a fierului, este o epocă de tranziţie din cele
mai puţin cunoscute privind trecutul îndepărtat al
Transilvaniei.
Pentru această perioadă, în Transilvania sînt
atestate resturile unei culturi care, după primul loc
de descoperire, o suburbie a oraşului Braşov, poartă
denumirea de cultura Noua. Această cultură a fost
cunoscută numai în descoperiri întîmplătoare, din
morminte în al căror inventar au figurat în general
vase cu toarta supraînălţată deasupra buzei cu
muchii sau cu butoane. Încadrarea lor cronologică
în epoca prescitică a fost făcută de Ion Nestor, 1 diferenţiindu-le
de ceştile cu toarte supraînălţate din
epoca aşa-zisă scitică. K. Horedt a întocmit lista de
descoperire a acestor vase provenind din descoperiri
întîmplătoare sau din cimitire din Transilvania. 2
În urma noilor cercetări executate de Muzeul
Regional din Sf. Gheorghe în ultimii ani în estul
Transilvaniei, au fost descoperite şi unele aşezări
aparţinînd acestei culturi. Pe baza materialului furnizat
de aceste aşezări, putem contura în linii generale
cultura materială a purtătorilor acestei culture,
precum şi felul lor de viaţă.
În afară de unele fragmente de vase găsite întîmplător,
ca la Bicsadul-Oltului, la „Cetatea Vapa” (rai.
Sf. Gheorghe), Mărtiniş (rai. Odorhei), care provin
probabil din aşezări, în Transilvania sînt cunoscute în
prezent numai cîteva aşezări care s-au putut atribui
purtătorilor acestei culturi. Acestea sînt următoarele:
Nicoleni (rai. Odorhei, reg. Mureş-Aut. Magh.),
Peteni (rai. Tg. Secuiesc, reg. Braşov) şi Rotbav-Feldioara
(rai. Sf. Gheorghe, reg. Braşov). Aşezarea de
la Nicoleni a fost săpată în întregime, iar cele de la
Peteni şi Rotbav verificate şi în parte cercetate. În
rîndurile următoare, pe baza observaţiilor făcute, precum
şi a materialului descoperit cu ocazia săpăturilor,
încercăm în mod sumar să facem prezentarea culturii
materiale a acestei perioade destul de slab cunoscute.
* Studii şi comunicări, XII, Muzeul Brukenthal, 1965, 21-34.
(Cu rezumat în limba germană.)
1
J. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerBKG, 22, 1933, 116-118, n. 481.
Aşezările purtătorilor culturii Noua sînt situate
în văile pîraielor, pe terase, ca la Nicoleni sau pe
movile mici, ca la Peteni şi Rotbav. Întinderea lor
este destul de mică. Dintre aşezările acestea numai
cea de la Peteni a fost de tip cenuşar (Zolniki). Locuinţele
au avut formă circulară, fără urme de pari.
Vetrele de foc, aşezate în mijlocul locuinţelor, au
fost făcute din pietre dispuse în formă circulară, cu
dimensiunea între 0,60-1 m, fiind la mijloc lutuite.
Inventarul locuinţelor constă din unelte făcute din
os, piatră, lut ars, din bronz, precum şi din ceramică.
Uneltele din piatră sînt lame şi răzuitoare de silex
şi de cremene, topoare plate şi cu gaura perforată. În
afară de acestea, au mai fost găsite cuţite curbe de
piatră, numeroase pietre de măcinat, de formă ovală,
şi percutoare.
Uneltele confecţionate din os sînt destul de numeroase.
În afară de ace şi sule de os au fost găsite în
mare număr capete de omoplate de bou, crestate, un
fel de unealtă a cărei destinaţie a rămas încă nelămurită.
M. Petrescu-Dîmboviţa crede că au fost folosite
la bătutul firelor de la războiul de ţesut. 3
Uneltele de lut ars sînt reprezentate prin lustruitoare
de vase şi prisnele de lut. La Nicoleni lustruitorul
de vas are o formă cilindrică, cu capătul plat
(pl. IV, 7). Prisnelele de lut sînt de formă plată sau
bitronconică (pl. IV, 2). În grupa obiectelor de lut
ars aparţin şi idolii antropomorfi, reprezentînd figuri
bărbăteşti cu accentuarea sexului. La Nicoleni
au fost găsiţi doi idoli, dintre care unul fragmentar
(pl. IV, 3, 5). Reprezentarea umană se mai găseşte şi
sub forma unor butoni aplicaţi la vas (pl. IV, 4).
Obiectele de metal sînt rare. La Nicoleni au fost
descoperite un cui cu capătul plat şi un ac cu secţiune
triunghiulară (pl. IV, 6, 8). Toate aceste obiecte
sînt confecţionate din bronz. Fragmentele de tipare
descoperite la Nicoleni arată că prelucrarea metalelor
a fost înfloritoare. O valvă a unui tipar de piatră
a servit pentru turnarea unui obiect de podoabă (pl.
2
K. Horedt, Cercetările arheologice din regiunea Hoghiz- Ugra
şi Teiuş, MCA, I, 806-808.
3
SCIV, IV/3-4, 1953, 455.
79

Zoltán Székely: Lucrări alese
I, 6), iar un alt exemplar, păstrat fragmentar, era folosit
la turnarea acelor de bronz.
Mult mai numeros şi variat este materialul ceramic.
Tipul de vas conducător a fost considerat vasul
sau ceaşca cu peretele arcuit sau rotunjit spre fund şi
prevăzut cu una sau două toarte supraînălţate, trase
din marginea vasului. Partea superioară a toartelor
se termină într-o creastă (pl. III, 2-5) sau într-un
buton cilindric (pl. III, 16, 9) care uneori la capăt
e plan-convex (pl. III, 8; pl. V, 2). Toarta vaselor
descoperite în cuptorul de ars oale de la Feldioara e
plan-concavă la capăt (pl. III, 7).
Aceste vase, cu torţile supraînălţate deasupra buzei
şi prevăzute cu creastă sau cu butoni, se găsesc în
asociere. Prin urmare, este destul de dificil a se urmări
evoluţia lor. În cuptorul de ars oale descoperit la Feldioara
au fost găsite atît vase cu toartă supraînălţată,
cît şi vase cu toarte cu butoni. Nici un vas nu era prevăzut
cu toartă cu creastă. 4 La Jigodin vasul ce avea
toarta cu buton cilindric a fost găsit împreună cu un
vas mic, cu toarte supraînălţate, fără creastă, şi cu o
ceaşcă cu o singură toartă supraînălţată. Aceste vase
au fost găsite într-o aşezare împreună cu fragmente
ceramice de tip Wietenberg. 5
Horedt 6 crede că vasele cu muchii pe toarte sînt
mai vechi, iar cele cu butoane cilindrice reprezintă
forme mai noi. Aşadar, prima formă pare să fi fost
cea cu toarta supraînălţată deasupra buzei, din care
s-a dezvoltat mai apoi toarta cu creastă, iar în cele
din urmă cea cu buton cilindric. Se pune astfel întrebarea,
care cultură a servit drept bază pentru dezvoltarea
acestei forme de vas? Ion Nestor 7 a constatat
că vasele cu toartă cu buton sînt cunoscute în sudestul
Europei nu numai din epoca bronzului şi din
prima vîrstă a fierului, ci şi din neolitic.
Urmărind problema genezei tipului de vas prevăzut
cu o toartă cu creastă sau cu buton, s-au putut
constata următoarele: În aşezările de la Nicoleni şi
Rotbav, unde au fost descoperite şi resturi de ceramică
aparţinînd culturii Wietenberg, au fost descoperite
ambele tipuri de toartă (cu creastă şi cu buton).
La Peteni, unde ceramica de tip Wietenberg lipseşte,
toartele sînt prevăzute numai cu creastă. Acest fapt
nu exclude însă posibilitatea ca la săparea întregii
aşezări să nu fie găsite şi vase cu toarte prevăzute cu
buton cilindric.
În Transilvania vase cu toarte supraînălţate sînt
cunoscute în cultura cu ceramică decorată prin îm-
4
Z. Székely, Cercetări arheologice în Regiunea Stalin şi Regiunea
Autonomă Maghiară, Din activitatea stiinţifică a Muzeului
Raional Mediaş, 2, 1953, 12-15.
5
Z. Székely, Jegyzetek Dácia történetéhez, 1946, 37, n. 13.
6
K. Horedt, op. cit., 807.
7
J. Nestor, op. cit., 116.
8
MCA, VI, 190, fig. 3, 9, 10.
punsături succesive, 8 în cultura Tei 9 şi în cultura Wietenberg,
10 din epoca bronzului. În cadrul acesteia din
urmă se găseşte şi tipul de vas cu creastă pe toartă.
Prototipul vasului, caracteristic pentru cultura
Noua, se găseşte în cultura cu aspect Monteoru, descoperită
în aşezarea de la Păuleni (reg. Mureş-Autonomă
Maghiară), aşezare situată pe locul numit
„Dealul Cetăţii”. În materialul ceramic al acestei
aşezări au fost descoperite vase de tip Monteoru ca
şi vase cu toarta supraînălţată, iar un fragment de
toartă era prevăzut cu buton. 11 Butonul este tras din
marginea vasului, iar toarta e aplicată dedesubtul
lui. În afară de acest tip de toartă, a mai fost descoperit
un alt fragment de toartă, care la capătul de
sus e modelată în formă de melc. 12 Credem că din
acest tip de toartă, cu capătul de sus în formă de
melc, s-a dezvoltat toarta cu creastă, iar mai tîrziu
cea cu buton. Acest fapt e confirmat de trei ulcioare
descoperite la Reci, dintre care două sînt prevăzute
cu toartă avînd capătul de sus în formă de melc, iar
al treilea cu toartă cu buton. Ulcioarele au fost găsite
împreună, în strat hallstattian. Apariţia simultană
a acestor forme de toarte, în prima vîrstă a fierului,
arată procesul de dezvoltare a tipului de vas prevăzut
cu toartă cu buton (pl. I, 7-9). Prin urmare,
se poate conchide că tipul de vas prevăzut cu toartă
supraînălţată cu muchie sau cu buton s-a format pe
fond local, sub influenţa culturii Monteoru, la începutul
epocii bronzului şi a persistat pînă în prima
vîrstă a fierului. Un caz similar a fost observat şi în
Moldova unde la baza cenuşarelor din cultura Noua
s-a găsit un nivel de locuire de caracter Costişa sau
Monteoru tîrziu. 13
În afară de acest tip de vas, pe baza săpăturilor
executate au mai fost constatate şi următoarele tipuri
de vase:
1) Vas cu buza dreaptă, cu pîntecele puţin bombat
şi cu fund plat. Sub marginea buzei e decorat cu
brîu alveolat sau în relief (pl. I, 1; pl. II, 3, 5, 7).
2) Vas cu buza dreaptă, cu pereţi puţin arcuiţi,
cu fund plat, prevăzut sub margine cu două toarte
(pl. 1/2).
3) Vas cu buza puţin răsfrîntă în afară, cu pîntece
bombat şi cu fundul plat. Pe marginea buzei şi pe
umăr se află cîte un brîu alveolat, iar sub marginea
buzei patru toarte mici (pl. I, 3).
4) Vas cu buza puţin răsfrîntă în afară, cu gît
înalt şi cu pîntece bombat. Pe gît e decorat cu cane-
9
J. Nestor, op. cit., pl. XIV, 6, 9, 11; fig.7/1.
10
K. Horedt, Die Wietenbergkultur, Dacia, IV, 1960, fig. 12,
A. 3.
11
MCA, V, 239, pl. IX, 7-9.
12
Ibidem, pl. IX, 4.
13
Istoria României, I, 1960, 131.
80

luri orizontale, iar pe pîntece cu caneluri verticale.
Vasul e prevăzut cu cîte două butoane aşezate pe
marginea buzei şi pe pîntecele vasului (pl. V, 3).
Vasele acestea sînt lucrate cu mîna, din pastă poroasă,
şi provin din aşezări, cu excepţia vasului de
sub nr. 4, care a figurat în inventarul unui mormînt
descoperit în piaţa oraşului Tîrgu Secuiesc în anul
1961. Din acest mormînt, cu schelet în poziţie chircită,
numai acest vas a ajuns în colecţia Muzeului
din Sf. Gheorghe.
5) Vas cu buza dreaptă, cu gît mai mult sau mai
puţin înalt, cu pîntece bombat şi fund plat. Pe umăr
sînt aşezate două sau patru toarte mici şi cîte o proeminenţă.
Acest tip de vas e lucrat dintr-o pastă bună,
de culoare cenuşie-neagră (pl. I, 4, 10).
Decorul acestor vase constă din brîu alveolat sau
în relief, impresiuni cu degetul, crestături, caneluri
oblice şi buton plat sau crestat (pl. II, 1-8).
Prototipul acestor vase îl găsim în vasele culturii
de tip Wietenberg. 14 Formele şi decorul lor indică
tipurile cunoscute, precum şi felul de decorare
cunoscut în cultura Wietenberg. Şi în aşezarea de
la Nicoleni au fost descoperite vase cu decor de tip
Wietenberg. Acest fapt arată că la formarea culturii
Noua a contribuit cultura Wietenberg. Constatarea
este confirmată şi de un fragment de vas cu toarta
supraînălţată, caracteristic pentru cultura Noua.
Toarta acestuia e decorată cu ornament cunoscut în
cultura Wietenberg. 15
Lipsa materialului ceramic de tip Wietenberg,
în aşezarea de la Peteni, se poate explica prin faptul
că aceste două aşezări reprezintă două etape de dezvoltare
a culturii Noua. Prima etapă se conturează
în aşezarea de la Nicoleni, unde elementele culturii
Wietenberg apar simultan cu cele caracteristice pentru
cultura Noua. Deocamdată, stratigrafic, nu s-au
putut deosebi două nivele de locuire. Prin urmare,
este vorba de o fază incipientă a culturii Noua. Această
constatare e confirmată şi de faptul că aşezarea de
la Nicoleni nu are caracter de cenuşar (Zolniki). Aşezarea
de la Peteni reprezintă însă stadiul dezvoltat al
acestei culture, cu caracter de cenuşare, cunoscut pe
teritoriul Moldovei şi al R. S. S. Moldoveneşti.
Din cele relatate pînă aci reiese clar că în Transilvania
la formarea culturii Noua a contribuit cultura
Monteoru, cunoscută deocamdată numai din cîteva
aşezări, de la Păuleni, Leţ-Varheghiu, Cernatu, şi
cultura Wietenberg. Unele fragmente de vase de tip
Wietenberg, descoperite la Păuleni, arată că cultura
Monteoru a transmis elementele de fond, pe a căror
Contribuţii la dezvoltarea culturii Noua în sud-estul Transilvaniei
bază s-a dezvoltat ceramica caracteristică a culturii
Noua. 16 Se poate deci conclude că cultura Noua în
Transilvania a fost o cultură independentă, formată
pe bază locală şi reprezintă cultura perioadei de trecere
de la epoca bronzului la prima vîrstă a fierului.
Unele elemente ale culturii Noua se întîlnesc şi în
prima vîrstă a fierului (toarta cu buton cilindric, vas
în formă de sac, prevăzut cu buton plat) elemente ale
căror prezenţă a fost atestată în aşezarea hallstattiană
de la Reci-Telek. 17 Două fragmente de vase, descoperite
la Reci în stratul hallstattian, arată că şi unele
elemente ale culturii de tip Wietenberg mai persistă
la începutul primei vîrste a fierului. Primul fragment
e o margine de buză dintr-un vas decorat în interior
cu ornament în formă de triunghi, iar în exterior cu
o banda. Ambele ornamente sînt umplute cu linii
haşurate. Fragmentul celălalt provine din partea de
sus a unui vas cu gît cilindric şi cu pîntec bombat.
E decorat cu benzi şi cu pătrate umplute de asemenea
cu linii haşurate (pl. V, 4-5). Aceste fragmente de
vase sînt făcute din pastă bună, de culoare neagră.
În stadiul actual al cercetărilor e greu de stabilit
legătura directă între epoca bronzului şi prima vîrstă
a fierului. Totuşi, aceste descoperiri arată că cele
două culturi, Wietenberg şi Noua, au avut un rol important
în formarea culturii hallstattiene din Transilvania.
18 Acest lucru îl confirmă şi un fragment de
vas caracteristic pentru epoca Hallstatt, care a fost
descoperit în aşezarea de la Sf. Gheorghe-Gémvára şi
care aparţine culturii Wietenberg. 19 Prezenţa acestui
fragment ceramic într-o aşezare de tip Wietenberg,
precum şi fragmentele de vase caracteristice pentru
cultura Wietenberg, descoperite în aşezarea hallstattiană
de la Reci, dovedesc că prima vîrstă a fierului
în Transilvania s-a dezvoltat pe baza culturilor anterioare,
din epoca bronzului.
Din cauza numărului redus al descoperirilor,
această evoluţie se poate urmări numai în linii generale,
problema nefiind încă elucidată. E, de asemenea,
greu de explicat şi trecerea de la ritul de
înmormîntare al incinerării, practicat de purtătorii
culturii Wietenberg, la cel de înhumare, practicat în
cultura Noua. Această trecere (în parte a mai fost
păstrată şi incinerarea) de la ritul de incinerare la
ritul de înhumare nu trebuie să fie legată neapărat
de pătrunderea unui element etnic străin, ci mai ales
de contactul populaţiei cu purtătorii altor culturi
din regiunile învecinate. Acest fapt este confirmat în
cazul cimitirului de la Pir, aparţinînd culturii Otomani,
unde pe lîngă înhumare apare şi incinerarea. 20
14
K. Horedt, op. cit., fig. 12, A. 1-2, 4-8, 10.
15
MCA, VII, 187, fig. 11/1.
16
Vezi şi K. Horedt, op. cit., 1960, 130.
17
MCA, VI, 195, fig. 6/9
18
K. Horedt, op. cit., 136.
19
MCA, V, 719, pl. VII, fig. 5.
20
Z. Széke1y, Contribuţie la cronologia epocii bronzului în
Transilvania, SCIV, VI/3-4, 1955, 857.
81

Zoltán Székely: Lucrări alese
Că populaţia, pe lîngă vechiul rit de înhumare, acceptă
şi noul rit al incinerării, s-a putut observa şi la
Rotbav, într-un mormînt în cutie, descoperit în anul
1961. În mormîntul de la Rotbav, în dosul scheletului
aşezat în poziţia chircită au fost descoperite şi
resturi de incineraţie, iar la Reci a fost descoperit şi
un mormînt hallstattian, în care incinerarea a fost
numai parţială. Aceste fapte arată că evoluţia culturii
materiale şi transformarea formei de viaţă din
epoca bronzului în prima vîrstă a fierului s-a făcut
pe bază locală, sub influenţa culturilor din teritoriul
învecinat, probabil a purtătorilor culturii numite
„a cîmpurilor de urne”.
În concluzie, se poate spune că cultura Noua în
Transilvania s-a format pe fond local, sub influenţa
culturilor Monteoru şi Wietenberg, din epoca bronzului.
Ea este o cultură independentă care se situează
în perioada de trecere de la epoca bronzului la prima
vîrstă a fierului. Pe lîngă vînat, pescuit şi agricultura
primitivă, purtătorii acestei culturi au avut ca ocupaţie
principală creşterea vitelor. Constatarea e demonstrată
de numeroasele oase de animale domestice
descoperite lîngă vetrele locuinţelor. Pe lîngă ţesut
şi olărit, prelucrarea metalelor a fost şi ea înfloritoare.
Tiparele de turnat şi obiectele de bronz descoperite
în aşezarea de la Nicoleni formează o mărturie
clară a acestei preocupări. Idolii bărbăteşti arată că
populaţia trăia într-o societate gentilico-patriarhală
destul de înaintată.
Rezultatele actuale nu sînt încă suficiente pentru
definirea completă a aspectelor de cultură din
această perioadă a istoriei Transilvaniei. Viitoarele
cercetări vor completa însă cunoştinţele noastre
despre cultura Noua.
82

Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania
CONTRIBUŢIE LA CRONOLOGIA EPOCII BRONZULUI
ÎN TRANSILVANIA
* SCIV, VI/3-4, 1955, 843-863. (Cu rezumat în limba rusă şi
în limba franceză.)
1
V. Indicaţii bibliografice pentru epoca bronzului din Transilvania
la D. Popescu, Die frühe umd mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen,
1944.
2
I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerBKG, 22, 1933, 22.
3
Ibidem, 71; A. Prox, Die Schneckenbergkultur, 1941, 84;
Mileniul al II-lea î. e. n. înseamnă, atît în
„preistoria” Transilvaniei, cît şi aproape în Europa
întreagă, o epocă de transformare, în care se
dezvoltă noi culturi şi se schimbă forma de viaţă
a societăţii omeneşti. Acest interval de timp este
denumit după noul material brut folosit pentru
confecţionarea uneltelor de producţie şi a armelor
„epoca bronzului”.
E firesc ca Transilvania, bogată în minereuri de
cupru şi de alte metale, să fi fost un centru important
de cultură în epoca în care metalele au devenit
cunoscute şi au fost întrebuinţate. Dovadă este că de
pe teritoriul Transilvaniei sînt cunoscute numeroase
descoperiri de obiecte de bronz, provenite din depozite
sau din descoperiri izolate. Acest fapt a făcut ca
toţi cercetătorii indigeni sau străini, care s-au ocupat
cu arheologia orînduirii comunei primitive a Transilvaniei,
să acorde o atenţie deosebită acestei epoci în
care metalurgia bronzului a luat o mare dezvoltare.
Majoritatea materialului, aflat la dispoziţia cercetătorilor
care s-au ocupat cu împărţirea cronologică
a epocii bronzului din Transilvania, provine din
depozite sau din descoperiri răzleţe, deoarece foarte
puţine aşezări din această epocă au fost săpate în
mod ştiinţific. Unii cercetători au luat în considerare
pentru stabilirea unui sistem de cronologie a epocii
bronzului numai obiectele de bronz, iar alţii au
acordat atenţie şi materialului ceramic, ajungîndu-se
astfel la concluzii diferite. 1 Această contradicţie poate
fi atribuită faptului că cercetătorii s-au bazat, în
stabilirea sistemului lor cronologic, pe material insufficient,
şi nu au putut lua în considerare aspectele
evoluţiei societăţii omeneşti, care se reflectă în studierea
unui complex de materiale provenit dintr-o
aşezare sau dintr-un cimitir al epocii respective.
În ultimul timp, cercetătorii români 2 s-au ocupat
mai îndeaproape cu epoca bronzului din Transilvania,
folosind şi modificînd în parte constatările celorlalţi
cercetători.
În epoca bronzului au putut fi identificate mai
multe culturi descoperite în diferite părţi ale Transilvaniei.
Aceste culturi au fost numite după locul lor
principal de descoperire.
Dintre culturile epocii bronzului, răspîndite în
colţul sud-estic al Transilvaniei, e cunoscută cultura
Schneckenberg, a cărei rază de răspîndire s-a extins
în afară de teritoriul Ţării Bîrsei şi asupra unei părţi
a Regiunii Autonome Maghiare. Această cultură,
după cercetările lui A. Prox, are trei faze de dezvoltare,
iar durata ei se extinde de la sfîrşitul neoliticului
pînă la începutul epocii bronzului. 3 Materialul
aşezărilor culturii Schneckenberg din Regiunea
Autonomă Maghiară e mai puţin studiat şi publicat
numai în parte. În această regiune nu s-au făcut încă
săpături sistematice, iar cea mai importantă aşezare
cunoscută, aceea de la Őrkő de lîngă oraşul Sf. Gheorghe,
a fost complet distrusă cu ocazia exploatării
pietrei, cînd s-a deschis o carieră pe locul unde fusese
aşezarea. Observaţii stratigrafice asupra acestei
aşezări ne permit să emitem părerea, numai pe baza
materialului care se află în Muzeul din Sf. Gheorghe,
că această cultură a avut o durată mai lungă
decît pînă la începutul epocii bronzului. În sprijinul
acestei păreri vine o mică strachină descoperită la
Őrkő (nr. de inventar 9526; fig. 5, 4), care, după
pastă şi tehnica decorării, aparţine culturii Wietenberg,
datată pe la mijlocul epocii bronzului. 4 Această
strachină, cu buza uşor răsfrîntă şi cu fund rotund, e
făcută din, bună de culoare brună-cenuşie; prezintă
o proeminenţă plată şi decorată cu puncte şi linii
incizate şi încrustate cu var. Acest decor e caracteristic
pentru epoca bronzului. 5 Printre uneltele de
producţie ale culturii Schneckenberg se cunoaşte de
la Ariuşd şi un tîrnăcop cu braţele în cruce. 6 În anul
D. Popescu, op. cit., 53.
4
I. Nestor., op. cit., 93-94.
5
M. Vosinszky, Az őskor mészbetétes agyagművessége, 1904, 8, 74;
A. Mozsolics, A magyarországi bronzkor kronológiájáról, 1943,
26, 27.
6
M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely Nemzeti
Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 275, fig. 17.
83

Zoltán Székely: Lucrări alese
1953 s-a găsit, la 4 km de Ariuşd, în satul Araci, pe
locul numit Vápa, un mormînt de tip Schneckenberg,
făcut din lespezi de piatră. În apropierea acestuia
şi la aceeaşi adîncime s-a găsit un tîrnăcop cu
un singur braţ (fig. 1/2; 10/1). Acest tîrnăcop trebuie
pus în legătură cu purtătorii culturii Schneckenberg,
deoarece alte urme de cultură nu s-au găsit în apropiere.
După părerea lui Roska, tîrnăcoapele de cupru
cu un singur braţ au fost întrebuinţate mult mai
înainte de începutul epocii bronzului. 7 Noi credem
că aceste tîrnăcoape au fost întrebuinţate şi în prima
fază a epocii bronzului, în cultura Schneckenberg.
Din faza B a culturii Schneckenberg sînt cunoscute
fragmente de vase decorate cu şnur. 8 Fragmente de
ceramică decorată cu şnur sînt cunoscute, afară de
cele găsite sporadic în aşezări din cultura Schneckenberg,
şi din cîteva localităţi ale teritoriului Transilvaniei.
9 Roska e de părere că cultura, pentru care este
caracteristic decorul în şnur, a pătruns în Transilvania
dinspre vest şi a influenţat, în mod treptat, în
epoca bronzului, regiunile din Valea Oltului. 10
Cercetătoarea maghiară A. Mozsolics e de părere
că, deocamdată, în Ungaria, ca şi înTransilvania,
nu se poate vorbi despre o cultură independentă cu
ceramică cu şnur şi că vasele decorate cu şnur, cu
excepţia celor din Transilvania, au fost importate
împreună cu materialul culturii Laibach (Ljubljana)
şi cu cultura paharelor în formă de clopot. 11
Resturi de ceramică decorată cu şnur, cunoscute
pînă în prezent, au fost descoperite, cu excepţia celor
de la Brăduţ, în aşezări situate în peşteri, pe terase,
care cronologic se datează la sfîrşitul neoliticului,
pînă în epoca bronzului. Aceste descoperiri au fost
sporadice, putîndu-se trage din ele numai cu greu
concluzii cronologice. Pentru clarificarea acestei
probleme e de mare importanţă descoperirea făcută
la Jigodin în vara anului 1954, de către L. Kerezsi,
membru al sfatului de amatori al Muzeului Raional
din Miercurea-Ciuc.
La capătul satului Jigodin, în partea stîngă a drumului
care duce spre Sîncrăieni, se ridică o movilă,
numită „Locul stejarilor” (Csereoldal). Pe vîrful
acestei movile s-a deschis o carieră de piatră. Sătenii
au scos odată cu piatra şi fragmente de vase. Printre
fragmentele de vase, unele sînt decorate cu şnur.
Cercetînd mai de-aproape terenul în urma acestei
7
Idem, A rézcsákányok, Közl, II/1, 1942, 66.
8
A. Prox, op. cit., 31, pl. XVIII, 11, 13.
9
Indicaţii bibliografice referitoare la ceramica decorată cu şnur
din Transilvania, cu lista localităţilor de descoperire şi cu o hartă
de răspîndire, la M. Roska, A zsinegdíszes agyagművesség Erdélyben,
KözlDebr, 2, 1939, n. 1.
10
Ibidem, 10-11.
11
A. Mozsolics, Zur Frage der Schnurkeramik in Ungarn, Wiener
Prähistorische Zeitschrift, XXIX, 1942, 50.
descoperiri, am constantat că în acest loc a fost o
aşezare cu un singur strat de cultură, care are o grosime
de 0,30-0,40 m. Materialul ceramic scos din
acest strat se împarte în două grupuri. Primul grup
se caracterizează printr-o pastă compactă de culoare
brun-cenuşie, conţinînd în interior bucăţele de calcar
şi multe pietricele. Din această pastă sînt făcute
vase cu buza răsfrîntă în afară. Ele sînt decorate sub
buză cu brîuri paralele sau cu impresiuni (fig. 2/1-3).
Grupul al doilea e decorat cu motive executate cu
şnur cu impresiuni în formă de cercuri mici aşezate
în linii oblice, servind ca margine pentru decorul cu
şnur în formă de triunghiuri (fig. 2/6-10; fig. 3/8-10,
12). Au mai fost găsite şi fragmente de torţi făcute
dintr-o bandă lată (fig. 2/4; fig. 3/11, 13).
Afară de ceramică au mai fost descoperite şi uneltele
de producţie ca, de exemplu (fig. 4/1-9) un topor
de piatră şlefuită, cu gaură de înmănuşare, cuţite
curbe de piatră, frecătoare de piatră, multe rîşniţe
de piatră şi fusaiole de lut. A mai fost descoperit
şi un obiect de lut perforat, a cărui întrebuinţare e
necunoscută (fig. 4/6). Fragmente de chirpici ars cu
impresiuni de nuiele arată şi existenţa locuinţelor.
Aceste rămăşiţe de cultură materială dovedesc că
oamenii din aşezarea de la Jigodin, de pe „Locul
Stejarilor”, au trăit o viaţă sedentară, ocupîndu-se,
pe lîngă vînat şi pescuit, cu agricultura primitivă şi
îndeletnicindu-se şi cu ţesutul. Se presupune că au
cunoscut şi metalurgia aramei, ceea ce urmează a se
dovedi printr-o săpătură ce se va executa în viitor.
Pentru stabilirea epocii, în care se poate încadra
această aşezare, serveşte mai mult materialul ceramic
care are aspectul materialului ceramic cunoscut
din sudul U. R. S. S., la Usatovo. 12 Urme de cultură
Usatovo sînt documentate pe teritoriul R. P. R. la
Hăbăşeşti, 13 la Folteşti 14 etc. Înmormîntările cu ocru
roşu se atribuie tot purtătorilor acestei culturi. 15
Marea mişcare a triburilor nomade de păstori,
pornite din stepele din sud-vestul Uniunii Sovietice,
ajunge şi în Transilvania. Aşezate aici, aceste triburi
şi-au schimbat modul de viaţă păstoresc cu o viaţă
sedentar-agricolă. Au intrat în raporturi cu triburile
băştinaşe, influenţînd cultura triburilor locale. Prin
acest fapt se explică prezenţa cuţitelor curbe de piatră
şi a ceramicii cu şnur, în cultura Schneckenberg, sau
elemente culturale din cultura Gorodsk–Usatovo.
12
T. Passek, Periodyzacia tripolskih poselenii, Materiali i Issledovaniia
po Arheologii S. S. S. R., X, 1949, 189, pl. 82, 96.
13
Vl. Dumitrescu, Hăbăşeşti, 1954, 481-482.
14
Raport preliminar asupra săpăturilor arheologice de la Folteşti
din 1950, SCIV, II, 1951, 250.
15
M. Petrescu-Dîmboviţa, Date noi asupra înmormîntărilor cu
ocru în Moldova, SCIV, I/2, 1950, 110; I. Nestor, Asupra începuturilor
metalurgiei aramei şi bronzului în R. P. R., în Studii şi
referate privind istoria României, I, 1954, 41.
84

Purtătorii acestei culturi s-au suprapus populaţiei
culturii Tripolie–Cucuteni–Ariuşd. Această transformare
s-a întîmplat la sfîrşitul epocii neolitice, iar
noua cultură formată, cunoscută sub denumirea de
cultura Schneckenberg, a durat pînă în primele faze
ale epocii bronzului, contribuind la dezvoltarea altor
culturi din Transilvania. 16
Prin urmare, materialul aşezării de la Jigodin dovedeşte
că cultura, care a contribuit la geneza culturii
cu ceramică şnurată în Transilvania, a venit din sudul
Uniunii Sovietice şi nu s-a format sub influenţa
culturilor occidentale. O săpătură, care ar furniza
noi date, ar fi de natură să documenteze şi legătura
dintre această cultură şi cultura ceramicii pictate.
În faza timpurie a epocii bronzului, în Transilvania
apare cultura Wietenberg, 17 ale cărei urme se
găsesc aproape pe tot teritoriul Transilvaniei. Pînă în
prezent nu există o aşezare din cultura Wietenberg,
săpată şi publicată în mod satisfăcător. Sondajele
executate în vara anului 1950 la „Piscul Cocorilor”,
lîngă Sf. Gheorghe (Gémvára) n-au dat, din cauza
terenului răvăşit, prilej pentru observaţii stratigrafice.
18 Pentru stabilirea genezei acestei culturi stau
la dispoziţia cercetătorilor numai materiale ceramice
şi obiecte care provin din descoperiri răzleţe, materialul
aşezării Wietenberg de la Sighişoara fiind
publicat numai parţial, iar observaţiile făcute de Seraphin,
cercetătorul acestei aşezări, neputînd fi folosite
decît cu precauţiune.
Materialul ceramic al acestei culturi prezintă mai
multe forme de străchini cu motive geometrice incizate
în fomră de spirale sau benzi paralele, ca de pildă
cele două străchini descoperite nu de mult într-o carieră
de nisip între Reghin şi Teaca, rai. Bistriţa, Reg.
Cluj (Muzeul Regional din Tg. Mureş), dar se găsesc
şi ceşti cu toarta din bandă îngustă ca acelea din Sf.
Gheorghe (fig. 5/1-3). Vasele din cultura Wietenberg
au o ornamentare foarte variată, sînt decorate
cu spirale, cu benzi în formă de meandru umplute
cu linii incizate sau cu motive imprimate (fig. 3/1-5,
14; fig. 6/1a-b, 2a-b). Pe un fragment de buză găsit la
Bicsadul Oltului, rai. Sf. Gheorghe, la Vápavára, se
află şi motivul de plasă, care e frecvent în ornamentaţia
ceramicii cu şnur. E caracteristică şi forma de
strachină cu patru colţuri (fig. 3/2, 3, 5, 14, 17, 18
şi fig. 8/6). Toate aceste forme se găsesc în valea Oltului,
în materialul aşezării din cultura Wietenberg
de la Malnaş-Füvenyestető, rai. Sf. Gheorghe (fig.
3/1) şi al aşezării de la Bicsadul Oltului (Vápavára),
16
M. Petrescu-Dîmboviţa, în SCIV, II, 1951, 259.
17
I. Nestor, op. cit., 93; D. Popescu, op. cit., 105.
18
Despre rezultatele cercetărilor întreprinse de şantierul Sf. Gheorghe–Breţcu
în 1950, SCIV, II, 1951, 301.
19
K. Horedt, Donauländische Einwirkungen auf die bronzezeitliche
Keramik Siebenbürgens, Wiener Prähistorische Zeitschrift,
Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania
care a fost distrusă cu ocazia exploatării carierei de
piatră. Locurile de aşezare ale oamenilor din cultura
Wietenberg se găsesc pe movile, în văile pîraielor sau
ale rîurilor.
K. Horedt e de părere că această cultură s-a format
sub influenţa culturilor dunărene, şi anume cultura
Vattina, cultura „cîmpurilor de urne” din vestul
Olteniei şi, cu deosebire, cultura Tei. 19 Cercetînd materialul
ceramic provenit din săpătura de la Gémvára
(Sf. Gheorghe) şi al aşezării descoperite în anul 1954
la Kőcsuklánd, lîngă Miercurea-Ciuc, se poate constata
că cultura Schneckenberg a avut o mare influenţă
asupra formării acestei culturi, mai ales în faza
ei de început. Pentru cultura Schneckenberg este caracteristic
şi materialul ceramic care conţine vase decorate
sub gît cu brîu alveolar. 20 În ambele aşezări de
tip Wietenberg, la Sf. Gheorghe şi la Miercurea-Ciuc
(fig. 3/6), s-au găsit afară de ceramică decorată cu incizii
(fig. 8/2, 4-5) şi astfel de fragmente de vase (fig.
8/1). Mai mult, tipul toporului şlefuit plat, cunoscut
din faza A a culturii Schneckenberg, 21 a fost găsit şi
în aşezarea de tip Wietenberg de la Miercurea-Ciuc
(fig. 9/1), iar cuţitul curb de piatră s-a menţinut şi
în cultura Wietenberg, ceea ce dovedeşte influenţa
culturii Schneckenberg. 22 Prin urmare, e evident
că şi această cultură a fost influenţată de curentul
cultural venit din sudul Uniunii Sovietice. Această
cultură a avut o durată lungă, ceea ce se dovedeşte
prin faptul că la Gémvára a fost găsit un fragment
de vas de tip Villanova, iar la Jigodin, la punctul
numit Gátvége, s-au descoperit fragmente de vase
tipice aparţinînd culturii Wietenberg, împreună cu
vase cu torţi supraînălţate, prevăzute cu buton. E cunoscut
că aceste vase sînt caracteristice pentru prima
vîrstă a fierului. Durata lungă a culturii Wietenberg
a făcut ca ea să contribuie la dezvoltarea altei culturi
din epoca bronzului de pe teritoriul Transilvaniei,
şi anume la formarea culturii Otomani. Acest fapt
a fost constatat şi de I. Nestor. 23
Cultura Otomani e răspîndită în partea vestică
a Transilvaniei. Resturile de cultură materială ale
acestei culturi sînt cunoscute din săpăturile executate
de M. Roska la Otomani şi din descoperiri din
alte localităţi situate în vestul Transilvaniei. 24 Aspectul
acestei culturi este cunoscut mai mult din materialul
ceramic şi din unelte de producţie confecţionate
din os şi din piatră. Unelte de metal nu s-au
găsit. Roska crede a fi descoperit urme de locuinţe
în aşezarea de la Otomani, în formă de groapă.
XXVIII, 1941, 84.
20
A. Prox., op. cit., pl. XIV, 7, pl. XV, 1-2.
21
Ibidem, pl. XIII, 7.
22
I. Nestor, op. cit., 93, n. 373.
23
Ibidem, 93.
24
Vezi Indicaţii Bibliografice, la D. Popescu, op. cit., 89-99.
85

Zoltán Székely: Lucrări alese
N-au fost găsite nici morminte. Ceramica acestei culturi
prezintă varietate şi abundenţă, mai ales grupa
decorată. Pentru datarea cronologică a culturii s-au
emis diferite păreri. Roska o datează pe la începutul
epocii bronzului. 25 I. Nestor accentuează influenţa
culturii Aunjetitz (Unĕtice), exercitată asupra acestei
culturi pe care o situează cronologic, în linii mari, la
începutul epocii bronzului, pentru faza ei tîrzie acceptînd
şi o durată mai lungă. 26 Childe 27 şi Tompa 28
au datat întreaga cultură Otomani în epoca tîrzie
a bronzului.
Pentru lămurirea cronologiei culturii Otomani e
importantă săpătura de salvare executată în toamna
anului 1954 de colectivul muzeelor regionale din Sf.
Gheorghe şi Baia Mare în comuna Pir (Szilágypér),
rai. Careii Mari, Regiunea Baia Mare, pe locul numit
„Cetate” (Vár). Terenul aşezării e situat la N-E
de sat, pe un loc puţin ridicat de formă ovală, înconjurat
de mlaştini şi împărţit în două părţi printrun
şanţ săpat la mijlocul lui. Prima parte unde s-a
efectuat săpătura se numeşte „Cetate”, iar cealaltă
„Curtea Cetăţii”. Terenul e arat şi sătenii au distrus,
cu căutarea comorilor, o mare parte a aşezării,
lăsînd numai o mică parte intactă. Prin secţiunile
executate s-a constatat că pe acest teren a existat o
aşezare omenească de tip Otomani, cu un singur
strat de cultură şi mai multe niveluri de locuinţe.
Peste aşezările de la „Cetate” s-a format şi cimitirul
aşezării din „Curtea Cetăţii”, care aparţine unei faze
ulterioare a aceleaşi culturi.
În cursul săpăturii a fost descoperit un bogat material
ceramic care serveşte mult pentru datarea cronologică
a aşezării. Ceramica găsită se poate împărţi
în mai multe grupe. În grupa întîi se încadrează
vasele confecţionate din pastă mai puţin omogenă,
conţinînd ca materie degresată bucăţele de calcar
(fig. 10/4-13). Vasele sînt arse mediocru. Erau întrebuinţate
pentru uz casnic. Sînt decorate sub buză cu
un brîu alveolar sau cu buton. Apare şi decorul în
linii paralele imprimate cu un obiect dinţat. Unele
exemplare sînt neornamentate. În grupa a doua intră
vasele confecţionate din pastă compactă bine arsă,
de culoare neagră. Acestea sînt ceşti sau borcane cu
una sau două torţi, decorate cu ornamente incizate
în formă de linii paralele (triunghiuri sau spirale formate
din caneluri adîncite, cu vîrf terminat în buton
ascuţit).
Ceramica din grupa întîi arată, în privinţa pastei
şi a ornamentaţiei cu brîu alveolar sub buză, analogii
cu ceramica din cultura Schneckenberg. O strachină
25
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 215, 272.
26
I. Nestor, op. cit., 91-110.
27
G. Childe, The Danube in prehistory, 1929, 378.
28
F. Tompa, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-
cu decor incizat, precum şi un fragment de strachină
lobată arată influenţa neîndoielnică a culturii
Wietenberg (fig. 5/5-5a; fig. 10/5). Pentru grupa
a doua, cu decor incizat şi cu caneluri, analogia cea
mai bună se găseşte în R. P. Ungară, în materialul
aşezării de la Tószeg, din epoca tîrzie a bronzului,
Tószeg D. Cele două ceşti cu torţi de culoare brună,
una cu trei butoni pe pîntece, au analogii la Szőreg şi
Rákóczifalva (Tószeg C), în a treia epocă a bronzului.
29 O ceaşcă mică de culoare neagră, prevăzută cu
toartă şi decorată cu incizii în formă de spirale (fig.
10/7), e cunoscută din cimitirul cu schelete chircite
de la Megyaszó (Tószeg D, faza a patra a epocii
bronzului). 30 Tot fazei tîrzii a epocii bronzului (Tószeg
D) îi aparţine un vas de culoare neagră cu pîntece
bombat, decorat cu caneluri oblice (fig. 10/12).
Tipul acestui vas se regăseşte în Ungaria la Pákozdvár
(Tószeg D). 31
Printre uneltele de producţie găsite în timpul
săpăturii, relevăm topoare de piatră perforate, ace şi
sule de os, rîşniţe de piatră, prîsnele de lut, săpăligi şi
topoare confecţionate din corn de cerb (fig. 1/1; fig.
10/2). Judecînd după unele materiale, constatăm că
oamenii din aşezarea de la Pir s-au ocupat, pe lîngă
pescuit, vînat, creşterea vitelor, cu agricultura şi cu
ţesutul. Ei cunoşteau războiul de ţesut, ceea ce e arătat
prin numeroasele greutăţi de ţesut, în formă de
piramidă, descoperite în cursul săpăturii, precum şi
prin fusaiole (fig. 10/9). Forma locuinţelor era dreptunghiulară.
Ele aveau podele de lut bătut, lucru ce
s-a observat foarte clar.
Pe teritoriul aşezării au mai fost găsite şi fragmente
de tipare pentru turnat topoare de bronz cu
gaură de înmănuşare şi vîrfuri de lănci (fig. 1/3;
10/3), ceea ce arată că metalurgia bronzului era în
plină dezvoltare. Acest fapt e dovedit şi prin numeroasele
fragmente de vase groase prevăzute cu găuri,
care au servit pentru topirea bronzului, precum şi
prin numeroase bucăţi de zgură de bronz găsite în
aşezare.
În cursul săpăturii au fost descoperite şi dezvelite
30 de morminte. Mormintele au fost descoperite
la o adîncime relativ mică, circa 0,50-0,60 m de la
suprafaţa pămîntului. Ritul de înmormîntare era inhumaţia;
numai într-un singur caz a fost constatată
incineraţia cu urnă. Scheletele erau aşezate în poziţie
chircită (fig. 10/14-15); doar în două cazuri erau întinse
pe spate, dar şi la acestea s-a păstrat în parte
ghemuirea. Au fost găsite şi două morminte duble
(fig. 10/14). În general, la picioarele sau în spatele
1936, BerRGK, 24-25, 1937, 101.
29
F. Tompa, op. cit., pl. XXX, 7; pl. XXXI, 5.
30
Ibidem, pl. XLIII, 5; pl. XLIV, 2.
31
Ibidem, pl. XLVII, 15.
86

scheletului de sex bărbătesc era aşezat un topor cu
gaură de înmănuşare, făcut din corb de cerb, un vas
de lut şi uneori cîte un prîsnel de lut. Într-un mormînt
dublu, afară de vasul de lut era şi un pumnal
de bronz (fig. 9/7). Femeile erau înmormîntate de
obicei fără inventar sau cel mult numai cu o ceaşcă.
S-au observat, în mai multe morminte, că deasupra
mortului sau în apropierea lui era aşezată cîte o piatră
de rîşnit. Orientarea morţilor era foarte diferită.
În marginea nordică a aşezării au fost găsite 4 schelete
în poziţie chircită, fără inventar, care permit să
presupunem că au existat diferenţieri sociale; e vorba
poate de sclavi. Acest fapt s-ar putea dovedi numai în
urma cercetării antropologice a tuturor scheletelor.
Multe morminte erau aşezate chiar pe podeaua locuinţelor,
printre fragmente de vase. De aici rezultă
că cimitirul aparţine fazei în care locuitorii se retrăseseră
din acest teritoriu, în „Curtea Cetăţii”. Urnele
funerare corespund vaselor găsite în aşezare. Întrun
caz, sub un mormînt, la o adîncime de 0,40 m,
într-un strat de chirpic ars, a fost găsită o ceaşcă cu
torţi, care corespunde ceştii din mormîntul dublu,
de lîngă capul femeii.
Pe baza materialului ceramic se poate constata că
la geneza culturii Otomani au contribuit mai multe
culturi, printre care – afară de cultura Aunjetitz – cele
două culturi din estul Transilvaniei: Schneckenberg
şi Wietenberg. Cultura Otomani a avut o durată
destul de lungă, dezvoltarea ei deplină căzînd în faza
tîrzie a bronzului, Tószeg D, şi a luat sfîrşit în prima
vîrstă a fierului.
Ultimei perioade a epocii bronzului pare că îi
aparţine cultura vaselor cu torţi supraînălţate, cu
sau fără buton. După materialul ceramic descoperit
în aşezarea de la Feldioara, 32 se poate afirma că avem
de-a face cu o cultură independentă, care s-a format
în mediul local cu ajutorul unei culturi venite din
Răsărit, reflectînd şi influenţa culturii Monteoru. 33
Urmele acestei culturi sînt cunoscute mai mult din
inventarul cimitirelor. Pentru datarea ei serveşte, în
afară de materialul deja cunoscut, materialul cimitirului
descoperit în anul 1954 la Cipău, rai. Luduş,
Reg. Cluj. Acest cimitir e aşezat lîngă Mureş, între
linia C. F. R. şi şosea, la S-V de satul Cipău, şi a fost
descoperit cu ocazia exploatării nisipului. Pe un teren
mai ridicat au fost găsite mominte cu schelete
întinse pe spate şi în poziţie chircită. Din inventarul
unui mormînt au fost salvate următoarele obiecte: un
colier din sîrmă de bronz, gros de 0,002 m (fig. 7/8),
care se afla pe gîtul mortului; o brăţară de bronz în
Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania
formă ovală, decorată cu linii incizate la mijloc şi la
ambele capete, cu secţiune rotundă (fig. 7/7 şi 9/6);
o zăbală de fier făcută din două părţi cu două verigi,
o strecurătoare lucrată în mod grosolan (fig. 7/4) şi
un vas cu gît înalt şi cu pîntece bombat (fig. 7/3). În
celelalte morminte au fost descoperite trei vase cu
torţi supraînălţate, dintre care unul are o muchie pe
toartă (fig. 6/3-4; fig. 7/2), iar unul e decorat pe pîntece
cu caneluri oblice. Al patrulea vas, cu o singură
toartă şi cu butoni pe umeri, e scitic (fig. 7/1). Cipău
dealtfel e cunoscut ca loc de cimitir din prima vîrstă
a fierului. Vasele cu torţi cu buton sau cu muchii
apar la Apahida şi la Cluj, împreună cu vase de tip
Wietenberg. 34
În descoperiri izolate, printre obiectele de bronz,
se găsesc săbii de bronz cu mîner plin sau cu limbă
de mîner. Din cauza lipsei de material documentar,
acestea se pot data cu greu. O sabie cu limbă de mîner
a fost găsită în anul 1953 la Curteni, Regiunea
Autonomă Maghiară (fig. 7/9 şi fig. 11). Forma ei
denotă un tip tîrziu din epoca bronzului. Sabia e
decorată în partea superioară a lamei cu incizii în
formă de semicercuri, cu puncte şi cu linii paralele,
care sînt incizate pe lama întreagă. Probabil, această
sabie aparţine culturii materiale a purtătorilor culturii
Wietenberg.
Inventarul mormintelor şi ritul de înmormîntare
al diferitelor culturi dau aspectul caracteristic al
culturii respective. Pe baza datelor, care ne stau la
dispoziţie, ne putem da seama că la începutul epocii
bronzului în Transilvania domnea ritul de inhumaţie
în poziţie chircită şi în morminte cu lespezi de piatră.
Acest rit e caracteristic culturii Schneckenberg şi
era probabil practicat şi de purtătorii culturii cu ceramică
şnurată. Din cultura Wietenberg nu cunoaştem
deocamdată nici un cimitir săpat. În Regiunea
Autonomă Maghiară se pot pune în legătură cu
purtătorii culturii Wietenberg mormintele tumulare
de pe muntele Kövesbérc între Crăciuneşti şi Vîrghiş
(rai. Odorhei), regiune în care această cultură
este atestată. Mormintele au fost răvăşite de săteni;
numai inventarul unui singur mormînt a ajuns în
colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe. 35 În morminte
tumulare, făcute din bolovani de piatră, scheletele
erau aşezate – după cele relatate de S. Borbát care a
descoperit mai multe din ele – cu spatele rezemat pe
peretele gropii. Au fost şi morminte duble. Inventarul
unui mormînt consta dintr-un vas de lut, un
vîrf de lance, un ac de bronz şi o brăţară de bronz
(fig. 9/2-5). Vasul mic cu pîntece bombat e cunoscut
32
Z. Székely, Cercetări arheologice în Regiunea Stalin şi Regiunea
Autonomă Maghiară, Din activitatea stiinţifică a Muzeului
Raional Mediaş, 2, 1953, 12-15.
33
I. Nestor, op. cit., 117, n. 481; K. Horedt, Cercetările arheologice
din regiunea Hoghiz–Ugra şi Teiuş, MCA, I, 1953, 806.
34
K. Horedt, op. cit., 807.
35
Z. Székely, op. cit., 16.
87

Zoltán Székely: Lucrări alese
din cimitirul de la Szőreg, R. P. Ungară, din epoca
mijlocie a bronzului. 36 Pentru vîrful de lance cu prelungire
pentru fixarea lemnului, pentru acul cu capul
răsucit şi pentru brăţara de bronz în formă ovală,
cu secţiunea rotundă, găsim analogii în materialul
depozitelor de bronz din Transilvania. 37
Ritul incineraţiei se cunoaşte în epoca tîrzie
a bronzului din Transilvania într-un singur caz, la
Pir, în cultura Otomani. Oamenii acestei culturi
au practicat în general ritul de înhumare în poziţie
chircită. În cultura vaselor cu torţi supraînălţate
prevăzute cu buton, găsim tot ritul de înmormîntare
al inhumaţiei. Prin urmare, acest rit de înmormîntare
a persistat pînă la sfîrşitul epocii bronzului
şi numai în mod sporadic a fost practicat acela al
incineraţiei.
Concluzii
Din cele arătate mai sus, se poate vedea că la începutul
epocii bronzului locuitorii băştinaşi ai Transilvaniei
şi-au format, din elemente locale şi în mediul
local, noile culturi care s-au dezvoltat în cursul
epocii. Această mare transformare a vieţii societăţii
omeneşti la începutul epocii bronzului s-a făcut cu
ajutorul noilor elemente venite din răsăritul Europei
şi aşezate printre triburile băştinaşe. Afară de aceste
elemente din răsărit, în partea vestică a Transilvaniei
se poate dovedi şi influenţa unor culturi din
apusul Europei, mai ales în epoca tîrzie a bronzului.
Prin urmare, populaţia autohtonă n-a preluat nici
o cultură dezvoltată în întregime pe teren străin,
ci, dimpotrivă, elementele de bază ale tuturor culturilor
din epoca bronzului s-au format pe teritoriul
Transilvaniei. Toate aspectele şi etapele acestei
mari transformări se pot urmări deocamdată doar
în linii generale. Prezenta comunicare a avut scopul
de a arăta numai unele date încă necunoscute şi de
a contribui la rectificarea cronologiei epocii bronzului
în Transilvania, fără a atinge toate fazele ei.
Credem că pe baza cunoştinţelor actuale cronologia
epocii bronzului în Transilvania se poate prezenta în
modul umător:
Epoca de tranziţie între neolitic şi epoca bronzului
e reprezentată prin cultura cu ceramică şnurată.
Din această cultură e cunoscută deocamdată în Transilvania
o singură aşezare, cea de la Jigodin (Regiunea
Autonomă Maghiară). Cultura cu ceramică şnurată
a contribuit la dezvoltarea culturii Schneckenberg,
care persistă şi în prima parte a epocii bronzului. În
epoca bronzului mijlociu se pot încadra culturile Periam–Pecica
şi Tei. Cultura Wietenberg durează de la
începutul epocii bronzului pînă în faza tîrzie a acestei
epoci, ca şi cultura Otomani. În ultima fază a epocii
bronzului se dezvoltă cultura vaselor cu toartă supraînălţată
prevăzută cu buton sau fără buton.
36
I. Foltiny, A szőregi bronzkori temető, 1941, 32, pl. XIII, 17.
37
M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely Nemzeti
Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 287-292.
88

Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA EPOCII BRONZULUI
ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Sud-estul Transilvaniei, care cuprinde judeţele
Harghita şi Covasna, situate în interiorul arcului
Carpaţilor, a fost locuit din timpuri străvechi.
Resturile de cultură materială descoperite reflectă
dezvoltarea societăţii omeneşti pe aceste meleaguri.
Munţii Carpaţi nu au format un perete despărţitor;
prin pasurile lor populaţiile de pe ambele versante
ale Carpaţilor au avut contact permanent, schimbînd
bunurile culturale şi materiale între ele.
Studierea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei
a întîmpinat greutăţi la începutul secolului
nostru, descoperirile cunoscute atunci fiind sporadice
şi întîmplătoare; nu se cunoştea nici o aşezare sau
cimitir care să fi fost publicate. În anul 1929 cercetătorul
clujean Márton Roska a încercat să contureze
printre altele şi aspectul epocii bronzului din acest
colţ al ţării, dînd un repertoriu al obiectelor cunoscute
din această perioadă. 1 Încadrarea justă a acestor
descoperiri din sud-estul Transilvaniei a făcut-o I.
Nestor, în opera sa de sinteză 2 care şi astăzi este baza
de plecare pentru cercetătorii care se ocupă cu această
problemă.
Cu unele probleme ale epocii bronzului s-au ocupat
cercetători ca A. Prox, 3 H. Schroller, 4 D. Popescu,
5 nu de mult Gh. Bichir, 6 K. Horedt 7 şi alţii; rezultatele
vechilor şi noilor cercetări sînt publicate în
vol. I al Istoriei României. 8
În ultimii ani una din preocupările principale ale
Muzeului din Sf. Gheorghe a fost, printre altele, şi
studierea dezvoltării epocii bronzului în Transilvania.
Colţul sud-estic al Transilvaniei, care cuprinde
regiunea de pe cursul superior al Oltului, a furnizat
multe descoperiri. Materialul bogat, provenit din
descoperiri întîmplătoare sau din săpături sistematice,
a adus unele lămuriri cu privire la dezvoltarea
* SCIV, XX/3, 1971, 387-400. (Cu rezumat în limba franceză.)
1
M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely Nemzeti
Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 277-293.
2
I. Nestor, Der Stand der Vorgeschitsforschung in Rumänien,
BerRGK, 22, 1933, 61-79, 92-94.
3
A. Prox, Die Schneckenbergkultur, 1941, 1941.
4
H. Schroller, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbürgens, 1933,
12-20, 63-73.
5
D. Popescu, Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen,
1944, 38-53, 100-106.
epocii bronzului în această parte a ţării. În rîndurile
ce urmează, ne vom ocupa cu unele probleme ale
epocii bronzului şi cu rezultatele obţinute recent.
Materialul rezultat din noile descoperiri efectuate
în sud-estul Transilvaniei arată clar că acest colţ al
ţării în epoca bronzului a cunoscut mai multe etape
de dezvoltare şi mai multe culturi; aceasta explică
diferitele fenomene petrecute în sînul societăţii, precum
şi diferitele aspecte ale culturii materiale din
această epocă.
Pe baza materialelor descoperite remarcăm prezenţa
culturii Coţofeni, considerată perioadă de
tranziţie spre epoca bronzului. Această cultură a fost
urmată de Glina III–Schneckenberg, de la începutul
bronzului, suprapusă de cultura Wietenberg. Aceasta
din urmă s-a format în perioada mijlocie a epocii
bronzului şi durează pînă la sfîrşitul ei. Urmează
cultura Noua, care încheie în unele regiuni din
Transilvania epoca bronzului şi constituie totodată
şi perioada de trecere spre prima vîrstă a fierului.
Cultura Glina III–Schneckenberg, cunoscută
prin aşezări şi morminte, este considerată a fi pătruns
din teritoriul de dincolo de Carpaţi în sudestul
Transilvaniei, aproape complet formată. 9 În
privinţa genezei sale se admit drept factori care au
contribuit la dezvoltarea ei, 10 un fond tîrziu al culturii
Gumelniţa, precum şi elemente răsăritene şi
sudice. Cultura Glina III–Schneckenberg la rîndul
ei a fost urmată de cultura Wietenberg.
Cultura Glina III–Schneckenberg a fost cunoscută
prima dată prin cercetările din jurul Braşovului, făcute
de J. Teutsch. 11 Materialul descoperit a fost adunat
şi publicat de H. Schroller. Materialul descoperit pe
„Dealul melcilor” (Schneckenberg) a fost publicat de
A. Prox şi apoi încadrat just de I. Nestor.
6
Gh. Bichir, Beitrag zur Kenntnis der frühen Bronzezeit im südostlichen
Transilvanien und in der Moldau, Dacia, N. S., VI,
1962, 87-114.
7
K. Horedt, Die Wietenbergkultur, Dacia, N. S., IV, 1960, 107-
136.
8
Istoria României, I, 1960, 98-100, 112-114.
9
Gh. Bichir, op. cit., 108.
10
Istoria României, I, 1960, 98.
11
A. Prox, op. cit., 9.
89

Zoltán Székely: Lucrări alese
Lucrarea lui Prox nu se bazează pe observaţii stratigrafice
concrete şi din această cauză unele concluzii
trase de el, mai ales cele referitoare la procesul
de dezvoltare pe etape, trebuie acceptate cu rezervă.
Recent, Gh. Bichir, pe baza săpăturilor executate de
el în Transilvania şi în Moldova, a verificat datele lui
A. Prox şi a adus unele lămuriri în plus asupra dezvoltării
acestei culturi în sud-estul Transilvaniei şi
a legăturilor ei cu regiunile învecinate. Săpăturile de
pe dealul „Sprenghi” reluate de Muzeul din Braşov,
au adus de asemenea unele contribuţii. 12
În aria judeţului Covasna, la Sf. Gheorghe-„Piatra
de Veghe” (Őrkő), purtătorii culturii Schneckenberg
au avut o aşezare care a fost distrusă prin lucrările
unei cariere de piatră. Pe porţiunea rămasă intactă
s-a făcut un sondaj de verificare în 1955 13 şi cu
această ocazie s-au putut efectua şi unele observaţii
stratigrafice. Materialul provine din două niveluri
de locuire şi înfăţişează totodată etapa de înflorire
a acestei culturi.
Descoperirea nouă efectuată în 1969 la Zăbala,
pe locul numit „Movila Tătarilor”, ne îndeamnă din
nou să ridicăm problema genezei culturii Schneckenberg
şi a valabilităţii concluziei lui Gh. Bichir, după
care această cultură a pătruns gata formată din
Muntenia în sud-estul Transilvaniei.
La „Movila Tătarilor” s-a descoperit o aşezare
cu un material ceramic care prezintă unele forme şi
elemente de decor comune culturii Schneckenberg,
dar şi unele deosebiri. Formele caracteristice ceramicii
acestei culturi sînt următoarele: amfora cu gît
cilindric prevăzută pe pîntec cu două torţi tubulare
(fig. 2/1); vasul-pahar cu marginea înaltă şi răsfrîntă
(fig. 1/4); vasul cu gît cilidric şi cu gît bombat, prevăzut
cu două torţi în bandă (fig. 1/3); strachina cu
marginea în formă de pîlnie (fig. 4/4). Elementele de
decor sunt: brîul crestat, decorul cu mătura, proeminenţe
mici şi ornamentarea în tehnica barbotinării
(fig. 1/4; fig. 4/1-6). Decor făcut cu şnurul înfăşurat
a fost găsit numai pe cîteva fragmente de margine de
vas şi pe un fragment de topor (ceafa ciocan a unui
topor de lut) (fig. 3/12).
Pentru încadrarea acestei culturi, necunoscută
pînă acum, vom folosi numai ceramica din aşezare
şi mormîntul care a fost descoperit pe platoul movilei.
Pe baza ceramicii, E. Zaharia este de părere că
descoperirile de la Zăbala reprezintă unul din elementele
pe care s-a dezvoltat cultura Monteoru şi nu
cultura Schneckenberg, legînd astfel cultura Zăbala
12
A. D. Alexandrescu – N. Constantinescu, în MCA, VI, 1959,
667-673.
13
Z. Székely, în MCA, III, 152-154.
14
E. Zaharia, Probleme ale epocii bronzului in sud-estul Transilvaniei,
Aluta, II/1, 1970, 63 şi urm.
de descoperirile de la Vládháza şi nu de cultura Folteşti
II, aceasta din urmă fiind considerată ca unul
din elementele principale pe care s-a dezvoltat cultura
Glina III–Schneckenberg. 14
Cultura Folteşti, prin unele forme ale ceramicii,
ca de exemplul askosul, vasul cu gît înalt, precum
şi unele motive de decor, ca găurile buton, brîurile
în relief crestate şi dungile ornamentate în relief, ne
îndreptăţesc să considerăm această cultură ca participantă
la naşterea culturii Glina III–Schneckenberg.
Într-adevăr, vasul cu gît cilindric, prevăzut cu
două torţi pe pîntecul bombat, una dintre caracteristicile
de la Zăbala, precum şi decorul incizat, se
găsesc atît la Vládháza, 15 cît şi în cultura Monteoru
(de exemplu în aşezarea de la Băeşti-Aldeni), 16 dar
nu lipsesc nici din cultura Glina III–Schneckenberg,
iar amfora cu gît înalt cilindric decorat pe umăr cu
brîu în relief se află în cultura Glina III–Schneckenberg.
17 Această formă, la Zăbala, are pe pîntec două
torţi tubulare sau pline. Cupele cu gura în formă
de pîlnie, frecvente în Zăbala, sînt caracteristice culturii
Schneckenberg. Prin urmare, multe forme şi
elemente de decor prezintă trăsături comune între
cultura Zăbala şi cultura Schneckenberg. Acest fapt
ne arată că nu putem neglija cultura Zăbala în cercetarea
culturii Schneckenberg. Aspectul ceramicii de
la Zăbala este caracteristic unei culturi din perioada
de început a epocii bronzului, fapt confirmat de
torţile tubulare, element care indică o fază timpurie;
fragmentele de valve de tipar, precum şi pata verde
pe gîtul scheletului, unde a fost aşezat un obiect de
podoabă din bronz (din care nu s-a păstrat nimic),
arată de asemenea apartenenţa acestei culturi la
epoca bronzului. Această cultură este mai timpurie
decît cultura Schneckenberg, deoarece îi lipsesc unele
forme şi elemente de decor caracteristice acesteia
din urmă. Unele elemente şi forme de decor comune
ne îndreptăţesc să considerăm această cultură
ca un factor care a contribuit la formarea culturii
Schneckenberg. Ritul de înmormîntare, fără cutie
de piatră (fig. 8), arată de asemenea că această cultură
este mai timpurie decît cultura Glina III–Schneckenberg.
Noi o considerăm ca o cultură pre-Schneckenberg.
Cultura Wietenberg a fost considerată ca aparţinînd
epocii mijlocii a bronzului, care a urmat în
sud-estul Transilvaniei, culturii Schneckenberg,
absorbind-o, fără a se admite intercalarea unei alte
culturi. Descoperirea aşezării de la Păuleni, în apro-
15
H. Schroller, op. cit., pl. 28, 10-16.
16
Gh. Ştefan, Fouilles de Băeşti-Aldeni, Dacia, V-VI, 1937, 142,
fig. 6.
17
A. Prox, op.cit., pl. II, 1-3.
90

pierea comunei Şoimeni (vechea denumire a satului
a fost Ciomortan), face posibilă modificarea acestei
vechi periodizări.
În aşezarea de la Păuleni peste un strat de cultură
Ariuşd s-a suprapus un strat din epoca bronzului.
Materialul ceramic reflectă elemente ale culturii
Monteoru timpurii, păstrînd şi unele elemente ale
culturii Coţofeni şi Glina III. În afară de acestea
mai sînt reprezentate şi unele elemente din cultura
Wietenberg. Ceramica este compusă din vase făcute
din pastă fină şi din pastă grosolană. Ceramica fină
are nisip şi pietricele mărunte, iar suprafaţa bine netezită
şi lustruită. Se pot deosebi în principal două
forme: ceaşca şi castronul.
Ceaşca se prezintă sub forma a două variante:
una cu gîtul înalt şi cu toarta înaltă care porneşte
din buză şi se leagă de umăr (fig. 3/1); cealaltă variantă
este mai scundă (fig. 3/2). Decorul ceştilor
constă din triunghiuri al căror cîmp este acoperit cu
puncte. Acestea sînt făcute dintr-o linie sau din două
linii care uneori se depăşesc formînd un x la vîrf.
Triunghiurile sînt acoperite cu haşuri orizontale, cu
haşuri paralele cu o latură, sau cu haşuri în smoc
(fig. 6/1, 3, 5). Castroanele sînt a doua formă întîlnită
frecvent în materialul ceramic descoperit (fig. 5/5;
fig. 6/5). Decorul castroanelor este acelaşi ca pe ceşti,
adică triunghiulare cu împunsături, cu haşuri paralele
cu o latură, sau cu haşuri orizontale. Un alt tip
de vas des întîlnit este cel cu torţi tubulare (fig. 3/5).
Acesta face parte din grupa timpurie, torţile fiind
aşezate pe pîntec. Suprafaţa unora dintre aceste vase
este zgrunţuroasă sau decorată cu trăsături date cu
mătura. Mai numeroase sînt însă cele cu suprafaţa
netedă. Au mai fost găsite fragmente de vase decorate
cu linii crestate şi cu buza crestată (fig. 3/2, 4-9;
fig. 6/1-5; fig. 7/1-8).
Pentru încadrarea cronologică a acestei aşezări în
epoca bronzului ne bazăm numai pe materialul ceramic.
În privinţa formelor, una din variantele ceştii
cu gîtul şi cu toarta înaltă este foarte înrudită cu
aceeaşi formă cunoscută din culturile Glina–Schneckenberg,
Monteoru I c 4
şi Costişa. 18 Varianta a doua
a ceştilor este mai aproape de ceştile caracteristice
pentru cultura Costişa decît de Glina–Schneckenberg,
Monteoru I c 4
. Totuşi, forma ceştilor nu este
identică cu cea a culturii Costişa. Ceştile din cultura
Costişa sînt bitronconice, mai scunde, sau înalte şi
cu toarta supraînălţată. La ceştile de la Ciomortan
se cunoaşte toarta supraînălţată. În ceea ce priveşte
Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei
decorul ceştilor, triunghiurile lungi haşurate sînt de
tip Costişa în sensul că au vîrful în jos. La Costişa
însă nu există triunghiul cu laturile petrecute şi nici
la Ciomortan triunghiul caracteristic culturii Costişa,
adică triunghiul foarte lung şi haşurat paralel
cu una din laturi.
La castroane marginea cu buza în pantă, formînd
straşină în interior, este caracteristică culturii
Wietenberg. Iar ornamentul cu brîu în relief este
caracteristic culturii Monteoru I c 4
. Torţi tubulare
pe pîntec există în cultura Costişa, dar şi în cultura
Schneckenberg. Prin urmare, materialul ceramic
reflectă elemente ale culturilor Coţofeni şi Glina
III. Cu toate că formele şi elementele de decor ale
ceramicii au un aspect înrudit culturii Monteoru,
totuşi pe baza diferenţelor ce există în forme şi decor
trebuie s-o considerăm ca o cultură nouă care,
pe bază Glina-Monteoru, s-a dezvoltat în perioada
timpurie a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei.
Etapele de dezvoltare ale acestei culturi nu ne
sînt cunoscute. La Păuleni apare în forma ei deplin
dezvoltată. Cronologic trebuie s-o încadrăm după
cultura Schneckenberg. 19
Tot acestei perioade îi aparţine şi descoperirea
elementelor de cultură Monteoru din faza sa timpurie
I c 3
la Leţ, la Cernat şi la Cătălina (fig. 5/8-
9), care deocamdată sînt considerate ca pătrundere
a culturii Monteoru în această regiune. Descoperirea
însă a unui mormînt cu două ceşti, precum şi
recent a unei aşezări aparţinînd culturii Monteoru
II a la Tîrgu Secuiesc (din care 2 vase au ajuns în
Muzeul din Sf. Gheorghe) ridică şi problema stabilirii
unui grup al purtătorilor acestei culturi în sudestul
Transilvaniei (fig. 1/1-2).
Cultura Wietenberg, care pentru o perioadă de
lungă durată ocupă podişul Transilvaniei în epoca
bronzului, este cunoscută mai mult din numeroasele
descoperiri întîmplătoare, cercetări sistematice fiind
puţine. Aşezarea eponimă de lîngă Sighişoara, de pe
dealul Wietenberg, nu a furnizat date concrete din
punct de vedere stratigrafic. Prof. I. Nestor 20 a încadrat-o
just, iar K. Horedt 21 pe baza unor observaţii
de ordin tipologic a făcut o prezentare generală
a aspectului ei cultural, încercînd să stabilească relaţiile
culturale şi poziţia sa cronologică. D. Berciu 22
deosebeşte patru faze de dezvoltare ale acestei culturi.
Săpăturile executate recent la Derşida, 23 în vestul
Transilvaniei, au adus contribuţii deosebit de importante
privind dezvoltarea ei cronologică şi tipologică.
18
Despre cultura Costişa, vezi A. Vulpe şi M. Zamoşteanu, în
MCA, VIII, 1962, 309 şi urm.; A. Vulpe, în Dacia, N. S., V,
1962, 105 şi urm.
19
Z. Székely, Cultura Ciomortan, Aluta, II, 71 şi urm.
20
I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerBKG, 22, 1933, 92-94.
21
K. Horedt, op.cit.
22
D. Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, 1966, 193.
23
N. Chidioşan, Die Wietenbergkultur im Lichte der Funde
von Derşida, Dacia, N. S., XII, 1968, 155-175.
91

Zoltán Székely: Lucrări alese
Cu toate acestea, pînă în prezent cultura Wietenberg
rămîne încă una dintre cele mai puţin cunoscute
culturi ale epocii bronzului, iar descoperirile noi vin
să completeze datele obţinute la Derşida.
Cultura Coţofeni şi cea „cu ceramica decorată cu
împunsături succesive” sînt considerate drept fond
pe care s-a format cultura Wietenberg; la aceasta se
adaugă contribuţia culturii Tei. Săpăturile executate
în ultimii ani de Muzeul din Sf. Gheorghe în sud-estul
Transilvaniei au furnizat unele date care privesc
atît geneza, cît şi dezvoltarea finală a acestei culturi.
În cele ce urmează, vom prezenta aceste rezultate.
Cultura Ciomortan, descoperită numai în sudestul
Transilvaniei, se intercalează între cultura
Schneckenberg şi cultura Wietenberg. Această cultură,
formată pe un fond cultural Glina–Monteoru–Costişa,
prezintă în ceea ce priveşte ceramica şi
unele elemente care sînt caracteristice culturii Wietenberg.
Astfel, în materialul ceramic aparţinînd
culturii Ciomoratan, descoperit la Păuleni, au fost
găsite, în afară de vase şi fragmente de vase caracteristice
acestei culturi, şi unele fragmente de vase care
sînt tipice culturii Wietenberg. Astfel sînt marginile
de vase tăiate oblic spre interior; fragmente de vase
decorate cu brîu alveolat, cu benzi umplute cu haşuri,
puncte imprimate în şir, triunghiuri imprimate
şi incizate pe marginea vaselor. Un decor frecvent
întîlnit sînt şi canelurile oblice. Prezenţa acestor elemente
de decor în cultura Ciomortan şi apoi în cultura
Wietenberg indică că prima cultură a fost un
factor activ la formarea culturii Wietenberg.
Fazele de dezvoltare ale culturii Wietenberg, mai
ales cele din perioada de început, nu se pot urmări
deocamdată din lipsă de observaţii stratigrafice sigure.
Aşezarea de la Derşida nu a furnizat elemente
concrete pentru cunoaşterea fazelor de început şi de
sfîrşit ale culturii Wietenberg. Pentru aceste două
faze, de început şi cea finală, s-au adus contribuţii
prin săpăturile executate în 1970 la Eliseni, la Miercurea-Ciuc
şi la Şimoneşti în 1955.
Într-o vale laterală a Tîrnavei Mari, la hotarul
satului Eliseni (jud. Hargita), a fost descoperită o
aşezare româno-slavă din secolele VII-VIII, care s-a
suprapus unei aşezări Wietenberg. În cursul săpăturii
a fost dezvelit un bordei pătrat, cu laturile de 2 ×
2 m, orientat N-E–S-V. În mijlocul bordeiului se află
vatra circulară, lutuită. În jurul vetrei şi în bordei au
fost găsite fragmente de vase, nedecorate şi cu decor.
Printre acestea din urmă au fost fragmente cu
decor caracteristic culturii Wietenberg, cu excepţia
unui fragment al cărui decor este încă necunoscut
în cultura Wietenberg. Acest fragment este decorat
cu unghiuri cu laturile petrecute şi cu haşuri paralele
cu o latură (fig. 3/11). Un alt fragment de vas,
descoperit în stratul de cultură, are gîtul înalt, cu
buza răsfrîntă în afară şi prag la umăr; este decorat
pe corp cu unghiuri paralele cu vîrful în jos, formate
din linii adînc incizate (fig. 3/10). Forma vasului,
ceaşca, ca şi decorul, predominant din triunghiuri
incizate, sînt însă elemente cunoscute din cultura
Ciomortan, în care astfel de ceşti sînt caracteristice.
O tradiţie din cultura Ciomortan înfăţişează fără
îndoială fragmentele de vase decorate cu unghiuri
şi haşuri paralele şi cele cu laturile petrecute. Aceste
fragmente sînt dovezi evidente că cultura Ciomortan
a participat la dezvoltarea culturii Wietenberg. Aceste
elemente mai dovedesc în plus că la Eliseni avem
de-a face cu o fază de început a acestei culturi. Aspectul
complet şi alte componente ale culturii Wietenberg
se vor putea stabili numai după terminarea
săpăturii, analizînd în modul cel mai riguros stratigrafic
şi tipologic materialul din această aşezare.
Pentru faza finală a culturii Wietenberg ne-au
adus date noi săpăturile de la Miercurea-Ciuc şi de
la Şimoneşti (jud. Harghita).
În hotarul de est al oraşului Miercurea-Ciuc,
în valea pîrîului Şuta, pe promontoriul cu acelaşi
nume, am făcut în 1955 un sondaj de verificare. Cu
acel prilej s-a constatat existenţa unui singur strat
de cultură, aparţinînd culturii Wietenberg. Ceramica
este decorată cu caneluri oblice, cu împunsături
în şir, cu benzi de meandre acoperite cu incizii, cu
meandre formate din benzi în haşuri. La încadrarea
cronologică a acestei aşezări ne ajută un depozit de
obiecte de bronz, care a fost descoperit în 1966, în
acelaşi loc. Obiectele de bronz au fost descoperite cu
ocazia exploatării unei cariere de piatră, deschisă pe
locul unde se află aşezarea; pe acest loc nefiind atestată
nici o altă cultură, credem a fi considerat just
depozitul ca aparţinînd culturii Wietenberg.
Din acest depozit de bronzuri fac parte 4 celturi,
o seceră, un vîrf de lance cu tub de înmănuşare şi o
sulă. Acest depozit face parte din grupa depozitelor
de tip Uriu-Domăneşti şi datează de la sfîrşitul epocii
bronzului 24 (Br D).
Cealaltă aşezare a fost descoperită la Şimoneşti
(jud. Harghita); peste o aşezare a culturii Wietenberg
s-a suprapus una din epoca prefeudală, din
secolele VII-VIII e. n. În stratul de cultură Wietenberg
au fost descoperite resturi de locuinţe, deranjate
de bordeiele prefeudale. Din inventarul locuinţelor
Wietenberg, în afară de materialul ceramic, cel mai
important este un ac de bronz cu cap romboidal (fig.
9). Din fragmentele de vase s-au putut reconstitui
24
Z. Székely, Depozitul de obiecte de bronz de la Miercurea-
Ciuc, SCIV, XXI/3, 1970, 473-479.
92

următoarele forme: 1, un vas mare cu buza dreaptă
şi cu peretele boltit; are şi 4 torţi mici în bandă; este
decorat sub marginea buzei cu un brîu alveolat; 2,
vas cu umărul dezvoltat, prevăzut pe buză, la exterior,
cu patru butoni ascuţiţi; 3, strachina cu peretele
rotunjit spre fund şi prevăzută cu torţi (fig. 5/4). La
unele vase partea superioară a toartei se termină cu
un buton cilindric; 4, ceaşcă cu toarte supraînălţate;
la unele ceşti toarta este torsionată (fig. 2/4); strachina
cu patru colţuri trase în sus.
Elementele de decor al ceramicii descrise mai
sus sînt brîurile alveolate, inciziile în formă de spic,
benzi acoperite cu incizii în reţea, triunghiuri
haşurate şi caneluri oblice; pe umărul unui vas se
află un ornament format din romburi umplute cu
pătrăţele haşurate şi încrustate cu alb, cuprinse între
două benzi cu haşuri în reţea.
La încadrarea cronologică a acestui orizont al culturii
Wietenberg ne ajută ceramica şi acul de bronz
cu cap romboidal, descoperit în stratul de cultură
Wietenberg.
Ceramica de la Şimoneşti prezintă, în parte, forme
şi ornamente cunoscute din ultimul nivel de locuire
al aşezării Wietenberg de la Derşida, dar are şi
elemente mai tîrzii. Acestea, ca ceaşca, strachina cu
toartă supraînălţată, al cărei capăt se termină într-un
buton cilindric, precum şi canelurile oblice, sînt caracteristice
pentru perioada tîrzie a epocii bronzului.
Prin urmare, ceramica, în afară de aspectul culturii
Wietenberg, prezintă şi aspecte ale culturii Noua.
Datorită faptului că elementele din această ultimă
cultură sînt în minoritate faţă de cele Wietenberg,
acest nivel de locuire se poate considera ca aparţinînd
culturii Wietenberg şi anume fazei sale de sfîrşit.
Acul de bronz cu cap romboidal aparţine tipului
cunoscut în România de la Medgidia 25 şi din depozitul
de bronzuri de la Băleni. 26 Astfel de ace mai
sînt cunoscute din mormîntul de la Komarov (Polonia),
27 de la Borodino 28 şi din mormîntul-curgan
de la „Goulai Gorod” ( în U. R. S. S.). 29 Acest tip
de ac a fost încadrat de I. Nestor 30 la sfîrşitul epocii
bronzului, în cultura Noua (Reinecke D). Pe baza
contextului, în care a fost găsit acul de la Şimoneşti,
noi considerăm justă încadrarea acului de la Medgidia,
făcută de I. Nestor, la sfîrşitul epocii bronzului.
Această încadrare este valabilă şi pentru acul de
25
I. Nestor, Dépôt de bronzes de Medgidia (Dobrogea), Dacia,
V-VI, 1937, 175 şi urm., fig. 1/1.
26
I. T. Dragomir, Le dépôt de l’âge du bronze tardif de Băleni,
Inventaria Archaeologica, fasc. 4, R. 18a, 97-99.
27
R. Hachmann, Die frühe Bronzezeit im westlichen Ostseegebiet
und ihre mittel- und südosteuropäischen Beziehungen,
Beiheft zum Atlas der Urgeschichte, 6, 1957, 672.
28
Ibidem, pl. 67, 16.
29
Ibidem, pl. 61, 10-11.
Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei
la Şimoneşti, care stabileşte astfel o etapă finală în
dezvoltarea culturii Wietenberg, necunoscută pînă
acum. Ac de acest tip s-a mai descoperit în Moldova
la Truşeşti, 31 la Gîrbovăţ 32 şi în necropola din epoca
bronzului de la Săbăoani, 33 toate trei aparţinînd
culturii Noua. Prin urmare, prezenţa lui în cultura
Wietenberg arată o etapă finală a acestei culturi şi
dovedeşte contribuţia ei la formarea culturii Noua
în Transilvania.
Din cele relatate mai sus se poate trage concluzia
că problema epocii bronzului este departe de a fi
rezolvată complet în ţara noastră. Noile cercetări
au dovedit că în sud-estul Transilvaniei, în perioada
de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, cultura
Bodrogkeresztúr pătrunde în valea Oltului şi
cultura Coţofeni suprapune orizontul complexului
Ariuşd–Bodrogkeresztúr. Între cultura Coţofeni şi
Glina–Schneckenberg se intercalează faza timpurie
descoperită la Zăbala, pe care o considerăm ca o cultură
pre-Schneckenberg, care a servit drept fond de
dezvoltare al culturii Schneckenberg. Prin urmare,
această cultură nu a venit în Transilvania deplin formată,
ci dimpotrivă, dezvoltarea ei s-a făcut în această
regiune.
Noua cultură descoperită în sud-estul Transilvaniei,
denumită Ciomortan, prezintă o dezvoltare organică
din culturile Glina–Schneckenberg şi Monteoru
formîndu-se pe baza acestor complexe. Etapele
ei de dezvoltare deocamdată nu se pot urmări, dar e
sigur că se încadrează după Glina–Schneckenberg şi
contribuie la dezvoltarea culturii Wietenberg. Dezvoltarea
culturii Wietenberg s-a făcut pe acest fond
cultural local, de la începutul epocii bronzului din
Transilvania, un factor activ în formarea ei fiind şi
cultura Monteoru. Purtătorii acestei ultime culturi
au pătruns în sud-estul Transilvaniei şi au influenţat
dezvoltarea culturii materiale a populaţiei din această
regiune. Cercetarea acestei probleme, a culturii
Monteoru, în această regiune este încă în stadiul
de început. Importanţa descoperirilor de la Eliseni,
Miercurea-Ciuc şi Şimoneşti constă în faptul că s-au
putut stabili fazele de început şi de sfîrşit ale culturii
Wietenberg, precum şi participarea ei la formarea
culturii Noua. Prezenţa unor elemente de forme şi
de decor Wietenberg în materialul ceramic al aşezării
30
I. Nestor, op. cit., 179; Inventaria Archaeologica, fasc. 4, R.
18, D.
31
A. C. Florescu, Şantierul arheologic Truşeşti, SCIV, V, 1-2,
1963, fig. 19/5.
32
A. C. Florescu – Şt. Rugină – D. Vicoveanu, Aşezarea din
epoca bonzului tîrziu de la Gîrbovăţ, Danubius, I, 1967, 86, fig.
7/7.
33
M. Ursachi, Necropola din epoca bronzului de la Săbăoani,
Carpica, II, 1969, 38, fig. 3/8, 42.
93

Zoltán Székely: Lucrări alese
de la Nicoleni, aparţinînd culturii Noua, dovedesc
că această cultură s-a dezvoltat în bună parte tot pe
fond local. Iar unele elemente de decor, aflate în ceramica
din aşezarea de la Reci, dovedesc că influenţa
culturii Wietenberg se reflectă şi în cultura materială
a primei vîrste a fierului, care s-a dezvoltat pe fond
local, contribuind însă şi alţi factori, din sud şi vest.
Rezultatele noilor cercetări, prezentate în lucrarea
de faţă, aduc unele contribuţii în privinţa dezvoltării
epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei.
Această problemă însă nu se poate considera rezolvată,
cimitirele culturilor mai sus menţionate fiind
foarte puţin cunoscute; de asemenea, nici fazele de
dezvoltare ale culturilor respective nu sînt cunoscute
în întregime. Problema rămîne deschisă şi noile
cercetări vor umple golurile care mai există în cunoaşterea
acestei perioade din istoria societăţii omeneşti
din Transilvania.
94

Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
AŞEZĂRI DIN PRIMA VÎRSTĂ A FIERULUI ÎN
SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Cuvînt înainte
Una dintre perioadele cele mai puţin cunoscute şi
mai puţin cercetate din istoria Transilvaniei este prima
vîrstă a fierului. Descoperirile întîmplătoare, precum
şi depozitele de obiecte de bronz, prin care a fost mai
mult cunoscută epoca hallstattiană, nu au fost suficiente
pentru cunoaşterea completă a culturii materiale
din această vreme. Cercetările executate în ultimii ani
de Muzeul Regional din Sf. Gheorghe, la Reci (rai. Sf.
Gheorghe, Reg. Braşov), la Cernat (rai. Tg. Secuiesc,
Reg. Braşov), la Porumbenii Mari (rai. Odorhei, Reg.
Mureş-Autonomă Maghiară), ** în aşezări din prima
vîrstă a fierului, ne pun la dispoziţie un material pe
baza căruia putem contura mai complet cultura materială
a epocii hallstattiene. În afară de acesta, observaţiile
făcute cu ocazia acestor săpături ne ajută mult
în încercarea şi stabilirea unei cronologii relative pentru
această perioadă. Publicarea materialului provenit
din aceste aşezări are scopul de a pune la dispoziţia
cercetătorilor rezultatele obţinute de Muzeul Regional
din Sf. Gheorghe în cercetarea primei vîrste a fierului
în colţul sud-estic al Transilvaniei.
1. Aşezarea de la Reci
Comuna Reci se află pe malul drept al Rîului
Negru. La est de comună se găseşte o terasă înaltă
numită Telek, cu malul abrupt spre V, iar spre S în
pantă (pl. I, 1). Terenul a fost arat, cu care prilej au
ieşit la iveală multe fragmente de vase, aparţinînd
mai multor epoci. În urma acestei descoperiri, în
anii 1957-1959 au fost executate sondaje de către
Muzeul din Sf. Gheorghe (fig. 1). S-a constatat că
acest loc a fost locuit începînd din neolitic pînă în
epoca prefeudală (sec. IV). Rezultatele obţinute
au fost publicate în parte în rapoartele preliminare
1 şi într-un articol 2 . În cursul săpăturilor au fost
descoperite resturi de locuinţe, gropi şi morminte
de incineraţie, care aparţin primei vîrste a fierului.
* Volum editat de Muzeul Regional Sf. Gheorghe în 1966, 63 p.
(Cu rezumat în limba germană. Fotografii: P. Fóris).
** Cercetările au fost efectuate în colaborare cu Muzeul Raional
din Cristuru Secuiesc.
În următoarele ne vom ocupa numai cu materialul
hallstattian provenit din aşezare.
Locuinţele
Bordeiul nr. 1: la marginea terasei, pe partea sudică
a terenului, în şanţul nr. II, la adîncimea de 0,25
m, au fost dezvelite resturile unui bordei de formă
ovală, fără urme de pari. Fundul bordeiului, săpat în
pămînt, a fost atins la 0,70 m adîncime. Axul lung
al bordeiului a fost orientat N-E–S-V. Dimensiunile:
2,50 × 2 m. Vatra a fost aşezată în mijlocul locuinţei;
era de formă circulară, cu suprafaţa făţuită şi înconjurată
de cîteva pietre. Pe podeaua bordeiului au fost
găsite fragmente de vase de culoare neagră, decorate
cu caneluri şi bucăţi de chirpici. Tot de inventarul
bordeiului aparţin jumătatea unui prîsnel de lut bitronconic,
o greutate de ţesut din piatră perforată la
partea de sus, o piatră de măcinat de formă ovală şi
o bucată dintr-un corn de cerb.
Bordeiul nr. 2: spre nord de acest bordei, la o distanţă
de 45 m, în şanţul IV, a fost descoperită, la
o adîncime de 0,70 m, vatra unui bordei hallstattian
de formă ovală. Vatra avea forma ovală şi diametrele:
1,50 × 2 m; lipitura a fost din lut gros. În jurul vetrei
au fost descoperite fragmente de vase de culoare
neagră, decorate cu caneluri şi un fragment dintr-o
valvă de turnat topor de bronz (pl. VIII, 7). Tot în
bordei s-a mai găsit şi o greutate de plasă, făcută din
lut, de formă piramidală.
Bordeiul nr. 3: la vest de bordeiul nr. 1, la o distanţă
de 20 m de acesta, în şanţul nr. IX, la adîncimea
de 0,58 m, au fost descoperite resturile unui
bordei circular cu diametrul de 3 m. A avut o vatră
de formă circulară aşezată la mijloc; făţuiala din care
s-au mai păstrat cîteva bucăţi, fusese lipită de pietre.
În jurul vetrei au fost găsite trei căni cu o toartă (pl.
I, 4), cîteva fragmente de vase, o bucată de piatră de
măcinat, pe care a fost şi o piatră de pisat. Cana nr.
1: este făcută din pastă cu cioburi pisate, arsă brunneagră
şi bine lustruită. Marginea este uşor răsfrîntă
1
MCA, VI, 1959, 196-199; MCA, VII, 1961, 179-181; MCA,
VIII, 1962, 325-328.
2
SCIV, XV/1, 1964, 121-126.
95

Zoltán Székely: Lucrări alese
în afară, umărul foarte bombat, iar fundul mic. Sub
margine se găseşte o dungă în relief. Are o toartă cu
buton care porneşte din umăr (pl. IV, 10). Dimensiunile:
înălţimea 12 cm, diametrul gurii 8 cm, diametrul
maxim la umăr 14 cm, diametrul fundului
3,50 cm. Cana nr. 2: aceeaşi tehnică ca nr. 1. Marginea
cănii e uşor răsfrîntă în afară, corpul fiind puţin
bombat. Toarta porneşte de la umăr şi poartă o proeminenţă
în formă de melc (pl. IV, 9). Dimensiunile:
înălţimea 10,50 cm, diametrul gurii 6,50 cm, al
fundului 4 cm. Cana nr. 3: aceeaşi tehnică şi ardere.
Marginea e uşor răsfrîntă în afară, avînd pe umăr
un şănţuleţ, iar pe pîntec caneluri verticale (pl. IV,
8). Toarta porneşte din umăr şi formează pe arcuirea
superioară o creastă. Dimensiunile: înălţimea 9 cm,
diametrul gurii 6 cm, al fundului 3,5 cm.
În apropierea bordeiului, în stratul de cultură
hallstattian, la adîncimea de 0,90 m, a fost găsit un
vas cu corp sferic, cu marginea dreaptă şi decorată
pe umăr cu patru butoni perforaţi orizontal. Înălţimea
12,5 cm (pl. II, 5).
Mormintele
În partea sudică a terenului, care este în pantă,
au fost descoperite două morminte de incineraţie.
Mormîntul nr. 1: pe panta terasei în şanţul nr.
III a fost descoperită la adîncimea de 0,30-0,60 m
o groapă ovală cu axul lung orientat E–V, cu dimensiunile
de 3 × 1,50 m. Pe fundul gropii a fost
surprins un strat de lut galben ars. Pe acest strat de
pămînt ars au fost găsite vase sparte, o bucată de
piatră de rîşnit, bucăţi de cărbune şi oase calcinate.
Dintre vase, amfora cu două toarte a fost acoperită
cu o strachină. Unele dintre vasele sparte au fost întregite.
Descrierea lor: 1. Amforă cu două toarte făcută
din pastă de culoare brună lustruită. Are gît cilindric
şi corpul bine dezvoltat. Toartele sînt aşezate
pe umăr. Dimensiunile: înălţimea 28 cm, diametrul
gurii 28 cm, al fundului 12,5 cm (pl. II, 2). 2. Vas
bitronconic cu gît cilindric, cu pîntecul rotunjit; pe
umăr sînt benzi de caneluri în ghirlande (pl. II, 4). 3.
Strachină cu peretele arcuit spre interior.
Mormîntul nr. 2: a fost găsit tot pe panta terasei
la o distanţă de 20 m de mormîntul nr. 1 şi anume:
la S-E, în şanţul VIII, la adîncimea de 0,35
m, a fost descoperit un alt mormînt de incineraţie.
Groapa mormîntului, tot de incineraţie, a avut forma
ovală cu axul lung orientat N-S, cu dimensiunile
2 × 1,75 m. Mortul a fost parţial ars în groapă. S-au
păstrat bazinul şi vertebrele aşezate în direcţia N–S.
Osemintele au fost acoperite cu fragmente de vase
(pl. I, 5). În jurul pieptului o pată verde provenea de
la un obiect de bronz distrus. Pe fundul ars al gropii
au fost observate bucăţi de cărbune. Din fragmentele
de vase, cu care osemintele au fost acoperite, au
fost întregite următoarele vase:
1. Vas mare bitronconic de culoare neagră lustruit,
partea superioară este în formă de cupolă, sub care
se află un brîu canelat şi puternic reliefat; partea inferioară
este tronconică cu fund mic. Are înălţimea
de 75 cm (pl. IV, 2).
2. Strachina de culoare brună cu peretele spre interior;
pe buză este decorată cu caneluri (pl. III, 6).
Gropile
În jurul bordeielor şi pe partea sud-vestică a terenului
au fost descoperite cîteva gropi. În umplutura
acestora au fost fragmente de vase, bucăţi de chirpici
şi pietre. Gropile au avut formă de sac cu gura rotundă
sau ovală. Lăţimea gurii gropilor varia între
1,01-3,5 m, iar adîncimea între 1,50-2,40 m. Din
fragmentele ceramice descoperite în gropi au fost
întregite următoarele vase:
1. Vas bitronconic cu gît cilindric pe marginea
faţetată; partea de sus a corpului în formă de cupolă
cu brîu puternic reliefat şi decorat cu caneluri;
fundul mic. Pe umăr benzi de caneluri în formă de
ghirlande în jurul unor proeminenţe (S. V, G. 3).
Dimensiunile: înănţimea 58 cm, diametrul gurii
33 cm, al fundului 13 cm (pl. II, 3).
2. Vas bitronconic cu gît cilindric, avînd partea
de sus în formă de cupolă; sub aceasta se găseşte un
brîu canelat, puternic reliefat; partea inferioară a vasului
este tronconică cu fund mic (S. XIII). Dimensiunile:
înălţimea 52 cm, diametrul gurii 33 cm, al
fundului 10 cm (pl. IV, 1).
3. Vas în formă de sac, avînd sub margine patru
butoni plaţi (S. V, G. 3). Dimensiunile: înălţimea
52 cm, diametrul gurii 35 cm, al fundului 16 cm
(pl. II, 1).
4. Vas în formă de sac, avînd sub margine patru
butoni ascuţiţi (S. IV). Dimensiunile: înălţimea 25
cm, diametrul gurii 18,5 cm, al fundului 10,5 cm
(pl. III, 2).
5. Vas în formă de sac, buza decorată cu alveole,
sub margine patru butoni plaţi (S. XIII, G). Dimensiunile:
înălţimea 24 cm, diametrul buzei 22 cm, al
fundului 9 cm (pl. III, 1).
6. Strachina cu marginea răsfrîntă în afară (S.
XIII) s-a păstrat fragmentar (pl. III, 7). Au mai fost
găsite fragmente de margini din străchini cu peretele
arcuit, cu decor faţetat, fragmente de ceşti şi fragmente
din vase cu picior.
În afară de materialul descoperit în bordeie, în
gropi şi în morminte, fragmente de vase hallstattiene
au mai fost găsite peste tot în stratul de cultură (pl.
VI, 7), acestea au fost însă aşa de fragmentare, încît
nu s-a putut întregi nici un vas.
96

*
Prezentarea culturii materiale a aşezării din prima
vîrstă a fierului, descoperită la Reci, o putem face
pe baza formei de locuire, a ritului de înmormîntare
şi a inventarului descoperit în bordeie, în gropi şi în
morminte.
Aşezarea este neîntărită, cu bordeie circulare sau
ovale săpate în pămînt; nu s-au observat urme de
pari. O vatră circulară cu lipitură a fost aşezată de
obicei în mijlocul bordeiului. Purtătorii acestei culturi
duceau o viaţă sedentară, ocupîndu-se pe lîngă
cules, vînat, pescuit şi ţesut şi cu creşterea vitelor.
Aveau şi cai, fapt dovedit de un idol de lut descoperit
într-o groapă. Numeroasele pietre de măcinat descoperite
în bordeie arată o agricultură dezvoltată.
Ritul funerar a fost arderea morţilor în groapă cu
vase ofrandă. Acest rit este cunoscut din epoca bronzului
în cultura Wietenberg. 3
Pentru încadrarea cronologică a aşezării, cel mai
preţios este materialul ceramic. Vasele sînt făcute din
pastă compactă cu cioburi pisate bine, lustruite şi arse
negru sau brun. Pereţii vaselor sînt groşi, numai unele
fragmente de ceşti şi de străchini de culoare neagră au
pereţi subţiri. Vasele descoperite se împart după formă
în următoarele grupe: 1) Vase mari bitronconice;
2) vase în formă de sac; 3) amforă; 4) străchini; 5)
vase cu suport; 6) ceşti; 7) căni; 8) vas sferic.
1. Vas bitronconic de dimensiuni mari şi cu decor
canelat. Vasele din această categorie au gîtul înalt cilindric
cu marginea lăţită sau răsfrîntă în afară, cu
partea superioară a corpului ca o cupolă, iar partea
de jos tronconică şi cu fund mic. Buza vasului e faţetată
sau e fără decor. Pe umeri sînt decorate cu benzi
de caneluri în ghirlande sau benzi de caneluri arcuite
în jurul unei proeminenţe (pl. IV, 3). La unele dintre
aceste vase la mijloc se află un brîu puternic reliefat,
uneori decorat cu caneluri.
2. Vas în formă de sac. Acest tip de vas are gura
largă cu buza dreaptă, iar sub margine patru butoni
laţi sau ascuţiţi. La unele vase, marginea este ornamentată
cu alveole.
3. Amfora. Are gît înalt cilindric, corpul bitronconic
bine dezvoltat şi cu două toarte mari, rotunde
pe umăr.
4. Străchini. Variantele caracteristice sînt următoarele:
a) strachina înaltă de mari dimensiuni, de
formă tronconică cu marginea dreaptă (pl. III, 5).
E cu sau fără decor, sau ornamentată cu o zonă de
caneluri verticale şi orizontale (pl. V, 10); b) strachina
de formă semisferică cu buza trasă spre interior,
fără decor sau cu buza faţetată. Fundul e plat sau cu
umbo; c) strachina cu marginea lobată (pl. VII, 3).
Acest tip de vas s-a păstrat numai fragmentar.
Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
5. Vase cu suport; sînt cu picior cilindric gol sau
plin; s-au păstrat numai fragmente (pl. V, 4).
6. Ceşti. S-au păstrat numai fragmente din ceşti
cu o toartă. Marginea în dreptul toartei e turtită, iar
toarta, făcută din bandă lată cu o nervură mediană,
e aşezată sub margine (pl. V, 9).
7. Căni. În această categorie situăm cele trei
căni descoperite în bordeiul nr. 3. Aceste căni sînt
cu buza uşor răsfrîntă în afară şi cu corpul bombat.
Toarta porneşte din umărul cănilor şi se ridică deasupra
buzei, terminîndu-se cu un buton simplu, sau
în formă de melc, sau cu creastă; pe pîntecul uneia
dintre căni se află coaste în relief aşezate vertical.
8. Vas sferic cu fund mic. E cu buza dreaptă,
avînd pe umăr 4 urechiuşe.
Ornamentarea vaselor e variată. În general, decorul
vaselor mari bitronconice constă din benzi de
caneluri aşezate în ghirlande, uneori în jurul unei
proeminenţe. sînt vase de acest tip şi de dimensiuni
mai mici, la care canelurile de pe umăr sînt aşezate
vertical; unele sînt nedecorate. Buza este faţetată
sau fără decor. Ornamentul faţetat se găseşte şi pe
buza străchinilor. La vasele în formă de sac decorul
obişnuit e format din 4 butoni plaţi sau ascuţiţi. La
unele, buza e ornamentată cu alveole. Pe un fragment
de vas se află şi decorul format din bandă de
linii în val, executat cu un instrument dinţat (pl. V,
2). Pe un alt fragment din umărul unui vas bitronconic
se află un decor excizat care reprezintă două
spirale într-o zonă acoperită cu barbotină (pl. V, 5).
Decorurile interioare pe vase sînt formate din benzi
de caneluri orizontale, aşezate imediat sub margini.
Pe un fragment de strachină în jurul fundului se află
un cerc dublu (două cercuri concentrice), în mijlocul
căruia este o cruce formată din două benzi de
linii scurte orizontale (pl. V, 6). Ornamente incizate
umplute cu alb, cu liniuţe oblice, triunghiuri etc. se
află pe un fragment din umărul unui vas bitronconic
şi pe un fragment din marginea unei străchini
(pl. VII, 1, 1a, 2). Decorul interior în general constă
din caneluri fine sau din incizii aşezate pe buză sau
sub margine.
În afară de ceramică au mai fost găsite şi cîteva
unelte de uz casnic, dintre care menţionăm pietre
de măcinat, prîsnele de lut, greutăţi de plasă, două
fragmente din forme de turnat şi două celturi de
bronz. Pe fundul unei gropi, împreună cu fragmente
de vase hallstattiene, a fost găsit un idol zoomorf.
Pietrele de măcinat sînt de formă arhaică ovală, iar
greutăţile de lut sînt piramidale. Fusaiolele de lut
sînt bitronconice sau cu feţe plate.
Cele două fragmente de formă de turnat celturi
sînt făcute din gresie (pl. VIII, 7-8).
3
Istoria României, I, 1960, 113.
97

Zoltán Székely: Lucrări alese
Unul dintre celturi a fost găsit de un ţăran în anul
1957, în timpul aratului în partea sudică a aşezării.
Are gura de înmănuşare dreaptă şi îngroşată; pe
amîndouă feţele este decorat cu linii în relief, aşezate
orizontal, de care atîrnă linii verticale. Tăişul e
lat şi drept. Dimensiunile: lungimea 9 cm, diametrele
interioare ale gurii 3 × 2 cm, adîncitura găurii
de înmănuşare 5,5 cm, lăţimea tăişului 4,8 cm (pl.
VIII, 1).
Celtul celălalt a fost descoperit în şanţul nr.
XI, la adîncimea de 40 cm. Are gura dreaptă şi îngroşată;
fără decor. Patina se păstrează şi are o culoare
verde-albăstruie. Dimensiuni: lungimea 6,5 cm,
diametrele interioare ale gurii 2, 8, 3 cm, adîncitura
găurii de înmănuşare 4,3 cm, lăţimea tăişului 4,1
cm (pl. VIII, 2).
Idolul zoomorf e făcut din lut şi înfăţişează un
cal. Figura animalului e redată cu multă dibăcie. E
înalt de 3 cm (pl. VII, 6).
Formele de vase şi elementele de decor ale materialului
ceramic din aşezarea de la Reci arată aspectul
unui orizont arhaic în dezvoltarea culturii materiale
a primei vîrste a fierului din Transilvania. Tipul de
vas foarte frecvent şi conducător este vasul cu gît
cilindric, cu partea superioară în formă de cupolă,
iar partea inferioară tronconică şi cu fund mic. Acest
tip de vas derivă din formele binecunoscute în culturile
epocii bronzului de pe teritoriul ţării noastre,
Monteoru, Wietenberg, Gîrla Mare etc. Prototipul
cel mai exact al acestui vas îl găsim în vasele mari de
provizii ale culturii Monteoru, 4 şi în urnele funerare
din cultura Gîrla Mare. 5 Varianta cealaltă a acestui
tip de vas, cu pîntec rotunjit, fără brîul puternic reliefat
sub cupolă, are analogii în cultura Wietenberg. 6
Aceste două variante sînt reprezentate de două
vase găsite la Telek, de dimensiuni mai mici, păstrate
fragmentar şi care provin din fondul vechi al muzeului
(pl. III, 3-4).
În afară de aceste vase, tradiţii neîndoielnice ale
culturii Wietenberg arată vasul sferic cu marginea
dreaptă, prevăzut pe umăr cu patru urechiuşe. Acest
tip de vas e foarte frecvent în cultura Wietenberg, precum
şi străchinile cu marginea arcuită cu colţuri trase
în sus. 7 Tot o influenţă a culturii Wietenberg arată şi
ornamentele în benzi umplute cu linii incizate, precum
şi decorul spiralic executat în tehnica exciziei.
4
Istoria României, I, 1953, pl. XV, 1-8; MCA, 1956, 271, fig.
9/1-2.
5
D. Berciu, Catalogul Muzeului arheologic din Turnu Severin,
MCA, I, 1959, pl. XV, 1-8; MCA, II, 1956, 279, fig. 9/1-2.
6
K. Horedt, Die Wietenberg-Kultur, Dacia, N. S., IV, 1960,
fig. 12, A, 27.
7
K. Horedt, op. cit., fig. 12, A, 1-2, 7, 5, 9-10, K, 13-15.
8
În colecţia Muzeului din Braşov se află vase de acest tip provenite
din cimitirul de la Noua (nr. de inv. 221) şi în aşezarea de la
Vasele în formă de sac arată analogii cu vasele de
acest tip cunoscute din aşezările şi din mormintele
culturii Noua. 8
Legătura clară cu ceramica epocii bronzului din
culturile locale arată şi cele trei căni găsite împreună
într-un bordei. Cana cu toartă, prevăzută la vîrf cu
un buton plat, arată un element de decor cunoscut
din cultura Noua. Iar butonul în formă de melc pe
toartă e atestat în stratul de cultură Wietenberg din
aşezarea de la Ciomortan. 9 Cana decorată pe pîntec
cu coaste în relief, aşezate vertical, are analogii în
Verbicioara 10 şi în cultura Ariuşd–Bodrogkeresztúr,
descoperită la Cristur.
Amfora cu două toarte nu are analogie în culturile
locale din epoca bronzului. Acest tip de vas e
cunoscut în R. P. Ungară pe teritoriul de lîngă cotul
Dunării, în grupa Velatitz, din Hallstattul timpuriu;
11 deocamdată e unui din puţinele elemente care
arată legături cu regiunile vestice din Europa Centrală.
Celturile de bronz arată un orizont mai recent,
avînd analogii cu celturile cunoscute din depozitele
de obiecte de bronz de la Zagon, Bancu etc., care
sînt încadrate în grupa Moigrad-Tăutău, în H B. 12
Se pune întrebarea cum se explică această neconcordanţă
cronologică ce există între aspectul ceramicii
şi între tipurile de celturi descoperite în aşezarea de
la Reci?
Partea sud-vestică a terenului e în pantă şi arată
următoarea stratigrafie: sub humusul arat gros, de
25-30 cm, e stratul de cultură de culoare brună, gros
de 30 cm, cu gropi de morminte şi cu groapa bordeiului
nr. 1, sub care urmează solul viu – lut galben.
Din acest fapt reiese că mormintele aparţin nivelului
de jos al aşezării. Pe partea nordică a terenului, în
şanţul IV, stratigrafia se prezintă în modul următor:
sub humusul gros de 20 cm a fost un strat de culoare
neagră-cenuşie, amestecat cu bucăţi de chirpici, gros
de 30-40 cm, aparţinînd culturii Sîntana de Mureş.
Acesta suprapune un strat compact de culoare brună,
gros de 50 cm, sub care se află lutul galben. La o
adîncime de 70 cm, măsurată la suprafaţa pămîntului,
a fost descoperită vatra bordeiului nr. 2, aşezată
în partea superioară a stratului hallstattian. Prin
urmare, nivelul bordeiului arată că acest strat gros,
hallstattian, avea sigur două nivele de locuire.
Peteni (în colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe).
9
MCA, V, 239, pl. IX, 4.
10
D. Benciu, Die Verbicioara-Kultur, Dacia, N. S., V, 1961,
135, fig. 5/6.
11
E. Patek, Koravaskor-kutatásunk néhány problémája, ArhÉrt,
LXXXII/2, 1955, 166, fig. 1/26.
12
M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transilvanien,
Dacia, N. S., VII, 1963, 208-209.
98

Materialul ceramic hallstattian, în cantitate
mare, a fost descoperit pe partea sudică a terenului
care este în pantă. Vasele care arată un vechi orizont,
provin din cele două morminte şi din gropi
care au atins cu fundul lor solul virgin. Bordeiul nr.
2 a fost găsit sub stratul de cenuşă al culturii Sîntana
de Mureş. În bordeie materialul ceramic descoperit
a fost puţin; din fragmente nu s-a putut întregi nici
un vas. Celtul descoperit întîmplător intră perfect în
fragmentul de valvă găsit lîngă vatra bordeiului nr.
2. Acest fapt, precum şi unele indicaţii stratigrafice
menţionate mai sus, ne îndeamnă să acceptăm două
nivele: 1, nivelul I al mormintelor şi al unora din
gropi şi al bordeiului nr. 1; nivelul II pe care-l reprezintă
bordeiul nr. 2.
Materialul ceramic descoperit în morminte şi în
gropi arată aspectul fazei mai vechi a primei vîrste a
fierului; un Hallstatt timpuriu, pe care îl cunoaştem
pentru prima dată în sud-estul Transilvaniei. Formele
ceramice arată o dezvoltare a culturii materiale
hallstattiene pe fond local, din culturile de la sfîrşitul
epocii bronzului, la care au mai contribuit şi elemente
vestice. Stratigrafic nu e încă suficient dovedit
şi un alt nivel, dar pe baza celturilor trebuie să acceptăm
mai multe nivele de dezvoltare, care duc spre
o etapă mai tîrzie ce reprezintă alte aşezări cercetate
în sud-estul Transilvaniei.
2. Aşezarea de la Cernatu
La capătul nordic al comunei Cernatul de Sus
se ridică un bot de deal înalt, avînd pe vîrf un pisc
ridicat ca o şa, care se continuă în corpul masiv al
dealului. Botul de deal, înconjurat de două pîraie, e
situat în direcţia N–S, avînd pe vîrf un platou lat (pl.
I, 2). Laturile platoului spre E, V şi S sînt piezişe, iar
spre N muntele se ridică. E cunoscut sub denumirea
de „Vîrf ascuţit”. În literatura de specialitate nu a
fost încă cunoscut ca punct arheologic.
Pe baza informaţiei primite de la profesorul Paul
Haszmann din comuna Cernatul de Sus, care a cules
fragmente ceramice din acest loc, Muzeul din Sf.
Gheorghe în anul 1961 a făcut un sondaj de verificare,
iar cercetările au fost reluate cu mai mare amploare
în anul 1963 (fig. 2).
Cercetările din anul 1961
Locul aşezării a fost înainte arat, iar în prezent
e păşune. În anul 1961 pe mijlocul terenului a fost
executat un şanţ (şanţul 1) în direcţia E–V, lung
de 10 m, lat de 1 m; s-a săpat pînă la adîncimea de
0,50-0,70 m. Sub humusul gros de 20 cm au fost
descoperite fragmente de vase hallstattiene. Printre
acestea a fost şi un fund profilat, lucrat din pastă
Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
bună la roată, şi un fragment de margine cu butoni,
dintr-un vas făcut cu mîna. Acestea din urmă
aparţin epocii dacice. Perpendicular la capătul
vestic al acestui şanţ, în direcţia N–S a fost executat
un alt şanţ, lung de 17 m (şanţul 2). În acest şanţ a
fost descoperită la adîncimea de 25 cm vatra unui
bordei din prima vîrstă a fierului. Vatra a fost făcută
din pietre aşezate în formă de cerc, în cuprinsul căruia
suprafaţa a fost făţuită şi arsă de foc. Lîngă
vatră au fost găsite fragmente de vase decorate cu
caneluri. La 50 cm de vatră a fost o groapă în formă
de sac, cu gura lată de 1,5 m şi adîncă de 0,80 m.
În groapă au fost fragmente de vase hallstattiene şi
un fragment dintr-o ceaşcă dacică. Lîngă vatră, la
adîncimea de 35 cm, a fost găsită o monedă de argint,
imitaţie barbară.
Un alt şanţ (şanţul 3) a fost executat perpendicular
pe şanţul 2, în direcţia estică. Sub humus, la
adîncimea de 25 cm, au fost găsite fragmente de vase
hallstattiene şi cîteva fragmente de vase dacice făcute
cu mîna. Printre fragmentele de vase hallstattiene
este de menţionat un fragment de vas cu decor, ornamente
executate cu şnurul.
Cercetările din anul 1963
Săpăturile au fost continuate pe porţiunea unde
s-a lucrat în anul 1961. În cele ce urmează, dăm
descrierea cercetărilor în ordinea lor cronologică.
Şanţul nr. 3 a fost continuat spre vest şi au fost
dezvelite în suprafaţă două bordeie care aparţin primei
vîrste a fierului.
Primul bordei are forma dreptunghiulară. Întinderea
lui a fost delimitată de culoarea închisă
a pămîntului: la cele 4 colţuri au fost observate
gropi de pari cu diametrul de 6 cm. Dimensiunile:
3,5 × 3 m, cu axul lung N-V–S-E. Lîngă peretele
sud-vestic a fost vatra avînd la spate o lespede de piatră
aşezată pe muchie. Lipitura vetrei a fost rotundă
şi înconjurată de cîteva pietre. În jurul vetrei au fost
fragmente de vase cu decor canelat, un fragment de
ceaşcă cu toartă, fragmente din marginea unui vas
de formă pătrată (pl. I, 6).
Bordeiul al doilea a fost descoperit la 4 m vest de
bordeiul celălalt. Forma pare că a fost dreptunghiulară,
urmele parilor nu s-au putut stabili. În partea
sudică a bordeiului a fost vatra ovală, arsă, avînd la
margine cîteva piese; diametrele 1,60 × 1 m. Inventarul
bordeiului constă din fragmente de vase de culoare
neagră.
Şanţul nr. 2 a fost prelungit spre nord; aici s-a
descoperit o groapă hallstattiană peste care s-a suprapus
un bordei cu vatră circulară. Groapa a fost
în formă de sac, diametrul gurii de 1,5 m şi adînc de
0,70 m. Gura gropii a fost căptuşită de un strat de
99

Zoltán Székely: Lucrări alese
chirpici ars. În umplutura gropii au fost descoperite
fragmente de vase hallstattiene. La capătul sudic al
acestui şanţ a fost găsită o altă groapă, tot în formă
de sac; diametrul gurii 2 m, adîncimea 1,35 m.
În afara gropii a fost găsit un vas mare cu pîntec
rotunjit, decorat cu caneluri aşezate în ghirlande;
s-a păstrat fragmentar; îi lipseşte partea de sus. În
groapă a fost găsit un mic vas de formă bitronconică,
cu pîntec rotunjit căruia îi lipseşte marginea
(pl. IV, 6).
Perpendicular pe şanţul nr. 2, a fost executat, în
direcţia V–E, şanţul nr. 11; la capătul lui estic a fost
descoperită o vatră circulară înconjurată de lespezi
de piatră, aparţinînd unui bordei hallstattian, probabil
de formă circulară. Lipitura vetrei a fost aşezată
pe o podea de fragmente ceramice. Lîngă vatră
s-a găsit un vas mare, acoperit cu un fund de vas,
precum şi alte fragmente ceramice (pl. IV, 4, 4a, 5).
Lîngă vas, la o adîncime de 0,35 m, a fost găsită o
fibulă de bronz de tip Peschiera (pl. IX, 2).
Perpendicular pe şanţul nr. 11, au fost executate
şanţurile nr. 13 şi nr. 14. În amîndouă şanţurile au
fost găsite cîte o vatră circulară înconjurată de pietre.
Lipitura vetrei, la amîndouă, a fost aşezată pe fragmente
de vase.
Partea nordică a terenului a fost cercetată cu trei
şanţuri (şanţurile nr. 6, 8-9). În şanţul nr. 8 au fost
descoperite resturile unui bordei hallstattian. Terenul
fiind în pantă, stratul de cultură a fost spălat,
încît fragmentele au fost găsite la adîncimea de 19
cm. Forma bordeiului pare că a fost dreptunghiulară.
În partea sud-vestică a aşezării, în şanţul nr. 17,
s-a descoperit la adîncimea de 25 cm un bordei, probabil
de formă rotundă, şi fără urme de pari. Vatra
circulară a fost făcută din lespezi de piatră aşezate
plat, păstrîndu-se la mijloc lipitura de lut ars roşu.
Lîngă vatră au fost găsite fragmente de vase cu pereţi
groşi, decorate cu caneluri, o strachină mică (pl.
IV, 14), un prîsnel de lut (pl. VII, 5, 5a), o lingură
de turnat (pl. VIII, 4), un depozit de unelte şi de
podoabe de fier, bare de fier aşezate una peste alta
(pl. I, 7).
Laturile din E–V şi S ale aşezării au fost cercetate
cu şanţuri (şanţurile nr. 7, 9-10) şi s-a constatat că
pe două părţi, la E şi la V, aşezarea a fost întărită cu
şanţ şi val. La S şi N, terenul fiind ridicat, nu a fost
nevoie să fie întărit.
*
Terenul unde au fost ridicate bordeiele şi gropile,
e sau în pantă, sau ridicat; din această cauză stratul
de cultură a fost destul de subţire. Sub humusul gros
de 20 cm grosimea stratului de cultură de culoare
brun-neagră varia între 10-40 cm şi a fost urmat de
lut galben sau aşezat pe stîncă. Un topor plat de piatră,
cîteva fragmente de vase şi de idoli zoomorfi,
găsite sporadic la fundul stratului de cultură, ne lasă
să bănuim că pe acest loc s-au aşezat prima dată
purtătorii culturii Cucuteni–Ariuşd.
Pe baza observaţiilor făcute, precum şi a materialului
descoperit, s-a constatat că a fost un singur nivel
hallstattian, suprapus de o aþezare din epoca La
Tène. Materialul ceramic dacic a fost în genere foarte
puţin; cîte un fragment de vas dacic a fost găsit
însă pretutindeni printre fragmentele de vase hallstattiene.
Prezenţa fibulelor de fier de tip La Tène la
suprafeţele din şanţurile nr. 2 şi 4 ne îndeamnă să
le atribuim acestea populaţiei dacice de la care s-au
păstrat şi două monede de billon, imitaţii barbare
(Forrer, 339).
Aşezarea de la Cernatu, situată pe creasta unui
munte, întărită cu şanţ şi cu val, a furnizat multe
elemente pe a căror bază putem contura aspectul
culturii materiale a Hallstattului timpuriu din
Transilvania.
Populaţia a locuit în bordeie dreptunghiulare şi
circulare, folosind vetre circulare înconjurate de pietre,
lipitura fiind aşezată la mijloc, pe o podea de
cioburi. Inventarul bordeielor constă din material
ceramic, din unelte de uz casnic, din lut, din bronz
şi din fier, precum şi din obiecte de podoabă. Suprafeţe
arse din şanţul 4, unde au fost găsite bucăţi de
zgură de fier şi bucăţi de var, ne arată că prelucrarea
minereurilor de fier a fost exercitată pe loc, în
aşezare. Iar prezenţa obiectelor de fier dovedeşte că
prelucrarea fierului în această perioadă a fost înfloritoare.
Materialul ceramic, cu excepţia a două vase mari
şi cîtorva vase mai mici, s-a păstrat foarte fragmentar.
Fragmentele păstrate însă arată o destul de mare
varietate a formelor. După pastă şi ardere se pot
deosebi două specii: una arsă negru, bine lustruită şi
decorată cu caneluri, şi o categorie arsă brun-roşcat
şi în general fără decor.
Din prima specie ceramică fac parte următoarele
tipuri de vase:
a) Vasul mare bitronconic, decorat cu caneluri;
are mai multe variante. Una dintre acestea este vasul
găsit în şanţul nr. 11, împreună cu fibula, are gîtul
tronconic, formînd un prag în jurul umărului; partea
de maximă dezvoltare este rotunjită şi decorată
cu benzi de caneluri în ghirlande. Partea inferioară
a vasului este înaltă şi tronconică, avînd fundul foarte
mic. Lipseşte marginea: e înalt de 38 cm (pl. IV,
4). Varianta cealaltă a fost găsită în şanţul nr. 2; îi
lipseşte partea de sus. La acest vas partea de maximă
dezvoltare e puternic rontunjită şi e decorată cu
caneluri în ghirlande (pl. IV, 6). Tot de acest tip este
100

Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
şi vasul mic găsit în groapa şanţului nr. 2. Marginea
lipsă şi fără decor; înălţimea 6 cm (pl. IV, 7).
b) Ceşti. Pe baza fragmentelor se deosebesc două
tipuri. Un tip de ceaşcă înaltă, cu toartă în bandă
sau cu toarte pline. Marginea ceştii, unde se leagă
toarta, e turtită. Varianta cealaltă o reprezintă ceaşca
scundă cu pîntec dezvoltat şi decorat cu caneluri
oblice. Are toarta în bandă cu creasta mediană care
se leagă de marginea turtită a ceştii; pe fund are
umbo.
c) Străchini. S-au păstrat fragmentare; au pereţi
arcuiţi spre interior, cu buza faţetată sau fără decor
şi pe fund cu umbo.
Din specia a doua a ceramicii fac parte următoarele:
a) Vas în formă de sac. S-au păstrat numai fragmentar;
cîteva de dimensiuni mici, cu înălţimea de
6 cm.
b) Ceaşca cu toartă plină. S-a păstrat fragmentar
(pl. IV, 13).
c) Străchini. Exemplare întregi s-au păstrat numai
de dimensiuni mici; au pereţi arcuiţi, iar fundul
e plat sau cu umbo (pl. IV, 11-12, 15). La un
fragment, sub margine se găseşte un buton perforat
vertical. Înălţimea străchinilor variază între 3-4 cm.
În această grupă intră şi strachina descoperită lîngă
vatra bordeiului cu depozitul de unelte de fier şi de
bronz. Marginea e trasă spre interior şi are pe fund
umbo; înălţimea 3 cm, diametrul gurii 6,5 cm (pl.
IV, 14).
d) Vas cu picior. S-a păstrat numai fragmentar.
Ornamentul dominant la ceramică este banda
de caneluri în ghirlande, uneori în jurul unui buton.
Butonul pe vase în general e foarte des întîlnit;
plat la unele vase sau lunguieţ cu suprafaţa canelată.
S-au folosit ornamente de alveole şi impresiuni cu
şnurul. Unele vase, mai ales străchinile, în interior
sînt decorate cu caneluri orizontale sau în formă de
semicerc. Pe un fragment de vas se află ornamentul
canelat, în formă de ramură de brad.
În afară de materialul ceramic, foarte importante
sînt uneltele de uz casnic, precum şi obiectele de podoabă
din bronz şi fier, descoperite în cursul săpăturii
în şanţurile nr. 11 şi 17. În şanţul 17 au fost
descoperite următoarele obiecte:
1. Fibulă de tip Peschiera, cu disc spiralic la picior
(Violinbogenfibeln mit Spiralfussdiskus); este făcută
din sîrmă de bronz, cu secţiunea rotundă, în afară de
discul spiralic unde sîrma are secţiunea rectangulară.
Fibula este de mari dimensiuni şi se caracterizează
prin corpul arcuit, resortul format în afara corpului,
din trei spirale; bucla care formează croşetul este
înaltă, cît corpul fibulei, şi se îngroaşă la arcuirea
superioară; este de asemenea îngroşată sîrma în regiunea
arcuşului. Lungimea: 13,4 cm, înălţimea 3 cm,
grosimea între 0,3-0,5 cm (pl. IX, 4).
2. Cuţit curb de fier; mînerul a fost tăiat la descoperire.
Lama este în formă de semilună, îngustă,
spinarea ridicîndu-se numai spre mîner. Lungimea
21,3 cm, lăţimea 4,3 cm (pl. IX, 7).
3. Daltă de fier, de formă dreptunghiulară, cu
tub de înmănuşare, rotund în secţiune; lungimea
14,8 cm, grosimea între 1,2-2 cm (pl. IX, 3).
4. Topor de fier, cu două aripioare, una lipsă.
Formă foarte înaltă şi îngustă, cu aripioarele aşezate
sus faţă de lungimea lamei. Lungimea 16,6 cm, lăţime
între 2-4 cm, grosimea 0,7 cm (pl. IX, 6).
5. Bară de fier păstrată fragmentar, lungimea
ei actuală e 17,2 cm, lăţimea 2,8 cm, grosimea 0,8
cm.
6. Bară de fier de formă uşor elipsoidală, cu
capetele rotunjite; lungimea 16,6 cm, lăţimea 2 cm,
grosimea 0,5 cm (pl. IX, 5).
7. Bară de fier curbă, fragmentară. Lungimea
14,4 cm, lăţimea 2 cm, grosimea 0,5 cm.
8. Bară de fier; lungimea 16,7 cm, grosimea 0,9
cm.
9. Vîrf de lance din bronz, cu o nervură mediană
puternic reliefată; tubul de înmănuşare are două
găuri pentru fixarea cozii.Frunza lancei este puţin
curbată. Lungimea 12,8 cm (pl. IX, 1).
Lîngă vatră au mai fost găsite într-o grămadă
încă 8 bare de fier, păstrate fragmentar. Exemplarul
cel mai întreg e lung de 14,1 cm, lat de 2,8 cm şi
gros de 0,6 cm.
Toporul de fier bipen are tăişuri înguste, gaura
de înmănuşare e ovală, avînd diametrul de 2,6 cm.
Lungimea 17 cm, lăţimea 4,4-5 cm, grosimea 0,7-
2,6 cm (pl. IX, 8, 8a).
Lîngă vasul din şanţul 11 a fost găsită fibula a
doua, care este de acelaşi tip cu prima. E făcută
din sîrmă cu secţiune rotundă, iar la spirală rectangulară,
groasă între 0,2-0,4 cm. Resortul este în
afară şi format din 5 spirale. Arcuşul este decorat
cu două paranteze unghiulare în centru, avînd de
o parte şi de alta gravate cercuri. Lungimea 8,3 cm
(pl. IX, 2).
Au mai fost găsite prîsnele de lut bitronconice şi
plate şi două discuri care imită roata căruţei. Primul
disc a fost găsit lîngă vatra bordeiului din şanţul nr.
11. Este făcut din piatră şi are pe o faţă gravate 4
spiţe; e gros de 1,1 cm şi lat de 6 cm (pl. VII, 4).
Discul celălalt e din lut; pe amîndouă feţele osia e
puternic reliefată; e lat de 4 cm (pl. VII, 5, 5 a). Lingura
de turnat e făcută din lut, cu mîner tubular. S-a
păstrat fragmentar (pl. VIII, 4).
Din grupa obiectelor de podoabă face parte şi un
fragment de ac cu cap conic făcut din bronz, care
101

Zoltán Székely: Lucrări alese
a fost găsit lîngă vatra din şanţul nr. 13 (pl. VIII,
6); şi o mărgea de lut tubulară găsită lîngă vatra cu
fibula din şanţul nr. 11.
*
Aspectul ceramicii din aşezarea de la Cernatu,
după formele şi ornamentele vaselor, arată o etapă
înaintată de dezvoltare a Hallstattului timpuriu.
Lipsesc formele cele mai timpurii care arată legăturile
cu culturile de la sfîrşitul epocii bronzului. Vasul
mare bitronconic se prezintă numai cu corpul rotunjit
şi numai gîtul şi partea de jos sînt tronconice.
La una din variante şi partea inferioară e rotunjită.
Celelalte tipuri de vase arată tot un stadiu bine dezvoltat
şi prezintă analogii cu tipurile de vas cunoscute
din aşezările hallstattiene de la Mediaş şi de la
Lechinţa de Mureş.
Cele două fibule reprezintă fibula de tip Peschiera,
cunoscută în Europa centrală din ultima perioadă
a epocii bronzului, care mai persistă şi la începutul
primei vîrste a fierului. Analogia cea mai apropiată
pentru ele o găsim în cultura înmormîntărilor tumulare
la Mosonszolnok, 13 în Republica Populară
Ungară. Aparţin variantei cu disc spiralic la picior
şi reprezintă o formă mai evoluată în raport cu cele
cunoscute din Italia din epoca bronzului. 14 sînt de
dimensiuni mari, corpul arcuit şi resortul lăsat în
afară; prezenţa lor arată o lungă durată a dezvoltării
fibulei de tip Peschiera, pînă în Hallstatt timpuriu.
Vîrful de lance de bronz aparţine unui tip cunoscut
din epoca bronzului; persistă pînă în Hallstatt şi
e frecvent în depozitele de bronz din Transilvania. 15
Cuţitul de fier cu lama ridicată spre mîner arată de
asemenea o fază mai tîrzie din prima vîrstă a fierului.
16 Dalta de fier e tot de tipul vechi, cunoscut din
epoca bronzului şi care dăinuie şi în prima vîrstă a
fierului. 17 Toporul plat prevăzut cu două aripioare
este cunoscut de la sfîrşitul epocii bronzului pînă în
perioada mijlocie a Hallstattului. 18 Exemplarul de
la Cernatu este de tip vechi şi are analogie cu cel
descoperit în stratul Troia VII B 2. 19 Toporul bipen
are tot o dezvoltare lungă, din epoca bronzului pînă
în Hallstattul tîrziu. Pe teritoriul ţării noastre sînt
cunoscute exemplarele de la Bîlvăneşti 20 şi Ferigele 21 .
Toporul de la Cernatu, avînd un tăiş mai îngust,
arată o etapă mai veche. Barele de formă alungită,
13
J. Hampel, A bronzkor emlékei Magyarhonban, pl. CLXXXVI,
7.
14
Piccola Guida della Preistoria, 1962, pl. XXXII, 17.
15
I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerBKG, 22, 1933,132-34, fig. 23/4; 24/7.
16
K. Kromer, Das Gräberfeld von Hallstatt, 1959.
17
O. Montelius, Die Chronologie der ältesten Bronzezeit in Nord-
Deutschland und Skandinavien, 1900, 326, pl. V, 18.
18
Piccola Guida...., pl. XXXIV, 32.
19
C. W. Blegen, Troy and the Trojans, 1962.
cu capetele rotunjite, deocamdată sînt necunoscute
în cultura materială a primei vîrste de fier. Probabil
au servit drept mijloc de schimb sau material brut.
Este important de observat că greutatea exemplarelor
întregi este în mod regulat de 50 g.
*
Printre elementele care aduc o contribuţie la încadrarea
cronologică a aşezării, cele mai importante
sînt cele două fibule de tip Peschiera. Pentru prima
dată în ţara noastră, într-un complex arheologic bine
definit, a fost găsit acest tip de fibulă. Fibula de tip
Peschiera determină o perioadă de timp, care se află
între sfîrşitul epocii de bronzului şi începutul primei
vîrste a fierului (Br D - Ha Al). 22 Această perioadă
în Balcani e reprezentată de orizontul cultural Glasinac
IIIa. 23 În Ungaria, cultura mormintelor tumulare
contribuie la dezvoltarea Hallstattului timpuriu;
acestui orizont îi aparţine fibula de la Mosonszolnok.
24 Fibulele de la Cernatu, prin dimensiunile lor
mari, arată o etapă de dezvoltare mai tîrzie ca cea
de la Mosonszolnok. Acest fapt este confirmat şi de
celelalte obiecte de fier, precum şi de aspectul ceramicii
descoperite împreună cu ele. Toate aceste fapte
ne îndeamnă să datăm aşezarea de la Cernatu în
Hallstattul timpuriu, faza B.
Prezenţa zgurii de fier şi a bucăţilor de var, a lingurii
de turnat şi a obiectelor de fier găsite în număr
mare în aşezarea de la Cernatu, pune în altă lumină
începutul metalurgiei fierului şi răspîndirii lui în
ţara noastră. Obiectele de fier au fost descoperite
într-o aşezare care, pe baza fibulei Peschiera de tip
dezvoltat, a fost încadrată prima dată într-un orizont
cultural, în Hallstatt B. Tipurile de unelte arată
legături cu Grecia şi cu Balcanii. Numărul mare al
obiectelor, al barelor precum şi al unor valve de turnat,
arată că prelucrarea fierului în Transilvania era
în plină dezvoltare la nivelul etapei de locuire de la
Cernat-Hallstatt B; ar fi de presupus începuturile
metalurgiei fierului chiar puţin înainte.
În afară de aşezarea de la Cernatu, obiecte de fier
găsite în aşezare se mai cunosc la Porumbenii Mari (în
Transilvania); acolo s-a găsit un fragment de cuţit de
fier; de asemenea în Dobrogea, la Babadag, în stratul
de cultură, care corespunde Hallstattului timpuriu,
faza B (Babadag II), 25 s-au găsit bucăţi de fier.
20
I. Nestor, op. cit., pl. 16, 2.
21
A. Vulpe, Cimitir din epoca fierului la Ferigele, MCA, V,
1959, 360, fig. 6, 4.
22
F. Kőszeghi, Beiträge zur Geschichte der ungarischen Urnenfelderzeit,
ActaArchHung, XII, 170.
23
M. V. Garaşanin, Probleme der Eisenzeit auf der Balkan, Atti
del VI Congresso Internazionale della scienze preistoriche e protostoriche,
I, 180 şi urm.
24
F. Kőszeghi, op. cit., 178-181.
102

În privinţa căii de pătrundere şi de difuzare a
noului metal în Transilvania, credeam că în primul
rînd Grecia şi Asia Mică au avut un rol hotărîtor.
Acest fapt este atestat de descoperirea obiectelor de
fier, care arată legături cu aceste regiuni. Cimerienii
numai într-o perioadă mai tîrzie au putut contribui
la îmbogăţirea formelor şi la dezvoltarea metalurgiei
fierului. 26 Datarea anterioară apariţiei cimerienilor,
pe care o atribuim descoperirilor prezentate aici, este
întărită şi de lipsa obiectelor de harnaşamente, piese
care sînt caracteristice pentru orizontul cultural
cimerian.
3. Porumbenii Mari
25
S. Morintz, Quelques problème concernant la période ancienne
du Hallstatt au bas-Danube à la lumière des fouilles de
Babadag, Dacia, N. S., VIII, 1964, 118.
26
D. Berciu, Este şi o cale cimeriană în difuzarea metalurgiei
Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
La est de comuna Porumbenii Mari, la confluenţa
pîrîului Vágás cu rîul Tîrnava Mare, se ridică
un platou cunoscut sub denumirea de „Cetate” (pl.
I, 3). Pe acest loc au fost descoperite fragmente de
vase groase chiar în secolul trecut şi în literatura
de specialitate a fost ţinut în evidenţă ca locul unei
aşezări hallstattiene. 27
Terenul este proprietatea C. A. „Steagul Roşu”
din comună şi a fost arat între anii 1953-1956 cu
tractorul. Pe terenul arat au ieşit la iveală resturile
de bordeie, în formă de pete mari, negre, amestecat
cu fragmente de vase, oase şi bucăţi de chirpici.
Acest fapt a atras atenţia lui István Molnár, directorul
Muzeului din Cristur, care, în colaborare cu
Muzeul din Sf. Gheorghe, a întreprins un sondaj de
verificare şi de salvare. În continuare, dăm descrierea
rezultatelor obţinute în cursul săpăturilor executate
în anii 1956-1957. 28
Platoul întreg este împărţit în două părţi, printrun
drum de cîmp, care îl străbate în direcţia N–S.
Şanţurile au fost executate în partea vestică a terenului,
la stînga de drum, partea cealaltă fiind semănată.
În anul 1956 a fost tras numai un şanţ de verificare
în direcţia E–V. În anul 1957 lucrările au fost reluate
şi au fost făcute şapte şanţuri, dintre care şanţurile
I-IV au secţionat terenul în direcţia N–S, iar V-VII,
executate perpendicular pe acestea, în direcţia E–V
(fig. 3). În cursul săpăturii, în şanţuri au fost descoperite
resturile a 12 bordeie dintre care numai la
un singur bordei s-a putut delimita întinderea. La
celelalte 11 bordeie s-au păstrat numai suprafeţe arse
roşu, de formă circulară, acoperite cu cărbune; acestea
sînt resturile vetrelor din bordeie, de pe terenul
aşezat în pantă, de unde stratul de cultură a fost în
parte spălat. Terenul a arătat următoarea stratigrafie:
peste lutul galben a fost un strat de cultură gros
de 30 cm, acoperit de stratul arabil gros de 20 cm.
Suprafaţa terenului a fost deranjată, fierul plugului
atingînd stratul de cultură, din care a scos la suprafaţă
fragmente ceramice. Întinderea bordeiului aşezat
spre marginea terasei (BL) a fost delimitată de
culoarea neagră a umpluturii gropii bordeiului, în
care se aflau amestecate cu fragmente de vase, bucăţi
de chirpici, oase de animale. Forma bordeiului a fost
ovală, cu diametrele 5 × 3,5 m; axul lung N-V–S-
E. În partea nord-vestică a bordeiului a fost o vatră
circulară cu suprafaţa făţuită şi înconjurată de cîteva
pietre. Diametrul vetrei este de 1 m. În jurul ei au
fost scoici de rîu, oase de animale şi cîteva fragmente
de vase. Inventarul bordeiului constă mai ales din
fragmente de vase (fig. 4).
Din celelalte bordeie s-au păstrat numai resturile
de vetre, deranjate de fierul plugului. În stare mai
bună a fost păstrată vatra cu gardina din bordeiul
nr. 9.
Materialul ceramic s-a păstrat foarte fragmentar.
Cele mai numeroase sînt fragmentele din vase mari
cu pereţi groşi, arse negru şi decorate cu caneluri.
Din această categorie de vase nu s-a putut întregi
nici unul. Tipul lor este acela al unui vas mai mic,
înalt de 19,5 cm. Vasul are gît cilindric, pîntec bombat
şi fund plat. Este decorat cu caneluri în formă de
ghirlande; îi lipseşte marginea (pl. VI, fig. 3). Tot de
acelaşi tip sînt încă două vase întregite parţial. Unul
e înalt de 25,5 cm (pl. VI, fig. 1), iar celălalt de 9 cm
(pl. VI, 2). Din vasele cu picior s-au păstrat numai
părţile de jos la trei vase care au dimensiuni de 18,5
cm, 8,5cm, 6,5 cm (pl. VI, fig. 6, 9, 18). Tipul de vas
în formă de sac cu 4 butoni sub margine, e reprezentat
de două exemplare. Primul vas are butoni plaţi,
înălţimea de 15,5 cm (pl. VI, fig. 5), celălalt e mai
mic şi cu butoni ascuţiţi, înalt de 5,8 cm (pl. VI, fig.
20). Forme variate au străchinile. Acestea sînt făcute
din pastă bună arsă negru, cu pereţii subţiri, sau din
pastă bună arsă brun, cu pereţii mai groşi. În prima
categorie intră o strachină cu buza răsfrîntă în afară,
cu umărul profilat şi cu umbo pe fund. În interior e
decorată cu caneluri semicirculare şi cu proeminenţe
care imită niturile de la vasele de metal. E înaltă de
4,5 cm (pl. VI, fig. 4, 10). O altă variantă de strachină
cu pereţii arcuiţi spre interior are un umbo pe fund
(pl. VI, 13-14). Străchinile cu pereţi groşi au marginea
răsfrîntă în afară, umăr arcuit, umbo pe fund;
înalt de 4,5 cm şi 7 cm (pl. VI, fig. 11, 15). Strachină
cu patru colţuri, trase din margine, umărul e arcuit
fierului? SCIV, XIV/2, 1963, 399, n. 1, 4.
27
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, nr. 31.
28
Un raport preliminar a apărut în MCA, VI, 1959, 194.
103

Zoltán Székely: Lucrări alese
şi cu umbo pe fund (pl. VI, fig. 12). Pe umăr e decorată
cu 8 proeminenţe aşezate cîte două.
Ceaşca cu toarte e reprezentată prin două tipuri.
Primul e cu gura ovală, cu o toartă cu platformă şi
cu fund în umbo, înalt de 4 cm (pl. VI, fig. 16). Ceaşca
cealaltă are marginea uşor răsfrîntă în afară, cu
pîntec arcuit şi cu fund plat; sub margine e o toartă
plină. Înălţimea 4 cm, diametrul buzei 4,5 cm,
al fundului 1,7 cm (pl. VI, fig. 22). Fragmentar s-a
păstrat şi un pahar cu peretele gros de 0,5 cm, cu
buza răsfrîntă în afară, cu corpul zvelt şi cu fund
plat. Pe umăr e decorat cu benzi de caneluri aşezate
în ghirlande (pl. VI, fig. 8). Un vas mare are marginea
răsfrîntă în afară şi pîntec foarte bombat (pl. VI,
fig. 7). Sînt numeroase vase miniaturi, înălţimea lor
variind între 3 şi 4 cm. Au diferite forme şi sînt fără
decor. A fost găsit şi un capac cu buton. (pl. VI, fig.
17, 19, 21, 23.)
Decorul vaselor e alcătuit în general din caneluri
care cîteodată sînt asociate cu şiruri de proeminenţe.
Se mai întîlneşte şi ornamentul în formă de S şi în
triunghiuri, apăsat cu şnurul (pl. V, 1) sau benzi de
linii în val (pl. V, 3).
Unelte de uz casnic au fost puţine. Printre acestea
menţionăm un prîsnel de lut, un cuţit de fier păstrat
foarte prost, găsit în vatra nr. 9, greutăţi de plasă de
formă piramidală şi foarte multe pietre de măcinat
în formă ovală.
De pe teritoriul comunei Porumbenii Mari se află
în colecţia Muzeului din Cluj, sub nr. inv. IV/2590,
un vîrf de lance de bronz, iar sub nr. inv. 10062-
63 două celturi de bronz. 29 În colecţia Muzeului din
Sf. Gheorghe, tot din comuna Porumbenii Mari, a
ajuns un al treilea celt de bronz (nr. inv. 27/1891)
(pl. VIII, 3).
Celtul e cu plisc, cu corp şi secţiune ovală. Marginea
gurii de înmănuşare este uşor îngroşată şi înclinată
spre exterior. Celtul e fără decor. Dimensiunile:
lungimea de la plisc la tăiş 12 cm, lungimea de
la vîrful toartei la tăiş 11 cm, diametrele gurii de înmănuşare
4,2 × 3 cm, lăţimea tăişului 4,6 cm, adîncimea
gurii de înmănuşare 7 cm, grosimea peretelui
0,6 cm. Foarte probabil că aceste obiecte de bronz
provin din aşezarea hallstattiană de la „Cetate”.
În urma săpăturii s-a putut constata că aşezarea
de la „Cetate” din comuna Porumbenii Mari e unitară,
are un singur nivel de locuire. Stratul de cultură
este subţire şi arată că viaţa în aşezare a fost destul de
scurtă. Pe marginea sudică a platoului aşezarea a fost
întărită cu un şanţ. Prin urmare, aşezarea aparţine
grupei aşezărilor hallstattiene fortificate din Transilvania.
Forma de locuire e bordeiul, de formă ovală.
Pe bucăţile de chirpici arse la roşu s-au păstrat amprentele
parilor şi nuielelor din construcţia pereţilor
şi acoperişului.
Vatra aşezată fie în colţ, fie în mijlocul bordeiului,
a fost făcută din lut cu o gardină. Ocupaţia populaţiei,
în afară de vînat şi pescuit, a fost creşterea
vitelor şi agricultura. Faptul este dovedit de numeroase
oase de animale, precum şi de pietrele de măcinat.
În afară de prelucrarea bronzului au cunoscut
şi fierul; dovada este făcută de fragmentul de cuţit de
fier găsit în vatră.
Pentru încadrarea cronologică a aşezării ne stau
la dispoziţie: cele trei celturi de bronz, vîrful de lance
de bronz – dacă provin din aşezare – şi materialul
ceramic furnizat de săpătură. Celturile şi vîrful
de lance, care se află la Cluj, sînt încadrate de M.
Rusu în etapa timpurie a primei vîrste a fierului din
Transilvania, în grupa depozitelor de la Moigrad-
Tăutău. 30 Exemplarul, care se află în colecţia Muzeului
din Sf. Gheorghe, se poate înşira tot în această
grupă, fiindcă acest tip de celt apare foarte timpuriu,
la sfîrşitul epocii bronzului şi persistă în tot cursul
primei vîrste a fierului. Ceramica arată aspectul unei
faze în care sînt reprezentate tipurile de vase, care se
găsesc în tot cursul Hallstattului dezvoltat din Transilvania.
Unele vase ca strachina cu margine lobată
arată persistenţa ei din epoca bronzului; din cultura
Wietenberg pînă în etapa destul de tîrzie a primei
vîrste a fierului. Tipurile de vase arată analogii cu
cele cunoscute din aşezările de la Lechinţa de Mureş
şi de la Mediaş. Pe baza materialului ceramic considerăm
aşezarea de la Porumbenii Mari contemporană
cu aceste două aşezări, încadrînd-o în faza mai
dezvoltată a Hallstattului timpuriu.
Concluzii generale
Descoperirea acestor trei aşezări hallstattiene în
colţul sud-estic al Transilvaniei au îmbogăţit mult
cunoştinţele noastre despre intervalul de timp de la
sfîrşitul epocii bronzului şi pînă la începutul primei
vîrste a fierului. (Perioada era aproape necunoscută
şi necercetată.)
În urma cercetărilor executate în cele trei aşezări
mai sus-menţionate, s-a dovedit că epoca hallstattiană
din Transilvania s-a dezvoltat pe fond local,
pe baza culturilor de la sfîrşitul epocii bronzului, cu
contribuţia unor curente venite din sud, din Grecia
şi din regiunile vestice ale Europei Centrale. Cu toate
că legătura directă cu epoca bronzului nu s-a găsit
încă, totuşi au fost stabilite unele elemente de bază
ale fondului local din epoca bronzului, precum şi
curentele culturale sub a căror înfluenţă s-a dezvoltat
Hallstattul în Transilvania.
29
M. Roska, op. cit., nr. 31, 149, fig. 233.
30
Istoria României, I, 1960, 148; M. Rusu, op. cit., 208-209.
104

Fapt important este că s-a stabilit primul orizont
cultural (Reci, nivelul I) din Hallstattul timpuriu,
precum şi o altă etapă de dezvoltare, pe care o reprezintă
orizontul Mediaş–Porumbenii Mari, Cernatu–Babadag
II (Ha B).
De importanţă deosebită este de asemenea că s-au
putut obţine date noi asupra începutului metalurgiei
fierului şi s-au putut aduce contribuţii însemnate la
Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
stabilirea căii de pătrundere şi de difuzare a fierului
în ţara noastră. În afară de aceste rezultate au
mai rămas multe probleme nerezolvate printre care
şi stabilirea legăturii Hallstattului timpuriu cu cel
mijlociu; caracterul restrîns însă al cercetărilor, nu a
putut permite rezolvarea în întregime a problemelor
Hallstattului timpuriu în Transilvania.
105

Zoltán Székely: Lucrări alese
MORMÎNTUL SCITIC DE LA SF. GHEORGHE
(RAI. SF. GHEORGHE, REGIUNEA AUTONOMĂ MAGHIARĂ)
Cu prilejul instalării unor apeducte într-o uliţă
nouă, numită str. Umbrei, în vara anului 1958 s-au
descoperit mai multe mărgele colorate şi verigi de
bronz.
Direcţiunea Muzeului regional Sf. Gheorghe,
fiind sesizată, a întreprins o săpătură de salvare.
Pe terenul unde s-a făcut descoperirea şi care se
află pe panta unui deal (fig. 1), a fost săpat un şanţ
lung de 200 m, care a fost continuat înspre sud, pînă
la pavajul străzii K. Marx, iar pe locul mormîntului
a fost deschisă o suprafaţă de 5 × 4 m. Nici un obiect
nu a fost găsit în situ. Prin urmare, pentru aşezarea
scheletului şi a inventarului în mormînt putem cita
numai spusele muncitorului Ferenc Pilbáth şi ale
locuitorului János Nyilas, în apropierea terenului
căruia s-a făcut descoperirea. Din schelet au rămas
numai dinţii, descoperiţi în partea nordică a şanţului,
unde au fost descoperite mărgelele şi celelalte
obiecte. S-a putut constata că orientarea scheletului
– care aparţinea probabil unei fete – a fost N-E–S-V.
Adîncimea gropii a fost de 0,60; după cît s-a putut
observa, ea a fost ovală, cu fundul uşor albiat, avînd
dimensiunile de 2 × 1 m.
Pămîntul a fost cercetat cu mare grijă şi astfel
au fost descoperite cîteva mărgele, o aplică de bronz
în formă de cerb şi o brăţară de bronz. Adăugîndu-se
şi obiectele găsite de Pilbáth și Nyilas – care
au fost achiziţionate pentru Muzeul Sf. Gheorghe
– inventarul mormîntului constă din următoarele:
1, mărgele de pastă de sticlă, ornamentate cu ochiuri
în diferite mărimi; cîteva sînt de culoare albastră;
2, o perlă de sticlă verzuie; 3, un disc mic de grafit,
perforat şi decorat cu şase alveole pe una din feţe;
4, o perlă ovoidă de chihlimbar; 5, patru brăţări de
bronz; 6, o verigă mare de bronz, avînd pe marginea
ei şase verigi mai mici; 7, două bucăţi de bară de fier;
8, o fibulă; 9, o aplică de bronz în formă de cerb; 10,
un nasture de bronz; 11, un inel de buclă din bronz;
12, o verigă de bronz; 13, resturi de spirale şi de plăci
de bronz. Vase nu s-au găsit.
Dăm aici descrierea obiectelor care formau inventarul
mormîntului.
1. Mărgele (fig. 3). Acestea sunt:
a) Mărgele de pastă ornamentate cu ochiuri, colorate
în galben, alb şi albastru. Dintre acestea, 36
de bucăţi întregi şi cinci fragmentare sînt cu două
rînduri de ochiuri şi au dimensiuni între 31 × 19
mm şi 9 × 8 mm (fig. 3/6). Una este tubulară. Cu un
singur rînd de ochiuri sînt 31 de bucăţi cu dimensiuni
între 24 × 17 mm şi 10 × 5 mm (fig. 3/7).
b) În afară de acestea, zece mărgele mai mici sînt
colorate pe fond verzui cu ochiuri duble de culoare
albă şi albastră (fig. 3/5). O mărgea, păstrată fragmentar,
e de culoare neagră şi ornamentată cu ochiuri
albe, iar şase mărgele mici, dintre care una mai mare,
sînt de culoare albastră. O singură mărgea de culoare
albastră e ornamentată în culoare albă cu zig-zaguri;
la aceasta cei doi poli sînt şlefuiţi. O mărgea mică
de culoare galbenă este prevăzută cu mici puncte împunse.
c) În afară de mărgelele descrise mai sus, s-a mai
găsit o mărgea de sticlă cu suprafaţa crestată şi cu dimensiunile
de 12 × 15 mm (fig. 3/4), una de chihlimbar
de formă ovoidă (fig. 3/3) şi un mic disc de grafit
perforat, avînd dimensiunile de 21 × 11 mm. Pe o
faţă a discului se află şase puncte incizate (fig. 3/2).
2. Brăţări de diferite tipuri:
a) Brăţară de bronz cu capetele petrecute, de secţiune
rotundă; suprafaţa externă este crestată vertical.
Are o formă ovală, cu dimensiunile de 7,9 × 7
cm, grosimea barei fiind de 6 mm (fig. 4/3, 3a şi fig.
2/5).
b) Brăţară de bronz cu capetele deschise; la suprafaţă
e ornamentată cu linii crestate vertical, care se
repetă după un mic spaţiu lăsat neornamentat.
Forma e ovală, bara de secţiune rotundă, dimensiunile
de 6,8 × 6,3 cm. Grosimea barei e de 6 mm
(fig. 4/2, 2a şi fig. 2/2).
c) Brăţară de bronz, cu capetele deschise şi secţiunea
rotundă, ornamentată prin crestături verticale,
care se repetă după un spaţiu liber. Are forma ovală,
cu dimensiunile de 6,6 × 6,2 cm, grosimea barei fiind
de 5 mm. Pe partea de jos sînt lipite resturi de
fier (fig. 4/1, 1a şi fig. 2/4).
* SCIV, XI/2, 1960, 373-381. (Cu rezumat în limba rusă şi în
limba franceză.)
106

d) Brăţară de bronz, cu capetele deschise, făcută
din bandă plată; are o formă rotundă, cu dimensiunile
de 6,1 × 6,3 cm; grosimea barei e de 5 mm (fig.
4/4 şi fig. 2/3).
3. Verigă de bronz, cu diametrul de 6,1 cm măsurat
pe dinafară; are pe margine şase verigi mai
mici. Una dintre acestea a fost ruptă de către descoperitor,
dar s-a păstrat (fig. 5/2).
4. Două bucăţi de bară de fier; sînt probabil părţi
dintr-o bucată de fier cu o grosime de 1 cm (fig. 4/5).
5. Arcul unei fibule de bronz, cu spirală la amîndouă
capete; acul lipseşte. Fragmentul are o lungime
de 6,2 cm; firul este gros de 3 mm (fig. 5/1).
6. Aplică de bronz, reprezentînd un cerb culcat
cu capul întors înapoi şi cu picioarele trase sub
corp. Coarnele sînt reprezentate printr-o semilună,
în forma unui scut grecesc (pelte). Urechea e ovală,
iar ochiul redat printr-un cerc incizat. Pulpele sînt
accentuate prin relief. Pe dos se află o ureche care
servea pentru fixarea obiectului. Dimensiunile aplicii
sunt: 2,4 × 2,7 cm, cu o grosime de 3 mm (fig.
2/1 şi fig. 3/1, 1a).
7. Nasture de bronz, cu o gaură provenind dintro
greşeală de turnare; este prevăzut cu o ureche şi are
diametrul de 3,1 cm (fig. 5/5, 5a).
8. Inel de buclă de bronz, cu capetele conice; mărimea
este de 2,1 cm (fig. 5/6).
9. Verigă de bronz de formă ovală, din bară cu
secţiune rotundă. Diametrul este de 36 × 35 mm;
grosimea barei de 5 mm (fig. 5/7).
10. Spirale de bronz şi bucăţi de plăci de bronz;
sînt lucrate dintr-o placă cu o grosime de 3 mm. O
bucată de placă de bronz, după restul unui nit, pare
a fi fost fixată pe un obiect de piele sau de lemn (fig.
5/3-4d).
Analogii pentru inventarul mormîntului de la Sf.
Gheorghe, afară de cele cunoscute din Transilvania,
se găsesc în cimitirul hallstattian de Szentes-Vekerzug
în R. P. Ungară.
Mărgelele de pastă ornamentate cu ochiuri sînt
cunoscute din inventarele mormintelor nr. 34, 35 de
la Szentes-Vekerzug. 1 Tot în aceste cimitire au mai
fost găsite şi mărgele de sticlă cu suprafaţa crestată,
Mormîntul scitic de la Sf. Gheorghe (rai. Sf. Gheorghe, Regiunea Autonomă Maghiară)
ca şi în mormîntul de la Sf. Gheorghe. Mărgelele de
chihlimbar sînt cunoscute din cimitirul de la Tiszalök-Vásárhalom.
2
Brăţara cu capetele încălecate şi ornamentată cu
crestături verticale, cu secţiunea rotundă, precum
şi cele cu capetele deschise, figurează tot în materialul
mormintelor nr. 39, 63, 147 din cimitirul de la
Szentes-Vekerzug. 3 Acest tip de brăţară, cu capetele
deschise, confecţionat din bară plată neornamentată,
cu secţiune ovală, precum şi cel făcut din fier,
se găsesc de asemenea în inventarul acestui cimitir. 4
Inelul de buclă de bronz, cu capetele conice şi spiralele
de bronz, sînt cunoscute şi din descoperirile din
Transilvania 5 şi din mai multe morminte ale cimitirului
de la Szentes-Vekerzug. 6
Prin fibulă, analogia cea mai exactă o găsim în
Transilvania, în fibula din mormîntul scitic de la
Proştea Mică; 7 dar ea este cunoscută şi din cimitirul
de la Szentes-Vekerzug. 8 Acestea din urmă sînt
prevăzute cu placă la picior, ca şi cea de la Tîrgu
Mureş, 9 şi reprezintă un tip mai vechi ca exemplarul
nostru.
Veriga de bronz, avînd de obicei pe margine patru
ineluşe – în timp ce la exemplarul nostru sînt
şase –, este cunoscută din mormintele aşa-zise „scitice”
descoperite în Transilvania la Aiud, 10 la Simeria,
11 şi din R. P Ungaria din cimitirele de la Nyíregyháza-Vágóhíd
şi Tiszalök-Vásárhalom. 12 Aplica
de bronz, reprezentînd un cerb culcat, este deocamdată
singura piesă de acest fel cunoscută în Transilvania.
Din punct de vedere al concepţiei artistice şi
al prelucrării stilistice ea prezintă analogii cu cerbii
de aur descoperiţi în mormintele de incineraţie de
la Zöldhalompuszta şi Tápiószentmárton, 13 în R. P.
Ungară. Unele caracteristici de stil ale aplicii, ca prelucrarea
ochiului şi reprezentarea figurii cerbului, cu
linii accentuate, arată multe asemănări cu figurile
de leu de pe mînerul sabiei găsite la Dobolii de Jos. 14
Deosebirile, ce se constată între aplicile de cerb descoperite
în R. P. Ungară şi cerbul la Sf. Gheorghe,
se datorează şi procedeurilor diferite de lucrare a lor.
Piesele din Ungaria au fost ciocănite din placă de
aur, iar cea de la Sf. Gheorghe a fost turnată.
1
M. Párducz, Le Cimetière hallstattien de Szentes-Vekerzug, II,
ActaArchHung, 4, 1954, pl. X, 13-15, 16; pl. XI, 1-23, 33, 35.
2
A. Bottyán, Szkíták a Magyar Alföldön (RégFüz, 1), 1955, pl.
III, 26.
3
M. Párducz, op. cit., II, 1954, pl. XII, 4-5; pl. XIX, 4-5; ibidem,
III, 1955, pl. XI/2.
4
Ibidem, II, 1954, pl. XIV, 6; ibidem, III, 1955, pl. III, 5 şi pl.
XIX, 12.
5
M. Roska, Skytha sírok Piskiről, Dolg, IV, 1913, fig. 6, 17,
19.
6
M. Párducz, op. cit., III, pl. II, 9-24; pl. III, 19-20.
7
M. Roska, Der Bestand der skythischen Altertümer Siebenbürgens,
Eurasia Septemtrionalis Antiqua, XI, 1937, 175, fig. 13 d.
8
M. Párducz, op. cit., II, 1954, pl. XVII, 3 şi XIX, 17.
9
I. Kovács, A marosvásárhelyi őskori telep, skytha és népvándorláskori
temető, Dolg, VI, 1915, fig. 30/15a-c.
10
M. Roska, op. cit., fig. 23/4.
11
M. Roska, Skytha sírok Piskiről, Dolg, IV, 1913, fig. 2/1.
12
A. Bottyán, op. cit., pl. III, 18-28.
13
N. Fettich, A tápiószentmártoni aranyszarvas, ArchÉrt, XLI,
1927, 138-145; Idem, A zöldhalompusztai szkíta lelet (ArchHung,
III), 1928.
14
N. Fettich, Az aldobolyi kard koráról, în Emlékkönyv a Székely
Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 352, fig. 1.
107

Zoltán Székely: Lucrări alese
Prototipul acestei aplici trebuie să fie căutat în
aria civilizaţiei greceşti, fapt dovedit şi de reprezentarea
coarnelor printr-o pelte, scut ionic cunoscut
din lumea grecească. Materialul aplicii diferă de
materialul celorlalte obiecte de bronz descoperite
în mormînt; prin urmare se poate presupune că
aplica nu este un produs local, ci un import grecesc
dintr-un oraş de pe litoralul Mării Negre, probabil
din Olbia.
Deşi obiectele n-au putut fi studiate în situ în
mormînt, totuşi inventarul descoperit contribuie
mult la lărgirea cunoştinţelor noastre referitoare la
cultura materială aşa-zisă „scitică” din Transilvania.
Mărgelele de pastă cu ochiuri, precum şi cea de
sticlă, sînt produse greceşti ca şi aplica de cerb; restul
inventarului este de origine locală. Prototipurile
podoabelor de bronz se găsesc în cultura locală din
prima vîrstă a fierului (Hallstatt). Acest fapt este
dovedit de brăţările de bronz şi de fibulă, care sînt
obiecte tipice din prima vîrstă a fierului din Europa
Centrală. Veriga de bronz cu ineluşe pe margine
arată, după Meliukova, o influenţă celtică din perioada
timpurie, ca şi brăţările crestate 15 . După părerea
noastră, aceste obiecte îşi au prototipurile tot în
cultura locală hallstattiană, după cum dovedesc depozitele
de bronz din Transilvania, care se datează
din prima vîrstă a fierului.
Aplica de cerb, descoperită într-un mormînt feminin
de inhumaţie, arată că acest obiect a fost întrebuinţat
nu numai ca aplică de scut, 16 după cum se
presupune despre cele găsite în mormintele de incineraţie
din Ungaria, dar probabil indică şi starea
socială. Părerea cercetătoarei sovietice Meliukova, că
aplica de aur în formă de cerb de la Zöldhalompuszta
nu este o lucrare scitică, ci numai inspirată din
arta scitică, se poate accepta şi pentru cerbul găsit la
Sf. Gheorghe. 17
În mormînt nu s-au găsit vase. Inventarul nu
conţine însă nici un obiect despre care să se poată
afirma cu siguranţă că este de origine scitică. O parte
din inventar este de factură grecească, iar restul
aparţine culturii materiale a populaţiei locale băştinaşe
din prima vîrstă a fierului. Acest inventar este
cunoscut şi din R. P. Ungară, din cimitirul de la
Szentes-Vekerzug. Legăturile ce există între descoperirile
aşa-zise „scitice” din Transilvania şi cele
din cimitirul de Szentes-Vekerzug au fost observate
şi de alţi cercetători. Iar ultimele cercetări executate
de Párducz la Szentes-Vekerzug au dovedit şi
mai pregnant legăturile culturale ce au existat între
Transilvania şi cîmpia ungară. 18 Singura deosebire
este numai că în R. P. Ungară acest inventar se găseşte
şi în morminte de incineraţie şi în cele de inhumaţie.
În Transilvania însă sînt cunoscute numai
morminte de inhumaţie şi nici înmormîntări cu cai
nu sînt pînă în prezent atestate, cum crede Párducz.
István Kovács crede, pe baza mormintelor de la Tg.
Mureş, că este vorba de o cultură locală izolată. 19
Săpăturile executate la Cristeşti 20 au dovedit că descoperirile
din Transilvania, cu aspect scitic, aparţin
unei culturi ale căror urme se găsesc pe tot teritoriul
Transilvaniei. Această cultură, în care elementele
locale sînt dominante, reflectă şi o influenţă grecoscitică.
Caracterul comun al inventarelor mormintelor
din Transilvania cu cele din Ungaria arată că
această cultură a fost răspîndită pe un teritoriu destul
de vast, cuprinzînd şi Podolia de vest. 21 Fiecare
teritoriu are baza lui cultura locală, în Transilvania
ca şi în Ungaria Hallstatt tîrziu, iar în Polonia cultura
Wysocko. Diferitele aspecte ale acestei culturi
pe teritoriul respectiv derivă din cultura locală şi din
compoziţia culturii băştinaţe. În Ungaria se pare că
în această epocă populaţia nu era unitară din punct
de vedere etnic, după cum reiese şi din folosirea celor
două rituri de înmomîntare. 22 În Transilvania ritul
de înmormîntare al inhumaţiei, precum şi ceramica
arată că populaţia nu era stratificată şi că era aceeaşi
ca şi populaţia locală de la sfîrşitul primei vîrste a
fierului.
Deocamdată nu suntem în stare să stabilim cu
siguranţă dacă a fost numai o influenţă de cultură
sau au existat şi legături etnice cu sciţii. Însă descoperirile
aşa-zise „scitice” din Transilvania, printre
care şi cea de la Sf. Gheorghe, nu pot fi atribuite
sciţilor, ci populaţiei locale influenţate de cultura
scitică. Acest fapt e dovedit şi de ultimele cercetări
sovietice 23 şi române, 24 care arată că în Transilvania
cultura aşa-zisă „scitică” e un rezultat al influenţei şi
nu al prezenţei sciţilor.
Mormîntul de la Sf. Gheorghe se poate data, pe
baza inventarului de caracter hallstattian, în secolele
VI-V î. e. n.
15
A. I. Meliukova, K voprosu o pamiatnikah skitskoi kulturî na
territorii Srednei Evropî, Sovetskaia arheologia, XII, 1955, 248-
249.
16
N. Fettich, A garcsinovoi szkíta lelet (ArchHung, XV), 1934, 30.
17
A. I. Meliukova, op. cit., 248.
18
M. Párducz, Szkítakori kutatásunk újabb eredményei, ArchÉrt,
LXXXII/2, 1955, 160.
19
I. Kovács, op. cit., 270.
20
Z. Székely, Cercetări arheologice în Regiunea Autonomă Maghiară,
MCA, VI, 191.
21
T. Sulimirski, Scytowie na Zachodnem Podolu, 1936, 119-
120.
22
M. Párducz, op. cit., 159.
23
A. I. Meliukova, op. cit.
24
D. Popescu, Problema sciţilor din Transilvania în opera lui
Vasile Pârvan, SCIV, IX/1, 1958, 31-32.
108

Contribuţii la cultura dacilor în a doua epocă a fierului
CONTRIBUŢII LA CULTURA DACILOR
ÎN A DOUA EPOCĂ A FIERULUI
Contribuţii la cultura dacilor
în a doua epocă a fierului
În teritoriul Regiunii Autonome Maghiare în
ultimul timp au fost descoperite două tezaure de
argint, care aparţin culturii materiale a populaţiei
dacice care în cursul epocii La Tène-ului a locuit în
aceste părţi ale Transilvaniei.
Primul tezaur a fost descoperit într-o aşezare dacică
la Surcea (rai. Tg. Secuiesc), iar celălalt a fost
găsit intr-o oală de lut, în anul 1953, la cariera de
piatră de la Sîncrăieni (rai. Ciuc).
Tezaurul de la Surcea e compus din următoarele
obiecte:
1) Un disc oval, care reprezintă un călăreţ cu o
pasăre şi cu un cîine;
2) un disc rotund reprezentînd un animal înaripat
(grifon);
3) patru baze de cupe.
Toate aceste obiecte sunt fabricate din placă de
argint aurită.
4) Şase matriţe de fier;
5) o bară de argint ca material brut;
6) diferite vase de lut, printre care sunt o ceaşcă
cu toartă, la fund decorată cu „omphalos”, o oală
decorată cu butoni, o ceaşcă (fumegătoare) şi fragmente
de vase cu suport.
Modul de prelucrare al obiectelor de argint cu
figuri reliefate şi ornamentele decorative (puncte,
cercuri, triunghiuri, flori stilizate), pe lîngă influenţa
culturilor din epoca bronzului şi a primei vîrste a
fierului, arată o puternică influenţă greco-scitică.
Figura călăreţului în discul oval pare că are să
reprezinte pe cavalerul trac, adorat de traci. Iar pasărea,
care e pe capul cavalerului, după tehnica de
prelucrare, arată analogie cu pasărea obiectului de
bronz de la Garcinov (R. P. Bulgaria), din timpul
sciţilor. Animalul înaripat (grifon), reprezentat pe
discul rotund, e cunoscut tot din cercul de cultură
scitică. Materialul de ceramică, care însoţeşte aceste
obiecte de argint, în parte sunt vase dacice de tip
Hallstatt, dintr-o epocă timpurie a dacilor. Ceaşcă
* Rezumatele în limba română la volumul: Zoltán Székely
– Dénes Kovács, Adatok a dákok késő vaskori műveltségéhez,
cu omphalos e cunoscută de la Velemszentvid din R.
P. Ungară şi de la Alungeni (rai. Tg. Secuiesc), din
materialul de ceramică a aşezării dacice care a fost
datată cu monede republicane romane din sec II î.
e. n. Cercetătorul ungur, Harmatta, într-un studiu
al lui despre sarmaţi, a emis părerea că tezaurul de
la Surcea e de provenienţă sarmatică şi că în timpul
îngropării a fost în mîna dacilor. Pe baza analogiei
cu obiectele scitice şi a materialului de ceramică, e
evident că aceste obiecte sînt de factură dacică, sînt
produsele metalurgiei locale. Placa ovală cu călăreţ,
după toată probabilitate, ca şi discul rotund, au fost
fixate la mijlocul scutului, ca decoraţiune. Niturile,
cu care sunt străpunse, arată că aceste obiecte au fost
şi ulterior întrebuinţate. Pe baza tehnicii prelucrării
argintului şi pe baza ceramicii, cronologic tezaurul
de la Surcea se datează la sec. III-II. î. e. n. şi dă
dovadă de o înflorire a artei de a prelucra metalele la
daci într-o epocă destul de timpurie. Plăcile hemisferice
cu decoraţiuni naturalistice – socotite de Harmatta
ca phalerae – sunt baze de cupă, care însă n-
au fost întrebuinţate. Acest fapt e dovedit de cupele
dacice găsite la Sîncrăieni, la care bazele sînt făcute
tot în formă hemisferică, cu aceleaşi decoraţiuni ca
bazele de cupă de la Surcea.
Tezaurul de la Sîncrăieni e compus din următoarele
obiecte:
1) Cupe de argint cu şi fără baze;
2) două brăţări de argint cu capetele în forme de
protome de şerpi;
3) o fibulă cu spirală şi
4) două monede de argint.
Două cupe de argint, în forma hemisferică, ca
formă arată analogie cu cupele deliene cunoscute
din aşezarea dacică de la Crăsani. Două cupe de argint
au perfectă analogie cu cupele de argint cunoscute
din tezaurul dacic de la Herăstrău şi cu cupa
din patrimoniul Muzeului Naţional de Antichităţi
din Bucureşti, provenită din loc necunoscut. Pentru
celelalte cupe cu baze trebuie să acceptăm analogii
din cultura greco-romană. Ornamentele, cu care sînt
decorate aceste cupe, sînt ornamente archaice şi gre-
M.-Ciuc, 1954 (p. 37-40 + XVIII pl., desene de Dénes
Kovács).
109

Zoltán Székely: Lucrări alese
co-scitice. Ornamentele geometrice sînt ornamente
cunoscute din epoca bronzului şi a primei vîrste a
fierului, ca de ex. pasărea reprezentată cu aripi întinse.
Ornamentele de flori naturalistice sînt de origine
greco-scitică. Bazele de cupe în forma hemisferică au
analogie cu bazele de cupe găsite la Surcea. În raport
cu aceste baze de cupe însă arată o decădere care se
manifestă nu numai în decorare, dar şi în forma lor.
Sînt şi tipuri care sînt făcute dintr-o placă, împreună
cu piciorul. Cele două litere greceşti, Π ε, bătute la
buza unei cupe, arată că dacii au cunoscut şi au folosit
alfabetul grecesc.
Brăţările de argint, cu capetele în formă de protome
de şerpi, sînt caracteristice bijuteriei dacice,
sînt de origine greco-scitică. Prelucrarea acestora,
precum şi fibula de argint arată că sînt fabricaţii
dintr-o epocă mai tîrzie, cea în sec. I î. e. n. Influenţa
acestor brăţări se poate dovedi şi în arta de a prelucra
metalele la popoarele din epoca migraţiunilor, care
s-au aşezat în ţara noastră.
Pentru o cronologie relativă se pot folosi cele două
monede de argint (o drachma a oraşului Dyrrachium
din sec. III-II î. e. n., o tetradrachmă din Thassos,
imitaţie barbară) pe baza cărora data îngropării
acestui tezaur o punem la sec. I î. e. n. Presupunem
un interval de un secol între fabricarea tezaurului de
la Surcea şi celui de la Sîncrăieni. Concluziuni istorice
în legătură cu tezaurul de la Surcea nu putem
trage pînă cînd aşezarea nu e săpată. Iar în legătură
cu tezaurul de la Sîncrăieni, se poate emite părerea
că a fost îngropat în pămînt sau cu ocazia luptelor
interne între triburi dacice, după moartea lui Burebista,
sau cu ocazia unui atac din partea unui duşman
extern.
Pe baza materialului arheologic descoperit în Regiunea
Autonomă Maghiară, s-a putut constata că
în aceste părţi a locuit un trib dacic care probabil a
făcut parte din marea uniune de triburi dacice, cu
centrul din Regiunea Hunedoara. Aspectul culturii
materiale al acestui trib arată o legătură strînsă mai
mult cu cultura materială a populaţiei dacice de dincolo
de Carpaţi decît cu cea a triburilor din vestul
Transilvaniei. O parte din această populaţie dacică
din această regiune a şi fost subjugată de cotropitorii
romani. Acest fapt îl arată materialul arheologic
găsit la Jigodin, care atestă viaţa continuă a acestui
trib pînă în sec. II-IV. e. n.
Obiceiul de înmormîntare la daci
Cercetările vechi au constatat că la daci obiceiul
de înmormîntare a fost numai ritul de înmormîntare
a incineraţiei în cimitir plan. Cercetările executate
de I. Nestor, la Zimnicea, şi ale lui O. Floca, la Zlatna
şi Căşolt, au dovedit că dacii în epoca preromană
şi sub dominaţia romanilor au folosit, în cimitir tumular,
pe lîngă cel de incineraţie şi un rit de înmormîntare,
care este un fel de tranziţie între ritul de
incinerare şi între cel de înhumare.
Pe baza cercetărilor executate în teritoriul Regiunii
Autonome Maghiare, pe lîngă ritul de înmormîntare
de incineraţie, cu urnele acoperite cu vas
sau cu capac, a fost descoperită la Baraolt o înmormîntare
de inhumare. Inventarul mormîntului (un
vas de tip hallstattian, 3 ceşti, „fumegătoare”, precum
şi al aşezării unde a fost descoperit mormîntul,
dovedesc că acest rit de înmormîntare a fost practicat
de daci într-o epocă destul de timpurie. Prin
urmare, sciţii şi celţii cu ritul lor de înhumare au
influenţat ritul de înmormîntare a dacilor. Acest rit
de înhumare a fost observat la Mediaş, într-o epocă
destul de tîrzie.
În inventarul mormintelor dacice de la Tinosul
şi de la Zetea au fost găsite discuri de lut perforate,
care au fost socotite ca fusaiole de lut. La Pir (rai.
Carei) într-un cimitir din epoca bronzului (cultura
Otomani), în mormintele bărbăteşti cu schelete
chircite, pe lîngă vasul de ofrandă şi ciocan făcut
din os de cerb, a fost găsit totdeauna şi un disc perforat
din lut. Faptul, că aceste discuri au fost găsite
în mormintele bărbaţilor, dovedeşte că aceste obiecte
au fost folosite ca greutăţi de plasă pentru pescuit.
Astfel de discuri sînt cunoscute şi din mormintele
de incinerare scitice din regiunea Borsod (R. P.
Ungară).
La Zetea, într-un mormînt de incinerare, a fost
găsit pe lîngă discul perforat şi un inel de bronz de
tîmplă. Se poate constata prin urmare că dacii, pe
lîngă ritul de înmormîntare de incineraţie, au practicat
şi cel al inhumaţiei.
110

Noi tezaure dacice descoperite în sud-estul Transilvaniei
NOI TEZAURE DACICE DESCOPERITE
ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Regiunea sud-estică a Transilvaniei, bogată în
descoperiri arheologice, a furnizat printre altele
şi numeroase tezaure de mare importanţă pentru
trecutul Transilvaniei. Dintre aceste tezaure multe
aparţin populaţiei dacice şi cîteva, ca acelea de la
Surcea şi Sîncrăieni, descoperite în ultimele două
decenii, sînt documente grăitoare pentru arta toreutica
a acestei populaţii.
Ne vom ocupa mai jos de două tezaure dacice,
descoperite la Ceheţel (rai. Odorhei, Reg. Mureş-
Autonomă Maghiară) şi la Peteni (rai. Tîrgu Secuiesc,
Reg. Braşov) (fig. 1).
Tezaurul de la Cecheţel 1
În primăvara anului 1958, în timpul unor lucrări
gospodăreşti practicate în hotarul satului Ceheţel,
s-au găsit cîteva obiecte de argint ascunse într-o oală
de lut. Oala a fost spartă, iar obiectele găsite au fost
donate Muzeului Raional din Cristur.
În urma acestei descoperiri, la 24-25 august în
acelaşi an, terenul, unde a fost găsit tezaurul, a fost
cercetat şi sondat; cu această ocazie, la o adîncime
de 60 cm, au mai fost găsite următoarele obiecte: o
bucată din resortul şi din arcul unei fibule cu nodozităţi
şi două fragmente de vas, prevăzute cu cîte un
buton. Alte urme, care ar fi putut atesta existenţa
vreunei aşezări sau locuinţe, n-au fost găsite.
Pe baza obiectelor descoperite, a căror descriere
urmează, vom încerca unele consideraţii de ordin
istoric şi cronologic:
1. Vasul de lut, în care au fost ascunse obiectele,
s-a păstrat fragmentar. Este un borcan lucrat cu
mîna din pastă grosolană, de culoare brună, decorat
pe umăr cu patru butoni cu amprente de degete.
Între butoni este un brîu alveolat în formă de ghirlandă
(fig. 2).
2. Fibula cu nodozităţi inelare este lungă de 12,5
cm; greutatea 79,7 g. Arcul şi jumătatea spiralei din
resort au fost găsite cu ocazia sondajului ulterior.
Placa arcului şi resortul spiralic sînt rupte. Fibula
este făcută dintr-o singură bucată de metal, lucrată
* SCIV, XVI/1, 1965, 51-66. (Cu rezumat în limba rusă şi în
limba franceză.)
cu ciocanul şi îndoită, formînd şi arcul ei. Resortul e
format din 17 spirale înfăşurate în jurul unei bare de
fier; pentru a-l ţine drept, are şi o coardă anterioară.
Bara de fier lipseşte. Arcul în partea dinspre resort e
lat, îngustîndu-se mult spre picior. Partea lăţită a arcului
se termină lateral în unghi ascuţit; la mijloc se
află un relief longitudinal (fig. 3). Piciorul e repliat
peste spinarea arcului de care e prins prin ultima nodozitate,
prelungită în formă de cleşte, Nodozităţile
inelare în formă de disc sînt în număr de patru şi
între ele se află altele mai mici. Pe lîngă nodozităţi,
pe partea superioară a arcului se află incizii aşezate
în şir, în formă de puncte, la marginile plăcii arcului,
precum şi de-a lungul profilaturii mediane (fig.
4/1).
3. Fibulă cu nodozităţi inelare. Este întreagă şi
perechea celei de la punctul 2 (fig. 4/2, 2a). Lungimea
12,5 cm, greutatea 88,5 g.
4. Fibulă cu nodozităţi inelare. Ca mai sus, dar
are numai patru noduri mari, iar cele mici intermediare
lipsesc. Lungimea fibulei e de 13 cm, a resortului
de 6 cm, iar greutatea 99,5 g. La capătul stîng
spirala e ruptă (fig. 4/3, 3a).
5. Fibulă cu nodozităţi inelare, pereche cu cea de
la nr. 4. Lungimea de 13 cm, greutatea 101,1 g. Din
resort lipseşte bara de fier (fig. 4/4).
6. Fibulă cu arc. Este lucrată prin ciocănire,
dintr-o bară de argint, cu secţiunea ovală groasă
de 1 cm. Bara se subţiază spre cap, formînd resortul
spiralei înfăşurate în jurul unui bastonaş de fier
(care lipseşte) şi se continuă într-un ac gros de 0,4
cm. Din picior, prin ciocănire, s-a format portagrafa
patruunghiulară. Arcul fibulei e decorat cu o figură
care reprezintă un cap de cal, redat prin două urechi
ridicate, coama prin linii incizate în formă de zigzag,
iar faţa cu două cercuri ovale, umplute cu liniuţe în
zigzag; ochii sînt redaţi prin două cercuri mici, incizate.
Lungimea 9,5 cm, greutatea 77,3 g (fig. 3/1, 1a
şi fig. 4/5a-b).
7. Fibulă cu arc lung, pereche cu cea de la nr. 6.
Lungimea 9 cm, iar greutatea 62,2 g. Este asemănătoare
cu fibula de mai sus, dar deosebită ca ornamen-
1
Mulţumim pe această cale colegului István Molnár care ne-a
cedat tezaurul spre publicare.
111

Zoltán Székely: Lucrări alese
2
Z. Székely, Sepsiszentgyörgy története a középkor végéig, 1948, pl.
I, 9; K. Horedt, în MCA, II, 1956, fig. 12/3.
3
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului, Materiale
şi cercetări de istorie veche a României, 1951, fig. 15/4.
4
R. şi E. Vulpe, Les fouilles de Tinosul, Dacia, I, 1924, 196,
fig. 23/7,9.
5
Idem, Les fouilles de Poiana, Dacia, III-IV, 1932, 290, fig.
43/7,8.
6
Vezi pentru această problemă O. Floca, Contribuţii la cunoaşterea
tezaurelor de argint dacice, 1956, 14-15, n. 15; D. Popescu,
Le trésor dace de Sîncrăeni, Dacia, N. S., II, 1958, 195.
7
D. Popescu, în Dacia, XI-XII, 1948, 55, fig. 11/3.
8
N. Fettich, în ActaArchHung, III/1-4, 1953, 153, fig. 20/1.
9
Ibidem, 162, fig. 25.
taţie. La capătul arcului, între liniile în zigzag, lateral
se află un şir de puncte incizate, iar înapoia urechilor
capului de cal sînt trei benzi formate din linii incizate
şi umplute cu cerculeţe mici. Capătul piciorului
e decorat pe amîndouă laturile cu linii incizate în
zigzag, iar între ele se află un şir de puncte incizate;
totul e închis prin două benzi formate din linii incizate
şi umplute cu cerculeţe. Fibula e perechea celei
de la punctul 6 (fig. 3/2, 2a şi fig. 4/6, 6a).
8. Brăţară cu capetele petrecute. Diametrele 7,5
× 6,5 cm, greutatea 50,6 g. E făcută dintr-o bară
de argint groasă de 0,5 cm, cu secţiune ovală. Spre
capete se îngroaşă puţin, ajungînd la 0,6 cm (fig. 5/1,
1a).
9. Brăţară. Diametrele 7,5 × 6,5 cm, greutatea e
de 50,8 g. E făcută dintr-o bară de argint, groasă de
0,7 cm; capetele sînt ciocănite, plate, late de 0,4 cm
şi petrecute. La marginile interioare ale capetelor e
un decor din puncte incizate (fig. 5/2, 2a).
10. Brăţară. Diametrele 7,5 × 7 cm, greutatea
28,5 g. E făcută dintr-o bară de argint, groasă de 0,4
cm, cu secţiunea ovală; capetele petrecute sînt plate
şi decorate cu linii incizate în formă de ramură (fig.
5/3, 3a).
11. Colier din bară de argint, groasă de 0,3-0,8
cm, cu secţiunea ovală. Diametrele 12 × 10 cm, greutatea
72,8 g. Spre capete se subţiază şi se termină
într-un butonaş conic, îndoit în formă de cîrlig care
se prinde de capătul celălalt în formă de ochi, realizat
prin răsucirea capătului subţiat al barei (fig.
5/6).
12. Colier din bară de argint groasă de 0,7-0,4
cm, cu secţiune ovală. Diametrele 10,5 × 10 cm,
greutatea 32,4 g. Capetele sînt subţiate şi îndoite în
formă de cîrlig, spre a se prinde unul de celălalt (fig.
5/7).
13. Colier din bară de argint groasă de 0,2-0,3
cm. Diametrul 8 cm, greutatea 7,3 g. Capetele sînt
subţiate şi rupte, au fost probabil îndoite în formă de
cîrlig (fig. 5/8).
14. Brăţară spiralică cu capetele boante; dimensiunile:
7,6 × 7,5 cm, greutatea 55,7 g; este făcută
din bară de argint groasă de 0,3-0,4 cm, cu secţiune
ovală. Formează patru spirale, iar capetele sînt
îngroşate (fig. 5/4).
15. Brăţară asemănătoare celei de mai sus. Dimensiunile
8 × 7,7 cm, greutatea 75,4 g (fig. 5/5,
5a).
Vasul, în care a fost ascuns tezaurul, reprezintă
o formă caracteristică ceramicii din La Tène-ul tîrziu.
Vase asemănătoare sînt cunoscute din aşezările
dacice din Transilvania, la Sf. Gheorghe-Bedeháza, 2
Bicsadu Oltului 3 etc, precum şi din regiunea extracarpatică
a ţării noastre, la Tinosul 4 şi Poiana. 5
Cele patru fibule cu nodozităţi inelare, cu spirale
bilaterale, aparţin tipului de fibulă foarte obişnuit
în descoperiri de podoabe dacice. Este un obiect de
origine iliro-celtică, care a devenit în această formă
podoabă tipică dacilor. 6 În tezaurul de la Ceheţel
această fibulă e reprezentată prin două variante: una
cu noduri intermediare şi cealaltă cu mai puţine nodozităţi.
Prin acest fapt se confirmă că numărul nodozităţilor
nu are nici o însemnătate pentru evoluţia
acestui tip de fibulă. Fibule cu noduri sînt cunoscute
din descoperiri de tezaure dacice mai vechi, ca cele
de la Întorsura, 7 Bistriţa, 8 Moigrad, 9 Oradea, 10 Cojocna
11 şi, mai recent, de la Sărăcsău. 12 Fibulele cu
arc lung şi spirală bilaterală reprezintă un tip derivat
din fibula celtică şi se pot considera ca tipul cel mai
recent al fibulelor dacice. 13 Acest tip e cunoscut din
tezaurele de la Remetea, 14 Bistriţa, 15 Ghelinţa 16 şi,
mai recent, de la Sîncrăeni. 17 În privinţa ornamentaţiei,
fibula de la Ceheţel are analogii cu fibula de la
Bistriţa şi cu cea de la Cldău. 18
Tipul de fibulă e caracteristic – prin capul de animal
de pe arc, stilizat prin liniuţe şi puncte incizate,
şi prin profilarea sa – pentru arta toreutică dacică şi e
de tradiţie greco-scitică. Această manieră de decorare
cu linii incizate e cunoscută şi din ceramica dacică,
ornamentată cu brîu decorat cu linii verticale incizate.
19 Prezenţa acestui tip de fibulă, împreună cu cele
10
Ibidem, pl. XXIV, 11-12.
11
Ibidem, pl. XXXVI, 1-3.
12
O. Floca, op. cit., fig. 4-5; pl. XXVI, 1-4; pl. XXVII, 1.
13
Z. Székely, Adatok a dákok késő vaskori műveltségéhez, 1954,
28; D. Popescu, Le trésor dace de Sîncrăeni, Dacia, N. S., II,
1958, 194.
14
I. Bleyer, în ArchÉrt, XXVI, 1906, 364, fig. 1/1.
15
N. Fettich, op. cit., 153, fig. 20/3.
16
Ibidem, pl. XXVIII, 4-7.
17
Z. Székely, op. cit., pl. XVIII, 5; D. Popescu, op. cit., 194,
fig. 23/3; 24/3.
18
N. Fettich, op. cit., 159, fig. 23/1.
19
K. Horedt, op. cit., fig. 11, 14.
112

20
MCA, II, 1956, 357, fig. 87/1; 444, fig. 170/1-4; fig. 173,
447, fig. 173/1-2, 4.
21
Z. Székely, în ArchÉrt, 1960, 45, fig. 4.
22
D. Popescu, în Dacia, XI–XII, 1948, 52, fig. 8/1.
23
Z. Székely, op. cit., pl. XVIII, 2; D. Popescu, op. cit., fig.
23/2.
24
MCA, II, 324, fig. 53/4; 343, fig. 70/3.
Noi tezaure dacice descoperite în sud-estul Transilvaniei
cu noduri şi la Bistriţa şi la Ceheţel, arată evoluţia
acestor fibule de origine celtică într-un mediu dacic.
Populaţia dacică a împrumutat bunuri culturale ale
popoarelor învecinate cu care a venit în contact, pe
care însă le-a adoptat după gustul ei propriu.
Brăţările prezintă două tipuri: unul e făcut dintro
bară simplă cu capetele petrecute, cu secţiune ovală
sau plată, iar tipul celălalt e de formă plurispiralică.
Primul tip e de tradiţie locală, din prima vîrstă a fierului,
şi se menţine pînă în epoca La Tène tîrzie. Ca
analogie mai apropiată din Hallstattul tîrziu, cităm
brăţările din mormintele tumulare de la Balta Verde
şi Gogoşu, de la sfîrşitul primei vîrste a fierului 20 ,
şi din mormîntul aşa-zis scitic de la Sf. Gheorghe. 21
Acest tip de brăţară e cunoscut din tezaurele dacice
de la Slimnic 22 şi de la Sîncrăeni. 23 Tipul celălalt,
brăţara plurispiralică, e tot de tradiţie locală din
epoca tîrzie a bronzului şi a Hallstattului, ca la Balta
Verde şi Gogoşu, 24 şi din aria de cultură greco-scitică.
Se poate considera drept forma mai simplă a
brăţărilor spiralice cu capetele în formă de palmete
sau cap de animal stilizat. E cunoscut în tezaurele
dacice de la Coada Malului 25 şi de la Slimnic. 26
Colierele reprezintă tipul cel mai simplu şi cel
mai obişnuit obiect din inventarul tezaurelor de argint
dacice. Sînt făcute din bară de argint simplă,
cu capetele îndoite în formă de cîrlig. Prelucrarea în
formă conică a capetelor e o tradiţie locală din epoca
hallstattiană şi din epoca aşa-zisă scitică. 27 Aceste coliere
îşi găsesc analogia, în ce priveşte forma şi tehnica
prelucrării, în colierele descoperite în Regiunea Hunedoara
28 şi în tezaurul de la Sărăcsău. 29 De obicei,
aceste coliere sînt făcute din bare cu secţiune ovală
sau romboidală sau dintr-o bandă lată. Colierele sînt
de tradiţie locală şi arată o influenţă scitică.
Din cele arătate mai sus, reiese clar că la Ceheţel
a fost descoperit un tezaur care aparţine populaţiei
dacice. Vasul şi toate obiectele care fac parte din tezaur
dovedesc acest fapt, purtînd trăsăturile caracteristice
obiectelor de podoabă atribuite dacilor. Toate
sînt confecţionate din bare de argint, prin ciocănire,
şi au un aspect de tradiţie locală, caracteristic artei
toreutice dacice.
Pentru datarea tezaurului – în lipsă de monede
– putem să folosim alte descoperiri de tezaure similare
de pe teritoriul Transilvaniei, găsite împreună cu
monede. Analogia cea mai apropiată, pe baza fibulelor,
ne-o oferă tezaurul de la Remetea, care se datează
pe baza monedelor republicane după anul 16-15 î.
e. n. Acest fapt ne îndeamnă să fixăm data strîngerii
tezaurului de la Ceheţel pe la mijlocul secolului I î. e.
n., iar ascunderea lui în a doua jumătate a secolului
I î. e. n. Cauza ascunderii ar fi putut fi sau externă
sau internă – frămîntări politico-sociale în sinul societăţii
dacice de după moartea lui Burebista.
Tezaurul monetar şi obiecte
de podoabă de la Peteni
Tezaurul a fost descoperit în august 1960. Arîndu-se
cu tractorul, au apărut la suprafaţă mai întîi
nişte brăţări spiralice; cercetînd mai de aproape locul,
au mai fost scoase cu mîna din pămînt monede
şi cîteva obiecte de argint. S-au putut aduna 9 monede
de argint, 2 capete de brăţară spiralică, decorate
cu palmete şi cu cap de animal stilizat, o bucată
din bara unei brăţări, 2 bucăţi de bară mai subţire,
cu secţiune dreptunghiulară, şi 2 fibule în formă de
lingură. Locul descoperirii se află la sud de comună,
pe platoul „Hotarul de Jos” - „Panta de Mesteceni”,
proprietatea cooperativei agricole de producţie.
Pentru cercetarea mai de aproape a terenului, s-
a făcut un mic sondaj de verificare. Şanţul prezintă
următoarea stratigrafie: sub humusul gros de 0,30 m,
de culoare neagră, a fost un strat de lut galben. La
o adîncime de 35 cm au fost descoperite bucăţi de
bandă din argint, un fragment dintr-o placă de bronz
(fig. 6/9), fragmente dintr-o placă de fier şi o bucată
de fund de vas, lucrat cu mîna. S-a constatat că, pînă
la adîncimea de 35 cm, a fost săpată o groapă în care
au fost aşezate într-o oală de lut monedele şi fibulele,
iar brăţările au fost puse, probabil, lîngă oală.
Terenul a fost cercetat pe o rază mare, însă nu s-a
găsit nici o urmă de aşezare.
Întregul tezaur, cît s-a putut salva, se află în colecţia
Muzeului din Sf. Gheorghe şi se compune din
următoarele obiecte: 3 capete de brăţară spiralică cu
palmete şi cu cap de animal stilizat, 2 bucăţi dintr-o
bară de argint mai groasă, 2 bucăţi dintr-o bară mai
subţire, fragmente dintr-o bandă de argint, 2 fibule
în formă de lingură, 39 de monede republicane şi un
fragment dintr-o placă de bronz.
Faptul că un capăt de brăţară şi fragmentele de
colier au fost găsite după cîteva zile pe locul des-
25
D. Popescu, Noi consideraţii asupra prelucrării argintului în
Dacia, Studii şi referate privind istoria României, I, 1954, 92, fig.
1/8-9.
26
D. Popescu, în Dacia, XI-XII, 1948, 53, fig. 3/1-2.
27
O. Floca, op. cit., 16.
28
D. Popescu, în Dacia, VII-VIII, 1941, 193, fig. 13/3-4.
29
O. Floca, op. cit., fig. 10.
113

Zoltán Székely: Lucrări alese
coperirii, arată că tezaurul a fost împrăştiat şi stricat
în parte de tractor.
Fragmentul ceramic face parte din fundul plat
al unui vas făcut din pastă grosolană, de culoare
brună, lucrat cu mîna. Forma lui nu se poate reconstitui,
însă după factură şi pastă aparţine epocii
La Tène.
Cele două brăţări sînt în stare fragmentară. Prima
brăţară spiralică e ruptă în trei; s-au păstrat două
capete şi două bucăţi din spirală; din mijlocul spiralei
lipseşte o bucată. E făcută dintr-o bară groasă
de 6 mm, cu secţiune ovală, capetele – lăţite prin
ciocănire – au imprimate prin stanţă şapte palmete
şi, la extremitate, un cap de animal. Capetele nu
sînt de aceeaşi mărime. Palmetele sînt redate cu o
profilare mediană în relief, de care se leagă linii incizate
vertical. Dimensiunile palmetelor se micşorează
treptat, pornind dinspre extremitate. Prima e de 22
mm, iar ultima de 15-16 mm. După palmete urmează
un cîmp decorat la mijloc cu un relief median
între linii incizate în zigzag. Spre capetele brăţării
sînt cîte trei borduri tăiate orizontal, formînd astfel
trei şiruri de puncte în relief. După acest ornament
capătul brăţării, îngroşîndu-se, formează un cap de
animal, ochii fiind redaţi printr-o semilună incizată.
Pe botul animalului se află patru linii incizate orizontal.
Începînd de la ultima palmetă, suprafaţa exterioară
a capătului brăţării e aurită (fig. 6/1, 1a).
Diametrul capătului de spirală e de 15,3 cm, iar
greutatea de 135 g. La capătul celălalt al brăţării
bara este mai subţire (are grosimea de 5 mm) şi de
secţiune dreptunghiulară. Acest capăt, mai îngust ca
celălalt, are lăţimea de 13 mm, grosimea de 3 mm,
iar greutatea de 60 g (fig. 6/2).
E decorat cu opt palmete nestilizate, iar extremitatea
se termină cu cap de animal stilizat, decorat pe
margini cu linii incizate vertical (fig. 6/2a).
Din brăţara cealaltă a fost achiziţionat numai
capătul cel gros, descris mai sus (fig. 6/3). Lungimea
21 cm, greutatea 110 g.
Brăţările spiralice, cu capetele în formă de palmete
şi cap de animal stilizat, sînt cele mai caracteristice
obiecte de podoabă dacice. 30 Motivele decorative
sînt de origine greco-scitică, iar forma lor spiralică
îşi are obîrşia în brăţările spiralice din epoca tîrzie
30
V. Pârvan, Getica, 1926, 544, nr. 4; D. Popescu, în Dacia,
XI-XII, 1948, 59.
31
N. Fettich, op. cit., pl. XXIX, 2; pl. XXX, l.
32
Ibidem, pl. XXIX, l; pl. XXX, 3.
33
Ibidem, pl. XXX, 4; pl. XXXI, 2.
34
Ibidem, pl. XXXII, 8-10.
35
D. Popescu, în Studii şi referate privind istoria României, I,
1954, 92, fig. l/6a-b.
36
V. Pârvan, op. cit., 554; N. Fettich, op. cit., 165.
37
O. Floca, op. cit., 32.
a bronzului. Astfel de brăţări sînt cunoscute din
Transilvania din tezaurele dacice de la Ghelinţa, 31
Cărpiniş, 32 Dupuşi, 33 Dîrloş, 34 iar din regiunea extracarpatică
de la Coada Malului 35 etc.
Cele două fibule în formă de lingură, cunoscute
sub denumirea de fibule de tip Nauheim, sînt obiecte
de podoabă dacice şi sînt la fel de obişnuite ca şi
celelalte obiecte descrise mai sus. Lungimea fiecărei
fibule e de 7,8 cm, iar greutatea de 15 g.
Ambele au capul şi spatele decorate cu nervuri
drepte pe marginile corpului fibulei, pînă spre mijlocul
capului, de unde se răsfrîng înapoi în unghi ascuţit.
Portagrafa e făcută dintr-o placă îndoită prin
ciocănire, care porneşte din piciorul fibulei şi e fără
decor. Acul şi resortul lipsesc la amîndouă (fig. 3/3,
3a şi fig. 6/10, 10a, 11, 11a-b).
Aceste fibule sînt considerate de origine străină 36
şi au fost datate în timpul lui Augustus. O. Floca nu
consideră aceste fibule de tip Nauheim şi, conform
părerii lui Párducz, le plasează la mijlocul secolului
I î. e. n. 37 Dacă acceptăm această părere, 38 fibulele
sînt de origine celtică, atribuite boiilor şi, luate de la
acest popor, sînt folosite şi de daci, fapt confirmat şi
de tezaurul de la Peteni. În afară de aşezările de la
Tinosul 39 şi de la Poiana, 40 fibulele acestea sînt cunoscute
şi din tezaurele dacice de la Remetea 41 şi de
la Şeica Mică, 42 datate prin monedă.
Fragmentele de plăci de argint fac parte dintr-un
colier din bandă, lată de 24 mm şi groasă de 1 mm,
decorată cu proeminenţe sferice, în jurul cărora sînt
bătute puncte mici (fig. 6/6). Forma se poate reconstitui
după colierul din tezaurul de la Cerbăl, în care
găsim analogia cea mai exactă. 43
Astfel de coliere, cu mici diferenţe de decor, mai
sînt cunoscute şi din tezaurul de la Sărăcsău. 44 Împărtăşind
părerea lui Pârvan, 45 O. Floca consideră că
acest tip de colier – din punct de vedere decorativ
– „pleacă de la motive şi forme locale getice vechi,
încă din bronz”. 46
Prin descoperirea tezaurelor de la Surcea şi Sîncrăeni,
s-a putut studia şi mai de aproape tehnica artei
toreutice la poporul dac. Procedeul de executare
a acestui colier din argint, ornat cu puncte gravate şi
cu motive proeminente, este comun celui cu care au
fost executate cupele de la Sîncrăieni şi Surcea. Co-
38
M. Párducz, în ArchHung, pl. XXV, 25-26.
39
Dacia, I, 1924, 212, fig. 43.
40
Ibidem, 326, fig. 106/15, 17.
41
N. Fettich, op. cit., fig. 29/5.
42
O. Floca, op. cit, 32. pl. XXXII, 2.
43
N. Fettich, op. cit., pl. XXV, 2; XXVII, 2.
44
O. Floca, op. cit, fig. 8-9; pl. XXVIII, 1-2.
45
V. Pârvan, op. cit., 543.
46
O. Floca, op. cit., 16.
114

lierul de la Peteni este încă un argument care confirmă
că aceste tezaure aparţin dacilor.
Din tezaur mai fac parte două bare groase de 3
mm, cu secţiunea mai mult dreptunghiulară, iar pe
o faţă sînt plate. Prima e curbată în formă de brăţară,
cu diametrul de 4,2 cm, greutatea 5 g; capetele sînt
deschise şi rupte (fig. 6/7). Bara cealaltă are o lungime
de 4,5 cm, greutatea e de 2 g, iar capătul îndoit
(fig. 6/8). E foarte probabil că sînt bucăţi rupte dintrun
obiect de podoabă şi ar putea fi spirala cu care au
fost prinse capetele unui lanţ, ca cele din tezaurele
de la Ghelinţa, Cerbăl şi Cojocna. În acest caz, din
tezaur a mai făcut parte şi un astfel de lanţ, fapt cu
atît mai verosimil, cu cît în tezaurele cu o componenţă
similară cu a celor de mai sus acest tip de lanţ
figurează.
În afară de obiectele enumerate mai sus, tezaurul
mai conţinea 39 de monede republicane romane, şi
anume:
1. L. Sempronius Pitio. Greutatea 3,90 g. Diametrul
19 mm. Grueber, 711; 172-151 î. e. n.
2. M. Atilius Saranus. Greutatea 3,90 g. Diametrul
19 mm. Grueber, 679; 172-151 î. e. n.
3. Sextus Pompeius Fostlus. Greutatea 3,70 g.
Diametrul 17 mm. Grueber, 926; 150-125 î. e. n.
4. Cn. Lucretius Trio. Greutatea 3,77 g. Diametrul
19 mm. Grueber, Roma, 929; 150-125 î e. n.
5. Cn. Domitius Ahenobarbus. Greutatea 3,90
g. Diametrul 20 mm. Grueber, Italia, 490; 124-103
î. e. n.
6. M. Calidius, Q. Caecilius Metellus, Cn. Fulyius.
Greutatea 3,90 g. Diametrul 19 mm. Grueber,
Italia, 474; 124-103 î. e. n.
7. M. Vargunteius. Greutatea 3,70 g. Diametrul
18 mm. Grueber, 1068; 102 î. e. n.
8. M. Tullius. Greutatea 3,77 g. Diametrul 20
mm. Grueber, Italia, 502; 102-100 î. e. n.
9. L. Cornelius Scipio Asiagenes. Greutatea 3,86
g. Diametrul 20 mm. Grueber, Roma, 1360 (tip
gen.); 91 î. e. n.
10-11. Appius Claudius, Titus Manlius, Quintus
Urbinus. Greutatea 3,77g. Diametrul 17 mm. Grueber,
Roma, 1290; 91 î. e. n.
12. C. Claudius Pulcher. Greutatea 3,90 g. Diametrul
17 mm. Grueber, Roma, 1288; 91 î. e. n.
13. Q. Minucius Thermus. Greutatea 3,86 g.
Diametrul 20 mm. Grueber, Italia, 653; 90 î. e. n.
14. Decimus Iunius Silanus. Greutatea 3,90 g.
Diametrul 19 mm. Grueber, Roma, 1842; 88 î. e. n.
15. Q. Titius. Greutatea 3,90 g. Diametrul 19
mm. Grueber, Roma, 2220; 87 î. e. n.
16-19. C. Vibius Pansa. Greutatea 3,87 g. Diametrul
20 mm. Grueber, Roma, 2244 (tip general),
87 î. e. n.
Noi tezaure dacice descoperite în sud-estul Transilvaniei
20. L. Titurius Sabinus. Greutatea 4,90 g. Diametrul
19 mm. Grueber, Roma, 2326; 87 î. e. n.
21. Cn. Cornelius Lentulus. Greutatea 3,90 g.
Diametrul 17 mm. Grueber, Roma, 2440; 86 î. e. n.
22. L. Rubrius Dossenus. Greutatea 3,50 g. Diametrul
17 mm. Grueber, Roma, 2452; 86 î. e. n.
23. L. Iulius Bursio. Greutatea 3,90 g. Diametrul
17 mm. Grueber, Roma, 2549; 85 î. e. n.
24. Man. Fonteius. Greutatea 3,70 g. Diametrul
23 mm. Grueber, Roma, 2476; 85 î. e. n.
25. Man. Fonteius. Av. Capul laureat al lui Apollo
spre dr., sub barbă R.
Rv. Geniu călare pe un ţap într-o cunună de laur
spre dr. Greutatea 3,38 g. Diametrul 18,5 mm. Grueber,
Roma, 2476; 85 î. e. n. Imitaţie.
26. Man. Fonteius. Av. ca cea de sus.
Rv. L. Jul. Bursio, Victoria în cvadriga galopează
spre dr., în dreapta ţinînd o coroană; sub picioarele
cailor un semn; în exergă literele E B E Λ A M
I. Greutatea 4,75 g. Diametrul 20 mm. Grueber,
Roma, 2485; 85 î. e. n. Imitaţie.
27. Av. Un bust spre dr. Înapoia lui o ramură de
palmier.
Rv. Man. Fonteius. Geniu înaripat călare pe un
ţap spre dr. Greutatea 4,35 g. Diametrul 18 mm.
Grueber, Roma, 2476; 85 î. e. n. Imitaţie.
28. Gargilius, Ogulnius, Vergilius. Greutatea
3,81 g. Diametrul 19 mm. Grueber, Roma, 2606
(tip gen.); 84 î. e. n.
29-32. Fără nume de magistrat. Greutatea 3,77
g. Diametrul 18 mm. Grueber, Roma, 2622; 84 î.
e. n.
33. Q. Caecilius Metellus Pius. Greutatea 3,70
g. Diametrul 20 mm. Grueber, Spania, 47; 79-77
î. e. n.
34-36. M. Volteius. Greutatea 3,77 g. Diametrul
17 mm. Grueber, Roma, 3199; 78 î. e. n.
37. L. Rustius. Greutatea 3,77 g. Diametrul 20
mm. Grueber, Roma, 3271; 76 î. e. n.
38. L. Roscius Fabatus. Greutatea 3,87 g. Diametrul
17 mm. Grueber, Roma, 3399; 70 î. e. n.
39. M. Plaetorius Gestianus. Greutatea 3,97 g.
Diametrul 17 mm. Grueber, 3543; 68 î. e. n.
Starea de conservare a monedelor e bună. Ca şi
obiectele, care le însoţeau, ele sînt de argint. Greutatea
lor variază – cu mici diferenţe în plus sau în
minus – între 3,70 g şi 3,90 g. Faţă de greutatea oficială
a denarului republican, în majoritate îşi menţin
greutatea de 3,90 g. Numai patru monede (nr. 22,
25-27) au o diferenţă ponderală mai mare în minus
sau în plus; monedele nr. 22 şi 25 au greutatea de
3,50 g, respectiv 3,38 g (deci un minus în greutate),
iar monedele nr. 26 şi 27 au greutatea de 4,75 şi 4,35
g (au în plus faţă de greutatea oficială). De obicei
115

Zoltán Székely: Lucrări alese
diferenţele mai mari provin din erori de cîntărire,
iar cele mici din uzajul rezultat în perioada de circulaţie.
În tezaurul de la Peteni trei monede (nr. 25-
27) sînt imitaţii şi anume dintre cele cu diferenţă de
greutate mai mare. Dintre monede numai una (nr.
31) are pe verso imprimată o contramarcă în formă
de punct.
Datarea monedelor începe din prima jumătate a
secolului al II-lea î. e. n. şi continuă pînă în prima
jumătate a secolului I î. e. n. (anul 172-68). Din secolul
al II-lea sînt numai 8 monede, un procent mic
faţă de rest care sînt emisiuni din prima jumătate a
secolului I. Majoritatea monedelor (28) datează între
anii 91 şi 76. E verosimil ca cele 8 monede din
secolul al II-lea î. e. n. să fi rămas în circulaţie pînă
în prima jumătate a secolului I î. e. n. şi să fi ajuns
în Dacia odată cu masa monedelor care se datează
între anii 91 şi 76 î. e. n. Acest fapt arată că relaţiile
economice ale dacilor cu Imperiul roman au început
şi au fost intense chiar din prima jumătate a secolului
I î. e. n.
Se poate presupune că din monedele descoperite
la Ceheţel unele au fost rătăcite ulterior. Totuşi
– cum a arătat B. Mitrea 47 – acest fapt nu influenţează
esenţial constatările făcute asupra componenţei
tezaurului din punct de vedere cronologic, chiar
dacă a ajuns doar parţial în mîna specialiştilor. Prin
urmare, ultima monedă, din anul 68 î. e. n., arată
un terminus post quem, după care an tezaurul a fost
îngropat. Credem că ascunderea tezaurului a avut
loc nu mult după acest an sau cel mai tîrziu în a
doua jumătate a secolului I î. e. n., în epoca de după
moartea lui Burebista.
Nu avem la dispoziţie izvoare scrise pentru a
trage concluzii de ordin istoric asupra evenimentelor
petrecute în acest colţ al Transilvaniei.
În afară de tezaurul dacic găsit la Ghelinţa către
sfîrşitul secolului trecut şi de cîteva descoperiri monetare
(Ilieni), alte tezaure dacice ne sînt cunoscute
pe teritoriul acestei regiuni. În ultimele decenii ale
secolului nostru au fost descoperite tezaurele mari
de la Surcea (rai. Tîrgu-Secuiesc, Reg. Braşov) şi
Sîncrăieni (rai. Ciuc, Reg. Mureş-Autonomă Maghiară),
la care se adaugă acum – în afară de tezaurele
monetare de la Alungeni şi Fotoş – încă două: de
la Peteni şi Ceheţel. La acestea se mai pot adăuga şi
cele două brăţări de argint, cu capete de şarpe, găsite
în comuna Pănet (rai. Tg. Mureş, Reg. Mureş-Autonomă
Maghiară) în anul 1933.
Faptul că cele trei tezaure, de la Ghelinţa, Surcea
şi Peteni, au fost descoperite aproape (pe o rază de 6
km), confirmă şi mai mult teza, formulată mai înainte,
că în această regiune a fost un atelier dacic de
prelucrare a metalului. 48 Cele şase nicovale de fier,
găsite la Surcea împreună cu obiectele neterminate
şi cu o bucată de material brut, formează un argument
serios în favoarea acestei afirmaţii. Examinînd
obiectele de podoabă găsite în tezaure de pe întregul
teritoriu locuit de geto-daci, se poate observa o tehnică
şi o execuţie comună.
Componenţa acestor tezaure, cu mici excepţii, e
aceeaşi: fibule, coliere, brăţări, lanţuri şi, în cîteva
cazuri, şi vase de argint. Toate acestea sînt lucrate
într-o tehnică relativ primitivă, ceea ce indică de
asemenea că sînt executate de către argintari locali.
Împotriva tezei susţinute mai sus, mai ales în
privinţa fibulelor, se pot aduce argumente ca acesta:
cele cu noduri şi cu ac lung sînt de origine străină
şi anume celtică. Acest fapt nu alterează însă cu nimic
caracterul lor specific local. Prototipul lor este
străin, împrumutat, dar, aşa cum a fost transformat,
a devenit o formă proprie populaţiei dacice. Acest
fapt a fost constatat şi de O. Floca, la fibulele aşa-zise
de tip Nauheim, găsite în tezaure dacice, pe care nu
le consideră ca de tip pur Nauheim. 49
Prin urmare, şi în acest caz se dovedeşte că obiectul
preluat a fost adaptat după gustul populaţiei care
îl împrumutase. Motivele de decorare, pe lîngă cele
de tradiţie locală din epoca bronzului şi din prima
vîrstă a fierului, sînt de origine greco-scitică. Sub
aceste influenţe culturale, grefate pe baza locală, s-a
format arta de prelucrare a metalului la daci, care
n-a fost schimbată în esenţă, ci îmbogăţită doar cu
forme şi cu elemente decorative noi. Acest fapt a fost
observat şi de alţi cercetători. 50 Epoca de înflorire a
acestei arte toreutice la daci a fost secolul I î. e. n., în
timpul lui Burebista.
47
MCA, II, 1956, 675-676.
48
Z. Székely, Adatok a dákok késő vaskori műveltségéhez, 1954, 30.
49
O. Floca, op. cit., 31.
50
Ibidem, 35-36; D. Popescu, Le trésor dace de Sîncrăeni, Dacia,
N. S., II, 1958, 204–206.
116

Tezaurul monetar de la Hilib, judeţul Covasna
TEZAURUL MONETAR DE LA HILIB,
JUDEŢUL COVASNA
La sfîrşitul lunii martie 1979 a fost descoperit
în satul Hilib, comuna Ojdula, jud. Covasna, un
tezaur monetar care, prin informaţiile de ordin istoric
şi numismatic ce le oferă, constituie una din
cele mai importante descoperiri monetare cunoscute
în această regiune. Descoperirea de la Hilib a fost
comunicată Muzeului Judeţean Covasna de către
colegul László Incze care ne-a predat un prim lot
de 23 monede primite de la Elemér Gál, locuitor al
satului Hilib.
Tezaurul a fost descoperit în timp ce se săpa un
şanţ adînc de 0,60 m în curtea săteanului Ferenc
Gál a cărui locuinţă se află în mijlocul satului, pe
malul drept al pîrîului (casa nr. 158).
În timpul cercetărilor la faţa locului au mai fost
găsite şi predate muzeului un număr de 79 monede,
precum şi fragmente din vasul în care au fost
depuse. La locul descoperirii tezaurului nu au fost
sesizate urme de locuire, bucăţi de chirpici sau fragmente
ceramice care să indice existenţa unei aşezări
antice în acest punct.
Vasul, în care se afla depus tezaurul, a fost spart
în momentul descoperirii şi cea mai mare parte s-a
pierdut. Din fragmentele culese s-a putut reconstitui
forma vasului. Vasul este o cană lucrată la roată,
avînd inel de susţinere, partea inferioară rotunjită,
iar buza evazată şi uşor îngroşată. Pasta, din care
a fost confecţionat vasul, este fină şi bine arsă. Dimensiuni:
înălţimea 11 cm; diametrul gurii 5,5 cm,
diametrul fundului 5,4 cm (fig. 1).
Cana aparţine ceramicii de tip dacic şi are bune
analogii cu cănile descoperite la Alungeni 1 şi la Fotoş.
2 Amintim aici că în aceasta din urmă a fost depus
un tezaur alcătuit din monede republicane şi
imperiale romane.
Tezaurul descoperit la Hilib este compus din
drahme de argint ale cetăţii Dyrrhachium şi imitaţii
ale acestora, tetradrahme de Thassos şi un denar roman
republican:
Emitent
Tabel I
Nr. de
piese
1. Dyrrhachium 76 74,40
2. Imitaţii 3 2,94
3. Thassos 21 20,58
4. Republicană romană 1 0,98
Catalogul tezaurului de la Hilib
Monede emise de Dyrrhachium: 3
I. ΜΕΝΙΣΚΟΣ ΑΓΑΘΙΩΝΟΣ
1. Av. Vaca spre dr. cu viţelul care suge; sus
ΜΕΝΙΣΚΟΣ; deasupra un vultur cu aripile deschise,
în exergă cîrmă spre st.
Rv. Pătrate duble înstelate, formate din puncte şi linii
globulate la unul din capete. În jurul lor inscripţia
ΔΥΡ/ΑΓΑ/ΘΙΩ/ΝΟΣ.
AR, 3,20 g, 16 mm; Maier, nr. 91; H. Ceka, nr.
316.
2. AR, 3,10 g, 16 mm.
3. AR, 3,00 g, pl. I, 1.
4. AR, 2,80 g, 17 mm.
II. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΑΡΧΙΠΠΟΥ
5. Av. Ca mai sus, dar în exergă o cîrmă spre dr.
Rv. Ca mai sus, inscripţia ΔΥΡ/ΑΡ/ΧΙΠ/ΠΟΥ.
AR, 3,20 g, 16 mm; Maier, nr. 144; H. Ceka, nr.
318.
6-8. AR, 3,10 g, 16 mm.
9. AR, 2,80 g, 17 mm.
III. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΔΙΟΝΥΣΙΟΥ
10. Av. Ca mai sus, dar deasupra numelui un corb;
în exergă nimic.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΔΙΟ/ΝΥ/
ΣΙΟΥ.
%
* Cercetări Numismatice, III, 1980, 3-10. (Cu rezumat în limba
franceză.)
1
B. Mitrea şi Z. Székely, în MCA, II, 1956, 647, fig. 2.
2
Ibidem, 646, fig. 1.
3
A. Maier, Die Silberprägung von Apollonia und Dyrrhachion,
în Numismatische Zeitschrift, 1, 1908, 1-33; H. Ceka, Questions
de numismatique illyrienne, 1972.
117

Zoltán Székely: Lucrări alese
AR, 3,30 g, 17 mm; Maier, nr. 201; H. Ceka, nr.
320.
11. AR. 3,20 g, 16 mm.
12. AR, 3,20 g, 15 mm.
13. AR, 3,10 g, 17 mm.
14-18. AR, 3,10 g, 16 mm.
19. AR, 3,10 g, 15 mm.
20. AR, 3,06 g, 18 mm.
21. AR, 3,06 g, 17 mm.
22. AR, 3,00 g, 18 mm.
23-25. AR, 2,90 g, 17 mm.
26-27. AR, 2,90 g, 16 mm, pl. I, 2.
28-29. AR, 2,80 g, 17 mm.
IV. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΚΑΛΛΩΝΟΣ
30. Av. Ca mai sus, dar deasupra numelui vulturul
în zbor spre dr. ţinînd cunună, în exergă fulger orizontal.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΚΑΛ/ΛΩ/
ΝΟΣ.
AR, 3,10 g, 18 mm; Maier, nr. 256; H. Ceka, nr.
322, pl. I, 3.
31. AR, 2,90 g, 17 mm.
32. AR, 2,90 g, 16 mm.
V. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΛΥΚΙΣΚΟΥ
33-34. Av. Ca mai sus, dar în cîmp dr. o figură feminină
cu chiton, în picioare, spre st.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΛΥ/ΚΙΣ/ΚΟΥ.
AR, 3,20 g, 17 mm; Maier, nr. 278; H. Ceka, nr.
324.
35. AR, 3,10 g, 18 mm, pl. I, 4.
36-38. AR, 3,10 g, 17 mm.
39. AR, 3,00 g, 18 mm.
40. AR, 2,90 g, 18 mm.
41-44. AR, 2,90 g, 17 mm.
45. AR, 2,90 g, 16 mm.
46. AR, 2,80 g, 18 mm.
47. AR, 2,80 g, 16 mm.
VI. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΦΙΛΩΝΟΣ
48. Av. Ca mai sus; în exergă fulgerul nu se distinge
deoarece moneda este descentrată.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΦΙ/ΛΟ.... .
AR, 2,80 g, 16 mm; Maier, nr. 393, H. Ceka, nr.
330; pl. I, 5.
VII. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΦΙΛΟΤΑ
49. Av. Ca mai sus, în cîmp dr. o făclie; în exergă un
cîine care aleargă spre dr.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΦΙ/ΛΟ/ΤΑ.
AR, 3,20 g, 17 mm; Maier, nr. 396; H. Ceka, nr.
331.
50. AR, 3,00 g, 16 mm.
51. AR, 2,90 g, 19 mm, pl. I, 6.
52. AR, 2,90 g, 17 mm.
53. AR, 2,80 g, 16 mm.
VIII. ΞΕΝΩΝ – ΔΑΜΗΝΟΣ
54. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ΞΕΝΩΝ; în cîmp
dr. un spic; în exergă plug.
Rv. Ca mai sus dar inscripţia ΔΥΡ/ΔΑ/ΜΗ/ΝΟΣ.
AR, 3,88 g, 18 mm; Maier, nr. 179; H. Ceka, nr.
357; pl. I, 7.
55. AR, 2,32 g, 18 mm.
IX. ΞΕΝΩΝ – ΠΥΡΒΑ
56. Av. Ca mai sus, dar sus un vultur cu aripile desfăcute.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΠΥΡ/ΒΑ.
AR, 3,18 g, 19,5 mm; Maier, nr. 351; H. Ceka, nr.
360; pl. I, 8.
X. ΞΕΝΩΝ – ΦΙΛΟΔΑΜΟΥ
57. Av. Ca mai sus, dar sus un vultur cu aripile întredeschise;
în exergă un cîine spre dr.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΦΙΛΟ/ΔΑ/
ΜΟΥ.
AR, 3,28 g, 18 mm; Maier, nr. 388; H. Ceka, nr.
362.
58. AR, 3,25 g, 19 mm.
59. AR, 3,24 g, 18 mm.
60. AR, 3,17 g, 17,5 mm.
61. AR, 3,16 g, 17 mm, pl. I, 9.
62. AR, 3,14 g, 19 mm.
63. AR, 2,80 g, 18 mm.
64. AR, 2,80 g, 17 mm.
65. AR, 2,76 g, 17 mm.
XI. ΠΕΡΙΓΕΝΗΣ – ΚΛΕΙΤΟΡΙΟΥ
66. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ΠΕΡΙΓΕΝΗΣ;
deasupra coroană; în cîmp dr. vas pe trepied.
Rv. Ca mai sus; dar inscripţia ΔΥΡ/ΚΛΕΙ/ΤΟΡΙ/
ΟΥ.
AR, 3,32 g, 15 mm; Maier, nr. 266; H. Ceka, nr.
373; pl. I, 10.
XII. ΣΩΣΤΡΙΩΝ – ΔΑΜΗΝΟΣ
67. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ΣΩΣΤΡΙΩΝ, în
cîmp dr. spice; în exergă ciorchine de struguri.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΔΑ.......... Moneda
ştearsă.
AR, 2,74 g, 20 mm; Maier, nr. 183; H. Ceka, nr.
412; pl. I, 11.
XIII. ΦΙΛΩΝ – ΑΡΙΣΤΗΝΟΣ
68. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ΦΙΛΩΝ; în exergă
fulger.
118

Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΑΡΙΣ/ΤΗ/
ΝΟΣ.
AR, 2,90 g, 17 mm; Maier, nr. 131; H. Ceka,
nr. 433.
XIV. ΦΙΛΩΝ – ΜΕΝΙΣΚΟΥ
69. Av. Ca mai sus, dar sus capul lui Helios.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΜΕ/ΝΙ/
ΣΚΟΣ.
AR, 3,70 g, 17 mm; Maier, nr. 306; H. Ceka, nr.
438, pl. I, 12.
70-71. AR, 3,10 g, 17 mm.
72. AR, 3,00 g, 17 mm.
73. AR, 2,96 g, 19 mm.
74-75. AR, 2,90 g, 17 mm.
76. AR, 2,18 g, 19 mm.
XV. Imitaţii
77. Av. Ca mai sus; sus inscripţia ΜΕΝΙΣΚΟΣ;
deasupra un corb spre dr.; în exergă un fulger orizontal.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΔΑΙ/ΥΚ/ΥΟΜ.
AR, 3,00 g, 16 mm, pl. I, 13.
78. Av. Ca mai sus, dar în exergă nimic.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia .../ΔΟИ/ΛΥ/Κ.
AR, 2,90 g, 16 mm, pl. I, 14.
79. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ЭИΙΣΚΟW deasupra
vultur cu aripile deschise.
Rv. Ca mai sus, dar inscripţia YΔ/.../..И/Χ.
AR, 1,60 g, 16 mm, pl. I, 15.
Monede emise de Thassos
80. Av. Capul lui Dionysos tînăr spre dr., cu o bandă
pe frunte şi cunună de iederă alcătuită din două rozete;
patru frunze sus şi două jos.
Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ/ΣΩΤΗΡΟΣ/ΘΑΣΙΩΝ. Heracles
gol, în picioare, spre st., rezemîndu-se în măciucă
şi ţinînd pe braţul st. blana leului din Nemeea. În
cîmp st. sigla M
AR, 16,00 g, 31 mm, pl. II, 1.
81. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi trei jos.
Rv. Ca mai sus.
AR, 16,25 g, 31 mm.
82. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi două jos.
Rv. Ca mai sus.
AR, 16,50 g, 33 mm.
83. AR, 16,50 g, 31 mm, pl. II, 3.
84. AR, 16,50 g, 29 mm, pl. II, 3.
85. AR, 16,30 g, 30 mm.
86. AR, 16,30 g, 30 mm.
87. AR, 15,95 g, 33 mm.
88. AR, 15,90 g, 30 mm, pl. II, 5.
89. AR, 15,90 g, 30 mm, pl. II, 6.
90. AR, 15,80 g, 30 mm, pl. II, 8.
Tezaurul monetar de la Hilib, judeţul Covasna
91. AR, 15,52 g, 31 mm.
92. Av. Ca mai sus, dar două frunze sus şi două jos.
Rv. Ca mai sus.
AR, 16,80 g, 30 mm.
93. AR, 16,60 g, 31 mm.
94. AR, 16,60 g, 31 mm.
95. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi trei jos.
Rv. Ca mai sus, dar sigla M
AR, 14 g, 30 mm, pl. II, 7.
96. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi două jos.
Rv. Ca mai sus.
AR, 16,60 g, 30 mm.
97. AR, 16,50 g, 33 mm.
98. AR, 16,50 g, 30 mm.
99. AR, 16,50 g, 28 mm.
100. AR, 16,20 g, 32 mm, pl. II, 4.
101. AR, 16,19 g, 31 mm.
Monedă emisă de Republica Romană
102. Av. Capul regelui Tatius spre dr., în faţă γ; în
spate SABIN
Rv. Răpirea sabinelor; în exergă L. TITVRI
AR, 4,00 g, 18 m. Syd. 698 d, Roma, a. 88 î. e. n.;
Crawford, nr. 344/ia, Roma, a. 89 î. e. n. pl. I, 16.
Cea mai mare parte a tezaurului de la Hilib este
formată de monedele bătute la Dyrrhachium şi de
imitaţiile lor. Drahmele dyrrhachiene aflate în acest
tezaur aparţin emisiunilor a 14 grupe de magistraţi
monetari. Cele mai numeroase sînt monedele emise
de pritanii ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΔΙΟΝΥΣΙΟΥ şi
ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΛΥΚΙΣΚΟΥ cu 20 de piese reprezentînd
25,70% şi resprectiv 15 piese cu un procent
de 18,97%. Statistic o a doua categorie o formează
emisiunile magistraţilor ΞΕΝΩΝ – ΦΙΛΟΔΑΜΟΥ
şi ΦΙΛΩΝ – ΜΕΝΙΣΚΟΥ, cu cîte 9 piese reprezentînd
11,38%, respectiv 8 piese cu 10,12%. Pentru
o mai bună cunoaştere a monetăriei dyrrhachiene,
considerăm că nu este lipsit de interes şi faptul că
jumătate din emisiunile magistraţilor monetari, ale
căror monede se află în acest tezaur, sînt prezentate
cu cîte o piesă (în cinci cazuri) sau cu două ori
trei monede (în cîte un caz). Toate cele trei imitaţii
ale monedelor dyrrhachiene din depozitul monetar
de la Hilib reproduc aversul emisiunilor pritanului
ΜΕΝΙΣΚΟΣ. Legendele de pe revers mult barbarizate
ne pun în imposibilitate de a putea identifica
cu precizie emisiunile dyrrhachiene care le-au inspirat,
dar este posibil ca primele două imitaţii (nr.
77 şi 78) să fi avut ca model monedele pritanului
ΔΑΑΛΚΙΒΑ (Maier, nr. 159; H. Ceka, nr. 319).
Pentru o mai bună înţelegere a repartiţiei monedelor
pe magistraţi, din punct de vedere statistic,
prezentăm mai jos următorul tabel:
119

Zoltán Székely: Lucrări alese
Nr.
crt.
Emitenţi
Tabel II
Nr.
mon.
Proc.
%
1. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΑΓΑΘΙΩΝΟΣ 4 5,06
2. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΑΡΧΙΠΠΟΥ 5 6,32
3. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΔΙΟΝΥΣΙΟΥ 20 25,70
4. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΚΑΛΛΩΝΟΣ 3 3,79
5. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΛΥΚΙΣΚΟΥ 15 18,97
6. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΦΙΛΩΝΟΣ 1 1,26
7. ΜΕΝΙΣΚΟΣ – ΦΙΛΟΤΑ 5 6,32
8. ΞΕΝΩΝ – ΔΑΜΗΝΟΣ 2 2,53
9. ΞΕΝΩΝ – ΠΥΡΒΑ 1 1,26
10. ΞΕΝΩΝ – ΦΙΛΟΔΑΜΟΥ 9 11,38
11. ΠΕΡΙΓΕΝΗΣ – ΚΛΕΙΤΟΡΙΟΥ 1 1,26
12. ΣΩΣΤΡΙΩΝ – ΔΑΜΗΝΟΣ 1 1,26
13. ΦΙΛΩΝ – ΑΡΙΣΤΗΝΟΣ 1 1,26
14. ΦΙΛΩΝ – ΜΕΝΙΣΚΟΥ 8 10,12
15. Imitaţii 3 3,79
TOTAL 79 99,93
Majoritatea monedelor thassiene din tezaurul de
la Hilib (14 din 21 piese) au capetele literelor globulate,
ceea ce ne poate face să presupunem fie că
acestea sînt imitaţii, fie că sînt emisiuni mai tîrzii
ale cetăţii Thassos. De altfel, aşa cum şi alte studii
au menţionat, 4 tetradrahmele thassiene cu siglele M
şi M se încadrează în grupa emisiunilor dintre anii
90-80 î. e. n. Toate imitaţiile din depozitul monetar
de la Hilib, atît drahmele dyrrhachiene, precum şi
tetradrahmele thassiene, par mai degrabă să fi fost
aduse pe teritoriul Daciei din regiunile învecinate,
deşi există probabilitatea ca o parte din imitaţii să fi
fost făcute de localnici.
Interesant de semnalat este şi faptul că în lotul de
monede, recuperat din tezaurul de la Hilib, lipsesc
drahmele cetăţii Apollonia, care îndeobşte însoţesc
în circulaţie monedele dyrrhachiene ce pătrund pe
teritoriul patriei noastre. În schimb, o bună parte din
tezaur, 20,58%, este alcătuită din tetradrahme thassiene.
De altfel şi alte tezaure dacice au o structură
asemănătoare. Astfel, în tezaurul de la Sîncrăieni 5
au fost aflate, alături de o drahmă dyrrhachiană,
şi două tetradrahme de Thassos. Compoziţia tezaurelor
transilvănene cunoscute pînă acum dovedeşte
că în interiorul arcului carpatic drahmele cetăţilor
illirice şi tetradrahmele cetăţii Thassos circulau concomitent,
indicînd şi cele două direcţii ale fluxului
comercial grecesc spre Dacia.
Pe teritoriul judeţului Covasna drahmele cetăţii
Dyrrhachium au fost descoperite la Cernat, Zăbala
şi Lemnia, 6 iar la Ghelinţa au fost găsite şi drahmele
Apolloniei alături de monedele dyrrhachiene. 7
Aceste descoperiri monetare marchează importantul
drum comercial ce lega şi în antichitate Transilvania
de Moldova prin pasul Oituz. Astfel că tezaurul de
la Hilib – în Transilvania –, ca şi depozitele monetare
de la Grozeşti şi Viişoara – în Moldova –, confirmă
ipoteza lui B. Mitrea 8 care consideră că una din
principalele căi de comunicaţie ale negustorilor din
cetăţile Mării Adriatice străbătea Pannonia, 9 Dacia
şi prin pasul Oituz pătrundea la dacii de pe versantul
moldovenesc al Carpaţilor.
Prezenţa în depozitul monetar de la Hilib a unui
denar roman republican, emis între anii 89-87 î.
e. n., ar indica aceşti ani ca „terminus post quem”
pentru ascunderea tezaurului. Denarul neuzat pare
a fi circulat foarte puţin timp înainte de a fi fost tezaurizat.
Dealtfel, emisiunile cetăţilor illirice încetează
la mijlocul primului deceniu al sec. I î. e. n.; iar tetradrahmele
cu siglele M şi M sînt contemporane ca
dată de emitere cu denarul lui L. Titurius. Totuşi,
ţinem să reamintim aici că drahmele din Dyrrachium
şi Apollonia, chiar dacă au încetat a mai fi emise
odată cu începutul sec. I î. e. n., ele continuă să
circule în Dacia pînă prin cel de-al 6-lea deceniu al
sec. I î. e. n. Astfel, în tezaurul de la Cernat, care se
încheie cu monede emise în 43 î. e. n., se află şi o
drahmă dyrrhachiană.
Ascunderea tezaurului de la Hilib se poate pune
în legătură cu frămîntările sociale şi politice din sînul
societăţii geto-dacice, premergătoare epocii sau
chiar din perioada în care Burebista întemeia primul
stat dac independent şi centralizat.
4
Vezi mai recent E. Chirilă şi V. Lucăţel, Tezaurul de la
Petrindu (Contribuţii la cronologia tetradrahmelor thasiene de
tip Dionysos – Herakles), Acta Musei Porolissensis, III, 1979,
89 – 101.
5
Z. Székely, Adatok a dákok késő vaskori műveltségéhez, 1954,
pl. 13, 7.
6
Z. Székely, Noi descoperiri monetare greceşti în judeţul
Covasna, SCN, V, 1971, 361.
7
O. Gohl, în Numizmatikai Közlöny, XXI-XXII, 1924, 7; G.
Téglás, în ArchÉrt, XVIII, 1897, 11.
8
B. Mitrea, Monedele oraşelor Dyrrhachium şi Apollonia în
Moldova, SCN, II, 1958, 89.
9
K. B. Sey – Gy. Goldman, în ArchÉrt, CV/2, 1978, 223-231
– tezaurul de la Doboz.
120

O veche descoperire monetară din judeţul Covasna
O VECHE DESCOPERIRE MONETARĂ
DIN JUDEŢUL COVASNA
Muzeul de istorie din Sf. Gheorghe are o subunitate
în oraşul Tg. Secuiesc, care prezintă istoria locală
a breslelor. Piesele aparţinînd breslelor meşteşugăreşti
au fost în parte donate de localnici, în parte
achiziţionate de către Muzeul din Tg. Secuiesc. În
lada breslei cojocarilor, donată de Lázár Nagy, preşedintele
corporaţiei din Tg. Secuiesc, s-a aflat o cupă
de argint (pl. I, 9) care se pare că a aparţinut acestei
bresle. Cupa reprezintă un deosebit interes de ordin
numismatic, prin faptul că în pereţii ei au fost încastrate
opt monede romane republicane.
Ea are corpul cilindric cu gura răsfrîntă în afară.
Marginea, pe o lăţime de 1 cm în interior şi 1,5 cm
în exterior, este aurită. Sub margine se află o bandă
formată din două linii orizontale, umplute cu ornamente
spiralice, cu şi fără incizii. Sub această bandă se
mai găseşte încă una, mult mai îngustă, nedecorată.
Baza cupei este cilindrică, cu marginile teşite în afară.
Cîmpul cuprins între margini este decorat cu motive
spiralice şi ornamente florale. Baza a fost sudată de
fundul cupei (pl. I, 9). Pe corpul recipientului neaurit
sînt aplicate, pe două rînduri, cîte patru monede,
deci în total opt monede (pl. I,1-8). Peretele cupei a
fost perforat, iar în găurile realizate s-au sudat monedele.
Din cauza acestui mod de aplicare a monedelor,
ele se prezintă puţin tocite, iar în determinarea lor
am întîmpinat unele dificultăţi. Pe fundul cupei se
află ştampila meşterului care a confecţionat-o, şi care
se prezintă sub forma unei zale care conţine literele
M C. Litera C este aşezată pe ultima bară verticală
a literei M (pl. I, 10). Tot pe fundul cupei se află şi
litere zgîriate ulterior, precum şi un motiv ornamental
sub formă de reţea din linii orizontale şi verticale.
Cupa este înaltă de 15 cm, cu diametrul gurii de 8,4
cm, iar cel al bazei de 7,3 cm.
Descrierea monedelor
1. ? L. Sempronius.
Cohen 2 , Sempr. 2, pl. XXXVI (pl. I, 1).
? Grueber, Roma, 875, anii 150-125.
1
Pósta Béla, A ludvégi Református Egyház egyházi edényei,
Dolg, 7, 1916, 2, fig. 11.
2
Ibidem, 140, fig. 12.
2. P. Servilius Rullus (?).
Cohen 2 , Serv. 6, XXXVIII (pl. I, 2).
Grueber, Roma, 1672, anul 89.
3. M. Antonius, Cn. Domitius Ahenobarbus.
Cohen 2 , Domiţia-Antonia 6, pl. XVI (pl. I, 3).
Grueber, Est, 112, anul 40.
4.? C. Vibius Pansa.
Grueber, Roma, 2299, anul 87 (pl. I, 4).
5. C. Licinius Macer.
Grueber, Roma, 2467, anul 85, Înapoia capului,
o incizie în forma literei T (pl. I, 5).
6. C. Mamilius Limetanus.
Grueber, Roma, 2716, tip gen, anul 83 (pl. I, 6).
7. L. Plaetorius Cestianus (?).
Cohen 2 , Plaetoria 1, pl. XXXII (pl. I, 7).
Grueber, Roma, 3312, anul 75.
8. Octavian.
Cohen 2 , Iulia, 44, pl. XXII pl. XXII (pl. I, 8).
Grueber, Roma, 4341, anii 36-28.
Analogia pentru cupa, care formează obiectul
cercetării noastre, o găsim în exemplarul similar
de argint, care se păstrează în colecţia Muzeului de
istorie şi arheologie din Cluj. 1 Dar cupa noastră are
corpul zvelt, cu o bază separată, lucru care lipseşte
la cupa ce se găseşte la Cluj. Ornamentul de pe
margine, arabescul, ornament de origine orientală,
precum şi forma ştampilei, toate sînt aceleaşi.
B. Pósta consideră cupa de la Cluj ca fiind
producţia unui meşter local din Transilvania şi o
datează în secolele XVI-XVII. 2 Nu avem nici un
motiv ca pe baza analogiei să nu putem încadra cupa
de la Tg. Secuiesc în perioada secolelor XVI-XVII,
considerînd-o drept opera unui argintar din Transilvania.
Datarea cupei pentru această perioadă a
secolelor XVI-XVII, lucru confirmat dealtfel şi de
un document emis în anul 1648 de cancelaria principelui
Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea,
document în care sînt confirmate privilegiile breslei
cojocarilor. 3 Prin urmare, în proprietatea breslei cojocarilor
din secolul al XVII-lea ar fi putut exista o
3
Documentul se află în colecţia Muzeului de Istorie din Tg.
Secuiesc.
121

Zoltán Székely: Lucrări alese
astfel de cupă. Monedele au fost aplicate pe pereţii
cupei se pare în cursul secolelor XIX-XX.
Aceste monede fac probabil parte dintr-un tezaur
descoperit în împrejurimile oraşului Tg. Secuiesc,
din care au fost folosite şi astfel păstrate opt exemplare.
Restul monedelor, ce compuneau tezaurul, au
dispărut. Cele rămase aparţin secolelor III-I î. e. n.,
iar ultima monedă se datează între anii 36-29 î. e.
n. Din cauza necunoaşterii componenţei integrale a
tezaurului, nu putem trage concluzii de ordin istoric.
Faptul însă, că atunci cînd loturi mai mici au
fost desprinse dintr-un tezaur, ele conţin de obicei
atît monedele cele mai vechi, cît şi cele mai recente,
ar putea fi valabil şi în cazul de faţă. 4 Prin urmare,
trebuie să presupunem că acumularea monedelor nu
s-ar fi putut încheia înainte de anii 36-29 î. e. n., iar
îngroparea lor se află în legătură cu evenimentele istorice
care au produs ascunderea lui la această dată,
întocmai ca şi la alte tezaure descoperite în Transilvania,
dintre care cele mai renumite sînt cele de la
Ilieni, Prejmer şi Stupini. 5
4
B. Mitrea şi Z. Székely, în MCA, II, 1956, 675-676.
5
Ibidem, 681.
122

Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
TEZAURUL DACIC DE LA ŞIMLEUL SILVANIEI
În anul 1948 un elev de şcoală a găsit la Şimleul
Silvaniei (Sălaj) mai multe brăţări de argint şi monede
vechi (16 buc. denari de argint romani), 5 brăţări
de argint, una fragmentară, o brăţară de bronz, un
torques de argint, 7 buc. drugi suciţi de argint, 3 fibule
de bronz şi diferite bucăţi din obiecte de bronz,
17 buc. monede de argint romane, arme şi unelte
de fier, fragmente de ceramică, fusaiole şi 2 perle
de lut. Cercetînd materialul trimis, s-a constatat că
aceste obiecte aparţin timpului sclavagist dacic. Pe
baza acestor date, în cadrul planului de săpătură al
Institutului de Istorie şi Filosofie al Academiei R. P.
R., din anul 1949, o cercetare la faţa locului a constatat
că „nu ne găsim în faţa unei aşezări, ci numai
a unei locuinţe izolate înconjurată de două morminte
şi două gropi. 1 Locul, unde au fost găsite obiectele
mai sus înşirate, e situat la răsărit de Şimleul Silvaniei,
la o distanţă de ½ km, pe unul dintre vîrfurile
Măgurii („Munte de frasin” – Kőrishegy). Acest
loc, pînă în 1946, era acoperit cu copaci, pădure.
În anul 1946, începînd să se sădească vie şi rigolîndu-se
terenul, s-au găsit nişte morminte de tumuli,
în formă rotundă şi ovală. Cînd s-au deschis aceste
morminte, s-au găsit în ele obiectele sus amintite, la
o adîncime de 1-1,5 m în mormintele cu forma rotundă
şi 2-2,5 m în mormintele cu forma ovală. La
un mormînt nu s-a dat de fund nici la o adîncime
de 3 m. Brăţările s-au găsit în două morminte rotunde;
într-unul din acestea, brăţările se aflau lîngă
un fund de vas mare (fig. 3/20), conţinînd rămăşiţe
de oseminte de om şi cărbune. Monedele (16 buc.)
erau în-tro ceaşcă mică (fig. 2/6); într-un vas mare
lîngă aceasta se aflau oase omeneşti şi o brăţară de
bronz. Restul (17 buc. monede) şi fibula de bronz
(fig. 4/13) s-a găsit în mormîntul celălalt, într-un
vas; pe un fragment de vas (fig. 3/17) erau oase
omeneşti. Celelalte fragmente de vase au fost găsite
în jurul mormintelor.
Descrierea obiectelor găsite la Şimleul Silvaniei
Ceramică
Materialul de ceramică găsit la Şimleul Silvanei
poate fi împărţit în 2 grupe: I. ceramică făcută cu
mîna din pastă poroasă; II. ceramică făcută cu roata,
din pastă pură bine arsă.
I
Fig. 1/1. Ceaşcă din pastă impură şi poroasă, cu
pereţi de o grosime disproporţionată; mănuşa face
parte din corpul vasului şi merge de la buză pînă la
fund. E aproape lipsită de ornament, afară de buză
a cărei parte inferioară e decorată cu o linie simplă
ondulată. Ceaşca se prezintă în fragmente; e făcută
de mînă. Înălţimea: 71 mm; grosimea pereţilor: 10
mm (nr. de inv. 11.634).
Fig. 1/2. Ceaşcă din pastă impură şi poroasă;
mănuşa face parte din corpul vasului şi merge de la
buză pînă la fund. E lipsită de orice ornament, e arsă
necomplet şi se prezintă în fragmente; făcută fără
roată. Înălţimea: 70 mm; grosimea pereţilor: 7 mm
(nr. de inv. 11.637).
Fig. 1/3. Ceaşcă din pastă foarte impură şi poroasă;
pereţii sînt de o grosime disproporţionată; arderea
e necompletă; mănuşa lipseşte. Vasul, făcut de
mînă, lipsit de ornamente. Înălţimea: 71 mm; grosimea
pereţilor: 10 mm (nr. de inv. 11.661).
Fig. 1/4. Ceaşcă din pastă impură şi poroasă,
cu ardere necompletă; mănuşa lipseşte. E făcută de
mînă şi se prezintă în fragmente. Înălţimea: 61 mm;
grosimea pereţilor: 7 mm (nr. de inv. 11.633).
Fig. 1/5. Un fragment de ceaşcă cu mănuşă, din
pastă impură şi poroasă cu ardere necompletă. Grosimea
pereţilor e disproporţionată; e făcută de mînă
(nr. de inv. 11.666).
Fig. 1/6. Fragment de buză al unui ulcior făcut
cu mîna din pastă impură şi poroasă. Sub buză e
puţin întors în afară şi e decorat cu un ornament de
linii paralele executate vertical. Grosimea pereţilor:
10 mm (nr. de inv. 11.668).
* Materiale şi cercetări de istorie veche a României, 1951, 43-59 +
pl. (Cu colaboratori.)
1
M. Moga, Traiul populaţiei daco-romane şi barbare la graniţa
de Vest a Daciei, SCIV, I, 1950, 131.
123

Zoltán Székely: Lucrări alese
Fig. 1/7. Un fragment de ceaşcă cu mănuşă, din
pastă impură şi poroasă, cu ardere necompletă. Grosimea
pereţilor e disproporţionată. Vasul e făcut de
mînă (nr. de inv. 11.676).
Fig. 1/8. Fragment de vas, făcut cu mîna, din
pastă impură şi poroasă, ornamentat cu un decor cu
urme de degete. Grosimea pereţilor: 10 mm (nr. de
inv. 11.641).
Fig. 1/9. Borcan făcut de mînă, din pastă impură
şi poroasă. Sub buză e ornamentat cu un decor constînd
din patru urme de degete şi cu o proeminenţă.
Grosimea pereţilor: 7 mm (nr. de inv. 11.658).
Fig. 2/1. Partea de jos a unei ceşti, făcută de mînă,
din pastă impură şi poroasă; nu are nici o ornamentaţie.
Înălţimea: 84 mm; grosimea pereţilor: 7 mm
(nr. de inv. 11.657).
Fig. 2/2. Partea de jos a unui borcan, făcut de
mînă, din pastă foarte impură şi poroasă; fără ornamente.
Grosimea pereţilor: 10 mm (nr. de inv.
11.662).
Fig. 2/5. Fragmentul unui vas, făcut de mînă, din
pastă impură şi poroasă, cu buza întoarsă în afară,
cu ardere necompletă; bordura fundului e ornamentată
cu urme de unghie. Înălţimea: 54 mm; peretele
e de grosime disproporţionată (nr. de inv. 11.665).
Fig. 2/6. O ceaşcă mică, din pastă impură şi poroasă,
cu mănuşă, lipsită de ornamente. Înălţimea: 40
mm. Grosimea pereţilor: 8 mm (nr. de inv. 11.663).
Fig. 2/10. Fragment de vas, făcut de mînă, din
pastă impură şi poroasă, cu mănuşă, lipsit de ornamente,
afară de o proeminenţă în formă de semilună.
Grosimea pereţilor: 8 mm (Nr. de înv. 11.667).
Fig. 2/11. Fragment de vas, cu buza întoarsă în
afară, făcut din pastă impură şi poroasă, de culoare
cărămizie. Grosimea pereţilor: 10 mm (nr. de inv.
11.674).
Fig. 3/19. Fragment de vas, făcut de mînă, din
pastă impură, cu ardere necompletă, cu buza întoarsă
în afară, de culoare brună; sub buză se află o
proeminenţă. Grosimea pereţilor: 7 mm (nr. de inv.
11.659).
Fig. 3/6. Fragment de vas, făcut de mînă, din
pastă impură, de culoare neagră. Grosimea pereţilor:
10 mm (nr. de inv. 11.660).
Fig. 3/18. Fragment de buză dintr-un vas făcut
de mînă, din pastă impură, de culoare brună. Grosimea
pereţilor: 10 mm (nr. de inv. 11.664).
Fig. 3/12. Proeminenţa unui vas făcut cu mîna
(nr. de inv. 11.669).
Fig. 3/7. Fragment de ceaşcă făcută de mînă; mănuşa
mergînd de la buză la fund, e ruptă; e lucrat
din pastă impură, de culoare brună. Grosimea pereţilor
e disproporţionată; în general 7 mm (nr. de
inv. 11.673).
Fig. 3/20. Fundul şi coasta unui vas mare, făcut
de mînă, din pastă impură. Grosimea pereţilor: 15
mm (nr. de inv. 11.671).
Fig. 3/17. Fragment de vas mare, făcut de mînă,
din pastă impură (nr. de inv. 11.680).
Fig. 3/21. Fragment de mănuşă, dintr-o ceaşcă
mare, făcută de mînă, din pastă impură (nr. de inv.
11.677).
Fig. 3/13. Fundul unui vas mic, făcut de mînă,
decorat cu ornament din linii verticale (nr. de inv.
11.678).
Fig. 3/23. Fragment din fundul unui vas, făcut
de mînă, din pastă impură, de culoare brună. Grosimea
pereţilor: 7 mm (nr. de inv. 11.675).
II
Fig. 2/3. Fragment de vas, făcut cu roata, de culoare
cenuşie, din pastă fină. Bine arsă; mănuşa lipseşte.
Sub buză se află o bordură proeminentă din care iese
afară mănuşa şi se prelungeşte pînă la fundul vasului.
Grosimea pereţilor: 5 mm (nr. de inv. 11.638).
Fig. 2/4. Mănuşa unui vas făcut cu roata, din
pastă impură. Grosimea pereţilor: 3 mm (nr. de inv.
11.670).
Fig. 2/20. Cană din pastă fină, de culoare sur-cenuşiu,
bine arsă, lucrată cu roata, cu o toartă. Pîntecele
e ornamentat cu o bordură. Grosimea pereţilor
e disproporţionată (nr. de inv. 11.640).
Fig. 3/1. Partea de sus a unui vas cu picior, făcut
cu roata, din pastă fină, de culoare sură. Diametrul
fragmentului de buză: 70 mm (nr. de inv. 11.643).
Fig. 3/2. Buza unui vas cu picior, făcut cu roata,
din pastă pură, de culoare cenuşie. Diametrul buzei:
60 mm (nr. de inv. 11.642).
Fig. 3/3. Fragment de buză dintr-un vas cu picior,
făcut cu roata, din pastă fină, de culoare cenuşie.
Diametrul buzei: 55 mm (nr. de inv. 11.672).
Fig. 3/15. Fragment de buză dintr-un vas mare,
făcut din pastă pură, bine arsă, de culoare cărămizie.
Grosimea pereţilor: 15 mm. (nr. de inv. 11.672).
Fig. 3/9. Fragment de vas din pastă pură, lucrat
cu roata (nr. de inv. 11.682).
Fig. 3/10. Fragment de buză, dintr-un vas cu
toartă, făcut din pastă impură, de culoare cenuşie.
Grosimea pereţilor: 5 mm (nr. de inv. 11.646).
Fig. 3/4, 3/8, 3/11, 3/16, 3/22. Fragmente de vase
cu picioare, făcute din pastă pură, lucrate cu roata
(nr. de inv. 11.649, 11.645, 11.647, 11.655, 11.648,
11.686).
Fig. 3/5. Partea de jos a unei căni de lut, de culoare
brună, făcută cu roata, din pastă pură (nr. de
inv. 11.639).
Fig. 3/14. Fragment de vas, făcut din pastă pură,
de culoare cenuşie (nr. de inv. 11.644).
124

Fig. 2/7. Calapod de lustruit pentru vase, cu patină
neagră, găsit cu urme de negreală pe partea cu
care se freca; mărimea: 71 mm (nr. de inv. 11.634).
Fig. 2/8. Calapod de lustruit vasele, de formă
rotundă, făcut din pastă impură; mărimea: 63 mm
(nr. de inv. 11.635).
Fig. 2/13. Fusaiolă de lut ars, biconică, făcută din
pastă pură, de culoare galbenă (nr. de inv. 11.645).
Fig. 2/14. Fusaiolă de lut ars, biconică, făcută din
pastă pură (nr. de inv. 11.696).
Fig. 2/15. Fusaiolă de lut ars, biconică, făcută din
pastă pură, de culoare neagră (nr. de inv. 11.697).
Fig. 2/16. Fusaiolă de lut ars, biconică, făcută din
pastă pură, de culoare brună (nr. de inv. 11.693).
Fig. 2/17. Fusaiolă de lut ars, ornamentată cu linii
orizontale şi verticale (nr. de inv. 11.649).
Fig. 2/18. Fusaiolă de lut ars, fragmentară, fără
ornamentare (nr. de inv. 11.694).
Fig. 2/19. Fusaiolă de lut, fragmentară, de culoare
cărămizie, făcută din pastă foarte impură (nr. de
inv. 11.691).
Fig. 4/11. O perlă de chihlimbar de culoare albastru
închis; e perforată (nr. de inv. 11.700).
Fig. 4/12. Jumătatea unei perle de lut, perforată,
ornamentată cu mici cercuri de culoare albă şi roşie
(nr. de inv. 11.699).
Obiecte de piatră, de fier şi de bronz
Fig. 2/9, 9/a. O bucată de piatră lustruită; la ambele
capete se află cîte o gaură, urme de ascuţire de
ac; piatra e ruptă (nr. de inv. 11.685).
Fig. 2/12. O bucată de piatră de calcar lustruită,
cu o gaură, urmă de ascuţire de ac (nr. de inv.
11.684).
Fig. 4/1. Vîrf de lance, în forma unei simple frigări
patrunghiulare, cu o scobitură pentru mîner,
din care a rămas numai o parte. Lungimea: 230 mm
(nr. de inv. 11.701).
Fig. 4/2. Fragment de lance de fier căreia îi lipseşte
lama lăncii: are o scobitură pentru mîner. Lama
lăncii probabil era în formă de frunză de salcie: lungimea
rămasă e de 125 mm. Diametrul scobiturii:
30 mm (nr. de inv. 11.706).
Fig. 4/3. Cuţit de fier cu lamă lată de 17 mm,
relativ dreaptă, cu un tăiş drept; cu mîner de fier.
Lungimea: 100 mm (nr. de inv. 11.704).
Fig. 4/4. Cuţit de fier cu lama lată de 20 mm,
relativ dreaptă, cu un tăiş drept; mînerul de fier lipseşte.
Lungimea: 95 mm (nr. de inv. 11703).
Fig. 4/5. Cuţit de fier cu lama lată de 13 mm,
cu un tăiş drept. Lungimea: 75 mm (Nr. dc inv.
11.702).
Fig.4/6. O bucată de fier lat, probabil o parte
dintr-o unealtă sau armă (nr. de inv. 11.705).
Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
Fig. 4/7. Cîrlig de fier, lung de 100 mm (nr. de
inv. 11.709).
Fig. 4/8. Furculiţă de fier cu 2 ramuri care la
capăt sînt încovoiate. Lungimea: 120 mm (nr. de
inv. 11.710).
Fig. 4/9. O bucată de fier dintr-un instrument
necunoscut (nr. de inv. 11.707).
Fig. 4/10. O verigă de fier al cărei diametru măsurat
pe dinafară e de 30 mm (nr. de inv. 11.708).
Fig. 4/13. Fibulă monomă de bronz: la cap are o
construcţie în spirală, sucită de patru ori; corpul e
lat, portagraf masiv; are o lungime de 30 mm (nr.
de inv. 11.719).
Fig. 4/14. Un fragment de bară de bronz lată de
4 mm, groasă de 4-8 mm; la colţ e împodobit cu
linii incizate, într-un cadru de semilună (nr. de inv.
11.722).
Fig. 4/15. Fibulă de bronz; la capul fibulei construcţia
în spirală e făcută cu sucirea dublă a sîrmei în
amîndouă laturile; arcul e destul de scurt, iar piciorul
e prelungit. Portagraful străpuns e în formă patrunghiulară
şi s-a păstrat numai în parte; arcul e despărţit
de picior printr-un nod; e o fibulă monomă, lungă de
55 mm, lată de 10 mm (nr. de inv. 11.720).
Fig. 4/16 a-b. O fibulă de bronz, la capul căreia
e o construcţie în spirală sucită de zece ori, din care
s-au păstrat numai patru suciri. Corpul ei e scurt,
umflat şi despărţit de picior printr-un nod. Piciorul
prelungit are un nod la capătul fibulei. Lungimea e de
53 mm şi arcul e lat de 22 mm (nr. de inv. 11.721).
Fig. 4/17. O bucată de bară de bronz încovoiată,
groasă de 3 mm, cu secţiune dreptunghiulară (nr. de
inv. 11.723).
Fig. 4/18. Un fragment de bronz în formă conică,
care la vîrf e perforat în adîncime de 10 mm. Partea
de jos – unde se văd urme de ruptură – indică vîrful
proeminent al unui obiect, a cărui menire nu se
cunoaşte (nr. de inv. 11.726).
Fig. 4/19. O bucată de placă de bronz, perforată;
într-un loc perforat a mai rămas capul unui cui de
fier, arătînd că placa a fost fixată de un obiect (nr. de
inv. 11.724).
Fig. 4/20. O placă de bronz încovoiată şi prinsă
cu un cui de bronz. A servit pentru prinderea unui
obiect necunoscut. Mărimea 10 mm, lungimea cuiului
15 mm (nr. de inv. 11.725).
Fig. 4/21. S-a găsit şi o lamă de silex, de culoare
deschisă (Nr de inv. (11.698).
Obiecte de argint
Fig. 5/5. Torques de argint din sîrmă răsucită,
groasă de 5 mm şi în partea cea mai subţire de 2 mm.
Are capetele îndoite simplu – la unul se termină întrun
mic buton – spre a se prinde unul în altul. Are
125

Zoltán Székely: Lucrări alese
o formă ovală, cu diametru de 109 mm măsurat pe
dinafară şi de 99 mm măsurat pe dinăuntru. Constă
din trei bucăţi, întrucît la capăt e rupt şi o bucată
mică îi lipseşte. Greutatea: 34,7 g. Secţiunea torquesului
e rotundă (nr. de inv. 11.711).
Fig. 5/3. Brăţară de argint alcătuită dintr-o simplă
bară de argint de sîrmă subţire cu capetele prinzînd
bara dincolo de închidere, prin mici spirale răsucite
chiar pe brăţară. Are o formă rotundă, cu un diametru
măsurat pe dinafară de 82-85 mm. E groasă
de 4 mm şi – în partea cea mai subţire – de 3 mm.
Secţiunea ei e rotundă. Capetele sunt mai subţiri,
avînd lungimea de 45 mm. Merg paralel; apoi prin
mici spirale se răsucesc una peste alta. Greutatea:
33,5 g (nr. de inv. 11.712).
Fig. 5/4. Brăţară de argint făcută din sîrmă subţire
cu capetele prinzînd bara dincolo de închidere, prin
mici spirale răsucite chiar pe brăţară. Are o formă
rotundă, cu un diametru măsurat pe dinafară de 70
mm. Grosimea cea mai mare e de 5 mm şi cea mai
mică de 3 mm. Secţiunea barei e rotundă. Capetele
sînt mai subţiri şi în lungime de 65 mm; merg paralel,
apoi prin mici spirale – răsucite de 4 ori – se răsucesc
pe brăţară. Greutatea 48 g (nr. de inv. 11.714).
Fig. 5/1. Brăţară de argint, alcătuită dintr-o sîrmă
cu capetele prinzînd bara dincolo de închidere, prin
mici spirale răsucite chiar pe brăţară. Are formă rotundă,
cu un diametru pe dinafară de 75 mm. Grosimea
ei cea mai mare e de 5 mm şi cea mai mică de
2,5 mm. Secţiunea ei e rotundă. Capetele sînt mai
subţiri, avînd o lungime de 5 mm; merg paralel şi se
răsucesc de 2 ori în formă de cerc, înainte de răsucirea
lor pe brăţară în formă de spirală răsucită de 6
ori. Greutatea e de 35 g (nr. de inv. 11.713).
Fig. 5/2. Brăţară de argint, împletită din patru
sîrme subţiri paralele; deasupra acestora se răsuceşte
o a cincia sîrmă, pe două treimi ale brăţării. Capetele
celei de a cincia sîrme în formă de spirale mici, sînt
răsucite de cinci ori chiar pe brăţară. Are formă rotundă,
cu diametrul măsurat pe dinafară de 54 mm;
grosimea unei sîrme e de 5 mm. Greutatea brăţării:
23 g (nr. de inv. 11.715).
Fig. 5/6. Trei fragmente dintr-o brăţară de argint
făcută din sîrmă simplă cu o grosime de 5 mm şi
avînd secţiunea rotundă (nr. de inv. 11.717).
2
R. şi E. Vulpe, Les Fouilles de Tinosul, Dacia, I, 1924, fig. 32.
3
Idem, Les Fouilles de Poiana, Dacia, III-IV, 1933, fig. 1-4. Ion
Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
BerRGK, 22, 1933, pl. 21, 6.
4
Ibidem, fig. 23–24.
5
Ibidem, fig. 47-53.
6
Z. Székely, Zetevára, 1949, pl. III-IV.
7
C. Daicoviciu, Siebenbürgen im Altertum, 1943, fig. 7.
8
Ibidem, fig. 8-9, 13, 19.
9
Ibidem, fig 71-73, 85.
Fig. 5/8-14. Şapte bare de argint, alcătuite din 2
sîrme subţiri – sînt în aşa fel împletite, încît capetele
sîrmelor turtite să formeze cîte o gaură aşezată în direcţie
opusă una faţă de alta. Lungime lor în general
e de 48 mm. Din şapte una e ruptă la capăt (nr. de
inv. 11.716).
Fig. 5/7. Afară de brăţările de argint s-a găsit şi o
brăţară de bronz în formă de torques, făcută dintr-o
sîrmă de bronz, cu capetele în aşa fel îndoite, încît
să se poată prinde unul de altul. La capetele ei se
află cîte o sîrmă subţire şi turtită, răsucindu-se pe
brăţară în formă de spirală. O spirală e fixă, în vreme
ce cealaltă se mişcă. Brăţara are o formă ovală.
Diametrul ei măsurat pe dinafară e de 83 şi 78 mm.
Cea mai mare grosime a sîrmei e de 4 mm (nr. de
inv. 11.718).
Concluziuni
Ceramica găsită la Şimleul Silvaniei se poate împărţi
în două grupe: 1) Ceramică făcută cu mîna, din
pastă impură şi poroasă şi 2) ceramică făcută cu roata,
din pastă pură. Tot materialul ceramic – şi acela
care e făcut cu mina, ca şi acela care e făcut cu roata
– aparţine populaţiei indigene a dacilor. Asemenea
ceşti cu mănuşă, caracteristice ceramicii dacice, care
au fost găsite la Şimleul Silvaniei, sînt cunoscute din
mai multe staţiuni ale populaţiei băştinaşe din teritoriul
Daciei. Analogia ceştilor găsite la Şimleul Silvaniei
(fig. 1/5-7, fig. 2/6), o găsim la staţiunile dacice de
la Tinosul 2 şi Poiana. 3 Analogia celorlalte fragmente
făcute de mînă o găsim tot în materialul staţiunilor
dela Tinosul, 4 Poiana 5 şi Zetea. 6 Fragmentele de vase
cu picior, făcute cu roata, din pastă fină, de culoare
sur închis, sînt tot fragmente de vase caracteristice ale
populaţiei băştinaşe şi sînt cunoscute de la staţiunile
dacice din Sighişoara (Wietenberg), 7 Zetea 8 şi Poiana.
9 Analogia vaselor (fig. 2/20 şi fig. 3/5) cu formă
de cană o găsim de asemenea în materialul staţiunii
de la Poiana 10 şi în forma vasului găsit la Sălaşul de
Sus. 11 Calapoadele de lustruit vasele sînt cunoscute
de asemenea de la staţiunile Tinosul 12 şi Poiana, 13 ca şi
fusaiolele de lut, cu toate formele lor 14 (fig. 2/13-19).
Cele două vîrfuri de lănci de fier sînt tot din La
Tène-ul dacic. Una (fig. 4/1) are forma unei simple
10
Ibidem, fig. 60, 3.
1945-497).
11
O. Floca, Monnaies „Daciques” du Type Hunedoara, Dacia,
XI-XII, 1948, 87, fig. 4.
12
Ibidem, fig. 39, 14.
13
Ibidem, fig. 97, 4-6, 8-15.
14
R. şi E. Vulpe, Les Fouilles de Tinosul, Dacia, I, 1924, fig. 38,
1-11; fig. 39, 5-11; Idem, Les Fouilles de Poiana, Dacia, III-IV,
1933, fig. 95, 32, 54.
126

frigări, a cărei coadă à douille se aseamănă cu tipul
găsit la Gross-Propstdorf; 15 cealaltă (fig. 4/2), lot cu
coada à douille, e probabil de tipul găsit la Crizbav. 16
Pentru cuţitele de fier (fig. 4/3-5), pentru furculiţa
de fier (fig. 4/8), pentru cîrligul de fier (fig. 4/7) şi
pentru veriga de fier (fig. 4/10) analogia cea mai
exactă o găsim tot în materialul staţiunii dacice de
la Poiana. 17
Între obiectele găsite la Şimleul Silvaniei, de grupa
bijuteriilor ţin fibulele, brăţările, barele de argint
şi cele două perle. Fibula de bronz – cea mai mică
(fig. 4/13) – datează exact din primele timpuri ale
Imperiului Roman, perioada împăraţilor Augustus
şi Tiberius. 18 E cunoscută din materialul staţiunii de
la Tinosul, 19 din Ungaria din stratul La Tène de la
Velemszentvid. 20 Kovrig o pune în categoria fibulelor
de tip răzleţ, 21 din grupa XIV. Fibula a doua (fig.
4/15) aparţine în grupa fibulelor care se atribuie Boilor
(die sog. Bojerspangen). E cea mai recentă formă
de fibulă germanică şi e numită de Frischbier fibula
boica. Prin comerţ a ajuns în secolul I înaintea erei
noastre în Dacia. Conform grupării făcute de Patek,
22 fibula aceasta aparţine de grupa fibulelor care
arată o influenţă germanică. Fibula a treia (fig. 4/16
a-b) intră în grupa fibulelor (kräftig profilierte) care
s-au format de timpuriu în ţinutul nordic al Italiei şi
al Alpilor de Răsărit. Din Dacia acest tip de fibulă e
cunoscut din Muzeul de la Aiud. 23 Conform grupării
făcute de Kovrig, această fibulă intră în grupa
VIII. 24 Acest tip de fibulă se găseşte şi în Muzeul
Naţional de Antichităţi din Bucureşti, provenind
dintr-un loc necunoscut. 25
Torquesul de argint (fig. 5/5) e podoaba caracteristică
a La Tène-ului III, în teritoriul Daciei. Analogia
cea mai precisă pentru torquesul descoperit o
găsim în materialul Muzeului Naţional din Budapesta,
găsit în teritoriul Transilvaniei, 26 şi în materialul
tezaurului dacic descoperit la Slimnic. 27 Brăţările
de argint (fig. 5/3-4) sînt cunoscute din tezaure
15
V. Pârvan, Getica, 1926, fig. 355.
16
Ibidem, fig. 354.
17
Ibidem, fig. 115/1-3; fig 112/1-2, 4; fig. 118/28-41; fig.
117/44-47.
18
R. Forrer, Reallexikon der prähistorischen, klassischen und
frühchristlichen Altertümer, 1907, pl. 60, 10.
19
Ibidem, fig. 44/3; V. Pârvan, op. cit., fig. 192.
20
K. Miske, A velemszentvidi őstelep, 1907, 62, pl. XL, 53; E.
Patek, Verbreitung und Herkunft der römischen Fibeltypen von
Pannonien (DissPann, ser. II, nr. 19), 1944, pl. 1, 4.
21
I. Kovrig, Die Haupttypen der kaiserzeitlichen Fibeln in Pannonien
(DissPann, ser. II, nr. 4), 1937, 28, pl. XII, 129.
22
E. Patek, op. cit., 37, pl. I, 5-6.
23
Ibidem, 21-22, pl. IV, 3-4, 8.
24
I. Kovrig, op. cit., 15, 16, 43, pl. V, 40.
25
D. Popescu, Fibeln aus dem Nationalmuseum für Altertümer
Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
dacice înainte de stăpînirea romană în Dacia, din
tezaurul dela Cerbel, 28 Poiana Gorj 29 şi din Ungaria
dintr-un tezaur dintr-o epocă mai tîrzie, de la Rábapordány
(Jud. Şopron). 30 Pentru brăţara din fig.
5/1, cea mai exactă analogie o prezintă brăţara găsită
în tezaurul La Tène III de la Remetea. 31 Pentru
brăţara răsucită din mai multe sîrme subţiri, analogia
o găsim tot în tezaurul de la Rábapordány; 32
iar pentru barele de argint sucite – părţi ale unui
colier – în tezaurele de la Oradea 33 şi de la Rábapordány.
34 E interesantă spirala de braţ (sau torquesul)
de bronz cu sîrme mici răsucite cu capetele simplu
îndoite spre a se prinde unul în altul (fig. 5/7), ca
la coloanele de argint. După mărimea ei – dacă era
un fel de torques – se presupune că aparţinea unui
copil. Au mai fost găsite 33 bucăţi denari de argint
romani în două morminte diferite şi anume 16 buc.
în primul mormînt (Nr. 1, 3, 9, 11-17, 19-20, 24,
28, 30, 33) şi 17 buc. în mormîntul celălalt (Nr. 2,
4-8, 10, 18, 21-23, 25, 27, 29, 31-32). Şirul denarilor
începe din anul 99 î. e. n. şi se sfîrşeşte cu anul 2 î. e.
n. E de remarcat că în amîndouă mormintele printre
monedele ascunse au fost găsite mai mult monede
ale lui Octavianus Augustus (în primul mormînt 3
buc., iar în al doilea 6 buc.), care erau în stare bună;
se pare că nu erau în circulaţie sau, dacă au fost, e
probabil că au circulat doar un timp foarte scurt.
În primul mormînt ultima monedă e din anul 8 î.
e. n., iar în mormîntul al doilea din anul 2 î. e. n.
Aceste monede servesc pentru datarea staţiunii de la
Şimleul Silvaniei. Prin urmare, ascunderea lor, adică
data celor două înmormîntări, se poate pune, ca un
termen post quem, la anul 2 î. e. n.
Din materialul găsit la Şimleul Silvaniei se poate
constata, cu siguranţă, că pe muntele Kőrishegy
era o staţiune din timpul sclavagismului dacic.
Conform cercetării lui M. Moga, se afla numai o
locuinţă izolată cu 2 morminte. Materialul ceramic
al mormintelor, amestecat cu materialul staţiunii,
in Bukarest, Dacia, IX-X, 1945, 490, fig. 4/32, 33.
26
F. Rómer, A nagyváradi ezüstlelet, ArchÉrt, VI, 1886, 391, fig.
3; V. Pârvan, op. cit., 537-538.
27
D. Popescu, Nouveaux trésors Géto-Daces en argent, Dacia,
XI-XII. 1948, fig. 10/1.
28
ErdMúz, 1874, 144; F. Rómer, op. cit., 387.
29
C. S. Nicolaescu-Plopşor, Le Trésor Dace de Poiana-Gorj,
Dacia, VII–VIII, 1941, fig. 1/3, 9–12, 14.
30
A. Alföldi, Leletek a hun korszakból és ethnikai széválasztásuk
(ArchHung, IX), 1932, pl. 11.
31
I. Bleyer, Temesvár környéki leletekről, ArchÉrt, XXVI, 1906,
fig. 2, 9.
32
A. Alföldi, op. cit.
33
F. Rómer, op. cit., 205, fig. 6, 8, 12, 14-18.
34
A. Alföldi, op. cit., pl. X.
127

Zoltán Székely: Lucrări alese
are toate trăsăturile caracteristice ceramicii dacice.
Această staţiune a luat sfîrşit – după cum rezultă din
datele monedelor – după anul 2 î. e. n. Obiectele de
argint, mai ales brăţările, sînt bijuterii cunoscute la
poporul dacic. Aceste obiecte arată o rază de răspîndire
destul de largă în lumea antică, atît în spaţiu,
cît şi în timp. Astfel de brăţări se găsesc nu numai în
materialul descoperirilor din perioada iliro-celtică,
în materialul germanilor de răsărit din epoca recentă
imperială romană, dar – mai ales cele făcute cu răsucirea
mai multor sîrme – şi din timpul migraţiunii
popoarelor. 35 Afară de tezaurul găsit la Cerbel, şi tezaurul
nostru cu monede, datat drept cea mai recentă
descoperire din teritoriul Daciei, dovedeşte că şi
mai înainte – nu cum a constatat Radnóti 36 –, chiar
în secolul I î. e. n., brăţările acestea erau răspîndite
în Dacia. Din materialul obiectelor găsite la Şimleul
Silvaniei se vede clar că în sec. I î. e. n. civilizaţia
Daciei se afla mai ales sub o influenţă orientală. E o
dovadă de legăturile comerciale şi culturale, pe care
le-a avut Dacia în primul secol î. e. n., cu popoarele
din sudul şi răsăritul Europei. Prin urmaie, tezaurul
de la Şimleul Silvaniei – care în harta lui D. Popescu
nu figurează, a îmbogăţit lista staţiunilor dacice cu
încă una necunoscută. 37
35
Ibidem, 37, 38, pl. XI; N. Fettich, A szilágysomlyói második
kincs (ArchHung, VIII), 1932, XXVII, 1; D. Popescu, op. cit.,
60.
36
A. Radnóti, A zalahosszúfalusi ezüst lelet, FolArch, III-IV,
1941, 115.
37
D. Popescu, op. cit., harta 2.
128

[Anexă]
Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
Tabloul cronologic al monedelor identificate din tezaurul
de la Şimleul Silvaniei (Szilágysomlyó) jud. Sălaj
(Planşele VI şi VII)
Nr. crt. Avers Revers Data
1.
Q. Fabius Maximus
Q. MAX ROMA. Capul lui Pallas
spre dr. cu un coif înaripat; sub bărbie,
o stea.
Denar uzat. Coh., pl. XVII, 3, Grueber,
Roma, 1157, greutatea 3,7 g, diam.
17 mm.
Cornul abundentei plin cu fructe;
fulger în formă de cruce; totul într-o cunună
de spic de grîu şi de mac.
99 î. e. n.
2.
L. Marcius Philippus
ROMA (întreg cuvîntul în ligătură).
Capul regelui Filip V al Macedoniei (?),
cu coif regal spre dr. În faţă, litera Ph.
grec.
Denar uzat, Coh. pl. XXVI, 5, Grueber,
Italia, 532, greutatea 3,7 g, diam.
19 mm.
(L. PHILIPVS) pe baza unei statui
equestre. Personajul călare poartă pe
umăr o ramură de măslin; o altă ramură
de măslin se află sub cal; jos o stea.
99-94 î. e. n.
3.
L. Appuleius Saturninus
Capul lui Pallas, cu un coif înaripat
spre stînga.
Denar uzat, Coh., pl. VI, 2, Grueber,
Roma, 1558, greutatea 3,7 g, diam.
19 mm.
L. SATVRN. Saturn in cvadriga spre
dreapta. Sub picioarele cailor litera P culcată.
90 î. e. n.
4.
P. Fourius Crassipes
BROCHI în exergă, la cîmp III VIR.
Capul zeiţei Ceres spre dreapta, cu cunună
de spice de grîu, la stînga un spic de
grîu, la dreapta o sămînţă de orz.
Denar uzat, Coh., pl. XIX, 5, Grueber,
Roma, 2604. Greutatea 3,7 g, diam.
17 mm.
L. FVRICN. F. Sella curulis între 2
mănunchiuri de verigi cu secure.
85 î. e. n.
5.
L. Marcius Censorinus
Capul lui Apollo cu lauri spre dreapta.
Denar uzat, Coh., pl. XXVI, 9, Grueber,
Roma, 2657. Greutatea 3,2 g, diam.
17 mm.
L. CENSOR. Satirul Marsyas; înapoia
lui, o coloană.
83 î. e. n.
6.
A. Postumius A. f. Sp. n. Albinus
Bustul Dianei cu arc şi tolbă pe umăr
spre dreapta; pe cap, un cap de bou.
Denar dinţat, uzat. Coh., pl. XXXV,
5, Grueber, Roma, 2836. Greutatea 3,9
g, diam. 18 mm.
A POST AFSN ALBIN. Un sacrificator
pe un munte întinzînd o creangă
deasupra unui taur; între ei un altar
aprins.
82 î. e. n.
129

Zoltán Székely: Lucrări alese
Nr. crt. Avers Revers Data
7.
C. Marius Capito
CAPIT. XLVII. Capul zeiţei Ceres,
cu cunună de spice, spre dreapta. În faţă
un simbol.
Denar dinţat uzat, Coh., pl. XXVI,
3, Grueber, Roma, 2284 (tip gen.). Greutatea
3,7 g, diam. 18 mm.
(C) MARI C. F. (S. C.) Ţăran cu doi
boi la arat, spre stînga. În cîmp sus cifra
LXIII.
82 î. e. n.
8.
C. Poblicius Q. f.
ROMA. Capul lui Pallas spre dreapta,
cu un coif ornat cu 2 pene; sus litera P.
Denar dinţat, uzat. Coh., pl. XX-
XIII, 7, Grueber, Roma, 2895 (tip. gen.).
Greutatea 3,7 g, diam. 19 mm.
C. POBLICI Q. F. Hercule în lupta
cu leul. Jos măciuca; în stînga arcul şi tolba,
iar sus litera P.
81 î. e. n.
9.
L. Procillius f.
S. C. Capul lui Jupiter, cu cununa de
lauri spre dreapta.
Denar uzat. Coh., pl. XXXV, 1, Grueber,
Roma, 3147. Greutatea 3,7 g, diam.
16 mm.
L. PROCILI F. Juno Sospita cu lance
şi scut, spre dreapta, în faţa ei un şarpe.
79 î. e. n.
10.
L. Rutilius Flaccus
FLAC. Capul lui Pallas cu coif înaripat.
Denar uzat, Coh., pl. XXXVI, 1,
Grueber, Roma, 3247. Greutatea 3,7 g,
diam. 16 mm.
L. RVTILI. Victoria în bigă spre dreapta,
ţinînd o coroană.
77 î. e. n.
11.
C. Hosidius C. f. Geta
GETA – (IIIVIR). Bustul zeiţei Diana
cu diademă, cu tolbă şi arc spre dreapta.
Denar uzat, Coh., pl. XIX, 1, Grueber,
Roma, 3386. Greutatea 3,7 g, diam.
16 mm.
(C) HOSIDI C. F. Mistreţ străpuns
de o săgeată şi încolţit de un cîine spre
dreapta.
71 î. e. n.
12.
Paullus Aemilius Lepidus
PAVLLVS LEPIDVS –
(CON)CORDIA. Capul Concordiei
spre dreapta.
Denar uzat, Coh., pl. I, 9, Grueber,
Roma, 3373. Greutate 3,9 g, diam. 17
mm.
TER PAVLLVS. Paullus Aemilius
leagă un trofeu la un copac; înaintea lui
este Perseus cu mîinile legate la
spate, cu cei doi copii ai săi.
71 î. e. n.
13.
Juba I
REX JVBA. Capul regelui Juba I, cu
diademă spre dreapta cu pletele buclate,
chlamys pe piept şi un sceptru pe umărul
drept.
Denar uzat, Mionnet, vol. VI, 3, pl.
XXX, Nr. 18, vol. 9, supl. pl. 9, Nr. 2,
Head, p. 885, fig. 397. Greutatea 3,5 g,
diam. 16 mm.
O inscripţie numidică, un templu
octostyl.
60-46 î. e. n.
130

Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
Nr. crt. Avers Revers Data
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
L. Marcius Philippus
ANCVS. Capul cu diademă al regelui
Ancus Marcius, spre dreapta, înapoi
un lituus.
Denar uzat, Coh., pl. XXVI, 8,
Grueber, Roma, 3890. Greutatea 3,9 g,
diam. 17 mm.
L. Cassius Longinus
Capul Vestei cu văl spre stînga, înapoi
simpulum, înainte litera S.
Denar uzat, Coh., pl. XI, 4, Grueber,
Roma, 3929. Greutatea 3,7 g, diam.
17 mm.
C. Julius Caesar
CAESAR. Elefant spre dreapta călcînd
un şarpe.
Denar uzat, Coh. PI. XX. 10., Grueber,
Gallia, 27. Greutatea 3,9 g, diam.
16 mm.
Decimus Postumius Albinus, Bruti f.
Capul lui Mars cu coif; barba începe
să-i crească.
Denar uzat, Coh., pl. XXXV, 9,
Grueber, Roma, 3962. Greutatea 3,6 g,
diam. 17 mm.
Q. Sicinius
FORT – P. R. Capul Fortunei cu diademă
spre dreapta.
Denar uzat, Coh., pl. XXXVIII, 1,
Grueber, Roma, 3947. Greutatea 3,7 g,
diam. 36 mm.
L. Hostilius Saserna
Capul zeiţei Venus (cu diademă şi
cunună de stejar), spre dreapta. La spate,
părul e strîns în coc.
Denar uzat, Coh., pl. XIX, 1, Grueber,
Roma, 3989. Greutatea 3,7 g, diam.
17 mm.
C. Julius Caesar
Capul zeiţei Venus cu diademă spre
dreapta.
Denar uzat, Coh., pl. XX, 9, Grueber,
Est, 31. Greutatea 3,7 g, diam. 16
mm.
Idem, greutatea 3,7 g, diam. 18 mm.
22. T. Carisius
Bustul Victoriei cu aripe, spre dreapta
înapoi S. C.
Denar uzat, Coh., pl. X, 1, Grueber,
Roma, 4070, Greutatea 3,7 g, diam.
17 mm.
PHILIPPVS AQVAM(AR) între arcurile
unui apeduct, deasupra căruia stă
o statuie ecvestră spre dreapta, sub călăreţ
o ramură.
LONGIN III V. Cetăţean roman
stînd in picioare, depunînd. intr'o cutie
un bulletin pe care scrie V.
Obiecte de cult, simpulum aspergiculum,
secure şi boneta de flamen.
(ALBINVS) BRVTIF. Două trompete
galice în formă de cruce; între ele,
în sus, un scut lunguieţ; jos, un scut rotund.
III. VIR. Q. SICINIVS. Caduceu
înaripat, încrucişat cu o ramură de palmier;
sus o cunună de lauri.
L. HOSTILIVS-(SASERNA). Victoria
înaripată, cu caduceu şi trofeu, mergînd
spre dreapta.
CAESAR. Enea ducînd pe Anchise şi
Palladiul.
(T. CA)RISI. Victoria în cvadriga
spre dreapta, ţinînd o cunună.
56 î. e. n.
52 î. e. n.
50-49 î. e. n.
49 î. e. n.
49 î. e. n.
48 î. e. n.
48 î. e. n.
45 î. e. n.
131

Zoltán Székely: Lucrări alese
Nr. crt. Avers Revers Data
23.
C. Julius Caesar
Capul Zeiţei Venus cu diademă spre
dreapta, înapoi Cupido.
Denar uzat, Coh., pl. XX, 11, Grueber,
Spania, 86. Greutatea 3,7 g, diam.
16 mm.
CAESAR. Trofeu cu două scuturi
şi 2 trompete galice; la stînga o femeie
stînd jos, plînge; la dreapta un prizonier
cu mîinile legate la spate.
45 î. e. n.
24.
L Mussidius F. f. Longus
Capul Soarelui radiat din faţă.
Denar uzat, Coh., pl. XXIX, 6, Grueber,
Roma, 4248. Greutatea 3,7g, diam.
18 mm.
(L. MVS)SIDIVS LONGVS.
Două figuri feminine stînd în picioare
într-o incintă de comiţii; jos se citeşte
CL(OAC)IN.
39 î. e. n.
25.
Octavianus Augustus
Capul zeiţei Venus spre dreapta, în
faţă o ramură de laur, înapoi un corn al
Abundenţei.
Denar uzat, Coh., pl. XXII, 46,
Grueber, Roma, 4329. Greutatea 3,7 g,
diam. 20 mm.
CAESAR-DIVI F. Augustus spre
dreapta în paludament, pe umăr o lance,
întinzînd mîna înainte.
36-29 î. e. n.
26.
Octavianus Augustus
CESAR AVGVSTVS. Capul lui Augustus,
spre dreapta.
Denar în stare bună. Well., I, 9509,
Grueber, Roma, 4382. Greutatea 3,9 g,
diam. 20 mm.
La mijloc un scut rotund pe care scrie
S. P. Q. R. CL.V.
24-20 î. e. n.
27.
Octavianus Augustus
S. P. Q. R. CAESARI AVGVSTO.
Capul lui Augustus spre dreapta.
Denar în stare bună, Grueber, Roma,
4463. Greutatea 3,7 g, diam. 20 mm.
Q. VOD(VIAE) MVN SVNT. O
cvadrigă pe un piedestal, un Geniu înaripat
pe cvadriga.
17 i. e. n.
28.
Octavianus Augustus
(CA)ESAR – AVGVSTVS. Capul lui
Augustus spre dreapta.
Denar uzat. Well., I, 9494, Grueber,
Gallia, 149. Greutatea 3,7 g, diam.
17 mm.
OBCIVIS SERVATOS, într-o cunună
de stejar.
16-15 î. e. n.
29.
Octavianus Augustus
AVGVSTVS DIVI F. Capul lui Augustus
spre dreapta.
Denar în stare bună. Well., I, 9488,
Grueber, Gallia, 163. Greutatea 3,9 g,
diam. 19 mm.
IMP. X. Taur înfuriat, spre dreapta.
14-12 î. e. n.
30.
Octavianus Augustus
AVGVSTVS DIVI F. Capul lui Augustus
spre dreapta.
Denar uzat. Well., I, 9488, Grueber,
Gallia, 163. Greutatea 3,7 g, diam. 17 mm.
IMP. X. Taur înfuriat, spre stînga.
14-12 î. e. n.
132

Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
Nr. crt. Avers Revers Data
31.
Octavianus Augustus
AVGVSTVS-DIVI F. Capul lui Augustus
spre dreapta.
Denar în stare bună. Well., I, 9452,
Grueber, Gallia, 175. Greutatea 3,7 g,
diam. 19 mm.
IMP-X-ACT. Apollo în costum de
femeie cu liră şi plectrum.
14-12 î. e. n.
32.
C. Sulpicius Platorinus
CAESAR AVGVSTVS. Capul lui
Augustus spre dreapta.
Denar în stare bună. Well., I, 9512,
Grueber. Roma, 4654. Greutatea 3,7 g,
diam. 19 mm.
C. SVLPICIVS PLATORIN. Două
figuri stînd jos pe o estradă.
8 î. e. n.
33.
Octavianus Augustus
(CAESA)R AVGVSTVS DIVI F.
PATER (PATRIAE). Capul lui Augustus
spre dreapta.
Denar uzat. Well., I, 9474, Mattingly,
Brit. Mus. Cat., I, m. 519. Greutatea
3,7 g, diam. 17 mm.
(C)L CAESARES AVGVSTI F COS
DESIG PRINCIVVENT C. şi L. Caesar
în picioare cu cîte o lance şi cu cîte un
scut rotund, în cîmp sus un simpulum şi
un lituus.
2-11 î. e. n.
133

Zoltán Székely: Lucrări alese
DESCOPERIRI EPIGRAFICE ŞI ARHEOLOGICE
PE GRANIŢA DE EST A DACIEI ROMANE
În cele ce urmează, semnalăm cîteva descoperiri
întîmplătoare de pe teritoriul Regiunilor Mureş-Autonomă
Maghiară şi Braşov, importante prin contribuţia
pe care o aduc la înlăturarea anumitor lacune
din zona răsăriteană a Daciei romane.
1. Rareş (rai. Odorhei). Satul Rareş este aşezat la
1,5 km spre nord de com. Sînpaul. În vatra acestuia
se află ruinele unui castru roman. 1 Locul descoperirii
se află pe un teren mai ridicat, în mijlocul satului. În
1948, cu prilejul săpăturilor efectuate pentru temelia
unor construcţii, s-a descoperit la adîncimea de
1,5 m o piatră funerară cu inscripţie romană, care,
la scoaterea din pămînt, s-a spart în cîteva bucăţi.
După terminarea construcţiilor, inscripţia (refăcută
din fragmentele în care se spărsese) a fost zidită cu
faţa spre interiorul clădirii. Informaţi despre această
descoperire, am făcut o cercetare la faţa locului,
achiziţionînd piatra funerară pentru colecţiile Muzeului
Sf. Gheorghe. Piesa, la care ne vom referi în
continuare, reprezintă un altar (ara) din gresie calcaroasă,
lung de 62,5 cm, lat de 56 cm şi gros de 35
cm (fig. 1/2). Deasupra se află o scobitură de formă
dreptunghiulară, pentru vreun obiect de ornamentaţie
(eventual un con de pin) ori pentru sacrificiu.
Partea inferioară a pietrei lipseşte, fiind ruptă din
vechime. În porţiunea conservată cîmpul inscripţiei
măsoară 50 × 50 cm, încadrat de un chenar din trei
linii incizate, separate între ele prin spaţii late de 2
cm, laturile din stînga şi dreapta fiind sculptate la
fel. Săpate îngrijit, literele au dimensiuni diferite: în
r. 1, literele D M sînt înalte de 8 cm (avînd între ele
o frunză de iederă), iar în r. 2-6 sînt de 7 cm. În r.
2, după AVR, şi în r. 5, atît după V, cît şi după A,
se află cîte un mic triunghi la mijloc, ce reprezintă
punctul dintre cuvinte. Din literele rîndului 6
se păstrează numai marginea lor superioară. Textul
* Arh. Mold., 5, 1967, 133-143. (Cu rezumat în limba franceză.)
1
C. Daicoviciu, Neue Mitteilungen aus Dazien, Dacia, VII-
VIII, 1941, 320; I. Paulovics, Dácia keleti határvonala, 1944,
53-59; MCA, VII, 1961, 401-405.
2
Z. Székely, Az Ala I Asturum emléke a Székelyföldön, ErdMúz,
inscripţiei este:
D
A V R
V E R U S
D E C
M
S E
V A XXXX
A V R Q V I
D(is) M(anibus)
Aur(elius) Severus
dec(urio)
v(ixit) a(nnis) XXXX
Aur(elius) Qui –
[nt . . . . . . . . . . . . . . . . ]
Numele lui Aurelius Severus nu este atestat în
epigrafia Daciei romane. Numele gentiliciu Aurelius
(fără praenomen) arată că este vorba de un „roman”
care a primit cetăţenia în a doua jumătate a secolului
al II-lea sau mai probabil prin Constitutio Antoniniana,
dată în 212 de împăratul Caracalla; deci epitaful
ar data cel mai devreme din prima jumătate a secolului
al III-lea. Aurelius Severus, la fel ca ruda lui,
Aurelius Quint . . ., care-i pune epitaful, pare a fi un
element venit din altă provincie romană în Dacia,
ca militar (dar poate să fie şi un localnic romanizat),
ajungînd pînă la rangul de decurio într-o formaţie de
cavalerie ce nu a putut fi încă identificată. Ne-am putea
gîndi totuşi la ala I Asturum atestată la Boroşneul
Mare (rai. Sf. Gheorghe) ori în alte puncte din sudestul
provinciei. 2 În orice caz, unitatea auxiliară, din
care făcea parte Aurelius Severus, staţiona în castrul
de la Sînpaul, unde materialul epigrafic cunoscut
este foarte puţin. 3 Nu s-a putut stabili deocamdată
numele unităţii militare auxiliare ce staţiona aici şi
care a construit acest castru. Se cunoaşte numai o
cărămidă cu ştampila N(umerus) M(aurorum) S(...),
XLIX/3, 3; SCIV, II/1, 1951, 304-306; Z. Székely, Jelentés..., în
A Sepsiszentgyörgyi Tartományi Múzeum Évkönyve, 1949-1954,
1955, 47, n. 122.
3
CIL, III, 1950, 7719, 14 467 un AVR IVS ...; cf. DolgSzeged,
1928, 300; ACMIT, I, 1929, 311; Dacia, VII-VIII, 1941, 320.
4
C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1941, 320.
134

dar la care întregirea ultimei litere nu s-a putut face. 4
Nu este exclus ca Aurelius Severus din epitaful de la
Rareş, unde există probabil şi o necropolă, să fi făcut
parte dintr-o cohors equitata.
2. Inlăceni (rai. Odorhei). În 1956, în împrejurimile
comunei Inlăceni au fost descoperite două altare
votive cu inscripţii latine, care se află în prezent
în colecţiile Muzeului Raional Cristur. Primul monument
votiv a fost descoperit între pietrele temeliei
unei case vechi, demolată în 1956. Piatra provine
probabil de pe teritoriul aşezării civile ale cărei urme
au fost semnalate în vecinătatea castrului roman. Altarul
este lucrat din piatră calcaroasă, iar la partea
de sus, tăiată drept, îi lipseşte marginea cu chenar
şi primul rînd al inscripţiei. Descoperitorul pietrei
funerare a martelat piatra, astfel încît a dispărut şi
rîndul al doilea. Remarcăm că şi partea de jos a altarului
a fost avariată. Dimensiuni: înălţime, 72 cm,
lăţimea, 50 cm la partea superioară, iar grosimea
la acelaşi profil, 30 cm (fig. 1/2). Din primul rînd
al inscripţiei s-au păstrat numai barele de jos ale unei
litere, probabil M, iar din al doilea numai litera V.
Luînd în considerare poziţia literei V, care nu este
ştearsă, cuvîntul ar putea să fie „depulsor”. Literele
sînt frumos scrise şi lectura nu întîmpină nici o
greutate. Înălţimea literelor este în general de 9 cm,
cu excepţia literii O din rîndul al cincilea, care este
înaltă de 7 cm şi groasă de 6 cm.
Textul inscripţiei este următorul:
. . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . .
PAEL . AELI
ANV S PR
AEF COH
IIII . HISP
[I(ovi) O(ptimo) M(axiom) ?],
[(dep)u(lsori) ?]
P(ublius) Ael(ius) Aeli-
Anus praef(ectus)
coh(ortis)
IIII Hisp(anorum).
Descoperiri epigrafice şi arheologice pe graniţa de est a Daciei romane
Un purtător al aceluiaşi nume, care a dedicat altarul
de la Inlăceni, apare şi pe o inscripţie funerară
descoperită la Micia. 5 Ar fi posibil ca acel P. Ael. Aelianus
să fie identic cu acela din inscripţia noastră,
care a ridicat un altar, probabil lui Iupiter, în calitate
de prefect al cohortei a IV-a a hispanilor, din castrul
de la Inlăceni. Printre trupele castrului roman de la
Micia este cunoscută şi cohors I Alpinorum. 6 Această
unitate a staţionat şi în castrul roman de la Inlăceni,
după cum o dovedesc cărămizile ştampilate descoperite
aici. 7 Cohors IIII Hispanorum a rămas însă
ca trupă permanentă la Inlăceni pînă la părăsirea
Daciei. Probabil că o „vexillatio” a legiunii a XIIIa
Gemina, precum şi cohors I Alpinorum, ale cărei
cărămizi ştampilate au fost descoperite la Sărăţeni,
Călugăreni şi la Inlăceni, să fi dat ajutor la construcţiile
militare şi civile de pe limes-ul răsăritean al
Daciei. 8 Descoperirea acestui altar votiv a îmbogăţit
cu încă un nume lista prefecţilor din castrul roman
de la Inlăceni.
Al doilea altar votiv de la Inlăceni a fost găsit pe
locul denumit ,,Culmea lui Istók”, situat la est de
castru, în 1956. De asemenea, pe acest loc au fost
descoperite şi monede romane, presupunîndu-se astfel
existenţa aici a unei colonii romane. 9
Altarul votiv este făcut din gresie, fiind încadrat
sus şi jos de un chenar; partea posterioară este mai
grosolan prelucrată. Partea de sus este avariată şi îi
lipseşte din dreapta o bucată de circa 25 cm, fiind
şi spartă oblic de sus în jos (fig. 1/3). Din cîmpul
inscripţiei lipsesc la sfîrşitul fiecărui rînd circa 4-5
litere, iar cele păstrate sînt scrise cu multă stîngăcie.
Suprafaţa pietrei a suferit lovituri ulterioare în porţiunea
pe care se află primele rînduri şi citirea întîmpină
destule dificultăţi. Altarul are înălţimea de 78
cm, lăţimea de 48 cm, iar grosimea de 45 cm. Literele
sînt înalte de 4 cm, citindu-se foarte greu, mai ales
primele două rînduri şi rîndul 10. Spărtura din partea
dreaptă a altarului îngreunează mult întregirea
textului în rîndurile 1-2 şi 5-10. În r. 6 litera P este
gravată ca un E; în r. 7 după S se vede hasta iniţială
a literei A; în r. 8, după S pare a fi începutul unui O,
iar în r. 10 R şi A sînt gravate ca M. La întregirea textului
s-a ţinut seama de porţiunea care lipseşte din
cîmpul inscripţiei. Mai mult de 4-6 litere din fiecare
rînd n-ar putea lipsi, avînd în vedere r. 2 şi 3, unde
întregirea este sigură. Textul inscripţiei, începînd de
la r. 5, este destul de neobişnuit, întregirea putînd fi
discutată. Textul reconstituit al inscripţiei ar putea
fi următorul:
5
CIL, III, 1386.
6
V. Cristescu, Istoria militară a Daciei romane, 1937, 183; W.
Wagner, Die Dislokation der römischer Auxiliarformationen,
1938, 83; J. Szilágyi, Die Besatzungen des Verteidigungssystems
von Dazien und ihre Ziegelstempel (DissPann, ser. II, nr. 21),
1946, 9.
7
Despre rezultatele cercetărilor întreprinse de şantierul arheologic
Sf. Gheorghe–Breţcu, 1950, în SCIV, II/1, 1951, 305.
8
Z. Székely, în A Sepsiszentgyörgyi Tartományi Múzeum Évkönyve,
1949-1954, 1955, 47.
9
B. Orbán, A Székelyföld leírása, I, 1868, 121.
135

Zoltán Székely: Lucrări alese
L I B E R O
B E
PDI
I T A L I C V S
COH I I I I HI
S E C V N D
I N T E R P R
O N E M S
O R V M S
I N T A B V L
D V M C V R A V
Libero [et Li-]
be[r(a)e] P(ublius) Di[vius]
Italicus [praef(ectus)]
coh(ortis) IIII Hi[sp(anorum) eq(uitatae)]
secund[um]
interpr[etati-]
onem s[acr- ?]
orum s[odal(ium) ?]
in tabul[a facien)-]
dum curav[it]
Descoperirea altarului şi a altor urme de locuire
romane, în apropierea castrului roman, dovedeşte că
pe „Culmea lui Istók” a fost o villa rustica, al cărei
proprietar – pe baza inscripţiei – a fost Divius Italicus,
comandantul cohortei a IV-a a hispanilor. Acest
lucru este dovedit şi de faptul că altarul e dedicat
zeilor Liber şi Libera, al căror cult este legat de viaţa
rustică romană. În Dacia sînt cunoscute mai multe
inscripţii dedicate acestor zei. 10 Dacă întregirea
textului, propusă de noi, începînd cu rîndul 5 este
bună, ea ar putea fi pusă în legătură cu dispoziţia
unui colegiu de preoţi, care se ocupă cu cultul zeilor
amintiţi sau reflectă cinstirea zeului Liber în castrele
romane. 11
După forma literelor, inscripţia ar data din secolul
al III-lea e. n. Divius Italicus este cunoscut
şi dintr-o altă inscripţie, provenită de la Inlăceni şi
dedicată lui Iupiter. 12 Din această a doua inscripţie
reiese că personajul este originar din Mauretania
Caesariensis. 13 Descoperirea acestui altar arată că pe
întregul teritoriu al Daciei au existat villae rusticae,
iar observaţia mai veche, prin care se afirma că ele ar
lipsi în partea răsăriteană a Transilvaniei, 14 începe a
10
CIL, III, 792, 1091-1092.
11
Budapest története, 1942, 419.
12
CIL, III, 6257.
13
A. Kerényi, Die Personennamen von Dazien (DissPann, ser. I,
nr. 9), 1941, 141.
14
A. Bodor, Mezőgazdasági viszonyok a római Dáciában, A Kolozsvári
Bolyai Tudományegyetem (1945-1955), 1956, 271.
15
Z. Székely, Római nyomok Sepsiszentgyörgyön, în Jegyzetek
Dácia történetéhez, 1946, 9-15.
fi infirmată prin semnalarea villae-lor de la Rareş şi,
mai recent, de la Sf. Gheorghe. 15 Castrul roman de
la Inlăceni şi împrejurimile lui au furnizat cele mai
multe monumente epigrafice de pe teritoriul Reg.
Mureş-Autonome Maghiare. Acest fapt arată atît
viaţa intensă a castrului, cît şi importanţa pe care a
avut-o în apărarea militară a Daciei romane. 16
3. Cădaciu Mic (rai. Odorhei). În colecţiile Muzeului
din Cristur se găseşte un cap de teracotă (fig.
2), descoperit în 1947 în malul pîrîului Nyikó Alb,
de pe teritoriul satului Cădaciu Mic. Acest cap este
lucrat din lut roşu, bine frămîntat, pasta avînd culoarea
vaselor romane de terra sigillata, reprezentînd
chipul unei femei tinere, cu părul despărţit la mijloc
şi acoperindu-i urechile, legat cu o cunună de stejar
şi din flori cu rozete; la ceafă sculptura este deteriorată,
înălţimea de 9 cm, iar lăţimea de 6,8 cm.
Lucrarea este compactă, la mijlocul gîtului observîndu-se
un orificiu care a asigurat arderea deplină
a figurinei, împiedicînd totodată şi deformarea ei
în timpul lucrului. Executarea obrazului a fost făcută
cu multă grijă, fiind expresiv şi artistic. Ochiul,
nasul şi gura sînt de asemenea îngrijit lucrate. Faţa
prelungă trădează o influenţă elenistică. Armonia
artistică este stricată de grosimea gîtului. Păstrînduse
numai capul figurinei, nu se poate şti cum a fost
executat restul. Această figurină reprezintă probabil
pe Venus, al cărei cult era răspîndit şi în provincie.
Decorarea capului zeiţei Venus cu o asemenea podoabă
florală este însă neobişnuită; ea ar putea fi pusă
în legătură şi cu o altă reprezentare mitologică, dar
este greu de stabilit care a fost modelul după care
s-a copiat, deoarece avem numai capul statuetei. 17
În orice caz, această piesă dovedeşte remarcabile calităţi
artistice faţă de lucrările similare dintre care
amintim şi o figurină de femeie nudă, împodobită
cu rozete, descoperită în Galia, şi reprezentînd poate
o zeitate galică. 18
4. Olteni (rai. Sf. Gheorghe). Pe teritoriul satului
Olteni au fost identificate urmele unui castru roman
aşezat pe malul ridicat al Oltului. 19 Unitatea militară,
care a staţionat aici, a fost mult timp necunoscută,
deoarece nu ni s-a păstrat nici un monument
epigrafic, iar unele informaţii mai vechi trebuie pri-
16
I. I. Russu, Un raport epigrafic de la Mihăileni, în Kelemen
Lajos Emlékkönyv, 1957, 533-534.
17
E. Tudot, Collection des figurines en argile, Oeuvres premières de
l'art gaulois, 1860, 37-39; A. Blanchet, Études sur les figurines en
terre cuite de la Gaule romaine, 1890, 126.
18
E. Tudot, op. cit., 28, fig. 30, pl. 24; N. Láng, Figurális terrakották
az Aquincumi Múzeumban, Budapest Régiségei, IX, 1906,
20-21.
19
Z. Székely, op. cit., 1955, 32-37.
136

vite cu reserve. 20 În 1957 s-a descoperit aici un mormînt
roman situat în apropierea castrului. Iniţial
fuseseră identificate doar cîteva cărămizi ştampilate
cu litere latine, iar printr-o cercetare mai atentă s-a
constatat că este vorba de un mormînt de inhumaţie
din epoca romană. Cercetările la faţa locului au stabilit
că groapa mormîntului se afla la 2 m adîncime,
sub un strat cu humus gros de 90 cm şi care acoperea
la rîndul său solul aluvionar adus de Olt (fig. 3).
Pe fundul gropii fusese zidită din cărămizi o cutie
dreptunghiulară; jos fuseseră aşezate patru cărămizi
mari (tegulae mammatae) (fig. 4-5); pereţii au fost
făcuţi tot din cărămizi pătrate şi dreptunghiulare,
iar capacul consta de asemenea din patru cărămizi.
Dimensiuni: a) tegulae mammatae: 35 × 44 × 3 cm
(fig. 6/1); b) cărămizi pătrate: 17 × 17 × 8,5 cm (fig.
6/2); c) cărămizi dreptunghiulare: 35 × 13 × 4 cm
(fig. 6/3). Colţurile la tegulae mammatae de la fund
au fost rupte, în schimb la cele care au servit drept
capac, s-au păstrat. Pereţii au fost făcuţi din 6 rînduri
de cărămizi; primele trei din cărămizi pătrate şi
ultimele din cărămizi dreptunghiulare.
Cărămizile de la fund şi de la capac au fost prinse
cu mortar. Fiecare cărămidă a fost ştampilată cu
ştampila C I I I I B E într-un cadru dreptunghiular.
Dimensiunile ştampilei: 10,5 × 2,5 cm; dimensiunile
cutiei: 180 × 46 × 51 cm. Orientarea scheletului,
din care s-a păstrat foarte puţin, era E–V. În
interiorul cutiei s-au păstrat unele părţi din craniu
(mandibula), cu o pată verde de la moneda de bronz
depusă în gura înhumatului. În afară de aceasta s-
au mai păstrat două inele de argint şi doi nasturi
din fier. Inelele erau pe degete, iar nasturii erau aplicaţi
probabil la sandale (fig. 7/3-4). Unul din inele
este lucrat cu ciocanul, avînd formă poligonală, cu
diam. de 2 cm, lat de 0,4 cm şi gros de 0,1 cm (fig.
7/2,2 a). Al doilea inel este din argint de calitate
inferioară, avînd la capăt prins un cristal de stîncă
de culoare albă şi în care este sculptată concav o
Descoperiri epigrafice şi arheologice pe graniţa de est a Daciei romane
figurină masculină (gemma sculptata) (fig. 7/1, 1ab).
Diametrul inelului este de 1,6 cm, grosimea de
1 cm sau 0,4 cm; dimensiunile gemei: 1 × 0,7 cm.
În mormînt s-a găsit şi o monedă din bronz de la
Faustina I, conservată foarte prost (fig. 7/5). Tot
din inventarul acestui mormînt face parte şi un vas
din sticlă (balsamarium), înalt de 10 cm, descoperit
la aceeaşi adîncime, la circa 10 m de mormînt.
Din analiza resturilor osteologice (cei cîţiva dinţi
şi mandibula) ar rezulta că înhumatul era de sex
feminin, avînd vîrsta de 30-40 de ani. În ceea ce
priveşte datarea, moneda indică terminus post quem,
deci după mijlocul secolului al II-lea e. n.
Ritul de înmormîntare în sarcofag este cunoscut
în Dacia. 21 În estul Transilvaniei este cunoscut
şi ritul de înmormîntare cu incineraţie în cutie cu
cărămizi, ca de exemplu la Olteni, 22 alături de cel al
inhumaţiei, ca de exemplu la Cristeşti. Menţionăm
că în cazul mormintelor de mai sus cutiile au fost
făcute din ţigle de acoperiş şi nu din cărămizi. În
ceea ce priveşte cărămizile cu ştampilă, din care s-a
construit sarcofagul, ipoteza cea mai plauzibilă este
aceea că ele au fost luate de la construcţiile castrului,
făcute de unitatea care-şi avea garnizoana în
castrul de la Olteni. Lectura ştampilelor întîmpină
o oarecare greutate. Pe ştampilă este sigur nr. IIII.
Prescurtarea numelui poporului, din rîndurile căruia
erau recrutaţi soldaţii acestei unităţi, este B sau
B E (fig. 8/2 şi 1a). Această prescurtare nu este cunoscută
nici în Dacia, nici în Pannonia şi nici nu
figurează în diplomele militare găsite în această
provincie. De aceea lectura poate să fie c(ohors) IIII
B(rittonum) E(qiutata) sau c(ohors) IIII Be(ssorum);
sau – luînd în considerare bara de jos a literei E ca
fiind din ligatura E şi T – ar putea să fie şi c(ohors)
IIII Be(tavorum) adică Batavorum. Dat fiind indiciile
puţine de stabilire a unei lecturi definitive
a ştampilelor, nu se poate arăta apartenenţa etnică
a unităţii din castrul de la Olteni.
20
Ibidem, 35-36.
21
O. Floca, Sistemele de înmormîntare în Dacia superioară romană,
Sargetia, II, 1941, 32-48.
22
Z. Székely, op. cit., 1955, 34, fig. 13/2.
137

Zoltán Székely: Lucrări alese
NOI DESCOPERIRI DIN EPOCA ROMANĂ
DIN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Teritoriul judeţului Covasna a format graniţa de
est a Daciei romane în secolul al II-lea şi al III-lea.
Pentru apărarea graniţei sau a limesului romanii au
construit lagăre (castra) în care au staţionat unităţi militare
recrutate din diferitele părţi ale imperiului. Aceste
lagăre militare romane, precum şi unităţile, care îşi
aveau garnizoana în ele, sunt în majoritate cunoscute.
În lipsă de dovezi arheologice concludente, unele însă
n-au fost identificate. Printre acestea se numără castrul
roman de la Boroşneu Mare şi castrul sau aşezarea romană
de la Tg. Secuiesc (jud. Covasna).
În următoarele rînduri dăm pe scurt unele rezultate
mai importante ale noilor cercetări privind
aceste obiective.
*SCIVA, XXVI/3, 1975, 343-351 + 1 pl. (Cu rezumat în limba
franceză.)
1
B. Orbán, A Székelyföld leírása, 1869, III, 163.
2
Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1910. és 1911. évi állapotáról,
1912, 64-65; Múzeumi és Könyvtári Értesítő, VI, 1912, 175.
3
Z. Székely, în Almanah 1849-1954, Muzeul Regional Sf. Gheorghe,
1955, 24.
4
I. Paulovics, Dácia keleti határvonala, 1944, 73.
1.Boroşneu Mare. În secolul trecut, cercetînd şi
Boroşneu Mare, B. Orbán a aşezat un castru roman,
după configuraţia terenului, pe locul unde se află biserica
reformată şi piaţa comunei. Descoperind nişte
ziduri în grădina lui I. Kónya, a luat în considerare
şi acest teren. 1 În anul 1911, F. László şi V. Csutak,
custozii muzeului din Sf. Gheorghe, au făcut sondaje
în grădinile lui K. Kónya şi K. Kökösi, dezvelind
un cuptor de ars oale construit din cărămizi romane,
precum şi fragmente de vase, printre care şi terra sigillata.
2 Cercetări restrînse au mai fost făcute în anul
1947 şi de noi, cu rezultate care n-au putut dovedi
în mod convingător existenţa unui castru roman pe
acest loc. 3
I. Paulovics 4 şi C. Daicoviciu, 5 vizitînd terenul,
presupun nu un castru roman, ci o aşezare civilă.
Pentru rezolvarea acestei probleme s-au executat
săpături de mai mare amploare în toamna anului
1973 şi în anul 1974, stabilind la Boroşneu Mare
prezenţa unui castru.
Castrul a fost situat în partea nord-vestică a comunei,
pe un teren ridicat, avînd forma dreptunghiulară
cu colţurile rotunjite. Pe latura sud-estică
au fost găsite resturile unei porţi (porta praetoria), a
doua poartă (porta decumana) fiind pe latura nordvestică.
Pe celelalte laturi nu s-au găsit porţi. Turnurile
porţilor au fost dreptunghiulare, cu fronton
ieşit în afară. Zidul castrului are grosimea de 1,35
m. Dimensiunile castrului: 90 × 70 m. În cursul
săpăturii au fost găsite în afară de ceramică: obiecte
de metal, monede, cărămizi ştampilate şi o piatră cu
inscripţie. În următoarele rînduri publicăm numai
cărămizile ştampilate şi piatra cu inscripţie, cu intenţia
de a trage unele concluzii de ordin cronologic
şi istoric.
În şanţul I (fig. 1) s-a găsit fragmentul unei cărămizi
păstrate cu ştampila (AL)A GALL, într-un cadru
dreptunghiular. Ştampila s-a păstrat fragmentar,
ultima bară din litera A şi GALL (fig. 2/1). O cărămidă
cu ştampila fragmentară ALA GAL a mai fost
găsită în acelaşi perimetru. 6
În privinţa lecturii ştampilei au fost emise păreri
diferite. Cărămida a fost atribuită de noi unităţi ala
I Gallorum, amintită în diploma militară din anul
144, care în anii 155-157 figurează unită cu ala I
Bosporanorum. N. Gostar 7 şi I. I. Russu 8 susţin că nu
poate să fie alta decît ala I Claudia Gallorum Capitoniana.
Ultima versiune pare însă mai puţin verosimilă,
9 dacă luăm în considerare faptul că această
unitate figurează cu alte litere pe cărămizi ştampilate
găsite la Slăveni, 10 în cazul în care identificarea ei
în acest castru a fost corectă. Poate că este vorba de o
unitate încă necunoscută în sud-estul Transilvaniei.
În şanţul V, executat pe latura nord-vestică a
castrului, au fost găsite două cărămizi ştampilate.
Prima este un fragment dintr-o cărămidă cu
ştampila într-un cadru dreptunghiular, păstrat
fragmentar. Ştampila conţine următoarele litere în
relief: (C)OH I BRAC (fig. 2/3). Lectura: COH(ors)
5
C. Daicoviciu, Graniţa de est a Daciei şi triburile libere de la
hotarele de răsărit ale Daciei, SCIV, I, 1950, 17.
6
Z. Székely, în SCIV, XIV, 1963, 165, fig. 2.
7
N. Gostar, în ArchMold, 4, 1966, 181, n. 58.
8
I. I. Russu, în SCIV, XXIII/1, 1972, 66.
9
Z. Székely, în Cumidava, IV, 1970, 50.
10
D. Tudor, Oltenia romană, 1968, 344-539.
138

I BRAC(araugustanorum). Ştampila cărămizii este
identică cu ştampila cărămizilor acestei unităţi cunoscute
din castrul de la Breţcu, care se află în colecţia
muzeului din Sf. Gheorghe. 11
Cărămida cealaltă este pătrată, cu dimensiunile:
23 × 23 × 8,5 cm, şi poartă ştampila AL PALM întrun
cadru dreptunghiular (fig. 2/2). Dimensiunile
ştampilei: 13 × 8,5 cm. Literele, în relief, sînt destul
de clare, numai ultima bară a literei M este puţin
ştearsă. Lectura ştampilei: Al(a) PALM(yrenorum).
În zidul colţului sud-estic al castrului a fost folosit
la reconstrucţie un bloc de piatră fragmentar cu
inscripţie. În acelaşi loc s-a descoperit o bucată de
cărămidă cu ştampila într-un cadru dreptunghiular,
păstrată fragmentar. Ştampila conţine următoarele
litere: COH III G. Lectura: COH(ors) III G(allorum)
(fig. 3).
Piatra cu inscripţie este un bloc din calcar, fragmentar,
partea stîngă, în tabula ansata, cu dimensiunile
actuale: 130 × 77 × 33 cm (lipsă la marginea
dreaptă circa jumătate din lungime (fig. 4 şi 5). Textul
inscripţiei este următorul:
IMP CAESAR D[IVI TRAIANI]
PARTHICIF DI[VI NERVAE NEP]
TRAIANUS HA[DRIANUS AVG]
PONT MAX TRI[B POT . . . COSIII]
EGNATIO . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A L A I LA[TOBIC] . . . . . . . . . .
Imp(erator) Caesar d[ivi Traiani]
Parthici f(ilius) di[vi Nervae nep(os)]
Traianus Ha[drianus aug(ustus)]
Pont(ifex) Max(imus) tri[b(unicia) pot(estate) . .
. cos III ?]
Egnatio. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ala I Lat[obic(orum ?)] . . . . . . . . . . . . .
Piatra cu inscripţie pare să fi alcătuit baza unui
monument al împăratului Aelius Hadrianus (117-
138), numit Traianus Hadrianus. Literele sînt gravate
cu grijă. În rîndul I sînt înalte de 9 cm, în rîndul II
de 8 cm şi în celelalte de 7 cm. Descifrarea inscripţiei,
cu excepţia primelor trei rînduri, este problematică.
Numele împăratului în loc de cazul dativ stă la
nominativ ca în piatra de la castrul Buciumi. 12 Lipsa
cifrei pentru TRIB POT a împăratului face deocamdată
inutilă orice încercare de datare a inscripţiei care
ar putea să fie de prin anii 123-124, cu ocazia venirii
11
I. Szilágyi, A dáciai erődrendszer helyőrségei és a katonai téglabélyegek
(DissPann, ser. II, nr. 21), 1946, pl. 17, 255.
12
SCIV, X, 1959, 311-312.
13
A. Holder, All-Keltischer Sprachschatz, II, 1904, col. 154-155;
Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft, XII, 1924,
col. 966. A. Mócsy, Die Bevölkerung von Pannonien bis zu den
Noi descoperiri din epoca romană din sud-estul Transilvaniei
lui Aelius Hadrianus în Dacia, după crearea Daciei
Porolissensis. Numele gentiliciu la dativ sau ablativ
Egnatio (probabil praenomen, dar sigur cu cognomen,
pierdut în lacună) poate să fi fost al comandantului
(praefectus alae); întregirea putea să fie Egnatio (. . .
curagente sau curante).
Pentru unitatea auxiliară de cavalerie se poate
însă găsi o lectură destul de verosimilă: ala I Lat
(. . . . . .), din care la marginea fragmentului se poate
desluşi restul din bara orizontală a literei T mai
puţin probabil un rest din V. Astfel, singurul epitet
etnic al unităţii este probabil Latobici, o populaţie
celtică din colţul sud-vestic al Pannoniei Superior,
nume cunoscut din autori şi inscripţii. 13 Pentru armata
romană latobicii au dat o cohortă cunoscută
din zona renană, dintr-o inscripţie din Colonia Agrippina
– Köln: cohors I Latobi(corum). 14
Alături de această cohortă se constată acum la
Boroşneu Mare, în estul Daciei, apariţia unei formaţii
de călăreţi a aceluiaşi trib-populaţie celtică: ala
I Lat(obicorum) ce prezintă o însemnătate excepţională
pentru istoria militară a Daciei romane, îmbogăţind-o
cu o unitate auxiliară total necunoscută
în această provincie. Data înfiinţării unităţii auxiliare
şi aducerea ei în Dacia vor putea fi elucidate numai
prin cercetări şi descoperiri viitoare de alte materiale
epigrafice privind Dacia sau alte provincii. 15
Conform datelor epigrafice care ne stau la dispoziţie
pînă în prezent, unitatea ala I Latobicorum a
fost constructoarea castrului roman de la Boroşneu
Mare. Acest castru, ca şi celelalte castre construite pe
teritoriul judeţului Covasna (Comolău, Olteni, Breţcu),
au fost construite la începutul secolului al II-lea,
în timpul domniei lui Traian sau Hadrian. 16 Acest
fapt mai este dovedit şi de monedele descoperite care
aparţin în majoritate acestor doi împăraţi. Cucerirea
cetăţii dacice de la Covasna de către romani s-a întîmplat
tot în acest timp, 17 fapt dovedit recent şi de
o monedă de bronz a lui Hadrian, găsită pe acropola
cetăţii dacice de la Covasna. Moneda e foarte uzată
(AE ↓ Sesterţius, BMC, 1 160, anul 119).
Succesiunea cronologică verosimilă a celorlalte
unităţi militare, care au staţionat în castrul de la Boroşneu
Mare, pe baza datelor epigrafice, care ne stau
la dispoziţie, este următoarea: se pare că Cohors III
Gallorum a fost unitatea care după sau concomitent
cu ala I Latobicorum ar fi avut garnizoana la Boroşneu
Mare. Despre această unitate ştim că a participat
la al doilea război dacic şi din Oltenia a fost
Markomannen-Kriegen, 1959, 21-24, 121-122, 129-133.
14
CIL, XIII, 8 316.
15
Mulţumesc profesorului I. I. Russu pentru sugestiile date în
legătură cu interpretarea inscripţiei găsite la Boroşneu Mare.
16
I. Szilágyi, op. cit, 51-52.
17
Z. Székely, în SCIV, XXIII/2, 1972, 213.
139

Zoltán Székely: Lucrări alese
18
W. Wagner, Die Dislokation der römischen Auxilliarformationen,
1938, 138; C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1941, 315-
316; D. Tudor, op. cit., 350.
19
I. Molnár – I. Winkler, în AMN, 2, 1965, 284-285.
20
W. Wagner, op. cit., 98-100; B. Gerov, în Klio, 37, 1959, 204;
D. Tudor, op. cit., 345, 539.
21
Z. Székely, în ErdMúz, IL/3-4, 485; I. Szilágyi, op. cit., 19,
n. 15.
22
I. I. Russu, în AMN, 6, 1969, 172, 174.
23
Z. Székely, în Cumidava, IV, 1970, 52.
24
K. Horedt, în SCIVA, XXV/4, 1974, 557, n. 8.
25
O monedă de argint a lui Gallienus a fost găsită la Feliceni,
mutată în Transilvania, la Hoghiz unde este atestată
între anii 177-180 e. n. 18 Ala I Gallorum ar putea fi
acea unitate de călăreţi, care a venit în locul unităţii
de călăreţi formată din celţi latobici, schimbare ce
s-ar fi putut petrece înaintea sau în urma războiului
marcoman, care – după mărturia depozitului de
monede de la Sălaşuri 19 – n-a cruţat nici partea estică
a Daciei. Acestei unităţi îi revenea sarcina de a reconstrui
castrul avariat. În această muncă de refacere
ar fi putut fi ajutată de cohors I Bracaraugustanorum
care de la începutul stăpînirii romane este atestată
la Breţcu. 20 Ala I Gallorum a rămas probabil pînă la
mijlocul secolului al III-lea, cînd în locul ei a venit
o altă unitate de călăreţi, formată de palmyreni, ala
I Palmyrenorum. Acestei unităţi îi aparţineau cele
două cărămizi ştampilate, cu litere şterse, care au fost
găsite mai înainte în interiorul castrului. Ştampila a
fost descifrată greşit şi de subsemnatul, şi de Szilágyi.
Credeam că aparţine ala I Asturum, iar Szilágyi
a descifrat ala Pannoniorum, admiţînd şi citirea ala
I Palmyrenorum sau Batavorum. 21 Cărămida recent
descoperită nu lasă nici o îndoială că este vorba de
o unitate de călăreţi recrutată din colonişti palmyreni,
care au fost atestaţi în mai multe localităţi ale
Daciei romane chiar de la începutul cuceririi. Aceşti
palmyreni au fost organizaţi mai întîi în numeri,
apoi pe la mijlocul secolului al III-lea aceste unităţi
au fost transformate în ala şi cohors. 22 O unitate de
cavalerie, ala, formată din palmyreni, a fost mutată
la Boroşneu Mare unde a şi rămas pînă la părăsirea
provinciei de către armată şi administraţie.
Se pune întrebarea, cînd a fost abandonată această
partea a provinciei Dacia. În urma constatării
faptului că în lagărele romane de la graniţa de est
a Daciei circulaţia monetară încetează la mijlocul
secolului al III-lea, ultimele monede datînd din timpul
lui Philippus Arabs (Comolău, Inlăceni, Olteni),
fiind constatate şi urme de incendii la toate, a fost
emisă părerea că acest eveniment, în partea estică a
provinciei, s-a întîmplat în timpul lui Gallienus. 23
K. Horedt presupune scurtarea frontierei de răsărit,
valea Pîrîului Negru, împreună cu castrul de la Breţcu,
fiind abandonată, iar linia Boroşneu Mare–Comolău
întărită cu noi unităţi militare 24 şi prin refacerea
acestor castre. Această constatare trebuie să fie
acceptată cu rezervă, deşi a fost găsită o monedă de
bronz undeva pe teritoriul comunei Boroşneu Mare,
aparţinînd împăratului Aurelian (tip RIC 344,
făcînd parte din perioada II), 25 argumentele nefiind
concludente. Castrul nu a fost construit în nici un
caz în a doua jumătate a secolului al III-lea, acest fapt
fiind contrazis de observaţiile făcute cu ocazia săpăturii
de materialul arheologic abundent descoperit şi
în primul rînd de monede. Şirul monedelor începe
cu Vespasian şi se termină cu Philippus Arabs. 26 În
sud-estul Transilvaniei monedele de după această
dată au fost găsite în afară de castre şi prezenţa lor se
explică prin faptul că circulaţia monetară n-a încetat
după abandonarea oficială a provinciei. 27
2. [Tg. Secuiesc.] Dacă la Tg. Secuiesc a fost
un castru sau o aşezare, aceasta a rămas pînă în
prezent o problemă nerezolvată. Timon aşează în
acest loc oraşul roman Praetoria Augusta. 28 Prezenţa
unei aşezări romane se pare că s-a dovedit în 1852,
printr-o descoperire de obiecte romane. În acest an,
cu ocazia construirii drumului spre Oituz, au fost
găsite multe obiecte romane, printre care figurau şi
şase vase de bronz. Cu toate acestea, I. Paulovics nu
acceptă nici castru, nici aşezare la Tg. Secuiesc. 29
Partea nordică a oraşului este situată pe terasa
pîrîului Turia, care curge dinspre V spre E. În direcţia
N–S drumul spre Oituz a tăiat această terasă şi
în drum au fost găsite obiectele mai sus menţionate.
Pe terasă lucrările actuale de construcţii scot în
permanenţă la iveală numeroase fragmente de vase,
cărămizi, ţigle şi alte obiecte, fapt care a determinat
executarea aici a unor şanţuri de verificare.
Pe panta terasei, în direcţia N–S, lîngă o locuinţă,
a fost executat un şanţ lung de 10 m, lat de
1 m şi adînc de 1,10 m. Şanţul a arătat următorul
profil: sub un humus gros de 30 cm a apărut un
strat de cultură, de culoare neagră, gros de 60-80
cm, urmat de lut galben. În stratul de cultură au
fost găsite amestecate fragmente de vase de la sfîrşitul
epocii bronzului, culturii Noua, din La Tène-ul
jud. Harghita, împreună cu un vas Krausengefäss, lîngă biserica
ortodoxă. Moneda foarte uzată datează din anii 254-259.
26
Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, 28.
27
Z. Székely, în Cumidava, IV, 1970, 52-53. Lista localităţilor cu
descoperiri de monede din secolul al IV-lea s-a îmbogăţit recent
la Cernat unde la locul numit „Muntele Kalács” a fost găsită o
monedă de bronz a lui Maximianus (RIC, 47, anii 308-310).
Iar în grădina lui A. Bokor un bronz mic al lui Constantinius al
II-lea, LRBC, 2504, anii 355-361.
28
S. Timon: Imago antiquae Hungariae, 1733, cap. XV, epist. I.
29
I. Paulovics, op. cit.
140

dacic şi din epoca romană. La capătul şanţului, la
adîncime de 1,10 m, au fost găsite ţigle de acoperiş şi
fragmente de vase romane. Perpendicular, la capătul
nordic al şanţului I în direcţia E–V, a fost executat
un şanţ lung de 16 m, avînd acelaşi profil. La capătul
vestic al şanţului, la marginea terasei, au fost găsite
fragmente de vase romane la o adîncime de 1 m. În
faţa casei, la marginea terasei, văzîndu-se în profil
fragmente de vase, s-a deschis o casetă cu dimensiunea
de 3 × 3 m, în care la adîncimea de 0,90-1 m a
fost găsită fundaţia unui zid făcut cu mortar, ţiglă de
acoperiş, fragmente de vase romane. Un vas de culoare
cărămizie are corpul cilindric, decorat cu două
dungi în relief la umăr şi spre fund. Înalt de 12 cm,
vasul are diametrul buzei de 12 cm (fig. 6/2). Un alt
vas este un „pelvis” păstrat fragmentar. E de menţionat
un fragment de margine dintr-o amforă.
La distanţă de circa 100 m de acest loc, J. Bardocz
a săpat în 1972 o groapă cu dimensiunile: 2,50
× 2,80 m, adîncă de 2,50 m. Pe fundul gropii a găsit
fragmente de vase, o amforă şi un opaiţ roman.
Opaiţul are fundul plat, cu un singur orificiu,
şi e prevăzut cu un buton de apucat; la suprafaţă
este acoperit cu un slip roşu, fiind de fabricaţie provincială
(fig. 6/4). Este lung de 9,6 cm, înalt de 2,8
cm, diametrul 6,5 cm, orificiul pentru ulei 1,2 cm.
Aparţine, după D. Iványi, categoriei opaiţelor nedecorate,
tipul XXII, varianta 5 (Lampen ohne Discus
und Meistens ohne Henkel 30 ), care datează din secolele
II-IV.
Fragmentul de amforă este o bucată din partea
de sus a vasului, păstrîndu-se şi o parte din mănuşă
(fig. 6/3). Este din pastă de bună calitate, de culoare
brună şi arsă. Buza este îngroşată, are un şanţ lat,
iar în interior este adîncită şi mai accentuată. Mănuşa
este împărţită în două printr-o adîncitură. Sub
buza amforei se găsesc dungi paralele în relief. Este
de fabricaţie locală.
Amfora este din pastă de bună calitate, arsă de
culoare brună-cărămizie. Buza este îngroşată, în formă
de pîlnie. Are două mănuşi pline, fundul este
ascuţit. Pe umărul amforei sînt vopsite cu roşu semne
în legătură cu capacitatea ei. Amfora este înaltă
de 0,92 m, iar diametrul buzei de 15 cm (fig. 6/2 şi
fig. 7).
Descoperirile romane recente de la Tg. Secuiesc,
resturi de ziduri de piatră făcute cu mortar, ţigle de
Noi descoperiri din epoca romană din sud-estul Transilvaniei
acoperiş, tuburi de apeduct, precum şi numeroase
vase şi fragmente de vase romane, atestă că pe acest
loc s-au stabilit romanii. Deocamdată nu se poate
dovedi prezenţa unui castru, deoarece resturile de ziduri
aparţin mai degrabă unor clădiri dintr-o aşezare
decît incintei de piatră a unui castru, lipsind valul
şi şanţul. S-ar putea accepta dealtfel un castru intercalat
între Boroşneu Mare şi Breţcu. Între Comolău
şi Boroşneu Mare este o distanţă de 10 km; distanţa
între Boroşneu Mare şi Breţcu este de 49 km. Prin
urmare, este greu de acceptat ca la o distanţă aşa de
mare să nu fi fost intercalat încă un castru. Resturile
de construcţie, precum şi obiectele descoperite
în trecut şi recent, dovedesc că la Tg. Secuiesc, pe
acest loc, a existat o aşezare romană al cărei caracter
militar sau civil nu se poate determina acum cu
certitudine.
[3. Corund.] Probabil tot epocii romane îi aparţine
o cărămidă, proprietatea olarului J. Józsa din
comuna Corund (jud. Harghita). Cărămida a fost
găsită în cariera de aragonit, la capătul satului. Pe ea
sînt imprimate următoarele litere: L V M. Literele
sînt înalte de 4 cm şi groase de 0, 4 cm. Dimensiunile
cărămizii: 26 × 14 × 4 cm (fig. 8). Această ştampilă,
fără ancadrament, a legiunii V Macedonica, este
cunoscută de la Turda 31 şi nu este exclus ca militarii
unei vexilaţii a acestei legiuni să fi lucrat la Corund,
la cariera de aragonit.
Din cele relatate mai sus reiese că în partea sudestică
a Transilvaniei, graniţa de est a Daciei romane
a fost apărată cu un sistem de fortificaţii aşezat în
adîncime. În pasul Oituz a fost un castru la Breţcu,
care a întîmpinat primul atac al duşmanului năvălitor.
La Tg. Secuiesc ar fi putut exista tot un castru
sau a fost numai o aşezare. Următorul lagăr militar
a fost situat la Boroşneu Mare de unde trupa de călăreţi
a castrului a putut acţiona repede în caz de pericol.
Iar la Comolău, în interiorul judeţului Covasna,
a fost un alt castru care a apărat drumul militar şi
comercial care ducea prin pasul Oituzului în Moldova.
Valea Oltului a fost apărată printr-un castru
aşezat la Olteni, în gura văii Oltului, la ieşirea lui
din depresiunea Ciucului, regiune care nu aparţinea
Daciei romane. În afară de aceste lagăre romane au
mai fost şi turnuri de veghe pe piscurile munţilor,
care deocamdată nu sînt cunoscute. 32
30
D. Iványi, Die pannonischen Lampen (DissPann, ser. II, nr. 2),
1942, 20, 294, pl. 57, 6.
31
CIL, III, 1630, 8066; J. Szilágyi, op. cit., pl. 1, 8.
32
A. Radnóti, în ArchÉrt, III/V-VI, 1945, 140 şi n. 25.
141

Zoltán Székely: Lucrări alese
CASTRUL ROMAN DE LA OLTENI
Satul Olteni (jud. Covasna) este aşezat în valea
Oltului, în apropierea strîmtorii Tuşnadului, unde
Oltul străpunge arcul munţilor Harghitei de Sud
şi masivul Ciumatu, ca să ajungă din depresiunea
Ciucului în bazinul judeţului Covasna. Pornind de
la Olteni spre Tuşnad, valea Oltului începe să se
îngusteze, valea fiind închisă prin construirea unei
fortificaţii. Începînd de la Olteni, Valea Oltului se
lărgeşte treptat şi rîul curge pe cîmpia cunoscută sub
denumirea de „Cîmpul Frumos”.
Această poziţie strategică a locului a fost folosită
în cursul istoriei, începînd din neolitic pînă în epoca
feudală, aşa cum dovedesc urmele de aşezări şi fortificaţii
care se găsesc pe ambele maluri ale Oltului.
Romanii şi-au făcut pe acest loc un castru prin care
asigurau apărarea graniţei de est a provinciei Dacia
contra atacurilor externe.
Primul care face menţiune despre castrul roman
de la Olteni este J. Benkő. 1 Însemnările lui Scheint 2
despre castru sînt reproduse şi de J. F. Neigebaur, 3 J.
Ackner 4 şi B. Orbán, 5 care aşează locul castrului pe
terenul castelului Mikó. L. Kővári, 6 C. Gooss 7 şi I.
Marţian, 8 după autorii mai sus menţionaţi, pomenesc
şi ei acest castru.
Dintre cercetătorii mai noi, V. Christescu 9 acceptă
cu rezervă existenţa la Olteni a unui castru roman. I.
Ferenczi 10 şi I. Paulovics 11 plasează castrul tot pe terenul
castelului Mikó. Const. Daicoviciu 12 localizează
la Olteni o aşezare romană civilă; abia în urma executării
unui sondaj de verificare, în anul 1949, a fost
acceptată existenţa unui castru pe acest loc. 13
Printre preocupările Muzeului din Sf. Gheorghe
pentru istoria regiunii a figurat de mult timp şi aceea
* Aluta, X-XI, 1980, 55-75. (Cu rezumat în limba maghiară şi
în limba franceză.)
1
J. Benkő, Transsilvania, I, ed. II, 1834, 548, unde scrie: „Plurium
qouque commemoravimus, Romanorum Arcium vestigia, in
Dacia nostra certe superant. Curia Nobilitaris et Domicilium in
pago Oltszeme, Sedeque Sepsi, III, Dom. Nicolai comitis Mikó
de Bodok, multorum indicio in ruderibus (quae et nos vidimus)
Romani castri iacet”.
2
D. G. Scheint, Das Land und Volk der Szecklern, 1833, 116.
3
J. F. Neigebaur, Dacien, 1851, 279.
4
J. Ackner, Die römische Altherthümer, III, Comm. I, 1857, 42.
5
B. Orbán, A Székelyföld leírása, III, 1869, 56.
de a aduce date noi asupra castrului de la Olteni,
întemeiate pe o cercetare arheologică şi sistematică.
Primele cercetări de verificare au fost executate în
anul 1949, obţinîndu-se rezultate sigure despre existenţa
castrului. 14 Cercetările au fost continuate cu
mai mare amploare în anii 1968-1970.
1968-1970
Satul Olteni este aşezat pe malul drept al Oltului,
pe o terasă care coboară spre albia rîului. La capătul
nordic al satului terasa este mai ridicată, formînd un
platou cu mal abrupt. Pe acest loc se află castelul
conţilor Mikó, construit în anul 1827. Castelul este
orientat N–S, la 10 m de malul abrupt al Oltului,
pe terasa amenajată din vechime. La începutul secolului
nostru, perpendicular pe latura nordică a
castelului, s-a ataşat o clădire care are o prelungire şi
în direcţia sud. În faţa capătului acestei aripi se află
un grajd de formă dreptunghiulară. Prin construirea
acestor clădiri, pe platou s-a format un dreptunghi
la care colţurile N-V şi cel de S-E ale terenului au rămas
libere. În colţul sud-estic s-a construit un bazin
de baie, iar cel sud-vestic a fost îngrădit cu un gard
de piatră, terenul acesta fiind folosit ca grădină de
zarzavat. O suprafaţă considerabilă a promontoriului
a fost înconjurat cu gard de piatră, cuprinzînd şi
clădirile mai sus amintite. În acest complex intrarea
se face dinspre vest, din drumul asfaltat care duce
spre Tuşnad.
Cercetările au fost începute pe singurul teren
liber, în colţul de S-V. Au fost executate şanţuri în
direcţia E–V, perpendicular pe gardul de piatră, şi
6
L. Kővári, Erdély építészeti emlékei, 1866, 29.
7
C. Gooss, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens,
1876, 96.
8
J. Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, 1920, 29.
9
V. Christescu, Istoria militară a Daciei romane, 1937, 121.
10
I. Ferenczi, în Székelység, 1939/9, 71, n. 16.
11
I. Paulovics, Dacia keleti határvonala, 1944, 62.
12
C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1941, 321.
13
Idem, în SCIV, I, 1950, 118.
14
Z. Székely, Raport, în Almanah 1949-1954, Muzeul Regional
Sf. Gheorghe, 1955, 28-31.
142

şanţuri paralele, în direcţia N–S. În aceste şanţuri
a fost dezvelit în mai multe puncte zidul de piatră
al curtinei şi colţul nord-vestic al castrului (fig. 1/1).
Zidul a fost construit din bolovani de piatră şi din
lespezi legate cu var stins, avînd o grosime de 1 m.
În multe locuri s-a păstrat numai fundaţia zidului.
Pe latura nordică a castrului zidul s-a putut urmări
numai pe o porţiune de 42,5 m, pînă la clădirea
nouă a castelului care a fost construită peste porta
praetoria, iar zidul de incintă pînă la colţul lui
nord-estic. Pe latura estică, prin secţiuni mici, a fost
dezvelit colţul sud-estic al castrului. Această latură
a castrului se află pe malul Oltului; între mal şi nivelul
apei se află o distanţă de 10-15 m. Pe această
latură de est castrul n-a avut nici poartă şi nici turnuri
la cele trei colţuri dezvelite ale castrului; numai
zidul a fost îngroşat cu 20 de cm. Pe latura
vestică zidul s-a putut urmări numai pînă la gardul
de piatră al castelului Mikó. Dincolo de drum, care
duce dinspre şosea în curtea castelului, zidul a fost
scos pînă la fundaţie (fig. 2). Urmele zidului scos
s-au putut urmări pînă unde se pierde sub grajd.
Pe această parte, unde s-a construit grajdul, terenul
este mai jos şi este plin cu moloz. Colţul sud-vestic
al castrului se află – probabil tot demolat pînă
la fundaţie – sub această clădire. Poarta lipseşte şi
pe această latură. Pe partea sud-vestică a castrului
zidul a fost scos, fapt dovedit în secţiunea şanţului
executat în direcţia N–S, perpendicular pe clădirea
grajdului. Partea sud-estică a castrului se află
pe un teren mai ridicat unde s-au păstrat incinta
de piatră şi ruinele porţii decumane. Poarta a avut
2 bastioane pătrate, cu dimensiunile 4,20 × 3,80
m în interior şi 5,50 × 6,20 m la exterior (fig. 1/2).
Zidul exterior, de care s-a legat incinta de piatră, a
avut grosimea de 1 m, iar zidurile interioare de 0,80
m. S-a păstrat întreg numai bastionul estic, iar din
cel vestic numai jumătate şi anume partea lui de
est. Partea vestică a fost demolată din cauza drumului
care duce din grădină în curtea castelului. La
mijlocul zidului de est al bastionului au fost scoase
pietrele, iar din cărămizile acestea s-a construit un
depozit. Între cele 2 bastioane ale porţii şi tot în situ
au fost găsite 2 inele în care s-au învîrtit canaturile
porţii (fig. 9/11). Piesele din fierăria porţii, ca piroane,
balamale, inele, au fost descoperite mai mult în
jurul pragului de piatră şi în interiorul bastionului
de est (fig. 9/1-7, 12-15, 19).
La colţul estic al grajdului, în faţa gardului care
desparte curtea de grădină, au fost descoperite zidurile
unei clădiri dreptunghiulare din 1795, orientată
N–S. Din această clădire au fost ridicate zidurile
unei încăperi cu dimensiunile de 10 × 7,5 m, care a
fost împărţită în trei camere (fig. 4). Zidurile clădirii
Castrul roman de la Olteni
au fost urmărite spre nord; acestea prelungindu-se
pînă la drumul care duce în curte, nu s-a mai putut
urmări întinderea ei totală. Zidul exterior a fost
gros de 0,80 m, iar zidurile despărţitoare de 0,51 m.
Această clădire tîrzie a fost construită pe un strat de
pămînt negru, amestecat cu fragmente de cărămizi
şi de ţigle romane, iar în zid, printre pietre, în afară
de cărămizi romane au fost puse şi cărămizi medievale
(fig. 1/7). Peretele despărţitor al clădirii, cu direcţia
E–V, a fost ataşat de zidul sudic al unei clădiri
romane dreptunghiulare, iar zidul vestic al clădirii
suprapune zidul roman (fig. 1/4,5).
Clădirea din epoca romană are forma dreptunghiulară,
cu dimensiunile 13,50 × 18,80 m. Zidurile
ei, groase de 0,70 m, au avut fundaţia în pămîntul
viu, de culoare galbenă, fiind făcute din lespezi de
piatră. În interiorul clădirii s-a găsit o depunere de
pămînt amestecat cu cenuşă, multe fragmente de
cărămizi şi ţigle romane. Printre ele au fost găsite şi
cărămizi cu colţuri (tegula mammata), care au servit
la încălzirea pereţilor laterali. Fragmente de ceramică
au fost mai puţine; printre acestea se aflau cahle
şi vase medievale (fig. 11/3-4). Această clădire trebuie
să fi fost clădirea comandamentului, praetorium
(principia), care a fost arsă şi devastată. Peste ea, la
sfîrşitul secolului al XVIII-lea, s-a suprapus o clădire
medievală, după cum reiese din scrisoarea lui N.
Gáll, din anul 1795, către Gh. Aranka.
Alte resturi de clădiri romane au mai fost descoperite
în colţul nord-vestic al castrului. Paralel
cu zidul nordic al castrului s-a găsit o bucată de zid
dintr-o clădire ale cărei dimensiuni nu s-au putut
stabili, fiind scoase pietrele (fig. 3). La 1,25 m de
acest zid a fost găsit un cuptor de copt pîine, lat de
0,50 m, lung de 1 m, înalt de 30 cm, cu fundul pavat
de cărămizi pătrate, avînd dimensiunile 27 × 27 × 5
cm (fig. 1/6). În acest colţ al castrului, ca şi la mijloc,
în secţiunile făcute s-au găsit foarte multe urme
de arsură. În şanţurile executate pe acest teren liber
n-au fost găsite şi alte resturi de clădiri. Sub stratul
roman a fost pămînt viu, lut galben.
Castrul are forma dreptunghiulară. Zidul de incintă
este construit din piatră cu mortar bun, grosimea
variind între 1-1,20 m. Valul de pămînt din
interior s-a putut observa bine în şanţul II. Berma,
mai puţin clară, are lăţimea de 1 m. Şanţul extern,
aşezat la 1,5 m de zid, este adînc de 2,10 m. Porţile
au fost plasate la treimea curtinelor.
Dimensiunile castrului; 142 × 92,5 m (fig. 4).
Lîngă zidurile incintei de piatră, la bastioane, în
interiorul clădirilor au fost descoperite fragmente de
cărămizi, ţigle, ceramică, obiecte de bronz şi fier.
143

Zoltán Székely: Lucrări alese
Ceramica
Materialul ceramic, în raport cu cel descoperit
la castrul de la Comolău, este destul de sărăcăcios
şi foarte fragmentar. Numai cîteva vase au putut fi
întregite. În castru s-a găsit ceramică romană, împreună
cu ceramică dacică.
Ceramica dacică
La capătul sudic al şanţului VIII – la adîncimea
de 0,40 m, în stratul roman, în arsură – au fost găsite
fragmente de vase dacice, din care am putut reconstitui
următoarele:
1. O ceaşcă dacică (opaiţ) din care s-a păstrat
jumătatea cu toartă care porneşte din margine şi se
leagă de fund. E făcută cu mîna, din pastă grosolană
cu pietricele. Dimensiunile: înaltă de 5,5 cm
(fig. 6/2).
2. Vas-borcan făcut cu mîna, din pastă grosolană,
cu buza răsfrîntă în afară şi tăiată drept. Pe umăr a
fost decorat cu brîu în ghirlande şi cu butoni plaţi
intercalaţi. S-a păstrat numai un buton (fig. 6/3).
3.Vas-borcan făcut cu mîna, din pastă grosolană,
de culoare cenuşiu închisă, buza răsfrîntă în afară şi
cu corp zvelt, fără decor. Dimensiunile: Î = 17 cm;
diam. buzei = 11 cm; grosimea peretelui = 1,1 cm
(fig. 6/6).
4. Fragment din marginea unui vas-borcan făcut
cu mîna (fig. 8/10).
5. Fragment din buza unei fructiere, din pastă
fină, cenuşie, lucrată la roată (fig. 7/9).
În anul 1965 în colţul sud-estic al castrului, cu
ocazia amenajării bazinului de băi, muncitorii au
scos din stratul roman o ceaşcă dacică. Ceaşca este
făcută cu mîna, din pastă grosolană. Toarta plină
porneşte din umăr şi se leagă de fundul oval. Vasul
este ars secundar. Dimensiunile: Î = 9 cm; diam.
buzei = 11,2 cm; diam. fundului = 4 × 5,4 cm (fig.
6/7).
Ceramica romană
Materialul ceramic roman este lucrat la roată şi se
poate împărţi în trei grupe:
Grupa 1
Ceramică fină cu firnis, cu decor de impresiuni şi
elemente în relief. Acestei grupe îi aparţine un fragment
dintr-un pahar de terra sigillata, marfă de import,
probabil din Gallia. Paharul e fără decor (fig.
7/3). În afară de acesta, au mai fost găsite şi cîteva
fragmente de vase cu decor.
a) Un fragment de vas decorat cu cercuri făcute
din impresiuni, avînd la mijloc cîte o rozetă (fig.
7/2).
b) Fragment din marginea unui vas cu toartă
lată. Este vopsit cu roşu, iar pe umăr este decorat cu
impresiuni de unghie, aşezate în spic (fig. 7/11).
Tot în această categorie putem încadra şi un fragment
de teracotă, reprezentînd – probabil – o scenă
mitologică din care s-a păstrat partea de jos a unui
peşte sau a unei sirene (fig. 7/4).
Grupa 2
Materialul ceramic din această grupă este foarte
fragmentar şi reprezintă următoarele forme de vase:
A. Vase-borcan. Acestea sînt cu sau fără toartă.
Cele din urmă au buza răsfrîntă în afară sau îngroşată,
iar pîntecul bombat (fig. 8/5,10). Vasele cu
toartă au la fel buza răsfrîntă în afară sau îngroşată,
iar toartele, de diferite dimensiuni, pornesc de sub
marginea buzei şi se leagă de umăr (fig. 6/4; 7/7).
Un vas-borcan de formă ovală are toarta aşezată pe
pîntec; buza este puţin îngroşată, iar pe umăr şi pe
pîntec este decorat cu caneluri. Are fundul tăiat. Dimensiuni:
Î = 19 cm; diam. buzei = 8,5 cm; diam.
fundului = 8 cm (fig. 6/5).
Cîteva fragmente de vase cu buza răsfrîntă în
afară au pereţi groşi de 2 cm, sînt vopsite în culoare
roşie deschisă şi aparţin unui tip de vas de dimensiuni
mari.
B. Străchini. S-au păstrat fragmentar. Aceste vase
sînt cu buza îngroşată la exterior, unele fiind vopsite
cu dungi roşii (fig. 8/12).
Grupa 3
Acestei grupe îi aparţin trei categorii de vase.
Din prima categorie fac parte vase-borcan şi străchini,
lucrate din pastă cu nisip fin, arse brun, avînd
buza îngroşată la exterior; uneori prezintă o şănţuire
pe această îngroşare exterioară (fig. 7/10; 8/1-3, 7-9).
Un alt fragment de vas are margine lată şi decorată,
ca şi umărul cu caneluri (fig. 8/2). S-a găsit un singur
blid; este fragmentar şi cu apucătoarea tăiată
orizontal cu o sîrmă.
Vasul de tip „Krausengefäss” este reprezentat prin
cîteva fragmente de margini, avînd sub buză decor
în bandă de linii incizate sau caneluri (fig. 8/27-29).
Partea de sus a unui astfel de vas, ars brun închis,
este decorată pe umăr, cu linii în val între benzi orizontale
din linii paralele incizate (fig. 7/5). Un alt
fragment este decorat cu o singură linie în val, între
două caneluri.
Un suport de vas de forma unei coloane cu secţiune
dreptunghiulară aparţine tot acestei grupe de
ceramică.
În categoria a doua cuprindem oale cu sau fără
toartă, cu buza lată sau răsfrîntă în afară, şi străchini
din pastă fină, cenuşie (fig. 8/17-26). Străchinile au
144

uza îngroşată, iar la unele marginea este îndoită în
sus (fig. 8/14-15). Un fragment de margine cu buza
îngroşată este decorat cu cercuri formate din impresiuni
– pătrăţele avînd la mijloc o rozetă.
Ultima categorie este reprezentată de o strachină
făcută din pastă fină, de culoare roşie, acoperită cu
firnis negru. Strachina are marginea înaltă, iar buza
îngroşată; corpul este semisferic, iar fundul profilat.
Dimensiunile; Î = 11,5 cm, diam. buzei = 20,5 cm
(fig. 6/8).
În anul 1957, tot în interiorul castrului, a fost
descoperit un vas cu gît înalt şi 3 toarte (din care
două lipsesc). Acesta este făcut din pastă bună şi ars
brun. Buza îngroşată la mijloc este decorată cu o linie
orizontală incizată; de sub buză pornesc toartele
care se leagă de umărul vasului. Fundul este plin ca
un soclu. Dimensiunile: Î = 13,7 cm; diam. buzei =
8,2 cm; diam. fundului = 6,4 cm (fig. 6/9).
În apropierea castrului, în nisipăria de la gara
Bodoc, a fost descoperită o cană romană. Cana cu o
singură toartă are gît înalt cilindric, marginea lată şi
îndoită, corpul piriform şi umărul bine articulat; pe
gît, sub margine, se găseşte un inel profilat de unde
porneşte şi toarta. Cana este făcută din pastă fină,
arsă roşu. Dimensiunile: Î = 28,5 cm, diam. gurii =
11,5 cm; diam. fundului = 8,5 cm (fig. 6/1).
Au mai fost găsite două opaiţe de lut. Primul are
cinci orificii din care 2 sînt întregi (fig. 7/13). Celălalt,
păstrat fragmentar, a avut un singur orificiu (fig.
7/12). Acesta din urmă intră perfect în tiparul de
opaiţ descoperit cu cîţiva ani mai înainte în interiorul
castrului (fig. 7/8). Ţigle de acoperiş au fost găsite
numai fragmentare. Cărămizile dreptunghiulare au
avut dimensiunile: 27 × 27 × 7 cm şi 21 × 21 × 5 cm.
Nici o ţiglă şi nici o cărămidă n-a avut ştampilă.
Obiecte de bronz
La fundul şanţului roman, în secţiunea executată
la colţul sud-estic al castrului (S. XI), a fost găsită o
fibulă cu arcul semicircular. Este turnată din bronz,
capul este perforat pentru trecerea acului care lipseşte
ca şi arcul. La capătul inferior al arcului sînt
2 linii incizate sub care se află pe ambele laturi 2
proeminenţe mici. Dimensiunile: Lung. totală = 4,3
cm; Lung. arcului = 2,9 cm; Lung. piciorului = 1,4
cm (fig. 9/21).
În şanţul nr. VIII, la o adîncime de 0,40 cm, a
fost descoperit un disc de bronz, perforat la mijloc.
Suprafaţa discului este împărţită în 2 părţi, printrun
cerc adîncit; pe partea exterioară este punctată
următoarea inscripţie: T. MAXIM. Candidvs.
15
Z. Székely, în MCA, 8, 1962, 329, fig. 4/18.
16
Publicarea acestei piese este în Apulum, sub tipar [Z. Székely,
Diam. Discului = 5,4 cm; grosimea = 0,1 cm (fig.
10/1-1a).
Au mai fost descoperite în colţul nord-vestic al
castrului următoarele piese: a. o tablă de bronz îndoită
(Lung. = 7 cm; l. = 1,4 cm şi grosime = 0,1
cm) (fig. 9/20), b. o bucată de bronz, probabil material
brut (fig. 9/16); c. O mică brăţară din sîrmă
de bronz, cu secţiunea rotundă şi capetele deschise;
(grosime = 0,2 cm; diam. brăţării = 5,3 cm) (fig.
9/23); d. o limbă de curea deteriorată (fig. 9/9).
Obiecte de fier
Cele mai multe dintre obiectele de fier găsite în
castru fac parte din fierăria întrebuinţată la canaturile
porţii, piroane de diferite dimensiuni, inele cu
diametrul de 13 cm şi late de 5 cm. Colţul canatului
se învîrtea într-un inel de fier gros de 9,5 cm, cu diametrul
de 13 cm.
S-au mai găsit o limbă de curea deteriorată şi
două verigi de fier (fig. 9/8, 15, 19). Bucata de zgură
descoperită în şanţul II este o dovadă a prelucrării
fierului în lagărele romane (fig. 9/11).
Un vîrf de lance (pilum) reprezintă singura armă
descoperită în castru (fig. 9/10), iar un fragment de
compas singurul instrument (fig. 9/22).
Din castru mai provine un cap de berbec din
marmură, 15 capul unei zeităţi indiene, 16 descoperită
cu cîţiva ani mai înainte. În cursul ultimei săpături
n-au mai fost găsite piese de artă plastică. Dintre
obiectele de piatră sînt de relevat partea de jos a
unei rîşniţe rotative, din rocă vulcanică, găsită în
apropierea praetoriului, la colţul sud-vestic, şi un
fragment dintr-o piatră cu inscripţie (altar votiv).
Fragmentul este o bucată dintr-un fronton cu urme
de vopsea roşie; din inscripţie nu s-a păstrat nimic.
Piatra a fost găsită în molozul care acoperea pragul
porţii.
Monede găsite în castru
Castrul roman de la Olteni
Pe teritoriul castrului au fost descoperite următoarele
monede romane:
1. Domitian sau împărat sec. I.
As. Greut. 9,67 g; diam. 28 mm. Conservarea
foarte slabă.
Moneda tocită.
2. Traian
Dupondius. Greut. 14,32 g; diam. 28 mm. Conservarea
slabă.
Moneda puţin tocită.
Cohen 2 , 410, RIC.
Cîteva figurine interesante din România, Apulum, IX, 1991,
137, fig. 4/1, 1a.].
145

Zoltán Székely: Lucrări alese
3. Elagabal.
Denar subaerat. Greut. 2,42 g; diam. 18 mm.
Conservarea slabă.
Tocită.
Cohen 2 , 196(?), RIC, ... Anul 221.
4. Nicomedia, Severus Alexander
AE. Greut. 3,35 g; diam. 20 mm.
Conservarea satisfăcătoare.
Rv. Faţadă de templu cu opt coloane; legenda
TPIC NEOKOP şi în exergă.
Head 2 , 517.
În anul 1957, tot în castru, a fost descoperită o
monedă de bronz mare, foarte tocită, care aparţine
probabil împăratului Antoninus Pius.
Materialul ceramic dacic aparţine unei faze tîrzii,
după cum ne arată forma borcanelor. 17 Ceaşca
dacică cu toartă plină aparţine tot unei faze tîrzii.
Descoperirea acestor borcane în interiorul castrului,
în stratul roman, indică prezenţa elementului dacic
care mai lucra această ceramică tradiţională şi legătura
trupei romane cu populaţia băştinaşă.
Ceramica romană este de factură locală, cu excepţia
paharului de terra sigillata. Imitaţii de terra
sigillata au fost fabricate în atelierul roman de olărie
de la Cristeşti şi sînt cunoscute din vilele rustice 18 şi
din celelalte castre 19 de pe graniţa de est a provinciei
Dacia.
În afară de această ceramică cu decor restul materialului
ceramic reprezintă diferite tipuri de vase de
uz casnic. Acestea sînt produse locale, reflectînd tradiţii
italice şi celtice, fapt dovedit de cana cu o toartă.
20 Vasul cu corp zvelt, pe umăr cu o toartă, este
cunoscut şi din castrul de la Comolău. 21 Străchinile
reflectă pe lîngă tradiţia italică şi o tradiţie celtică. 22
Tot de factură locală sînt şi opaiţele, după cum dovedeşte
tiparul descoperit în castru. Întreg materialul
ceramic se încadrează în tehnica olăriei provinciale
romane şi nu diferă cu nimic de materialul ceramic
descoperit în celelalte castre romane din Dacia.
Fibula de bronz este de origine italică şi înfăţişează
o variantă simplă a fibulei aşa-zise „Aucissa”. 23 Acest
tip este cunoscut şi din castrul de la Inlăceni. 24
Discul de bronz este o aplică de lădiţă (cutie), fiind
singura piesă cu inscripţie descoperită în castru.
Aplica prezintă analogii cu aplicele lădiţei descoperite
în cimitirul roman de la Burgheim, 25 din Bavaria,
17
I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, 1968, fig. 65.
18
Z. Székely, în Studii şi comunicări, XIV, Muzeul Brukenthal,
1969, fig. 7/6, 173.
19
Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, 23, pl. 10,
13-16.
20
É. Bónis, Die kaiserzeitliche Keramik von Pannonien, I (Diss-
Pann, ser. II, nr. 20), 1942, pl. 25, pl. 27/1.
21
Ibidem, pl. 14, 3.
22
Ibidem, pl. 14, 20.
care au formă pătrată şi sînt mai recente. Inscripţia a
fost executată din puncte bătute cu vîrful unui obiect
ascuţit şi conţine următoarele litere: T. MAXIMN
CANDIDUS. Lectura: T(itus) MAXIMU(S) CAN-
DIDUS, probabil numele proprietarului lădiţei. Literele
au fost bătute ulterior. În nomen gentilicium
literele M şi V sînt în legătură.
Concluzii generale
Castrul roman de la Olteni, aşezat la graniţa de
est a Daciei, a fost una dintre acele fortificaţii romane
puţin cunoscute şi multă vreme rămas neprecizat
printr-o cercetare propriu-zisă. Săpăturile executate
de muzeul din Sf. Gheorghe au lămurit această problemă,
stabilind definitiv locul şi forma castrului.
Nu s-au găsit urmele unui castru mai vechi de
pămînt; prin urmare primul castru construit la Olteni
a fost de piatră. În raport cu configuraţia terenului
castrul a fost construit în formă dreptunghiulară,
numai cu 2 porţi, porta praetoria şi porta decumana,
fără porţi laterale. Colţurile rotunjite neîntărite cu
turn sau contraforţi, precum şi turnurile de poartă
dreptunghiulare cu fronton ieşit în afară, indică ca
dată de construire a castrului prima jumătate a secolului
II e. n., probabil în timpul lui Hadrianus sau
Antoninus Pius. Analogia pentru forma castrului
o găsim pe limesul german de sus, la castrul de la
Lützelbach, care datează tot din acest timp. 26 Data
timpurie a construirii castrului o arată şi monedele
împăraţilor de la sfîrşitul sec. I şi de la începutul secolului
II e. n., descoperite mai înainte şi în cursul
săpăturii. Acest fapt este confirmat şi de moneda Faustine
I, descoperită într-un sarcofag de cărămizi. 27
Pentru stabilirea numelui trupei, care a avut garnizoana
la Olteni, săpăturile nu au furnizat date. Nu
a fost găsită nici o piatră cu inscripţie. Nici cărămizile
n-au avut ştampilă. Prin urmare, pentru rezolvarea
acestei probleme ne putem baza numai pe
scrisoarea lui N. Gáll, care menţionează o cărămidă
cu ştampila CIIIIB, şi pe cărămizile sarcofagului
descoperit în sat. 28 Ştampila de pe cărămida, despre
care ne relatează Gáll, este cuprinsă într-un cadru
dreptunghiular, cu dimensiunile 10,5 m × 2 × 5 cm;
ea poate fi citită în mai multe feluri (fig. 10/2). Pe baza
datei furnizate de scrisoarea lui Gáll, am dat prima
23
E. Patek, Verbreitung und Herkunft der römischen Fibeltypen in
Pannonien (DissPann, ser. II, nr. 19), 1942, 34, pl. 5, 2, 10.
24
Z. Székely, Raport, în Almanah 1949-1954, Muzeul Regional
Sf. Gheorghe, 1955, 34, fig. 17.
25
A. Radnóti, în Bayerische Vorgeschichtsblätter, 23, 1958, fig. 4.
26
K. Kofler: Das Kastell Lützelbach (Der obergermanisch-raetische
Limes des Roemerreiches, V), 1904, 7, pl. 7.
27
Z. Székely, în ArhMold, V, 1967, 141.
28
Ibidem, 138-141.
146

Castrul roman de la Olteni
lectură: C(ohors) II BE(ssorum) şi am identificat-o cu
Cohors II Flavia Bessorum care a avut garnizoana la
Cincşor. 29 În urma descoperirii sarcofagului, văzînd
cărămizile ştampilate, am emis părerea că poate
să fie una dintre următoarele unităţi: C(ohors) IIII
B(rittorum) E(quitata), C(ohors) IIII B(essorum) sau
(Cohors) IIII B(etavorum). N. Gostar, 30 bazîndu-se
pe existenţa [elementului] „punctul la mijlocul celor
patru haste verticale”, consideră corectă lectura
Cohors II Bessorum, identificînd-o cu cea care a avut
garnizoana la Cincşor. Cercetînd ştampila, nu am
putut observa existenţa acelui punct pe care se întemeiază
Gostar şi cred că, deocamdată, această problemă
rămîne deschisă. Pe de altă parte, prezenţa unei
trupe necunoscute, încă în sud-estul Transilvaniei, e
mai puţin plauzibilă, dar nu exclusă.
Despre o altă trupă nu avem nici o ştire; astfel
trupa, al cărei nume s-a aflat scris pe cărămizile sarcofagului,
a fost aceea care a construit castrul şi a
staţionat la Olteni pînă la părăsirea acestei părţi a
Daciei.
Urmele de incendiu descoperite pe tot teritoriul
castrului, unde s-au făcut săpături, demonstrează
incendierea şi devastarea castrului. Acest atac s-ar
fi putut întîmpla la mijlocul secolului III e. n., fiindcă
ultimele monede descoperite aparţin acestei
perioade. Aceasta este data cînd au fost devastate şi
celelalte castre de la graniţa de est a Daciei. 31
Discul de bronz cu inscripţia (Titus Maximus
Candidus) furnizează un nume nou în nomenclatura
Daciei romane. După nume pare că este originar
roman, însă nu ştim ce funcţie ocupase în cadrul
unităţii militare care a avut garnizoana la Olteni.
Nu au fost observate alte resturi de locuire ulterioare
imediat epocii romane. În timp ce la Comolău
în castru au fost descoperite vase aparţinînd culturii
Cerneahov–Sîntana de Mureş, 32 la Olteni s-au găsit
numai 3 monede (dintre care una singură a lui Constantius
II, Coh 2 , VII, 20h) găsite în afara teritoriului
castrului, ceea ce arată circulaţia monedelor
romane în această regiune pînă în sec. IV e. n.
După cum reiese din opera lui Benkő, ruinele
castrului erau în picioare pînă la începutul secolului
al XIX-lea. Peste zidurile pretoriului, în a doua jumătatea
a secolului al XVIII-lea, a fost făcută o clădire
– fapt confirmat de scrisoarea lui Gáll, din anul 1795
– ale cărei ziduri au fost găsite de noi în cursul săpăturii.
Această clădire a fost demolată de contele N.
Mikó, care în anul 1827 a construit castelul şi grajdul
şi a înconjurat clădirile şi grădina cu o incintă de
piatră. Cu această ocazie au fost scoase complet pietrele
zidului curtinei din colţul sud-vestic şi pietrele
cu inscripţii, despre care vorbesc Scheint şi Orbán.
Materialul ceramic roman, în multe locuri, la poartă,
la pretoriu, a fost găsit amestecat cu vase şi fragmente
de vase medievale. În şanţul roman, secţionat
în şanţul nr. XI, au fost descoperite resturile unui
cuptor medieval de ars oale, cu fragmente de vase şi
cahle medievale. Dintre acestea sînt de menţionat:
1. O ceaşcă cu toartă, de culoare neagră, cu gura
largă, buza răsfrîntă în afară. Sub buză şi pe umăr
vasul este decorat cu cîte două caneluri. Dimensiunile:
Î = 7,4 cm; diam. buzei = 8cm, diam. fundului
= 6 cm. Lucrat la roata rapidă, cu fundul tăiat (fig.
11/1).
2. O amforă miniatură. Faţa exterioară este de
culoare cărămizie, iar interiorul este acoperit cu
smalţ verde. Vasul este înalt de 5,5 cm (fig. 11/2).
3. Jumătatea unui castron.
4. Fragment din partea de jos a unei tigăi cu picior
(fig. 11/3).
5. Fragmente de margini din vase cu buza răsfrîntă
în afară, cu pereţii subţiri şi arse negru (fig.
11/5-8). Un fragment de margine, acoperit cu smalţ
verde (fig. 8/4).
6. Jumătatea unui pahar de culoare cărămizie.
29
Z. Székely, Raport, în Almanah 1949-1954, Muzeul Regional
Sf. Gheorghe, 1955, 31.
30
N. Gostar, în ArhMold, 4, 1966, 179.
31
E. Kornemann, Römische Geschichte, II, 1942, 243; Z. Székely,
A komollói erődített római tábor, 1943, 1.
32
Z. Székely, în Aluta, I, 1969, 17-19.
147

Zoltán Székely: Lucrări alese
CASTRUL ROMAN DE LA OLTENI. NOI REZULTATE
ALE CERCETĂRILOR DE TEREN DIN ANII 1987-1988
Castrul roman de la Olteni (jud. Covasna) a fost
un punct important în sistemul de apărare al graniţei
de est a provinciei Dacia romană. Această fortăreaţă
romană a închis drumul pătrunderii inamicului
prin pasul Tuşnadului în valea Oltului, în sud-estul
provinciei. Lagărul roman este situat la capătul nordic
al comunei Olteni, pe malul drept al Oltului, pe
teritoriul castelului Mikó (fig. 1). Pe acest loc au fost
făcute cercetări de verificare în anii 1946 şi 1949, iar
săpături de amploare mai mari în anii 1968-1970. 1
Săpăturile au fost reluate în anii 1987-1988 şi au fost
obţinute următoarele rezultate:
Castelul din secolul al XIX-lea, precum şi dependinţele,
au fost construite de-a lungul zidurilor
castrului şi au păstrat forma dreptunghiulară a castrului
de odinioară (fig. 2). În campania de săpătură
din anii 1968-1970 pe latura sudică a castrului a
fost dezvelită porta decumana şi resturile pretoriului
cu urme de ziduri ale unei construcţii medievale
suprapuse peste construcţia romană. S-a mai
constatat că la colţurile castrului n-au fost turnuri,
numai zidul a fost îngroşat cu 20 cm, avînd lăţimea
de 1,30 m. Dimensiunile castrului: 2 142 × 92,5 m.
Cărămidă ştampilată nu a fost găsită. Numele trupei,
care a construit castrul, este cunoscut dintr-un
mormînt roman găsit pe teritoriul comunei, 3 care a
fost construit din cărămizi ştampilate. Cărămizile
conţineau următoarele litere: C IIII BE. Ştampila
dă posibilitatea la mai multe dezlegări: C(ohors)
IIII BE(ssorum) sau BE(tavorum). Descifrarea
ştampilei, acceptată şi de N. Gostar (Cohors II Flavia
Bessorum), nu este verosimilă. 4 Ştampila acestei
trupe, care a construit castrul de la Cincşor, nu este
aceeaşi cu cea găsită la Olteni 5 . Nu este exclusă nici
prezenţa unei trupe încă necunoscute pînă acum pe
teritoriul Daciei.
Scopul cercetărilor din anii 1987-1988 a fost dezvelirea
porţilor pe laturile estică, vestică şi nordică
* ArhMold., XVI, 1993, 279-282. (Cu rezumat în limba franceză.)
1
Z. Székely, Castrul roman de la Olteni, Aluta, X-XI, 1980,
55-77.
2
Z. Székely, op. cit., 60.
3
Idem, Noi inscripţii romane descoperite la graniţa de est a
precum şi a construcţiilor interioare. Pe terenul lăsat
liber în colţul nord-vestic al castrului au fost găsite
resturile unei barăci militare. Pe podeaua uneia,
făcută din cărămizi dreptunghiulare, lîngă vatră,
printre fragmente de vase romane şi dacice au fost
găsite două monede mari de bronz ale împăratului
Traian. Au mai fost găsite două monede de bronz şi
un denar de argint, foarte uzate, un idol din lut şi
fragmente de vase dacice.
Zidul castrului pe latura estică este la o distanţă
de 3 m de zidul castelului. Pe această latură panta
terasei spre Olt este piezişă. La 50 m de la colţul
sud-estic al castrului a fost găsit pe curtina castrului
un singur turn dreptunghiular, cu zid dublu spre
răsărit, cu dimensiunile: 3,5 × 3,5 m. Pe latura sudică
a turnului, pe zidul roman, ulterior, în epoca
medievală, s-a construit un alt turn, din pietre şi
cărămizi cu dimensiunile: 3,75 × 2,80 m (fig. 3/1).
Zidul roman este gros de 0,90 m, iar zidul medieval
de 0,50 m. Pe latura vestică a fost dezvelită o poartă
cu două turnuri dreptunghiulare (porta principalis
sinistra). Intrarea în curtea castelului este între cele
două turnuri, cu fronton ieşit în afară, ale porţii. Dimensiunile
turnului sudic: 5 × 4 m, iar ale turnului
nordic 4,5 × 4,5 m. Zidul vestic al acestui turn este
dublat. S-a păstrat şi o bucată din pragul de piatră.
Pe latura nordică a castrului, peste zidul roman unde
se află poarta (porta praetoria), este construită o clădire
anexă.
În cursul săpăturii au fost descoperite un material
ceramic bogat şi cîteva figurine din lut şi metal. 6
Dimensiunile cărămizilor medievale sunt: 24 × 10
× 5 cm.
Data construirii castrului, în afară de forma
turnurilor, cu fronton ieşit în afară de la porţi, este
determinată şi mai exact de una dintre cele două
monede de bronz ale împăratului Traian, găsite în
baraca militară. Moneda a avut luciul tiparului şi nu
Transilvaniei, ArhMold, V, 1967, 133-141.
4
N. Gostar, în ArhMold, IV, 1966, 179.
5
J. Szilágyi, A dáciai erődrendszer helyőrségei és a katonai téglabélyegek
(DissPann, ser. II, nr. 21), 20, pl. XVII, tip 245.
6
Zs. Székely, Cîteva piese figurate descoperite în castrul roman
de la Olteni, Revista Muzeelor, 1991/1, 25-28.
148

Castrul roman de la Olteni. Noi rezultate ale cercetărilor de teren din anii 1987-1988
a fost în uz (sestertius, Anne S. Robertson, Roman
Imperial Coins, 1971, II, 375, 15, an: 112-117). Această
monedă, care nu a fost în circulaţie (fig. 3/2), dovedeşte
că sud-estul Transilvaniei a fost cucerit de
romani chiar în timpul împăratului Traian şi în tot
acest timp au fost construite şi celelalte castre din piatră
în sud-estul Transilvaniei, de la Boroşneu Mare,
Comolău şi Breţcu. Abandonarea acestor castre de
către romani s-ar fi putut întîmpla pe la mijlocul
secolului al III-lea, în timpul lui Gallienus, fiindcă
ultimele monede aparţin împăratului Philippus I
(pater Arabs, 244-249).
Zidurile castrului, pe care le-a văzut şi J. Benkő, 7
nu au fost demontate pînă în secolul al XIX-lea. Pietrele
castrului au fost folosite în anul 1827 la construirea
castelului de către contele N. Mikó. Resturile
construcţiei medievale, la praetorium, precum şi
turnul din cărămizi pe latura răsăriteană, arată că în
evul mediu castrul a fost folosit ca adăpost de familia
Mikó sau de populaţia locală.
7
J. Benkő, Transsilvania, I, 1778, 548: „Plurium quoque, quam
commemoravimus, Romanarum Arcium vestigia, in Dacia nostra
certe superant. Curia Nobilitaris et Domicilium, in Oltszeme,
Sedeque Sepsi, III, Dom. NICOLAI Comitis MIKÓ de
Bodok, multorum judicio, in ruderibus (quae et nos vidimus)
Romani Castri jacet”.
149

Zoltán Székely: Lucrări alese
VILLA RUSTICA ROMANĂ DE LA CIUMĂFAIA
La începutul secolului nostru una din principalele
preocupări ale arheologilor români a fost aceea a
cercetării şi studierii resturilor de cultură materială
romană din Transilvania, fosta provincie Dacia romană.
În urma acestor cercetări au ieşit la iveală numeroase
monumente de arhitectură, epigrafice, cimitire
etc. care au contribuit la cunoaşterea tot mai aprofundată
a nivelului de cultură a populaţiei din Dacia
în perioada stăpînirii romane. Cercetările efectuate
s-au îndreptat însă mai mult spre cunoaşterea castrelor
(lagărelor) militare, a aşezărilor omeneşti, a
monumentelor epigrafice, precum şi a descoperirilor
monetare care au contribuit în largă măsură la lămurirea
unor evenimente istorice, a problemelor de
organizare, cît şi la cunoaşterea vieţii economice şi
socio-culturale a provinciei.
Mai puţină atenţie a fost acordată studierii vieţii
populaţiei civile care departe de centrele militare
şi de oraşele mari trăia în interiorul provinciei în
aşezări răsfirate, în vici, pagi şi villae rusticae. Acestea
din urmă reprezentau tipuri de aşezări rurale răspîndite
în toate provinciile întinsului imperiu roman,
reflectînd prezenţa unui număr de latifundiari, a
sistemului de exploatare agricolă, aruncînd lumină
şi în ce priveşte traiul populaţiei de jos care muncea
în cadrul lor.
Villa rustica, prezentată în lucrarea de faţă, are o
deosebită importanţă şi prin faptul că, printre altele,
ne furnizează şi un bogat material epigrafic. Apoi,
în afară de cunoaşterea felului de viaţă într-o fermă
rurală, indică şi apartenenţa socială a acelora care au
avut-o în stăpînire.
Prin publicarea fermei (villa rustica) de la Ciumăfaia
îndeplinim şi o veche îndatorire faţă de arheologia
română din Transilvania, aceea de a pune
la dispoziţia cercetătorilor şi a publicului doritor de
a cunoaşte viaţa romană în Transilvania rezultatele
unor cercetări efectuate acum 25 de ani.
Cercetări din anul 1911
Satul Ciumăfaia (comună Borşa, jud. Cluj) se
află în valea pîrîului Borşa care se varsă în Someşul
Rece. Casele satului în majoritate sînt aşezate pe
malul drept al acestui pîrîu, malul celălalt fiind mai
ridicat.
La nord-vest de capătul comunei în pîrîul Borşa
se varsă un alt pîrîu care poartă denumirea de Chidea,
şi pe valea căruia un drum duce în comuna
Chidea. Lîngă drum, pe malul stîng al pîrîului Chidea,
terenul, deşi în pantă, formează două terase,
peste care se ridică o movilă de lut, numită de săteni
Movila Rotundă (Domborhegy) (fig. 3/1).
Pe terasa superioară de sub movilă, la 20 martie
1911, sătenii au descoperit cu ocazia aratului de
primăvară 6 altare votive romane, dedicate unor
zeităţi. Colţul unei pietre, văzîndu-se la suprafaţă,
a atras atenţia sătenilor care, în afară de cele 6 monumente
epigrafice, au mai găsit şi cîteva blocuri
de piatră., fragmente de ceramică şi o verigă de fier.
În zilele de 22-23 ale aceleiaşi luni Árpád Buday,
de la Muzeul Transilvaniei din Cluj, cercetînd locul
descoperirii şi negăsind pietre, cărămizi şi mortar,
conchide că altarele menţionate mai sus au fost
transportate din altă parte aici, pentru a fi folosite
ca material de construcţie. Mai menţionează că acest
loc este numit de săteni Pălută (Palota). Urmele
unor materiale de construcţie, fragmente de piatră,
cărămidă şi mortar etc. arată că în acest loc s-a ridicat
cîndva un frumos „palat”.
După Buday, denumirea Pălută (Palota) derivă
din cuvîntul românesc „Pălute” – lîngă locul lutos
(„Agyagosnál”). Mai menţionează că a găsit urme
de clădiri, pe o suprafaţă de 2-2,5 × 10 m, cît şi fragmente
de piatră, cărămidă şi mortar, fapt care nu
permitea ca terenul să fie arat şi cultivat. În concluzie
constată că pe locul descoperirii monumentelor
ar fi putut exista o clădire romană distrusă complet
în cursul timpului. În restul articolului Buday face
cunoscute cele 6 altare descoperite. 1
* Studii şi comunicări, XIV, Muzeul Brukenthal, 1969, 155-184.
(Cu rezumat în limba germană.)
1
A. Buday, Pótlások a CIL III. kötetéhez, Dolg, II, 260-270.
150

Săpăturile din anul 1943
În afară de descoperirea celor 6 altare votive la locul
numit „Movila Rotundă” (Domborhegy), comuna
Ciumăfaia mai figurează în literatura de specialitate
şi cu alte descoperiri sporadice, provenite din
orînduirea comunei primitive. 2 Aceste descoperiri
au îndemnat direcţiunea Institutului Ştiinţific al
Transilvaniei, de la Cluj, ca în programul de cercetare
a văii Borşa, din anul 1943, să fie cuprinse şi
săpături arheologice pe teritoriul comunei Ciumăfaia,
privind orînduirea comunei primitive, epoca
sclavagistă romană şi epoca feudală. 3
Săpăturile pe locul numit „Pălută”, sub „Movila
Rotundă” (Domborhegy), au fost executate între 26
august şi 15 octombrie 1943. În acel timp terenul,
arat şi semănat cu porumb, forma proprietatea ţăranilor
Ilie şi Nicolae Crişan. Mai întîi a fost eliberată
de recoltă partea nord–nord-vestică a terenului,
aparţinînd lui Ilie Crişan (fig. 3/2).
La suprafaţă nu au fost observate resturi de construcţii,
pietre şi fragmente de cărămidă şi de mortar
sau alte materiale. Pe acest loc, în apropierea movilei,
a început executarea secţiunilor de cercetare,
în direcţia N-E–S-V, perpendicular pe valea pîrîului
Chidea. În prima secţiune s-a descoperit un zid situat
în direcţia N-V–S-E. În cursul săpăturilor efectuate
au fost scoase la iveală incinta de piatră a unei
ferme rurale romane cu clădiri anexe, o clădire principală
şi o clădire dreptunghiulară. În următoarele,
prezentăm construcţiile săpate, precum şi inventarul
mărunt descoperit cu acel prilej.
Incinta de piatră şi clădirile anexe
2
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 84.
3
Din încredinţarea direcţiunii Institutului Ştiinţific al Transilvaniei
au executat săpături următorii cercetători: Mihály Párducz
de la Univ. din Seghedin a făcut sondaje de verificare pe
locurile unde au fost descoperite resturi de cultură materială
din orînduirea comunei primitive. Despre acestea un raport
preliminar a fost publicat de el în DolgSzeged, XIX, 1943, 202.
István Méri şi Zoltán Székely au cercetat terenul situat sub
Villa rustica romană de la Ciumăfaia
De formă dreptunghiulară, cu axul lung orientat
N-E–S-V, incinta de piatră, care cuprinde clădirea
fermei, a fost situată între Movila Rotundă şi pîrîului
Chidea (fig. 1). Zidul incintei, aşezat la poalele
movilei în direcţia N-E–S-V, era acoperit cu lut alunecat
din movilă. Zidul nu s-a păstrat în întregime,
la mijloc e frînt, iar partea sud-estică, împreună cu
colţul respectiv, a fost scoasă, păstrîndu-se doar cîteva
pietre din fundaţie. Lîngă frîntura zidului, în
partea nord-estică, se află un orificiu de ieşire pentru
apă (fig. 3/7), făcut din lespezi de piatră. Zidul la
colţ, păstrat pînă la o înălţime de cca 1 m, e construit
îngrijit şi are o grosime de 0,70 m (fig. 3/3).
Lungimea zidului păstrat e de 40 m. La capătul lui
nordic se află o încăpere dreptunghiulară, la care
două laturi erau formate din zidul incintei de piatră.
Zidul interior al încăperii avea grosimea de 0,70 m.
Dimensiunile măsurate pe dinafară: 22 × 5 m (fig.
3/4). Lîngă zid şi în interiorul încăperii au fost găsite
numeroase ţigle de acoperiş (imbrex şi tegula), ceea
ce arată că încăperea a fost acoperită.
Pe latura nordică zidul incintei de piatră s-a
păstrat pînă la pîrîului Chidea, în lungime de 172,5
m (fig. 3/6). La 30 m de la colţul nordic al incintei
de piatră a fost descoperită o altă încăpere dreptunghiulară
la care latura nordică era formată de zidul
incintei. Zidul gros de 0,70 m se îngroşa doar spre
colţ, pînă la 0,90 m. Un zid, gros de 0,50 m, împărţea
această încăpere mare în două, cu următoarele
dimensiuni: 12 × 7 şi 6 × 8 m.
Lîngă ziduri, ca şi la colţuri, au fost găsite ţigle
de acoperiş. În această parte a incintei de piatră se
află un orificiu de ieşire pentru apă. La 30 m de la
această construcţie s-a mai ataşat o altă construcţie
din care s-a păstrat numai zidul cu un contrafort pe
latura nord-estică, colţul şi o parte din zidul laturii
sud-vestice (fig. 3/5).
Între aceste două construcţii a fost descoperită
o clădire dreptunghiulară independentă, orientată
cu axul lung în direcţia N-V–S-E, avînd dimensiuni
de 13,75 × 7 m. Zidurile construcţiei au o grosime
de 0,70 m. În interior, lîngă latura nord-estică, începînd
de la zidul sud-estic, pe o suprafaţă de 4 × 2
m, construcţia era acoperită cu ţevi de lut (fig. 3/8).
Laturile zidului incintei de piatră la S-E şi S-V
nu s-au păstrat.
Zidul de împrejmuire a fermei a fost construit din
piatră de stîncă şi de rîu, legată cu mortar. Înălţimea
lui în unele părţi a fost de peste un metru şi, în general,
avea o grosime de 0,70 m, îngroşîndu-se pînă
la 0,90-1 m la orificiile de ieşire pentru apă. Direcţia
zidului la poalele movilei nu urmau o linie dreaptă,
avînd unele abateri. Această neregularitate s-a observat
şi la zidul nord-estic şi se datorează configuraţiei
terenului. Ţigle de acoperiş au fost găsite numai la
dependinţele care erau lipite de zidul de incintă. Prin
urmare, numai acestea erau prevăzute cu acoperiş.
Construcţiile lipite de zidul incintei de piatră au
servit, fără îndoială, drept adăposturi pentru ani-
Domborhegy, unde au fost găsite resturi de construcţii romane,
şi în afară de acestea cimitirul feudal din comună. Pe această
cale exprim mulţumirea mea colegului István Méri pentru ajutorul
ce mi l-a acordat cu ocazia săpăturii, executînd împreună
ridicarea planului ruinelor clădirilor dezvelite. La săpăturile
romane a mai participat şi Ibrahim Kofesoglu, cercetător de la
Institutul de Arheologie de la Ankara.
151

Zoltán Székely: Lucrări alese
male, hambare, şoproane şi locuinţe pentru lucrători-sclavi.
Destinaţia construcţiei independente, cu
ţevi de lut, a putut servi la fel, ca depozit. Prezenţa
tuburilor de lut, în cantitate mare, lîngă zid, nu o
putem explica. Buday, găsind în interiorul unei locuinţe
romane astfel de tuburi, tot lîngă perete, credea
că acestea au făcut parte din construcţia tavanului,
sistem de clădire provenit din orient. 4
Clădirea principală a fermei
Prima terasă, în partea nord-estică a terenului
împrejmuit cu zid de piatră, la o distanţă de 15 m
de la locul de descoperire în anul 1911 a altarelor,
a fost situată o casă de locuit. Clădirea, de formă
dreptunghiulară, se compunea din 11 încăperi cu
diferite dimensiuni, pe laturile N-V şi S-E avînd cîte
o absidă. Grosimea zidurilor variază între 0,50-0,80
m (fig. 2). Zidurile sînt construite din piatră de rîu şi
din stîncă, şi în unele părţi din cărămizi, legate între
ele cu mortar (fig. 4/1).
Clădirea a avut două faze de construire. Acest
fapt s-a putut constata clar în cursul săpăturilor. Primei
faze îi aparţin încăperile nr. 1-5. Iniţial ferma a
avut o formă aproape pătrată, cu prelungiri numai
spre N-E şi S-E. La colţul sud-estic al clădirii a fost
o încăpere mică (nr. 1), cu dimensiunile interioare
de 2,45 × 1,05 m, iar grosimea zidului de 0,70, 0,60
şi 0,55 m (fig. 4/2). Această încăpere era un fel de
turn, întîlnit foarte des la ferme, avînd destinaţia de
a supraveghea terenul în anumite cazuri. Intrarea în
clădire se făcea printr-un coridor (nr. 2) cu dimensiuni:
9,5 × 5 m. Celelalte trei încăperi (nr. 3-5) au
avut următoarele dimensiuni: 5 × 3 şi 4 × 3,50 m.
În faza a doua de construire, clădirea a fost mărită
cu următoarele încăperi:
La încăperea nr. 4 s-a adăugat o absidă cu diametrele
de 3,7 × 1,85 m (fig. 4/3). Zidul ei nu era
legat la extremităţi de zidul fazei prime, ci ataşat
acesteia.
Încăperea nr. 5 la N-E a fost micşorată cu un zid
ulterior (fig. 3/9). Acesta, fiind prelungit spre S-E şi
N-V, a format încă 2 încăperi (nr. 6, 8), cu dimensiuni
de 5,20 × 4,12, 8,20 × 4,50 m. Prin construirea
acestui zid, eliminînd un spaţiu de 5 × 0,80 m,
clădirea întreagă a obţinut o formă dreptunghiulară
(fig. 2).
La camera nr. 8 a fost construită o încăpere cu
absidă, cu dimensiunile de 4,5 × 4,5 m şi cu diametrele
absidei de 3,60 × 3,30 m. La colţul nord-estic
al absidei prelungirea zidului este de 30 cm (fig. 4/4).
Zidul absidei, continuîndu-se spre S-V, cuprinde o
altă încăpere (nr. 10), cu dimensiunile de 7 × 4 m.
Colţul sud-estic al acestei încăperi nu se leagă de
colţul clădirii vechi, fiind lăsată o intrare pentru camera
cu absidă. Ultima încăpere (nr. 11), cu zidul pe
latura sud-estică de colţul exterior al turnului, completează
forma dreptunghiulară a fermei. Din colţul
sud-vestic al acestei încăperi porneşte un zid gros de
1,5 m, păstrat în lungime de 3 m. Nu s-a putut clarifica
destinaţia lui; ar fi putut constitui, eventual,
latura unui turn asemănător celui din prima fază de
construire. În secţiunile făcute, urmele celorlalte trei
laturi ale turnului nu au putut fi observate.
Pardoseala încăperilor din prima fază de construire
era din pămînt bătut care s-a acoperit în cursul
timpului cu dărîmăturile clădirii. Zidurile s-au
păstrat în general pînă la nivelul pardoselii.
În partea nord-estică a încăperii nr. 5, închisă de
zidul fazei a doua, au fost descoperite, la adîncime
de 1,30 m, fragmente de vase, cenuşă şi bucăţi de
oseminte omeneşti. În afară de acestea, numeroase
fragmente de ţigle au acoperit această parte a încăperii.
Lîngă zidul nord-estic al încăperii, la adîncime
de 0,80 m, a fost descoperit şi un schelet de om,
fără coşciug, aşezat în direcţia S-E–N-V, acoperit cu
dărîmăturile zidului. Mîinile mortului erau aşezate
pe piept. Mormîntul, fără inventar, aparţine unei
perioade mai tîrzii.
Încăperile din faza a doua de construire aveau
pardoseala la fel, din pămînt bătut. Excepţie fac
încăperea cu absidă (nr. 9), pe latura nord-vestică, şi
absida de pe latura sud-estică. Pragul, din piatră, a
fost găsit numai în colţul sud-vestic al încăperii nr.
8. Aici au fost descoperite fragmente de vase, cuie de
fier şi un opaiţ (lucerna) din fier.
Încăperea nr. 9, în afară de absidă, a fost prevăzută
cu instalaţie de încălzit (Hypocaustum) (fig.
4/6). Paralel cu zidul nord-estic al încăperii nr. 10
a fost construit un zid cu mortar, gros de 30 cm,
care s-a legat, în dreptunghi, de mijlocul zidului
nord-vestic al încăperii nr. 2 (fig. 4/7). Distanţa între
aceste două ziduri a fost de 0,95 m. În acest spaţiu
erau aşezate, pe două rînduri, 22 picioare hypocaust,
făcute din cîte 5 cărămizi pătrate, groase de 6
cm, aşezate una peste alta, avînd dimensiuni de 16 ×
16 cm. Picioarele din cărămizi, care au servit pentru
susţinerea pardoselii încăperii (suspendată), au fost
găsite pe locul lor original. Înălţimea picioarelor era
de 0,90 m. Cărămizi mari, groase de 6 cm, dimensiuni
46 × 26 cm au fost aşezate pe aceste picioare şi
acoperite cu pardoseală de cociopesto roşie, groasă
de 4 cm. Lîngă zid au fost găsite cărămizi cu colţuri
(tegula mammata), care au servit la încălzirea pereţilor
laterali, pînă la o anumită înălţime (fig. 9/3).
4
A. Buday, Római ház maradványai Csákigorbón, Dolg, V,
1914, 59.
152

Secţiunea în pardoseala absidei are următorul profil:
terrazzo roşie de 4 cm, pămînt amestecat cu var stins
23 cm, lut galben 7 cm, pămînt amestecat cu pietre
20 cm, sol virgin. La margini, pardoseala s-a păstrat
în forma originală, în timp ce spre centru s-a deteriorat
şi adîncit cu 48 cm. Peste cociopesto se afla un
strat de cenuşă amestecat cu bucăţi de cărbuni, gros
de 10 cm, peste care au căzut dărîmăturile clădirii,
fragmente de vase şi ţigle (fig. 4/5). În colţul sud-estic
al zidului încăperii nr. 2 se afla deschizătura (gura)
pentru hypocaust, cu dimensiunile de 73 × 38 cm.
Partea de sus a acesteia a fost construită în formă de
semicerc, din cărămizi aşezate pe cant. Prin această
deschizătură circula aerul cald din cuptorul de
încălzire (praefurnium) în încăpere (fig. 4/6). Resturile
cuptorului nu au fost găsite.
Pardoseala absidei pe latura sud-estică a clădirii
a fost făcută tot din cociopesto roşie. Secţiunea pardoselei:
humus – 20 cm, cociopesto roşie – 6 cm,
pămînt amestecat cu var – 40 cm, pămînt amestecat
cu pietre şi fragmente de cărămizi – 20 cm, lut galben
– 20 cm, pămînt virgin. Lîngă zidul absidei au
fost găsite fragmente de vase şi fusaiole.
În încăperea nr. 11, lîngă zidul nord-estic (de la
colţul nord-estic la 4,78 m), la adîncime de 0,80 m
de la nivelul actual, a fost descoperit un altar votiv
(fig. 4/8). Lîngă altar, la o adîncime de 0,40 m, socotită
de la marginea lui superioară, au fost găsite
cenuşă, oase calcinate, fragmente de vas şi un disc
de os. Pe acest loc s-au păstrat bucăţi de tencuială cu
urme de vopsea, care arată că peretele încăperii a fost
vopsit în roşu şi galben (fig. 9/12, 13).
Lîngă zidurile incintei de piatră şi în clădirea de
locuit au fost descoperite ceramică, obiecte de bronz,
fier şi os. Cel mai numeros a fost, ca de obicei, materialul
ceramic.
Descrierea obiectelor descoperite
Ceramica
Din inventarul materialelor arheologice, descoperite
în spaţiul cuprins de incinta de piatră şi în
interiorul fermei, cel mai bogat a fost materialul ceramic.
Parte din acest material aparţine unei epoci
precedente timpului în care a fost construită ferma,
iar altul provine dintr-o perioadă de după părăsirea
ei. Prezentăm, în cele ce urmează, acest material ceramic,
interesant în multe privinţe.
În primul şanţ, executat în direcţia N-E–S-V la poalele
movilei, la adîncime de 1,5 m, au fost găsite cîteva
fragmente de vase din epoca bronzului, aparţinînd
culturii Coţofeni. Acestea sînt următoarele:
Fragment de margine de vas din pastă de culoare
neagră (cu cioburi pisate), decorat cu ornamente de
Villa rustica romană de la Ciumăfaia
boabe de linte şi cu benzi umplute cu linii incizate
(fig. 6/1).
Fragment de vas din pastă bine arsă, de culoare
brună, sub buză decorat cu un brîu incizat şi cu ornament
„Besenstrich” (fig. 6/3).
Fragment de vas de culoare cărămizie cu decor
format din brîu incizat şi ramură de copac executat
în incizie (fig. 6/2).
Fragment de vas decorat cu linii incizate (fig.
6/6).
Fragment de vas cu decor incizat (fig. 6/9).
Fragmente de margine cu vas decorat cu brîu alveolat
(fig. 6/5,7).
Fragment din peretele unui vas de culoare brună
(fig. 10/5).
Cîteva fragmente de vase, descoperite sporadic
în interiorul clădirii principale, sînt făcute cu mîna,
altele la roată înceată. Executate din pastă, cu pietricele,
de culoare brună, sînt decorate cu benzi de
linii paralele şi cu linii în val (fig. 9/7-10; fig. 10/3).
Aceste fragmente provin din epoca prefeudală (sec.
VII-VIII e. n.).
Ceramica romană e mult mai numeroasă şi se
poate categorisi în următoarele grupe:
Ceramică fină cu decor.
Vase şi fragmente de vase arse în culoare roşie.
Fragmente de vase de culoare neagră.
Grupa 1
Acestei grupe îi aparţin cîteva fragmente de terra
sigillata, de imitaţie locală, de culoare roşie, brună
şi neagră.
Fragment de margine dintr-o strachină cu decor
de astragale de frunză, de semicercuri formate din
puncte împinse şi de cercuri mici. A fost descoperit
la 0,65 m de zidul nord-estic al incintei de piatră, la
adîncime de 0,70 m (fig. 7/5).
Fragmente de margine, de culoare brun-închisă,
cu decor floral, descoperite împreună cu fragmentul
precedent (fig. 7/6).
Fragment din partea de jos a unei străchini decorate
cu frunze, descoperit lîngă zidul nord-estic al
incintei de piatră la adîncime de 0,79 m (fig. 7/8).
Fragment dintr-o strachină cu decor de rozetă,
de frunză şi de semicerc aşezate alternativ. Fragmentul
a fost găsit la suprafaţa pămîntului înainte de
executarea săpăturii (fig. 7/7).
Fragment de margine de culoare neagră decorat cu
cercuri şi pătrăţele împunse. A fost descoperit lîngă
zidul nord-estic la adîncime de 0,70 m (fig. 6/4).
În afară de acestea, în categoria ceramicii decorate
mai aparţin un fragment de margine dintr-un pahar
decorat cu dungi paralele şi un fragment cu decor de
ramură, executat cu incizie lată (fig. 7/9, 9/6).
153

Zoltán Székely: Lucrări alese
Grupa 2
Ceramica din această grupă e foarte fragmentară
şi reprezintă următoarele forme:
Căni
Cănile sînt reprezentate numai prin fragmente de
margini din care cu greu se poate reconstitui forma
lor. Un exemplar, păstrat aproape întreg, arată tipul
de cană cu două torţi (marginea şi una dintre torţi îi
lipsesc). Corpul vasului a fost vopsit în culoare roşie
(fig. 7/2).
Buza cănilor e lată şi decorată cu linii incizate,
sau e îngroşată (fig. 8/7). La un fragment de margine,
sub buză, se află canaluri late a căror suprafaţă
este acoperită cu vopsea roşie (fig. 11/4). Toarta este
lată, cu bordura şi toată suprafaţa acoperită cu vopsea
roşie (fig. 8/4).
Borcane
După un exemplar, parţial reconstituit, acestea
au formă cu pîntec bombat cu buza răsfrîntă în
afară şi îngroşată (fig. 7/4). Un fragment de margine
dintr-un borcan mic este vopsit în culoare neagră
(fig. 11/10). Partea spre fundul vasului nu a fost vopsită.
Au existat şi borcane de dimensiuni mai mari,
cu buza îngroşată şi cu un nod la mijlocul suportului
inelar (fig. 10/4).
Străchini
S-au păstrat fragmentar. Peretele lor este arcuit
sau decorat cu bordură. Buza străchinilor e mai mult
sau mai puţin îngroşată sau e tăiată drept. Unele sînt
răsfrînte spre interior (fig. 7/3; 8/3, 5; 10/6; 11/7).
Tigaia cu peretele foarte scund este reprezentată
numai printr-un fragment (fig. 9/2), iar strachina de
frecat (pelves) prin două fragmente de diferite dimensiuni.
În această categorie se încadrează şi un
fragment de vas a cărui buză este decorată cu caneluri
adînci.
Vasul aşa numit „Krausengefäss” este reprezentat
numai printr-un fragment de margine fără decor
(fig. 8/6). În stare fragmentară s-a păstrat şi un blid
(fig. 11/2).
Decorul vaselor constă din caneluri adînci (coaste),
din incizii şi din linii ondulate incizate (fig. 9/4-
6). În afară de acestea, corpul unor vase a fost vopsit
cu benzi late, înguste sau cu linii în culorile roşie şi
neagră (fig. 9/11; 10/2).
Grupa 3
La această grupă aparţine ceramica făcută din
pastă amestecată cu nisip fin şi arsă în culoare neagră.
Cele mai numeroase au fost urne şi borcane de
diferite dimensiuni. O urnă întregită are înălţimea
de 31 cm, diametrul buzei de 18 cm, iar al fundului
5
Vezi N. Gostar, Inscripţiile de pe lucerne din Dacia Romană,
ArhMold, I, 1961, 190.
plat de 12 cm (fig. 7/1). Aceste vase diferă între ele
numai prin dimensiuni şi prelucrarea buzei. Grosimea
pereţilor variază între 0,3-0,7 cm; fundul e plat
(fig. 10/1).
Borcanele cu peretele subţire au buza răsfrîntă în
afară şi tăiată drept, sau ridicată ori adîncită în interior
cu o şănţuire (fig. 11/3, 6). La unele, marginea
buzei este tăiată orizontal.
La vasele cu pereţii groşi este aplicat acelaşi procedeu
de confecţionare ca şi la cele cu peretele subţire.
La unele însă şănţuirea pe buză e mai adîncă şi
buza este îngroşată (fig. 8/1). Sînt cîteva vase la care,
prin tăierea orizontală a marginii buzei, se formează
un prag.
În afară de urne şi borcane au mai fost găsite în
număr restrîns fragmente de căni, ulcioare, străchini
şi blide.
Cănile reprezintă două tipuri: a. cana cu o singură
toartă din bandă lată şi cu buza dreaptă (fig.
8/8) şi b. cana cu gura treflată.
Ulcioarele, păstrate foarte fragmentar, au buza
decorată cu caneluri incizate (fig. 11/5).
Străchinile au buza răsfrîntă înăuntru şi sînt destul
de scunde; în general au o înălţime de 5 cm (fig.
11/8).
Blidele sînt de diferite dimensiuni. Un exemplar
întregit are diametrul de 18 cm, apucătoarea e tăiată
orizontal cu o sîrmă (fig. 11/1).
Un singur fragment de margine dintr-un „Krausengefäss”
reprezintă acest tip de vas fabricat din
pastă arsă, de culoare neagră. Fragmentul e fără decor
(fig. 8/2).
Un fragment de vas cu suport inelar e lucrat din
pastă arsă, în culoare sură-cenuşie (fig. 9/1).
Una dintre cele două fusaiole descoperite are o
formă bitronconică, iar cealaltă e plată (fig. 12/9).
Au mai fost găsite fragmente din două opaiţe de
lut, partea de dindărăt a unei figurine de teracotă şi
un fragment de antefix din lut.
Opaiţul păstrat pe jumătate reprezintă tipul obişnuit
al lucernei romane şi este de factură locală (fig.
12/12). Acest fapt rezultă şi din fabricarea lui grosolană.
Pe suprafaţă obiectul este acoperit cu vopsea
roşie, observată la unele vase. Confecţionarea lucernelor
în Dacia este un lucru cunoscut, 5 confirmat şi
de tiparul de opaiţ descoperit în castrul roman de la
Olteni. 6 Fragmentul celălalt, o bucată din partea de
sus a unei lucerne, se pare că e tot de factură locală.
Figurina de teracotă, reprezentînd o femeie, ar
putea fi un obiect importat din provinciile de vest
ale Imperiului, după cum arată pasta fină, lutul alb
6
Tiparul se află în colecţia muzeului din Sf. Gheorghe, nr. de
inv. 15.875.
154

din care a fost făcut. 7 După coafură (păstrîndu-se
numai partea de dindărăt) piesa se datează în a doua
jumătate a sec. II-începutul sec. III e. n.
Fragmentul de antefix reprezintă figuri umane
dintr-o scenă deocamdată nerecunoscută (fig. 12/8).
Materialul ceramic este de factură locală. Imitaţii
de tera sigillata sînt cunoscute din mai multe aşezări
şi „vile” romane din Dacia. 8 Această ceramică a fost
fabricată în atelierul de olărie de la Cristeşti, care a
funcţionat pe la sfîrşitul jumătăţii a doua a sec. II
e. n. şi la începutul sec. III. 9 Cu toate că formele,
precum şi ornamentele decorative, arată influenţa
ceramicii cunoscute în regiunile Dravei şi Savei (Siscia),
ea apare totuşi ca un produs de ceramică locală,
caracteristică pentru Dacia.
În afară de această ceramică fină, restul materialului
ceramic, destul de numeros, îl formează vase
de uz casnic. Formele de vase arse în culoare roşie
sînt la fel cu cele descoperite şi în castrele romane
din Dacia. 10 O cantitate mai numeroasă o reprezintă
vasele de culoare neagră. Se poate remarca mai
ales numărul mare al borcanelor (urne) nedecorate
a căror buză a fost prelucrată în mod destul de variat.
Formele de vase sînt derivate din vechile forme
italice, reflectînd o tradiţie celtică, ceea ce se observă
mai ales în felul de decorare cu benzi vopsite în
culoare roşie, de diferite nuanţe, precum şi în ornamentul
de linii în val. Acest material ceramic este de
factură locală şi arată tehnica atelierului de olărie de
la Cristeşti. 11
Obiecte din bronz
Din bronz sînt numai două obiecte, o brăţară şi
o cheie.
Brăţara a fost găsită la 50 cm de la zidul nordestic
al incintei de piatră, la o adîncime de 35 cm. E
făcută din bară de bronz cu secţiunea rotundă, groasă
de 0,3 cm. Are forma ovală cu capetele rotunjite,
cu un diametru, măsurat de dinafară, de 4 × 7 cm
(fig. 14/15).
Cheia a fost găsită de Ilie Crişan, înainte de a fi
începute lucrările de săpături, pe locul unde a fost
clădirea fermei. Este lungă de 10 cm (fig. 13/1, 1a).
Obiecte de fier
7
Budapest régiségei, XI, 1932, 306.
8
Dolg, II, 1911, 84, fig. 24-25; Idem, V, 1914, 60, fig. 11.
9
Tipare şi un material bogat de ceramică de la Cristeşti se află
în colecţia muzeului de la Tîrgu Mureş, vezi Bul. Muzeului
Arheologic din Tîrgu Mureş, 1937, 12-13, fig. 8.
Acestea, în majoritate, fac parte din fierăria întrebuinţată
la părţile lemnoase ale clădirii, ca piroa-
Villa rustica romană de la Ciumăfaia
ne în diferite dimensiuni, balamale, piese în formă de
litera T, verigi, scoabe etc. (fig. 12/1-6; 14/1-14). Piesele
din fierăria de usă în majoritate au fost descoperite
în încăperea nr. 9 (fig. 13/8-9). Au mai fost găsite
4 chei de uşă de diferite dimensiuni şi un fragment
de cuţit (fig. 13/2-7). Tot din fier e făcut şi un opaiţ
prevăzut cu un cîrlig de atîrnat. Opaiţul descoperit e
la zidul sud-vestic al încăperii nr. 8, la adîncime de 90
cm, s-a păstrat în mod fragmentar (fig. 14/14).
În afară de acestea au mai fost găsite fragmente
de pahare de sticlă.
În încăperea nr. 11, cum a fost amintit mai sus,
s-a descoperit un altar votiv făcut din gresie (fig. 4/9,
5). Altarul are următoarele dimensiuni: înălţime
0,75 m, grosimea 0,40 m. Cîmpul inscripţiei este
înalt de 0,34 m, în care textul este scris pe o suprafaţă
cu înălţimea de 0,20 cm. Restul a rămas liber.
Frontonul, ieşit în afară faţă de cîmpul inscripţiei,
formează o fîşie lată de 0,1 m. Soclul, la fel ieşit în
afară, are o bordură şi se termină cu o fîşie lată de
0,1 m. Înălţimea literelor variază între 4-5 cm. În
rîndul întîi litera S este înaltă de 0,4 m. Literele sînt
gravate cu mai puţină grijă decît pe celelalte altare
descoperite în anul 1911. Dosul monumentului este
grosolan executat, dar a fost vopsit în culoare roşie,
fapt dovedit prin urmele vopselei păstrate pe latura
stîngă de sub bordură. Inscripţia este mutilată pe
unele locuri, literele sînt şterse, dar se poate citi fără
dificultate.
Textul inscripţiei:
SILVANO
DOMESTICO
AEL IVLIVSVET
EX V. S. L. M.
Lectura:
Silvano Domestico Ael(ius) Iulius Vet(eranus) ex
centurione v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Prin urmare, altarul a fost dedicat de către centurionul
pensionat Aelius Julius zeului Silvanus
Domesticus. În afară de acestea. Aelius Julius a mai
ridicat pe moşia lui încă 5 altare diferitelor zeităţi
(dibus deabus, Fortuna Conservatrix, Juno regina,
Apollo, Mercurius şi Minerva). Altarul al şaselea a
fost dedicat lui Hercules Magusanus, de către Aelius
Maximus care după îndeplinirea serviciului militar,
trecînd prin cele trei grade cuvenite unui cavaler roman
(a militiis), s-a instalat pe proprietatea lui rurală
lîngă Napoca. După toate probabilităţile, acest Aelius
Maximus a fost fiul lui Aelius Julius [şi] care
10
Vezi Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, pl.
X, 11, 20-30.
11
E. Bónis, A császárkori edényművesség termékei Pannoniában
(DissPann, ser. II, nr. 20), 1942, 13.
155

Zoltán Székely: Lucrări alese
a executat transformările şi amenajările ulterioare
observate la villa rustica de la Ciumăfaia.
La această construcţie a fost găsită doar o singură
monedă, un denar de argint foarte uzat al lui Septimius
Severus.
Av. L. SEPT. SEV. PERT. AVG. IMP. VIII. sau
VII. Capul laureat al împăratului spre dreapta.
Rev. Coh 2 , IV, 592 şi 777, din anul 195 sau 197.
Concluzii generale
Villa rustica de la Ciumăfaia aparţine grupului
de ferme fortificate, cu incinta de piatră.
Ferma, în prima ei fază de construire, prezintă
un tip de fermă prevăzut la faţadă cu un coridor
(porticus) şi cu un colţ dreptunghiular proeminent
(Eckrisalit). Dintre fermele rurale descoperite pînă
acum în Dacia, pe acest tip îl reprezintă, în ce priveşte
prima ei fază, villa suburbană de la Hobiţa-Sarmizegetusa.
12 În provinciile învecinate acest fel de fermă
îşi găseşte analogii în unele tipuri, de asemenea
construcţii gospodăreşti agricole, din Pannonia.
Modul de construire a caselor de către populaţia
băştinaşă nu a influenţat felul de construire al fermelor
romane nici în Dacia, nici în Pannonia. 13 După
cunoştinţele noastre actuale, elementul autohton a
construit alt tip de casă. Colţ proeminent în formă
de bastion, la clădiri, apare mai întîi la greci. În Italia
se întîlnesc numai cazuri izolate; se găseşte mai ales
în provinciile romane ca în Pannonia şi în regiunile
Rinului. În timp ce turnul proeminent în Italia nu
servea drept apărare, în provinciile expuse la atacul
duşmanului avea, pe lîngă rostul de supraveghere a
proprietăţii, şi această destinaţie. Originea acestui
tip de fermă încă nu e clară; ea trebuie căutată în
tipurile de clădiri din Italia, care în provincie s-au
dezvoltat în formele lor caracteristice. 14 În Pannonia
formele cu „Eckrisalit” sînt datate în a doua jumătate
a sec. III e. n.
Ferma de la Ciumăfaia, în forma ei incipientă,
trebuie datată mai devreme, în a doua jumătate a
sec. II e. n. Acest fapt este confirmat prin caracterul
literelor inscripţiilor de pe altarele votive dedicate de
către Aelius Julius, centurionul ieşit din armată, pe
care îl considerăm ca primul proprietar al fermei.
Aceste inscripţii sînt caracteristice pentru sfîrşitul
sec. al II-lea, începutul sec. al III-lea e. n. 15
Incinta de piatră cu dependinţele de lîngă ziduri
(nr. I-III), precum şi lărgirea clădirii principale
cu două abside şi cu noi încăperi (nr. 6-11) aparţin
fazei a doua de construire. Împrejmuirea terenului,
mai tîrziu, cu o incintă de piatră, rezultă din faptul
că toate fragmentele ceramice de imitaţii de terra sigillata
au fost găsite lîngă zidurile incintei de piatră.
Acestea aparţin mai mult perioadei de trecere din
sec. II la sec. III e. n. Tot din această vreme datează
şi instalaţia de încălzit din încăperea nr. 9, care a
servit drept baie cu aer cald (caldarium).
Villa astfel transformată avea ulterior o formă
dreptunghiulară, cu un bastion pătrat sau dreptunghiular
la colţul sud-vestic şi cu două abside pe laturile
nord-vestică şi sud-estică. Acest tip de villa rustica
încă nu a fost cunoscut în Dacia. Fermele rurale
identificate şi dezvelite din această provincie sînt
puţine la număr (8). 16 Multe dintre ele, înainte de
a fi săpate şi studiate, au fost atît de deranjate, încît
ele nu mai pot forma obiective sigure în furnizarea
datelor ştiinţifice valabile pentru tragerea unor concluzii
privitoare la originea şi forma tipului în care
se grupează. Prin urmare, încă nu suntem în situaţia
de a cunoaşte tipul de fermă caracteristic pentru Dacia.
Ferma rurală cu incinta de piatră descoperită la
Hobiţa nu e de tipul celei de la Ciumăfaia; la casa
pentru locuit a acesteia nu apare la colţ bastionul
proeminent, nici absidă la vreo latură. Ferme rurale
cu bastion şi cu absidă, ca cea de la Ciumăfaia, sînt
cunoscute în Pannonia 17 şi în Germania. 18 Probabil
că acest tip s-a răspîndit din Germania, prin Pannonia,
în Dacia 19 şi acest lucru îl arată a doua fază de
construire a fermei, în prima jumătate a secolului al
III-lea e. n. Faptul este dovedit de o singură monedă
a lui Septimus Severus din anul 197 e. n., descoperită
cu prilejul săpăturilor, care arată că la data de trecere
în sec. al III-lea ferma era în funcţiune. Faptul că
altarul votiv dedicat zeului Silvanus a fost descoperit
într-o încăpere (nr. 11) care aparţine fazei a doua de
construire, ne lasă să emitem părerea că centurionul
I. Aelius în timpul fazei a doua de construire a
villei era încă în viaţă, participînd la lărgirea casei.
Această constatare pare să fie confirmată de faptul
că celelalte 6 altare votive, ridicate de el şi de fiul
său, au fost găsite împreună într-un sanctuar în aer
liber, în afară de clădire. Altarul dedicat de centurionul
zeului Silvanus serveşte ca element de datare. În
12
O. Floca, O nouă villa suburbană în hotarul Sarmizegetusei,
Sargetia, I, 1937, fig. 1.
13
E. B. Thomas, Römische Villen in Pannonien, 1964, 356.
14
Ibidem, 361-363.
15
A. Buday, op. cit., 266.
16
A. Bodor, A mezőgazdasági viszonyok alakulása a római Dáciában,
în: A Kolozsvári Bolyai Tudományegyetem (1945-1955),
1956, 214-15.
17
E. B. Thomas, op. cit., fig. 175.
18
A. von Cohausen, Der Römische Grenzwall in Deutschland,
1884, pl. VI, pl. VIII, fig. 13.
19
E. B. Thomas, op. cit., 361.
156

Pannonia altarele ridicate acestui zeu se datează la
sfîrşitul sec. II sau la începutul sec. III e. n. 20
În privinţa apartenenţei etnice a lui Aelius Julius
şi a lui Aelius Maximus au fost emise diferite păreri
de către cercetători. 21 Buday credea că sînt de origine
orientală, în timp ce Kerény îi socotise originari din
Germania romană. 22 M. Macrea, 23 pe baza altarului
dedicat lui Hercules Magusanus, precum şi a două
altare ridicate tot de Aelius Maximus, descoperite
recent la Cluj, în studiul său asupra cultului lui
Hercules Magusanus şi al Matroanelor considerată
că aceştia sînt localnici. După Macrea, Aelius Maximus
ar fi făcut serviciul militar în una din provinciile
de la Rin, de unde întorcîndu-se în patria sa
natală, în Dacia, a adus cultul zeităţilor germanice.
În acest caz s-ar explica uşor tipul casei de locuit în
a doua fază de construire, avînd ca prototip pe cel al
fermelor din Germania romană.
Numele lui Aelius Iulius arată că nu este originar
din Italia şi că dreptul de cetăţenie l-a primit în prima
jumătate a sec. al II-lea e. n. 24 Cele cinci altare
sînt ridicate unor zeităţi romane, fapt care dovedeşte
doar cultura romană a dedicantului, însă, ca şi în cazul
numelui său, ele nu dau nici o indicaţie concretă
asupra apartenenţei lui etnice. Prin urmare, socotim
că această problemă rămîne deocamdată în fază de
ipoteză.
Sunt mulţi cercetători care s-au ocupat de problema
şi de importanţa fermelor rurale în viaţa economică
a provinciilor romane. În ultimul timp A.
Bodor a încercat să contureze relaţiile agricole în
Dacia romană. 25 Pentru lămurirea acestei probleme,
în afară de un număr restrîns de inscripţii, singurele
izvoare sînt săpăturile executate la unele ferme
rurale din Dacia. În această privinţă, ferma rurală
de la Ciumăfaia, cu sistemul ei de construcţie şi cu
inventarul de obiecte descoperit în cursul săpăturii,
ne furnizează date importante.
În primul rînd, trebuie să menţionăm că în Dacia,
ca şi în Pannonia, în sec. II-III e. n. soldaţii veterani
împroprietăriţi au fost aceia care au construit
aceste ferme. 26
Pămîntul era lucrat de sclavi şi de lucrători angajaţi,
care locuiau în unele dintre dependinţele care se
găsesc în jurul clădirii principale ce servea de locuinţă
Villa rustica romană de la Ciumăfaia
pentru proprietarul fermei. Restul dependinţelor
serveau drept magazii. Varietatea uneltelor de fier
descoperite arată că, în afară de cultivarea pămîntului,
se mai ocupau cu creşterea vitelor, cu pescuitul,
cu vînatul şi cu prelucrarea lemnului. Prin urmare,
villa rustica nu şi-a desfăşurat activitatea ei unilateral,
ocupîndu-se numai cu cultivarea cerealelor şi a
altor plante, ci în cadrul acestei unităţi economice au
fost practicate şi alte îndeletniciri şi meşteşuguri. Nu
este exclus ca şi vasele de uz zilnic să fi fost fabricate
în aceste ferme, după cum arată atelierele de olărie
descoperite în Pannonia. 27 În ce priveşte producţia
agricolă, în afară de satisfacerea nevoilor locutorilor
fermei, a servit şi pentru aprovizionarea populaţiei
din aşezările urbane. Prin urmare, fermele rurale din
Dacia, ca şi din celelalte provincii romane în sec. II
şi în prima jumătate a sec. III, au stat în serviciul
producţiei agricole care era una dintre ramurile dominante
în economia provinciei.
Pentru a rezista unor eventuale atacuri din afară,
aceste ferme au fost întărite cu incinte de piatră şi cu
bastioane, servind în caz de pericol ca loc de refugiu
pentru populaţia aparţinătoare moşiei. În istoria
Daciei astfel de pericole au fost destul de multe,
luînd în considerare atacul marcomanilor în a doua
jumătate a sec. II, sau numeroasele incursiuni ale
carpilor, în alianţă cu popoarele germanice, în prima
jumătate a sec. al III-lea e. n. Un astfel de atac
ar fi putut devasta şi ferma rurală de la Ciumăfaia.
Urmele arsurilor constatate în încăperi, mai ales în
absidele vilei, indică distrugerea ei prin incendiere.
Data acestei întîmplări nu se poate stabili cu precizie.
Credem însă că nu greşim dacă o punem pe la
mijlocul sec. al III-lea cînd au fost devastate şi castrele
de la graniţa de est a provinciei. 28
După părăsirea fermei noii ocupanţi, carpii şi
popoarele germanice, nu s-au aşezat între zidurile
ei. Numărul restrîns al fragmentelor de vase, care
aparţin sec. VII-VIII e. n., descoperite în casa de locuit,
arată că în această perioadă ferma a fost locuită
doar vremelnic.
Ruinele impozante ale vilei au putut rezista însă
pînă în feudalismului tîrziu. Este semnificativă în
această privinţă denumirea locului, Pălută, menţinut
de către populaţia locală pînă în zilele noastre.
20
Budapest az ókorban, 1942; I. Tóth, Zur Frage des Ursprungs
und des sozialen Hintergrunds des Silvan Kultes in Dazien,
Acta Classica Univ. Scient. Debrecen, III, 1967, 77-84.
21
A. Buday, op. cit., 267-8.
22
A. Kerényi, A dáciai személynevek (DissPann, ser. I, nr. 9),
1941, 10.
23
M. Macrea, Cultele germanice din Dacia, Anuarul Institutului
de Studii Clasice, Cluj, V, 1949, 227, 332, 342-344, 251-
252, 254-256.
24
Z. Székely, op. cit.
25
Vezi bibliografia referitoare la această problemă la A. Bodor,
op. cit.
26
E. B. Thomas, op. cit., 399-400.
27
Ibidem, 388.
28
Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, 29.
157

Zoltán Székely: Lucrări alese
MATERIALE ALE CULTURII SÎNTANA DE MUREŞ
DIN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Au trecut aproape 80 de ani de cînd custodele
Muzeului din Sf. Gheorghe, Géza Nagy, a descoperit
în valea Rîului Negru şi a Oltului, pentru prima
dată, resturile unor aşezări din epoca „barbară”.
Materialul acestor aşezări a fost valorificat numai în
parte în darea de seamă a Muzeului Naţional Secuiesc,
(A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője, I, 1890),
redactat de cunoscutul custode al muzeului. Faptul
că obiectele descoperite în aceste aşezări au fost categorisite
ca aparţinînd epocii „barbare”, dovedeau un
bun spirit de observaţie şi de discernămînt în aprecierea
materialului arheologic, contribuind astfel la
cunoaşterea trecutului îndepărtat al colţului sud-estic
al Transilvaniei. Rezultatele acestea au rămas însă
cunoscute numai într-un cerc foarte restrîns şi literatura
de specialitate nu le-a dat atenţia cuvenită.
La începutul secolului nostru săpăturile executate
în cimitirele de la Sîntana de Mureş şi Tîrgu Mureş,
de către eminentul arheolog transilvănean István Kovács,
au adus noi dovezi despre cultura unei populaţii
care a trăit în secolele III-IV e. n., după retragerea
legiunilor romane, pe teritoriul acestei regiuni.
Concluziile, trase acum aproape o jumătate de veac
de István Kovács, sînt foarte importante şi au ridicat
numeroase probleme în legătură cu istoria formării
relaţiilor feudale în Transilvania, probleme care aveau
să fie rezolvate mai tîrziu de alţi cercetători, pornind
tocmai de la constatările făcute de acest arheolog.
V. Pârvan, marele savant român, în vasta sa activitate
de istoric şi arheolog, a acordat o atenţie
deosebită şi rezolvării problemelor legate de istoria
veche a Transilvaniei, contribuind mult la aprecierea
mai justă a materialelor referitoare la cultura din sec.
III-IV e. n. de pe teritoriul Transilvaniei.
Descoperirea în anul 1938 a tezaurului de la Valea
Strîmbă (sec. IV e. n.) a atras din nou atenţia
specialiştilor asupra acestei probleme şi studiile apărute
în ultimii ani, cu privire la această perioadă din
trecutul ţării noastre, au contribuit mult la aşezarea
cunoştinţelor noastre pe o temelie mai solidă.
În afară de unele descoperiri răzleţe şi de materialul
provenit din cimitirele de la Sîntana de Mureş
şi Tîrgu Mureş, lipseau date mai complete despre
viaţa economică şi socială a populaţiei din sec. IV e.
n., care să ne permită astfel să tragem concluzii de
ordin istoric asupra evenimentelor petrecute pe acest
teritoriu, evenimente despre care izvoarele scrise nu
ne dau decît foarte puţine lămuriri.
În anii regimului de democraţie populară, sub
îndrumarea Institutului de Arheologie al Academiei
R. S. R., muzeele din ţara noastră, avînd posibilitatea
de a desfăşura o activitate vastă de cercetare a trecutului
regiunii respective, au contribuit la rezolvarea
mai multor probleme care figurau în planul general
al Academiei R. S. R. Astfel, obiectivul de cercetare
al Muzeului din Sf. Gheorghe a fost cunoaşterea
culturii materiale a populaţiei care trăia în sud-estul
Transilvaniei în secolul III-IV e. n., după prăbuşirea
stăpînirii romane din Dacia. Cu ocazia studierii acestei
perioade, privind istoria regiunii respective, s-au
ridicat numeroase probleme care completează rezultatele
cercetărilor efectuate în restul ţării noastre şi ca
atare ele nu pot fi studiate izolat. Acest fapt ne-a îndemnat
să punem rezultatele cercetărilor noastre, referitoare
la cultura materială de tip Sîntana de Mureş,
ai cărei purtători au avut un rol important în epoca
prefeudală a ţării noastre, la dispoziţia specialiştilor şi
a publicului care se interesează de trecutul ţării.
Exprim mulţumirea mea tovarăşului prof. Ion
Nestor pentru îndrumarea şi ajutorul dat la întocmirea
acestei lucrări.
[A.] Circulaţia monetară după anul
270 e. n. în sud-estul Transilvaniei
Teritoriul în discuţie, cu excepţia bazinelor Miercurea-Ciuc
şi Gheorgheni, a făcut parte în secolele
II-III e. n. din provincia romană Dacia, iar partea
neocupată a fost locuită de dacii liberi. E verosimil
că această parte de lîngă limesul roman să fi fost sub
controlul trupelor de garnizoană ale castrelor care se
înşirau de-a lungul frontierei romane.
După izvoarele antice, Dacia, prin urmare şi teritoriul
care ne preocupă, din cauza frămîntărilor
* Aluta, I, 1969, 7-114 + 3 pl. pliante. (Cu rezumat în limba
maghiară şi în limba germană.)
158

interne şi a atacurilor popoarelor libere care au locuit
dincolo de graniţa răsăriteană a provinciei, a fost
părăsită de romani în timpul domniei împăratului
Aurelianus, probabil în anul 271 e. n. Atacurile
acestea au fost pornite mai întîi contra regiunii răsăritene
a provinciei, regiune situată în interiorul incintei
Carpaţilor Răsăriteni, prin ale căror trecători
„barbarii” au putut mai uşor pătrunde pe teritoriul
Daciei. Din punct de vedere istoric e foarte importantă
stabilirea datei cînd au pornit aceste atacuri,
care au fost triburile ce au pătruns în aceste părţi ale
provinciei şi ce fel de populaţie au găsit acestea pe
teritoriul ocupat de ele.
În urma săpăturilor executate în ultimii ani în
acest colţ răsăritean al Transilvaniei, s-a putut constata
că în aşezările şi castrele romane circulaţia monedelor
romane se întrerupe pe la mijlocul secolului
III e. n. Astfel, în aşezarea romană de la Cristeşti
(jud. Mureş), în castrele de la Comolău (jud. Covasna),
Inlăceni (jud. Harghita) şi Sărăţeni (jud. Mureş)
ultimele monede descoperite erau de pe timpul
împăraţilor Gordianus III (238-244) şi Philippus
Arabs (244-249). Această întrerupere se poate atribui
atacurilor carpo-gotice din timpul împăratului
Philippus Arabs, în urma cărora această parte a provinciei
a fost abandonată de romani 1 .
Monedele romane însă mai circulau pe teritoriul
în discuţie şi în secolul al IV-lea e. n., după cum
ne arată descoperirile făcute în mod întîmplător sau
prin săpături sistematice. Lista acestor descoperiri de
monede este următoarea:
1. Cristeşti (jud. Mureş). În colecţia Muzeului
din Tg. Mureş se află monede romane provenite din
secolele IV şi V e. n., descoperite întîmplător pe teritoriul
aşezării romane din actuala comună Cristeşti.
2
2. Reghin (jud. Mureş). În împrejurimile oraşului
Reghin (Brîncoveneşti) a fost găsit un tezaur de
monede imperiale romane din care ultima monedă a
fost de la împăratul Constantius II. 3
3. Valea Strîmbă (jud. Mureş). În tezaurul descoperit
în hotarul comunei, pe lîngă denarii imperiali
romani de argint, din secolele II-III au fost şi
monede de argint din secolul IV, de la împăratul
Constans şi Constantius şi 3 solidi de la împăratul
Gratianus. 4
4. Pas Tulgheş. Descoperirea monetară de la
Constantius II. 5
1
B. Mitrea, în SCIV, IV/3-4, 1953, 621-622, 625-6; Z. Székely,
în Bericht über den V. Internationalen Kongress für Vor- und Frühgeschichte,
1958, 803.
2
K. Horedt, în SCIV, IV/1-2, 1953, 298; Z. Székely, în SCN,
II, 1958, 469-473.
3
D. Protase, în SCN, 1957, 158, n. 4; K. Horedt, Contribuţii la
istoria Transilvaniei sec. IV-XIII, 1958, 34-35.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
5. Borsec (jud. Mureş). Într-un tezaur ascuns s-ar
fi aflat şi monede de aur ale lui Constantin I. 6
6. Crăciunel (jud. Harghita): printre monedele
descoperite la Bélmező a fost şi o monedă de la
Constantius I. 7
7. Medişorul Mare (jud. Harghita). În colecţia
Muzeului din Cristur se află următoarele monede
descoperite în hotarul comunei:
Constantius II (323-361):
Av. D N CONST(ANTIVS P P AVG.). Bustul
împăratului diademat şi drapat spre dreapta.
Rv. FEL (TEMP REPARATIO). Un soldat în picioare,
spre stînga, ţine în stînga un scut, străpunge cu
lancea şi loveşte cu piciorul pe duşmanul căzut de pe
cal. Br. mic. Coh 2 , 45. Conservarea slabă (fig. 2/4).
Valentinianus (364-375):
Av. D N VALENTINIANVS (PF AVG.). Bustul
împăratului diademat şi drapat spre dreapta.
Rv. GLORIA ROMANORVM. Valentinianus
în ţinută militară, în picioare, spre dreapta, ţine
în dreapta labarum, iar stînga o ţine pe capul unui
prizonier îngenunchiat. Br. mic. Coh 2 , 12, uzat
(fig. 2/5).
Idem, uzat (fig. 2/6).
8. Olteni (jud. Covasna). Pe fişa nr. 625 din colecţia
numismatică a muzeului din Sf. Gheorghe se
găseşte următoarea însemnare făcută de I. Kovács:
„Constantius II. Bronz mic, Avers. SMTSA, Coh 2 ,
VII, 109. nr. de inv. I. 2088. Locul de descoperire:
Olteni; a fost găsit împreună cu alte două monede
asemănătoare mai uzate”.
9. Calnic (jud. Covasna). La locul numit Kútramenő,
8 a fost găsită o monedă de la Constantius II.
Se află în colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe.
Av. D N CONSTANTIVS (PF AVG.) Bustul
împăratului cu diademă, platoşa şi paludament, spre
dreapta.
Rv. VOTIS XXX MVLTIS XXXX, în exerga
SIRM. Legenda este încadrată într-o cunună de palmier.
Moneda e tăiată ulterior, începînd din barba
figurii pînă la margine.
Denar de argint, greutatea 2,70 g, diam. 20 mm.
Coh 2 , VII, 492, 343, (fig. 2/2).
10. Sf. Gheorghe (jud. Covasna).
Constantius II:
Av. (DN CONSTANTIVS) SPF AVG. Bustul
împăratului cu diadema, platoşa şi paludament spre
dreapta.
4
Z. Székely, în FolArch, V, 1945, 95-99.
5
M. I. Ackner, în Jahrbuch der k. k. Central-Commission zur Erforschung
und Erhaltung der Baudenkmale, I, 1856, 132.
6
K. Horedt, op. cit., 29.
7
Ibidem, 31.
8
Z. Székely, în SCN, I, 1957, 471-472.
159

Zoltán Székely: Lucrări alese
Rv. VOTIS XXX MVLTIS XXXX. Legenda
este încadrată într-o cunună de palmier. Marginea
este ruptă.
Denar argint. Coh 2 , VII, 342.
Moneda a fost identificată de I. Kovács: fişa nr.
635, colecţia numismatică a Muzeului din Sf. Gheorghe.
După inventar, a fost găsită într-o groapă a aşezării
prefeudale de la Eprestető şi a fost păstrată în colecţia
Muzeului din Sf. Gheorghe, sub nr. de inventar
128-1883. 9
11. Ilieni (jud. Covasna).
Constantius II:
Av. DN CONSTANTIVS (PF AVG). Bustul
împăratului cu diadema, platoşa şi paludament spre
dreapta.
Rv. VOTIS XXX MVLTIS XXXX. Legenda
este încadrată într-o cunună de palmier.
Denar argint. Coh 2 , VII, 342.
După inventar, a fost descoperit la locul numit
Egrespatak şi a fost păstrat în colecţia Muzeului din
Sf. Gheorghe, sub nr. de inv. I. 2081.
12. Reci (jud. Covasna).
Constantius II:
Av. DN CONSTANTIVS (PF AVG). Bustul
împăratului cu diadema, platoşa şi paludament spre
dreapta.
Rv. VOTIS XXX MVLTIS XXXX. Legenda
este încadrată într-o cunună de palmier.
Denar argint. Coh 2 , VII, 342. Conservarea bună
(fig. 2-3).
A fost găsit la locul numit Telek, lîngă o vatră circulară,
cu ocazia săpăturii executate în anul 1958, în
stratul prefeudal de cultură de tip Cerneahov–Sîntana
de Mureş.
13. Bran-Porta-Zărneşti (jud. Braşov).
Un tezaur monetar descoperit în localitatea Zărneşti,
din care ultima monedă este de la Valentinianus
II. 10
14. Braşov.
Moneda lui Probus, descoperită în împrejurimile
oraşului. 11
15. Crasna (jud. Braşov).
Au fost găsite 16 bare de aur, care datează din
epoca anilor 367-383 e. n. 12
16. Covasna (jud. Covasna).
Pe teritoriul dintre Covasna şi Zagon sînt semnalate
trei descoperiri monetare izolate: O monedă
9
A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője, I, 1890, 55; SCN, I,
1957, 472.
10
K. Horedt, op. cit., 29-30.
11
Ibidem, 40; I. Pop – G. Bakó, Repertoriul descoperirilor din
regiunea Braşov pentru perioada anilor 271-600, Culegere de studii
şi cercetări, I, Muzeul Regional Braşov, 1967, 106.
de argint şi două de bronz, toate de la Constantius
II (323-361). 12a
17. Tamaşfalău (jud. Covasna).
Pe teritoriul localităţii au fost găsite patru monede
romane de bronz, dintre care una aparţine lui
Constans L. (333-350) 12b
Circulaţia monedelor romane după Filip Arabul
în partea răsăriteană a Daciei – dovedită de monedele
mai sus amintite – este atribuită purtătorilor
culturii de tip Cerneahov–Sîntana de Mureş, cunoscută
nu numai din cimitire, dar şi din aşezări.
În capitolele următoare dăm lista localităţilor cu
resturile de cultură materială ale purtătorilor culturii
de tip Cerneahov–Sîntana de Mureş din sud-estul
Transilvaniei.
[B.] Cercetări mai vechi
şi descoperiri răzleţe
1. Tîrgu Secuiesc
În anul 1907, cu ocazia construirii căii ferate Sf.
Gheorghe–Breţcu, au fost găsite la Tîrgu Secuiesc
vase întregi, fragmente de vase şi alte obiecte. Dintre
acestea 10 vase, o sabie de fier şi o zăbală de fier au
fost donate muzeului. 13 Despre împrejurările descoperirii
nu se ştie nimic.
În colecţiile muzeului se mai găsesc astăzi următoarele
vase:
Ulcior cu toartă făcută la roată (nr. de inv. I. 348,
V. Pârvan, Getica, 1926, fig. 439), are o înălţime de
32,5 cm, cu fund profilat, lat de 9,5 cm. E prevăzut
cu o toartă din bandă lată, care se reazemă de pîntecul
ulciorului şi se leagă de gît la 4 cm sub buză, unde se
află o dungă în relief, care merge jur împrejur. Corpul
ulciorului e bitronconic, partea de sus e decorată cu
caneluri verticale care se leagă de un brîu la baza gîtului.
Pasta şi arderea e bună, culoarea e neagră (pl. I, 2).
Vas făcut la roată din pastă bună, de culoare surăneagră,
cu un fund profilat (nr. de inv. I. 353, Getica,
fig. 396). Corpul vasului spre pîntec devine mai
bombat, iar buza e puţin răsfrîntă în afară. Vasul e
lustruit; înălţimea sa e de 15 cm, diametrul buzei e
de 11 cm, iar al fundului de 6 cm (pl. I, 11).
Vas făcut cu mîna, din pastă poroasă, lucrat în
mod grosolan (nr. de inv. I. 352), la fund de jur împrejur
sînt amprente de degete. Corpul e zvelt şi buza
răsfrîntă puţin în afară. E înalt de 12 cm, diametrul
fundului are 5,5 cm (pl. I, 14).
12
K. Horedt, op. cit., 31.
12a
G. Téglás, în ErdMúz, XIX, 1902, 151.
12b
D. Protase, Problema continuităţii în Dacia, 1966, 169.
13
Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1907. évi állapotáról,
1908, 12.
160

Vas făcut cu mîna, din pastă poroasă, de culoare
brună, ars mediocru (nr. de inv. I. 355). Corpul
vasului e bombat, cu buza răsfrîntă în afară. Are o
înălţime de 16,5 cm, diametrul buzei e de 11 cm, iar
al fundului e de 9 cm (pl. I, 10).
Vas de culoare brună, făcut cu mîna din pastă
cu multe pietricele şi lucrat în mod grosolan (nr. de
inv. I. 356). Corpul bombat se îngustează spre gît,
iar buza e puţin răsfrîntă în afară. Înălţimea vasului
e de 13,5 cm, diametrul buzei e de 7,5 cm, iar al
fundului de 9 cm (pl. I, 12).
Vas făcut cu mîna şi ars mediocru (nr. de inv. I.
354). Fundul e plat, iar corpul zvelt, puţin bombat
la umăr. Buza e răsfrîntă în afară, cu marginea tăiată
plat. Înălţime vasului e 18,5 cm, diametrul buzei e
12,5 cm, iar al fundului 8 cm (pl. I, 8).
Zăbala de fier, făcută din două părţi şi cu verigi
la capete, se află în colecţia muzeului din Sf. Gheorghe.
O urnă (nr. de inv. I. 347), o ceaşcă fragmentară
(nr. de inv. I. 350), două borcane fragmentare (nr. de
inv. I. 351 şi I. 355), o strachină (nr. de inv. I. 349,
Getica fig. 420), precum şi o sabie de fier, descoperite
tot în cursul lucrărilor de construire a căii ferate, n-
au mai fost găsite în depozitul muzeului.
Vasele şi zăbala (nr. de inv. 352, 354, 356, 358)
din descoperirea de la Tîrgu-Secuiesc au fost atribuite
de Gy. László ungurilor ocupanţi din secolul
X. 14 În ultimul timp K. Horedt s-a ocupat de această
descoperire, publicînd patru vase (nr. de inv. I. 356,
355, 352, 354) şi zăbala pe care le-a încadrat ca
aparţinînd culturii materiale a slavilor din Transilvania.
15 Pe baza lucrării lui K. Horedt, cercetătoarea
M. Chisvasi-Comşa consideră vasele descoperite la
Tîrgu Secuiesc tot ca fiind slave şi dintre acestea un
vas (probabil vasul nr. I. 356) îl consideră ca vas slav
de tip Praga. 16
Materialul descoperit la Tîrgu Secuiesc a fost
examinat de Ion Nestor care a constatat că în afară
de unele vase din epoca La Tène, descoperite în anul
1882 lîngă cimitirul oraşului, vasele descoperite în
anul 1907 – cu excepţia a două vase – aparţin culturii
Sîntana de Mureş, din secolul IV e. n. 17
Vasul nr. I. 354, precum şi zăbala şi sabia de
fier, par a fi dintr-o epocă mai tîrzie. Deocamdată
nu cunoaştem morminte din cultura de tip Sîntana
de Mureş, în al căror inventar au fost găsite arme.
Corpul zvelt şi buza tăiată vertical a vasului I. 354
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
ne îndeamnă ca să datăm acest complex în secolul
VII-VIII e. n.
După cum s-a amintit, nu se ştie în ce împrejurare
a fost găsit materialul ceramic prezentat mai sus.
Se poate presupune că a fost distrus un cimitir. Materialul
ceramic aparţine culturii materiale a purtătorilor
culturii de tip Sîntana de Mureş.
2. Tîrgu Mureş
Pe teritoriul oraşului Tîrgu Mureş, în cursul
săpăturilor executate de I. Kovács în anii 1909-1910,
au fost descoperite 8 morminte care aparţin purtătorilor
culturii de tip Sîntana de Mureş. 18
În colecţia Muzeului Judeţean din Tîrgu Mureş
se află o fibulă de bronz cu placa semicirculară la cap
şi cu picior romboidal (nr. de inv. 2789). Resortul
spiralic şi acul îi lipsesc. Lungimea: 6,8 cm, lăţimea
capului 3,4 cm.
Fibula provine din colecţia fostului Liceu romano-catolic
şi probabil a fost găsită la Tîrgu Mureş
(pl. XI, 9, 9a). Fibula aparţine purtătorilor culturii
Sîntana de Mureş.
3. Sîntana de Mureş
În anul 1903 arheologul I. Kovács a descoperit
pe panta unei movile din hotarul comunei Sîntana
de Mureş un cimitir din care a săpat 74 de morminte.
19 După acest cimitir cultura, care reprezintă acest
aspect, a fost numită în literatura de specialitate cultura
de tip Sîntana de Mureş.
4. Pădureni (jud. Covasna)
În hotarul comunei locurile numite Telek şi Bábolnaárka
au fost cercetate de custodele muzeului
din Sf. Gheorghe, Géza Nagy, în anul 1884. Materialul
ceramic adunat din aceste locuri constă din
fragmente de vase de tip „Krausengefäss” şi din fragmente
de vase făcute la roată din pastă sură fină.
Acestea, cum menţionează Géza Nagy, au analogii
cu materialul ceramic descoperit la Tîrgu Secuiesc
şi la Sf. Gheorghe-Eprestető şi aşezarea a datat-o din
epoca migraţiilor. 20
În cursul cercetării a mai fost descoperită şi o cataramă
de bronz (nr. de inv. 39/4-1884), constînd
dintr-o verigă şi dintr-o placă elipsoidală îndoită şi
prevăzută cu trei nituri. Limba de închidere lipseşte.
Catarama avea o lungime de 4,4 cm şi o lăţime de
2,2-3 cm. Catarama nu se mai află în colecţia muze-
14
Gy. László: A honfoglaló magyarok művészete Erdélyben, 1943,
3, n. 3.
15
K. Horedt, Ceramica slavă din Transilvania, SCIV, II/2, 1951,
204-205, pl. VIII, 1-5.
16
M. Chisvasi-Comşa, Slavii de răsărit pe teritoriul R. S. R.,
SCIV, IX/1, 1958, 76.
17
I. Nestor, Slavii pe teritoriul R. S. R., SCIV, X/1, 1959, 51,
n. 2.
18
I. Kovács, în Dolg, VI, 1915, 278-299.
19
I. Kovács, în Dolg, III, 1912, 250 şi urm.
20
Ziarul Székely Nemzet, 1885, nr. 149; A Székely Nemzeti Múzeum
Értesítője, I, 1890, 54-55.
161

Zoltán Székely: Lucrări alese
ului, s-a păstrat numai desenul schiţat făcut de Géza
Nagy, în inventarul muzeului (fig. 3/2).
Fragmentele de vase făcute din pastă sură fină
prezintă tipul ceramicii caracteristice secolelor III-IV
e. n.
Analogia cataramei o găsim în catarama din
mormîntul nr. 36 al cimitirului de la Sîntana de
Mureş, 21 în cea din tezaurul de la Valea Strîmbă şi
în catarama mormîntului nr. 4 al cimitirului prefeudal
de la Izvoare.
Acest fapt nu lasă nici o îndoială că la Pădureni
a existat o aşezare aparţinînd culturii Sîntana de
Mureş.
5. Dalnic (jud. Covasna)
La locul numit Kis-völgy-Derék-út melléke
în anul 1902 au fost găsite multe vase, fragmente
de vase şi unelte de os şi de piatră. Din materialul
descoperit un vas cu toartă (nr. de inv. 160/1902),
35 de bucăţi fragmente de vase, trei bucăţi de os şi
2 pietre de şlefuit au fost donate muzeului din Sf.
Gheorghe.
Vasul întreg este un borcan cu toarta în bandă,
făcut la roată din pastă fină, de culoare sură-neagră.
Buza vasului e răsfrîntă în afară, pîntecul e bombat,
iar fundul e profilat. Toarta porneşte de la marginea
buzei şi se reazemă pe umăr. La mijlocul toartei e
o canelură. Pe umăr de jur împrejur e o canelură,
iar pe suprafaţa vasului se văd linii lustruite oblic.
Înălţimea e de 15 cm, diametrul gurii e 10 cm, iar al
fundului 4 cm (pl. I, 13, Getica, fig. 424).
Celelalte fragmente de vase sînt făcute cu mîna,
din pastă poroasă, şi la roată, din pastă fină, de culoare
cenuşie.
Pentru vasul cu toartă, analogia o găsim în vasul
cu toartă din mormîntul nr. 18 din cimitirul de la
Sîntana de Mureş. 22 Forma vasului de la Dalnic e
mai zveltă, pîntecul arcuit, nu în unghi, totuşi poate
fi considerat ca o variantă a acestui tip de vas.
Pe baza materialului ceramic, şi această aşezare,
descoperită la Dalnic, se poate încadra în cultura
Sîntana de Mureş.
6. Sînzieni (jud. Covasna)
O ceaşcă fără toartă, făcută cu mîna, din pastă grosolană,
cu pereţi oblici, decorată în jurul fundului cu
urme de degete, a fost găsită în apropierea liniei de
cale ferată (nr. de inv. 673/h) şi s-a păstrat fragmentar.
Înălţimea este 11 cm, diametrul fundului 9,5 cm.
Ceaşca face paste din grupa ceştilor făcute cu
mîna, care aparţine culturii Sîntana de Mureş.
21
I. Kovács, op. cit., fig. 45/5a-b; Z. Székely, în FolArch, V, 1945,
96, pl. I, 3; R. Vulpe, în Izvoare, 1957, 308, fig. 332.
22
I. Kovács, op. cit., 265, fig. 16/4.
7. Căpeni (jud. Covasna)
În valea Oltului, în apropierea minei de cărbuni,
au fost găsite fragmente de vase de tip „Krausengefäss”,
decorate cu linii în val (pl. VII, 6) şi de
străchini făcute la roată, din pastă fină, de culoare
sură, cu fundul profilat. O strachină întregită (nr.
de inv. 4036, Getica, fig. 449), prezintă analogii cu
străchina din mormîntul nr. 19 din cimitirul de
la Sîntana de Mureş 23 (pl. II, 11). Un fragment de
strachină are umărul profilat unghiular (pl. XIII, 4,
Getica, fig. 446), iar un alt fragment de borcan, cu
buza uşor răsfrîntă în afară, e decorat pe umăr cu
decor în plasă lustruit (pl. XII, 7).
În afară de acest material a mai fost găsită o ceaşcă
făcută cu mîna din pastă mediocră. Ceaşca are
pereţi drepţi, în interior la mijlocul fundului e perforată
şi e prevăzută cu soclu (nr. de inv. 1479, pl. II,
10). Acest tip de ceaşcă e cunoscut din aşezarea de la
Sf. Gheorghe-Eprestető.
Pe baza acestui material ceramic, şi acest punct
de la Căpeni trebuie considerat ca loc de aşezare din
secolele III-IV e. n.
8. Comolău (jud. Covasna)
În hotarul comunei, pe locul numit „Dealul
Cetăţii” (Várdomb) se află resturile unui mic castru
roman care a fost săpat în anul 1942. 24
Pietrele din zidurile castrului au fost scoase şi folosite
la construirea şoselei care duce la Tîrgu Secuiesc.
Din cauza scoaterii pietrei terenul a fost deranjat
şi stratigrafic nu s-a putut constata o suprapunere
după părăsirea castrului de către romani.
În cursul săpăturii a fost descoperit un bogat material
ceramic din care unele vase au fost considerate
a nu fi de factură romană provincială. 25
Acestea se pot împărţi în următoarele grupuri:
Vase făcute cu mîna, din pastă grosolană; 2. Vase
poroase lucrate la roată şi 3. Vase cenuşii de tehnică
superioară.
1. Vase făcute cu mîna, din pastă grosolană.
De grupa aceasta aparţin vase făcute din pastă
grosolană, de culoare brună, cu boabe de pietriş
mărunt şi arsă mediocru. Buza acestor vase e puţin
răsfrîntă în afară, în interior e adîncită, umărul e
îngroşat, iar fundul e plat. Au fost descoperite două
vase de acest gen, fragmentare. Unul (nr. de inv.
9943), are o înălţime de 16 cm (pl. V, 2), iar celălalt
(nr. de inv. 9944) e înalt de 15,5 cm (pl. V, 3). Tot
în această grupă se clasează şi o ceaşcă (nr. de inv.
99300) fără toartă, cu pereţi oblici, făcută din pastă
grosolană cu multe pietricele şi decorată cu urme de
23
Ibidem, fig. 20.
24
Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1942.
25
Ibidem, 26.
162

degete apăsate în jurul fundului. Înălţimea ceştii e
de 6,5 cm, diametrul buzei de 15 cm, iar al fundului
de 15,5 cm (pl. V, 4).
2. Vase poroase, lucrate la roată.
Din această categorie fac parte vase păstrate fragmentar,
de culoare brun-neagră, care sînt făcute din
pastă de aspect zgrunţuros, arse bine. Buza lor e răsfrîntă
în afară, la unele e adîncită în interior, sînt
decorate pe umăr cu caneluri orizontale (pl. V, 6).
Altele au gîtul mai înalt, cu două linii adîncite care
merg de jur împrejur (pl. V, 1).
3. Vase cenuşii, de tehnică superioară.
În grupa aceasta întîlnim străchini, oale, castroane,
căni cu toarta din bandă lată şi urne.
Străchinele sînt lucrate cu îngrijire din pastă
bună, cenuşie, fără nici un decor şi cu fund proeminent.
Unele au buza răsfrîntă în afară şi umărul
în muchie ascuţită (pl. V, 8). Altele sînt cu buza
îngroşată, cu umăr rotund sau cu mijlocul marcat
printr-o muchie unghiulară şi cu fund profilat. O
strachină de acest tip are o înălţime de 8,5 cm (pl.
V, 7), iar una din celălalt tip e înaltă de 8 cm, diametrul
fundului fiind de 7,7 cm (pl. V, 6).
Afară de acestea sînt şi străchini păstrate fragmentar
care au tot buza îngroşată, însă sînt prevăzute cu
un lustru cenuşiu ori negru cenuşiu (pl. V, 5, 17).
Oale s-au păstrat numai în fragmente. Ele au
buza îngroşată, gît înalt, umăr bombat şi sînt acoperite
cu un lustru negru cenuşiu (pl. V, 10).
Un alt tip de oală are buza îngroşată, plată, ca
şi vasele mari de tip „Krausengefäss” (pl. V, 9). La
unele buza e răsfrîntă în afară; pe umăr sînt dungi
în relief şi între două dungi, ca decor, sînt lustruite
linii oblice (pl. V, 14).
Din castroane au fost găsite numai două fragmente.
Un fragment face parte dintr-un castron cu
gît tronconic înalt, cu buza lată răsfrîntă orizontal, şi
prevăzut cu trei torţi late dispuse vertical între buză
şi umăr. S-a păstrat numai o singură toartă decorată
cu o dungă lată; pe gît se găseşte un decor în plasă
lustruit (pl. V, 13).
Fragmentul celălalt e o toartă din bandă lată
cu două caneluri verticale. Pe toartă este aplicată o
figură de şarpe din al cărui corp decorat cu puncte
împunse s-a păstrat numai partea superioară (pl.
V, 15).
Din căni au fost găsite numai fragmente cu umărul
bombat, prevăzute cu toartă din bandă lată. Un
astfel de fragment cu toartă e decorat pe gît cu o
dungă adîncită şi cu linii verticale lustruite care pornesc
de la buza vasului.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
Urnele s-au păstrat numai în fragmente.
Un fragment dintr-o urnă mică, cu buza răsfrîntă
în afară, e decorat pe umăr cu un ornament în
plasă lustruit (pl. V, 12).
Afară de acestea au mai fost găsite multe fragmente
de vase mari de tip „Krausengefäss”, cu şi fără
decor de linii în val (pl. V, 11). Acestea sînt făcute
la roată, din pastă bună, bine arse, de culoare surăneagră
sau arse la roşu. Se poate discuta care dintre
ele sînt romane şi care aparţin purtătorilor culturii
de tip Sîntana de Mureş, fiindcă au fost descoperite
amestecate.
Astfel de vase mari au fost găsite foarte sporadic
în materialul ceramic al castrelor deja săpate din estul
Transilvaniei. Prin urmare, ele aparţin în mare
parte, după părerea noastră, tot secolului IV e. n.;
acest fapt este arătat clar de materialul ceramic de
tip „Krausengefäss”, găsit în mediu pur de tip Sîntana
de Mureş, descoperit la Sf. Gheorghe-Eprestető
şi la Reci-Telek.
Cele două vase făcute cu mina, din pastă grosolană,
precum şi ceaşca fără toartă şi cu împunsături
de degete, sînt cunoscute din inventarul mormîntului
nr. 6 al cimitirului de la Sîntana de Mureş. 26 Aceste
vase se pot considera ca produse de tradiţie locală.
Pentru celelalte vase făcute la roată din pastă
zgrunţuroasă, precum şi pentru cele cenuşii de tehnică
superioară, găsim analogii în inventarul mormintelor
din cimitirele de tip Sîntana de Mureş. 27
Astfel, străchinile cu buza îngroşată sînt cunoscute
din cimitirele de la Sîntana de Mureş, 28 Spanţov 29 şi
Izvoare. 29 Castroane cu trei torţi la fel sînt cunoscute
din cimitirele mai sus amintite. Pentru toarta de
castron cu şarpe găsim o analogie în inventarul mormîntului
de incineraţie de la Lechinţa de Mureş, 30
descoperit în anul 1916 şi care conţinea pe lîngă alte
vase şi un castron cu trei torţi pe care erau aşezate
cîte un şarpe. Pe baza fibulei cu placa semicirculară
găsită în urnă, acest mormînt se încadrează în cultura
de tip Sîntana de Mureş.
Materialul ceramic de la Comolău, prezentat mai
sus, nu se poate încadra în cultura materială romană
provincială. Formele caracteristice, precum şi decorul
în plasă lustruit, care se găseşte pe două fragmente,
nu lasă nici o îndoială că la Comolău, pe teritoriul
castrului roman, a fost suprapusă şi o aşezare de tip
Sîntana de Mureş. Viaţa acestei aşezări pare că a fost
destul de îndelungată, iar existenţa ei concomitentă
cu cea de la Reci-Telek nu se poate dovedi.
Multe urme de arsură, găsite în interiorul castrului,
arată că acesta a fost incendiat şi din cauza
26
I. Kovács, op. cit., fig. 259, fig. 7/1-3.
27
Ibidem, fig. 30/1-2.
28
B. Mitrea, în SCIV, IV/1-2, 1953, 233.
29
R. Vulpe, în Izvoare, fig. 294/3.
30
E. Beninger, în Mannus, 30, 1938, 122-141, fig. 2.
163

Zoltán Székely: Lucrări alese
multor deranjări ulterioare nu s-a putut obţine date
clare cu privire la aşezarea din secolele III-IV e. n.
Credem că aşezarea a luat fiinţă în a doua jumătate a
secolului III e. n. şi a fost abandonată cel mai tîrziu
în a doua jumătatea a secolului IV e. n.
9. Arcuş (jud. Covasna)
În comuna Arcuş, pe locul numit Veres gödör
(„Groapa roşie”), au fost descoperite urmele unei
aşezări al cărei material ceramic datează tot din secolul
IV e. n.
În colecţia muzeului din Sf. Gheorghe se află
fundul unei ceşti făcute cu mîna (nr. de inv. 15.449),
cu urme de degete împunse în partea de jos a ei şi
fragmente de vase de tip „Krausengefäss”.
10. Lisnău (jud. Covasna)
În hotarul comunei, pe locul numit Völgyteteje
(„Creasta Văii”), au fost descoperite fragmente de
vase cenuşii, de tehnică superioară, şi vase de tip
„Krausengefäss”, decorate cu linii ondulate.
11. Ghidfalău (jud. Covasna)
Pe malul drept al Oltului, pe un „tell” unde s-a
deschis o carieră de nisip, în stratul de humus au fost
găsite fragmente de vase. Unele din acestea sînt de
tip „Krausengefäss”, altele sînt căni, străchini cu buza
îngroşată, făcute la roată, din pastă fină, de culoare
cenuşie. Un fragment de vas cu buza răsfrîntă în afară
orizontal, cu gît înalt, e decorat pe umăr cu linii în
val. Materialul ceramic aparţine secolului IV e. n.
12. Sf. Gheorghe-Bedeháza (jud. Covasna)
În colecţia muzeului se păstrează o strachină (nr.
de inv. 673/1907d) şi un fragment de buză al unui
vas de tip „Krausengefäss”, descoperit la aşezarea de
la Bedeháza (pl. VIII, 13).
Strachina are o buză îngroşată, înaltă, uşor oblică
în afară, marcată la mijloc printr-o muchie unghiulară;
fundul este profilat. Înălţimea 8 cm, diametrul
gurii 19 cm, al fundului 8 cm (pl. II, 7).
13. Valea Strîmbă
Pe locul numit Kápolnaoldal („Latura Căpîlnei”)
în anul 1938 a fost descoperit un tezaur de argint
ascuns împreună cu monede romane imperiale.
Tezaurul a fost îngropat în pămînt fără oală. S-au
putut identifica şi salva în parte următoarele obiecte:
o fibulă, 2 brăţări, 2 catarame, 1 capăt de curea, 2
inele, toate din argint, 3 pendantive de aur în formă
de semilună, 40 denari de argint imperiali şi 3 solidi
de la împăratul Gratianus.
31
În cursul războiului, în anul 1945, tezaurul, împreună cu tot
materialul numizmatic al muzeului, s-a distrus. Publicarea lui
Muzeul din Sf. Gheorghe a putut cumpăra fibula,
brăţările, cataramele, capătul de curea, două
inele, 6 denari de argint romani şi un solidus de la
Gratiabus. 31
Descrierea obiectelor:
1. Fibula de argint, cu cap format din placa semicirculară,
cu arc semicircular şi cu picior pentagonal.
La cap e un mic buton. La întîlnirea capului cu arcul
e un fir perlat; arcul e concav. Sub placa capului este
un resort de spirale răsucite pe două axe de fier şi
care continuă cu acul fibulei. Din placa piciorului se
desprinde dispozitivul de oprire al arcului. Fibula e
turnată. Piciorul este ciocănit. Dimensiunile fibulei:
lungimea 8,2 cm, lăţimea capului 4,1 cm, a arcului
1,6 cm, lungimea piciorului 4,2 cm, iar a resortului
4,4 cm. Greutatea este 24 g (pl. X, 1, 1a).
2. Două brăţări executate dintr-o bară de argint
cu secţiunea rotundă, care se îngroaşă spre capete.
Corpul brăţării are forma uşor triunghiulară. La
una sînt răsucite pe corp două sîrme de argint. Prima
brăţară are diametrul deschiderii de 6 × 5,1 cm,
grosimea barei de 3 mm, la capete 4,5 mm; greutatea
17 g (pl. XI, 2).
Cealaltă brăţară are diametrul deschiderii de 6,1
× 5,3 cm, grosimea barei de 3 mm, la capete 5 mm;
greutatea 14 g (pl. XI, 3).
3. Două inele, făcute din bară de argint, spre
capete fiind îngroşate. Dimensiunile celui mai gros:
2,2 × 1,9 cm, grosimea barei 2,5 mm, spre capete 3
mm. Greutatea 4 g (pl. XI, 7).
Inelul celălalt e mai subţire, dimensiunile lui fiind:
2,3 × 2,1 cm, gros de 1,8 mm, spre capete 3
mm; greutatea 2 g (pl. XI, 8).
4. Două catarame. Una e cu verigă rotundă, cu secţiune
rotundă şi cu o limbă de închidere cu secţiune
triunghiulară. O placă îndoită de formă dreptunghiulară
se leagă cu veriga. Dimensiunile: lungimea totală
4,1 cm, placa 1,6 × 1,3 cm, diametrul deschizăturii
verigii 2 cm; greutatea 21 g (pl. XI, 4, 4a).
Catarama cealaltă e cu veriga elipsoidală, de secţiune
rotundă, cu o limbă de închidere concavă cu
secţiune triunghiulară. O placă ovală, îndoită cu articulaţie,
se leagă de verigă. Dimensiunile: lungime
totală 4,1 cm, placa 1,9 × 3 cm, greutatea 28 g (pl.
XI, 5, 5a).
A mai fost găsit şi un capăt de curea, care constă
dintr-o verigă cu secţiunea rotundă şi dintr-o placă
trapezoidală îndoită. Dimensiunile: diametrul verigii
1,7 cm, placa 2,3 × 1,4 cm, greutatea 12,5 g (pl.
XI, 6, 6a).
Din tezaur mai făceau parte 3 pendantive de aur,
în formă de semilună, dintre care două erau pre-
a apărul în FolArch, V, 1945, 95-99.
164

văzute cu cîte un tub. Acestea nu au ajuns în colecţia
muzeului.
Descrierea monedelor:
1. Hadrianus (117-138).
Denar de argint, uzat. Mattingly, III, 170. Coh.,
1105.
2. Marcus Aurelius (161-180).
Denar de argint, conservat mediocru. Coh., 178.
3. Marcus Aurelius (161-180).
Denar de argint. Coh., 91.
4. Faustina sen. (+175)
Denar de argint foarte uzat. Coh., 54.
5. Lucilla (+183).
Denar de argint bine conservat. Coh., 62.
6. Commodus (175-192).
Denar de argint foarte uzat. Coh., 382.
7. Gratianus (367-383).
Av. DN GRATIA-NVSPF AVG. Bustul împăratului
cu paludament şi cu diadema spre dreapta
Rev. VICTOR-IA AVGGTROBC. Cei doi împăraţi
şezînd, din faţă, ţinînd împreună un glob,
îndărătul lor Victoria. Aureus, conservarea foarte
bună. Coh. 38 (fig. 2/7-13).
Deocamdată e singurul tezaur descoperit şi cunoscut
din teritoriul judeţelor Covasna şi Harghita,
care aparţine purtătorilor culturii Sîntana de Mureş.
Pentru datarea ascunderii acestui tezaur, ca terminus
post quem serveşte ultima monedă de la Gratianus,
din a doua jumătate a secolului IV.
Resturile culturii de tip Sîntana de Mureş se găsesc,
ceea ce este şi natural, şi spre sud de judeţele
Covasna şi Harghita, astfel colecţia Muzeului din
Braşov 31a păstrează două ceşti făcute cu mîna şi decorate
la fund cu împunsături de degete. Una a fost
descoperită la Stupini (nr. de inv. 408), iar cealaltă la
Braşov-„Stîncile lui Solomon” (nr. de inv. 1268).
Numeroasele fragmente de vase de tip „Krausengefäss”,
descoperite în castrul roman de la Rîşnov,
care se află tot în colecţia muzeului sus-amintit, lasă
să fie bănuit faptul că şi acest castru, ca şi cel de la
Comolău, a fost locuit după retragerea trupelor romane
din Dacia de purtătorii culturii de tip Sîntana
de Mureş.
[C.] Cercetări şi săpături noi
I. Sf. Gheorghe-Eprestető
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
1. Istoricul cercetărilor
Pe malul stîng al Oltului, terenul situat între gara
Sfîntu Gheorghe şi Olt se numeşte Eprestető. În secolul
trecut acest mal ridicat a fost cercetat şi sondat
de foştii custozi ai Muzeului din Sfîntu Gheorghe.
Arheologul Géza Nagy a făcut în anul 1882
cercetări şi sondaje la Eprestető, al căror rezultat l-a
şi publicat. 32 Acest sondaj a furnizat numeroase fragmente
de vase făcute cu mîna, din pastă poroasă, şi
altele făcute la roată, din pastă fină, cenuşie. Dintre
acestea unele au fost decorate cu un decor în plasă
lustruit. În materialul ceramic au fost şi multe fragmente
de vase mari de tip „Krausengefäss”, decorate
cu sau fără decor cu linii în val.
Cea mai importantă descoperire a acestor cercetări
este o monedă de argint de la Constantius II, găsită
între fragmente de vase, la fundul unei gropi.
După acest sondaj, prin descoperiri întîmplătoare,
au mai ajuns în cursul anilor multe obiecte
în colecţia muzeului, fiindcă locul aşezării a servit
drept carieră de nisip. Obiecte mai numeroase, vase
şi fragmente de vase au fost găsite şi donate muzeului
în anul 1891.
Dintre acestea sînt de relevat partea superioară a
unei amphore, două borcane şi un vas cu toartă.
Amphora e făcută la roată, din pastă fină, cenuşie,
şi e prevăzută cu două torţi din bandă lată;
fundul îi lipseşte (nr. de inv. 48-1891, pl. II, 12).
Înălţimea, cît s-a păstrat, 29 cm.
Dintre borcane unul (nr. de inv. 65/1891/1) e
făcut cu mîna, din pastă zgrunţuroasă, de culoare
brună deschisă, cu buza răsfrîntă în afară şi cu
fund plat. Corpul e puţin bombat şi pe umăr sînt
4 butoni cu vîrful ascuţit. Dimensiunile: înălţimea
16,5 cm, diametrul buzei 11 cm, iar al fundului 9
cm (pl. II, 6).
Borcanul celălalt e un vas mic (nr. de inv.
87/1891/2/e), făcut cu mîna din pastă grosolană, cu
buza puţin răsfrîntă în afară, cu corpul zvelt şi cu
fund plat. Dimensiunile: înălţimea 8,5 cm, diametrul
buzei 5 cm, iar al fundului 4 cm (pl. XXIII, 5).
Vasul cu toartă (nr. de inv. 92-91, 2) e făcut cu
mîna din pastă de culoare brună, conţinînd pietricele.
Pereţii vasului sînt oblici, fără arcuire, buza
e puţin răsfrîntă în afară, fundul e la margine îngroşat,
imitînd fundul profilat al vaselor de tehnică
superioară. O mică toartă, care lipseşte, pornea de la
margine. Înălţimea 11,5 cm, diametrul gurii 8 cm,
iar al fundului 7,5 cm (pl. I, 9).
În primele decenii ale secolului nostru au fost
descoperite tot la Eprestető fragmente de vase cenuşii
de tehnică superioară, numeroase fragmente de
vase de tip „Krausengefäss” (pl. VIII, 11-12), o seceră
de fier şi pieptene de os. Dintre fragmentele de vase,
pentru cultura Sîntana de Mureş sînt caracteristice
două fragmente de ulcior.
31a
Lista noilor descoperiri se află în Cumidava, I, 1967, 105-
112.
32
Ziarul Nemere, 1883, nr. 88; A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője,
I, 1890, 53-55.
165

Zoltán Székely: Lucrări alese
Unul e partea de mijloc a unui ulcior bitronconic,
pe umăr cu ornament în plasă lustruit (nr. de
inv. 489/1901), celălalt (nr. de inv. 673, Getica, fig.
434) e partea de jos a unui ulcior cu un decor în
plasă lustruit (pl. XIV, 1).
Secera de fier (nr. de inv. 6658) are o lamă semicirculară
şi un mîner drept. E lungă de 17 cm,
lăţimea lamei fiind de 2 cm (pl. X, 9).
Pieptenele de os (nr. de inv. I. 357), format din
trei plăci prinse cu nituri de fier, e lung de 8 cm şi
înalt de 5 cm.
Cele două plăci exterioare în formă de clopot, formînd
mînerul, cuprind între ele pe o a treia dinţată,
reprezentînd pieptenele propriu-zis (pl. X, 19). Plăcile
sînt prinse între ele prin cinci nituri de fier. La
baza mînerului plăcile au pe laturi cîte o mică scobitură.
Placa pieptenelui are dinţi lungi de 1,8 cm, cu
vîrfurile ascuţite. Dinţii de margine sînt mai laţi, cu
capetele uşor curbate spre exterior.
Din punct de vedere stratigrafic, aceste cercetări
n-au adus rezultate suficiente pentru datarea sigură
a aşezării şi pentru stabilirea felului de trai a populaţiei
care s-a aşezat pe acest loc.
Noile cercetări ale Muzeului din Sf. Gheorghe
erau menite să umple acest gol.
2. Cercetările din anul 1955
Pe şoseaua care duce spre Ozun, lîngă podul de
fier de peste Olt, pe amîndouă laturile şoselei a fost
deschisă o carieră de nisip. Între şosea şi linia căii ferate
nisipului a fost exploatat complet în ultimul deceniu,
cu excepţia unui prag lat de 2 m, în peretele căruia
s-au putut observa urmele cîtorva gropi (fig. 4/2).
În partea dreaptă a şoselei, lîngă podul de fier, se
află prelungirea terasei Oltului. Consiliul popular al
oraşului Sf. Gheorghe a deschis pe acest loc în anul
1954 o carieră de nisip şi o parte a nisipăriei a fost
exploatată. Lîngă şanţul şoselei a rămas, de asemenea,
un prag lat de 2 m, iar în peretele malului săpat
s-au păstrat în secțiune 2 gropi. Jumătatea din materialul
acestor gropi a fost risipită de cărăuşi, ceea ce
a mai rămas a fost golit între 30 octombrie şi 2 noiembrie
1955 de către cel care scrie aceste rînduri.
Groapa nr. 1 a avut o formă de sac cu o adîncime
de 2,05 m şi cu o lăţime de 1,1 m. Sub humusul actual
gros de 10 cm, care a fost ars din cauza că terenul
a fost folosit pentru facerea cărămizilor de către
lucrătorii Întreprinderii ind. locale, a fost un strat de
pămînt de culoare neagră gros de 0,50 m. Sub acest
strat urma un alt strat de pămînt de culoare neagră
amestecat cu vase, cu fragmente de vase, cu oase de
animale şi cu bucăţi de chirpici, gros de 0,90 m, urmat
de un strat de cenuşă gros de 0,35 m. La fundul
gropii era nisip galben şi pămînt (fig. 5).
O parte din conţinutul gropii a fost găsită, fiind
căzută jos la fundul nisipăriei. În groapă, la o adîncime
de 0,6 m a fost găsită o cană cu două torţi, lîngă
care era un vas cu buza aşezată în sus. Mai în jos,
între bucăţi de chirpici şi cenuşă, au fost găsite fragmente
de vase de culoare sură, făcute la roată, şi un
fragment de buză al unui vas de tip „Krausengefäss”,
decorat cu linii paralele şi ondulate. La o adîncime
de 1,4 m a fost găsit un capac făcut la roată. Printre
fragmente de vase, chirpici şi cărbune au fost găsite
oase de animale arse.
Groapa nr. 2 a fost descoperită la distanţa de 1,25
m, în direcţia sudică de la groapa nr. 1.
Lungimea gropii era de 2,13 m, iar adîncimea
de 0,40 m. Această groapă era plină cu fragmente
de vase făcute la roată, din pastă bună, de culoare
neagră. Sub un strat de humus, gros de 0,20 m, era
un strat de pămînt de culoare neagră amestecat cu
cenuşă, care conţinea fragmente de vase, făcute cu
mîna din pastă poroasă, şi bucăţi de oase.
Materialul ceramic al gropii nr. 1 se poate împărţi
în următoarele grupe:
I. Vase făcute la roată, din pastă zgrunţuroasă,
care conţine multe pietricele, iar la suprafaţă sînt
acoperite cu un strat de lut fin.
II. Ulcioare cu gura treflată, prevăzute cu o singură
toartă.
III. Ulcioare cu două torţi
IV. Fragmente de vase grosolane, lucrate cu mîna
şi la roată, cu pereţii groşi.
V. Capac din pastă zgrunţuroasă.
VI. Fragmente de străchini şi ulcioare, lucrate la
roată, din pastă cenuşie sau brună, de bună calitate.
Grupa I
1. Un vas-borcan mai mare, de culoare sură-închisă.
Pe umăr se găsesc trei linii incizate, iar pe corp
caneluri înguste care merg de jur împrejur; gura vasului
este răsfrîntă în afară, fundul plat. Borcanul
are o înălţime de 25,5 cm, diametrul fundului de 7,5
cm, iar al buzei 17,5 cm (pl. II, 3).
2. Un vas asemănător cu cel descris mai sus, cu
dimensiuni mai reduse; înălţimea 18 cm, fundul 7,5
cm, diametrul buzei 11 cm (pl. II, 4).
3. Fragmente de buză din vase de aceeaşi factură.
4. Două fragmente de buze de vase de tip „Krausengefäss”;
unul e decorat pe şi sub buză, cu linii în
val (pl. XII, 1). Celălalt e fără decor (pl. XII, 5).
Grupa II
1. Ulcior cu gura treflată, a cărui parte de jos începînd
de la pîntec lipseşte (pl. I, 5).
166

2. Fragment de ulcior avînd sub gură un decor în
plasă lustruit (pl. II, 9).
Grupa III
Ulcior cu două torţi din care una şi o bucată din
buză lipsesc. Mînerul păstrat e făcut din bandă lată
profilată la mijloc cu o creastă. Are înălţimea de 35
cm şi diametrul fundului de 10 cm (pl. I, 3).
Grupa IV
Din această grupă fac parte funduri şi fragmente
de vase zgrunţuroase şi groase, de diferite dimensiuni.
sînt făcute cu mîna, iar unele la roată, din pastă
zgrunţuroasă, şi au fundul plat.
Grupa V
Capac făcut din pastă zgrunţuroasă, cu fundul
tăiat drept (pl. XII, 3).
Grupa VI
1. Fragmente de strachină cu buza răsfrîntă în
afară, făcută din pastă bună, arsă la roşu (pl. XIV, 2).
2. Fragment de ulcior din pastă bună, de culoare
roşie.
Afară de acestea au mai fost găsite: un fragment
de buză al unei străchini; sub buză, între două brîuri
paralele, se găseşte un decor în formă de plasă
lustruit (pl. VI, 1). Un fragment de vas cu decor în
plasă lustruit.
O toartă profilată la suprafaţă cu trei caneluri,
care aparţine unui vas cu trei mănuşi. Toate aceste
fragmente sînt făcute din pastă bună, de culoare
brună-închisă (pl. XIII, 5).
Materialul ceramic al gropii nr. 2 se poate împărţi
în următoarele grupe:
I. Vase făcute cu mîna, din pastă poroasă, cu ardere
mediocră.
II. Vase făcute la roată, din pastă bună, cu fundul
şi buza profilate. Toate sînt acoperite cu un luciu
negru şi sînt lustruite.
III. Ulcioare cu una sau două torţi, făcute din
pastă bună, cu un luciu negru.
IV. Vase făcute la roată, din pastă bună, de culoare
sură.
Grupa I
Fragment de vas făcut cu mîna, din pastă poroasă,
arsă mediocru. Buza vasului e răsfrîntă în afară, pîntecul
e puţin bombat. Forma vasului e zveltă.
Grupa II
Din această grupă fac parte: a) borcane, b)
străchini.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
a) Borcane
1. Borcan făcut la roată, din pastă bună, de culoare
neagră; fundul şi buza profilate. Pîntecul e puţin
bombat, pe umăr se află o dungă în relief, orizontală
(pl. II, 2).
2. Vas asemănător cu cel descris mai sus, numai
că are un profil mai unghiular. Dimensiunile: înălţimea
26 cm, diametrul gurii 15 cm, al fundului 9 cm
(pl. II, 1).
3. Fragment de borcan cu buza profilată, făcut
la roată, cu o dungă în relief, orizontală pe umăr. Pe
pîntec, o fîşie lată de 7 cm, nelustruită (pl. XV, 3).
4. Borcan făcut la roată, din pastă bună, de culoare
neagră, buza e răsfrîntă în afară, iar fundul e
profilat. Pîntecul e bombat, pe umăr se află o dungă
în relief, orizontală (pl. VI, 3; pl. XXIV, 1).
b) Străchini
Strachină făcută din pastă bună, de culoare neagră,
cu fundul şi buza profilate. Umărul are profil
unghiular. Înălţimea 11,5 cm, diametrul buzei 26
cm, al fundului 10 cm (pl. II, 8).
Grupa III
1. Ulcior cu două toarte, făcut din pastă bună, cu
luciu negru. S-a păstrat fragmentar, fundul şi torţile
lipsesc (pl. I, 4).
2. Ulcior asemănător, păstrat fragmentar (pl. I,
1; pl. XV, 1).
3. Partea de sus a unui ulcior asemănător cu cel
descris mai sus.
Grupa IV
Ultima grupă e formată din fragmente de străchini,
făcute din pastă bună, de culoare sură închisă
sau deschisă. Toate acestea au margini profilate.
Un fragment de vas de acest tip e lustruit pe buză
şi în partea de dinăuntru (pl. VI, 6).
Un fragment de buză al unui vas de tip „Krausengefäss”,
acoperit cu un strat lutos de culoare
sură-neagră, e decorat pe buză la mijloc cu o dungă
în relief, care merge de jur împrejur (pl. XII, 4).
În peretele pragului rămas la şanţul şoselei, spre
linia căii ferate, s-au putut observa urmele cîtorva
gropi.
Conţinutul unei gropi (nr. 3), care s-a păstrat pe
jumătate, a fost salvat. Groapa a avut formă de sac,
cu o adîncime de 2,7 m şi cu o lăţime de 1,5 m. În
partea superioară a fost un humus negru, mai jos
erau cărbuni, cenuşă, oase de vite şi fragmente de
vase.
În groapă au fost găsite următoarele fragmente
de vase:
167

Zoltán Székely: Lucrări alese
1. Fragment de vas mai mare, cu buza puţin răsfrîntă
în afară, pe marginea căreia sînt crestături. Pe
umărul puţin bombat se află un şir de alveole, făcute
cu degetele, care merg de jur împrejur. Fundul vasului
e plat şi puţin mai sus de marginea fundului se
găseşte un decor făcut cu împunsături de degete (pl.
XXIII, 4).
2. Jumătatea unui vas, făcut la roată din pastă
bună, cu fund profilat, pîntec bombat şi buza răsfrîntă
puţin în afară. Suprafaţa vasului lustruită, are
culoare sură închisă.
Au mai fost găsite şi fragmente de vase făcute
cu mîna, din pastă poroasă, de culoare cenuşiedeschisă.
Decorul se află numai pe umăr şi e format
dintr-o canelură trasă cu degetele, care merge de jur
împrejur (pl. VI, 2; pl. XXIII, 1). Un alt fragment de
margine are ca decor sub buză linii paralele. Probabil
că mai jos, pe umărul ce lipseşte, au fost şi linii
ondulate (pl. XII, 6).
În apropierea gropii a fost găsită, în mod întîmplător,
o ceaşcă fără toartă, cu pereţii oblici, făcută
cu mîna. În jurul fundului e un decor făcut prin
împunsături de degete. Fundul e perforat la mijloc.
Înălţimea 7 cm, diametrul buzei 13 cm, al fundului
8 cm (pl. IV, 15).
3. Săpături din anul 1956
În apropierea podului de fier terenul de pe latura
dreaptă a şoselei, care duce spre Ozun, s-a păstrat neatins
pe o întindere de 400 m lungime, pînă la gardul
crescătoriei de porci a trustului alimentar (fig. 4/4).
Această fîşie are o lăţime de 10-50 m; exploatarea
nisipului s-a făcut mai intensiv la capătul nordic al terenului,
care s-a păstrat mai neatins lîngă gard. Panta
malului e abruptă. Acolo, unde gardul crescătoriei de
porci atinge malul Oltului, face o cotitură. Între mal
şi albia rîului se întinde pînă la podul de fier o fîneaţă
lată de 200-300 m. Dincolo de curtea crescătoriei de
porci terenul e complet distrus, fiind folosit în ultimii
ani pentru fabricarea cărămizilor, iar pămîntul cu resturi
arheologice a fost scos pentru cărămizi. Urmele
fabricării cărămizilor au fost observate şi pe terenul de
lîngă gard, unde au fost găsite gropi şi locuri acoperite
cu straturi de arsură ale cuptoarelor de ars cărămizi.
Pe acest teren, păstrat relativ neatins, au fost făcute
între 30 iulie şi 10 august 1956, de către Muzeul
din Sf. Gheorghe, cîteva sondaje.
Au fost executate 5 sondaje şi au fost dezvelite 5
suprafeţe (fig. 5). Descrierea lucrărilor de săpături va
fi făcută după sondaje şi suprafeţe.
Sondajul I
Primul şanţ (Ş. I) a fost executat lîngă gard, în
direcţia E–V, secţionînd terenul întreg care fusese
cultivat cu cartofi. Şanţul a fost lung de 34 de m, lat
de 2 m şi adînc de 0,5-0,6 m. Sub un strat arat, gros
de 30 cm, urma un strat brun-închis, gros de 20-
30 cm, sub care se găsea nisip galben şi apoi nisip
de culoare cenuşie. La capătul estic al şanţului, sub
stratul vegetal, era un strat amestecat cu cioburi şi
cu humus. Acest strat a fost format din pămîntul
scos şi aruncat pe malul şoselei, cu ocazia construirii
acesteia (fig. 5). Stratul de cultură conţinea, în
mod răzleţ, fragmente de vase făcute cu mîna şi la
roată.
În şanţul I a fost găsit un singur vas întreg, la o
adîncime de 24 cm, lîngă peretele sudic al şanţului,
în faţa suprafeţei nr. 3.
Vasul e făcut cu mîna, din pastă cu multe pietricele,
de culoare brună, şi are buza răsfrîntă uşor în
afară; pe margine este decorat cu linii crestate. Gîtul e
înalt, pîntecul bombat, iar fundul plat. Pe umăr sînt
patru butoni mici. Vasul are o înălţime de 12,5 cm,
diametrul buzei de 9,5 cm, iar al fundului de 9 cm
(pl. I, 15).
Tot în acest şanţ a fost găsit un fragment de vas
făcut cu mîna, din pastă poroasă, de culoare brună.
Pe umăr e aplicat un brîu în formă de semilună, decorat
cu crestături (pl. VI, 11).
Sondajul II
Perpendicular pe şanţul I a fost executat în direcţia
N–S un alt şanţ, lung de 12 m, lat de 2 m şi
adînc de 0,6 m (Ş. II).
Şanţul prezintă aceeaşi stratigrafie ca şi primul.
La adîncimea de 40 cm a fost descoperit un cuţit
din fier, cu spatele curb şi perforat la mîner pentru
un nit care prindea plăcile mînerului; lungimea 23
cm, lăţimea 2-2,5 cm (pl. X, 7).
Ceramica a fost găsită numai în mod răzleţ; merită
să fie amintit fundul unui vas mare, de tip „Krausengefäss”,
descoperit la o adîncime de 40 cm.
În tot cursul săpăturii, numai în acest şanţ a fost
descoperită, la adîncimea de 30 cm, o singură monedă.
Moneda e de la împăratul Antonius Pius (138-
161 e. n.).
Av. IMP CAES T AEL HADR AN (TONINVS
AVG PIVS PP). Capul laureat al împăratului, spre
dreapta.
Rev. PIEPTAS (în exerga) TR. POT. XIIII
(COS) IIII. Pietas în picioare spre dreapta, ţinînd o
capră şi un coş cu fructe; la picioare un altar. Pe suprafaţa
monedei e o linie incizată ulterior, probabil
ca semn de probă.
Denar de argint uzat. Diametrul 1,6 cm, greutatea
2,05 g (fig. 2/1). Coh 2 , 616 (anul 151 e. n.)
168

Sondajul III
Perpendicular pe şanţul I, în direcţia N–S, a fost
executat un şanţ lung de 5 m, lat de 2 m şi adînc de
60 cm (Ş. III). Acest şanţ a legat şanţul I cu suprafaţa
4. Sub humusul vegetal se întindea un strat de
cultură, gros de 25 cm, care conţinea cîteva cioburi
răzleţe.
Sondajul IV
În direcţia N–S, paralel cu marginea carierei de
nisip, a fost executat un şanţ lung de 12 m, lat de 2
m şi adînc de 70 cm (Ş. IV). În el n-au fost găsite
resturi de cultură.
Sondajul V
Paralel cu şanţul 4, în direcţia nord-sud a fost executat
un şanţ lung de 10 m, lat de 2 m şi adînc de 60
cm. Sub humusul vegetal, în stratul de cultură, gros de
30 cm, au fost găsite cîteva fragmente de vase atipice.
Suprafaţa 1
Dreptunghi de 4 m pe 4 m, orientat E–V. Terenul
a fost deranjat de cărămidari, piese arheologice
n-au fost găsite, cu excepţia unor cioburi răzleţe.
Suprafaţa 2
Dreptunghi de 2,5 m pe 4 m, la capătul vestic
al suprafeţei 1. În stratul de cultură deranjat au fost
găsite cîteva cioburi atipice.
Suprafaţa 3
Dreptunghi orientat N–S, de 6 m lungime şi 5
m lăţime, situat în apropierea gardului, perpendicular
pe şanţul I. Sub humusul gros de 30 cm a fost
descoperit un complex de locuinţă, format dintr-un
strat de chirpici amestecat cu fragmente de vase şi cu
oase de animale (fig. 4/3).
Complexul de locuinţă avea o formă dreptunghiulară,
cu dimensiunile de 3 × 2,5 m, cu axa principală
E–V. Dimensiunile au fost delimitate de găuri
de pari, descoperite în pămînt.
Pe latura de vest a locuinţei s-au găsit patru (1-4),
la nord una (5) şi la est două găuri de pari (6-7).
Dimensiunile găurilor de pari:
1. Diametrul 8 cm, adîncimea 17 cm, forma rotundă
2. Diametrul 13 cm, adîncimea 8 cm, forma rotundă
3. Diametrul 7 cm, adîncimea 16 cm, forma rotundă
4. Diametrul 17 cm, adîncimea 8 cm, forma rotundă
5. Diametrul 22 cm, adîncimea 10 cm, forma
rotundă
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
6. Diametrul 26 cm, adîncimea 7 cm, forma rotundă
7. Diametrul 16 cm, adîncimea 11 cm, forma triunghiulară
Parii erau înfipţi drept în pămînt, cu excepţia
celui de al 7-lea, care a fost bătut oblic. Capetele parilor
au fost ascuţite.
Intrarea în locuinţă a fost probabil pe latura vestică,
spre rîu, între parii nr. 3-4, iar pe latura nordică
a fost făcută streaşina, cum arată urmele parilor nr.
4-5 (fig. 9).
Vatra dreptunghiulară, cu dimensiunile de 50 ×
70 cm, a fost aşezată lîngă peretele sudic al locuinţei
şi prezenta un strat compact de lutuială arsă.
Podeaua era de pămînt bătut amestecat cu pietre
mici de rîu; pe ea s-au găsit resturile de cultură materială.
Inventarul locuinţei consta din fragmente de ceramică,
unelte de uz casnic şi oase de animale.
Ceramica se poate împărţi în următoarele grupe:
1. Vase făcute cu mîna, din pastă poroasă; 2. Vase de
tehnică superioară, cenuşii-negre; 3. Vase din pastă
zgrunţuroasă.
Grupa I
Afară de cele descrise la şanţul I, mai fac parte
din această groapă următoarele fragmente de vase:
1. Fragmentul unei ceşti făcute din pastă grosolană,
decorată în jurul fundului cu împunsături de
degete (pl. XVI, 1).
2. Fragment din fundul profilat al unei ceşti, făcută
din pastă grosolană, de culoare cărămizie (pl.
XVII, 8).
3. Funduri drepte de la diferite vase cu pereţii
groşi, făcute din pastă grosolană arsă mediocru (pl.
XIII, 15). Un fragment de vas de aceeaşi factură are
fundul cu soclu.
4. Fragment de vas cu buza uşor răsfrîntă în
afară, decorat sub gît cu un brîu crestat în formă de
semilună (pl. XVI, 3).
5. Fragment de vas cu buza dreaptă (pl. XIII, 3).
6. Fragment de vas cu buza uşor răsfrîntă în afară
şi crestată (pl. XVI, 2).
7. Fragment de vas cu buza răsfrîntă în afară şi
decorată cu crestături (pl. XVI, 4).
8. Fragment de vas cu buza răsfrîntă în afară şi
lobată (pl. XXIV, 3).
9. Diferite fragmente de vase, cu buze drepte sau
răsfrînte puţin în afară (pl. XXIV, 6).
Grupa II
1. Fragment de vas cu buza îngroşată; pe gît două
dungi în relief, în benzile formate de acestea, cîte o
linie în val, lustruită.
169

Zoltán Székely: Lucrări alese
2. Fragment de vas cu buza răsfrîntă orizontal
în afară. Pe gît, două dungi paralele, între care e un
decor în plasă, lustruit (pl. XVI, 7).
3. Fragment de strachină cu buza îngroşată;
umărul profilat în unghi.
4. Fragment de ulcior, cu toartă, lucrat din pastă
de culoare neagră.
5. Fragment de strachină cu buza îngroşată, făcut
din pastă de culoare neagră.
6. Fragment din marginea uşor răsfrîntă în afară
a unei străchini de culoare cărămizie (pl. XIII, 14).
7. Fragmente de vase decorate cu caneluri izolate.
Afară de aceste fragmente de vase au fost găsite
pe podeaua locuinţei şi patru fragmente de tip „Krausengefäss”.
Acestea sînt următoarele:
a) Fragment de buză, răsfrîntă înăuntru orizontal,
făcut din pastă destul de bună, de culoare brună
şi decorat pe buză cu un decor format din linii în
val. Sub gît e o canelură (pl. VI, 13; pl. XVI, 5).
b) Fragment de buză, răsfrîntă înăuntru orizontal,
fără decor (pl. XVI, 6).
c) Un fragment decorat cu linii în val şi cu linii
paralele (pl. XVI, 8).
d) Un fragment din umărul unui vas „Krausengefäss”,
decorat cu linii în val, cu linii paralele incizate
şi cu şiruri verticale de crestături (pl. XVII, 6).
Dintre unelte de lucru au fost găsite jumătatea
unei rîşniţe rotative, lucrată din rocă vulcanică, o
bucată de piatră de măcinat şi o piatră de pisat (pl.
X, 23-25).
Grupa III
Din această grupă fac parte fragmentele unui
borcan lucrat din pastă zgrunţuroasă şi decorat pe
umăr cu linii incizate.
Suprafaţa 4
Dreptunghi orientat E–V, de 8 m lungime şi 4
m lăţime, situat la marginea vestică a platoului, perpendicular
pe şanţul III.
Sub humusul gros de 30 cm au fost descoperite
resturile unui complex de locuinţă şi un atelier de
olărie cu un cuptor de ars oale (fig. 6/1-3).
Locuinţa
avea forma dreptunghiulară; întinderea ei a fost
delimitată de urme de pari. Dimensiunile: 3,75 ×
3,75 m (fig. 10, 11).
Dimensiunile găurilor de pari:
Nr. 1, diametrul 10 cm, adîncimea 14 cm, forma
rotundă.
Nr. 2, diametrul 15 cm, adîncimea 12 cm, forma
rotundă.
Nr. 3, diametrul 15 cm, adîncimea 13 cm, forma
rotundă.
Nr. 4, diametrul 10 cm, adîncimea 12,5 cm, forma
rotundă.
Nr. 5, diametrul 5 cm, adîncimea 16 cm, forma
triunghiulară.
Nr. 6, diametrul 8 cm, adîncimea 8 cm, forma
rotundă.
Nr. 7, diametrul 7 cm, adîncimea 10 cm, forma
rotundă.
Vîrfurile parilor au fost ascuţite.
Intrarea în locuinţă a fost probabil pe latura sudică,
între parii nr. 6-7.
Vatra ovală a fost aşezată lîngă peretele estic al
locuinţei şi se prezenta sub forma unui strat de lut
bătut, cu diametrul de 50 cm.
În colţul nord-vestic al locuinţei, depăşind limita
ei, exista un strat compact de lut ars, lung de 2 m,
lat de 75 cm şi gros de 10 cm. La capătul vestic al
stratului de lut ars au fost găsite multe fragmente de
vase.
Pe podea au fost găsite multe fragmente de vase,
lucrate cu mîna şi la roată. Podeaua a fost făcută din
pietre mici de rîu, formînd un strat de prundiş, aşezat
în pămîntul adîncit la 25 cm.
Inventarul locuinţei era format din fragmente de
vase, o piatră de măcinat, o piatră de şlefuit, un cuţit
de fier şi o bară de fier cu secţiune dreptunghiulară.
Ceramica se împarte în următoarele grupe:
1. Vase făcute cu mîna
2. Vase cenuşii de tehnică superioară, lucrate la
roată.
3. Vase lucrate la roată din pastă zgrunţuroasă.
1. Vase făcute cu mîna
Din această grupă s-au păstrat fragmente de
vase făcute cu mîna, din pastă grosolană, de culoare
brună, cu buza răsfrîntă uşor în afară, cu corpul zvelt
şi cu fund plat. La unele, buza e crestată şi umărul
decorat cu linii incizate în formă de semicerc, legate
între ele; în jurul fundului sînt urme de degete împunse
(pl. XIII, 1).
Sunt şi fragmente de vase a căror buză e dreaptă
şi pe care lipseşte decorul incizat pe umăr şi liniile
crestate de pe buză (pl. XIII, 11). Trei fragmente de
margine dreaptă sînt decorate cu un brîu alveolar
(pl. XVII, 2-4).
2. Vase cenuşii de tehnică superioară
Fragmentele de vase de tehnică superioară sînt
borcane şi străchini. Unele au marginea îngroşată
(pl. XIII, 12) sau răsfrîntă în afară, orizontal (pl. XX,
4) fiind decorate, în parte, pe umăr cu o linie în val,
lustruită.
170

Dintre fragmentele de străchini, un fragment de
margine e decorat cu o linie în val, lustruită (pl. XIV,
4). Un fragment de vas are luciu brun şi e decorat tot
cu o linie în val, lustruită şi cu o dungă în relief (pl.
XVII, 1).
Un fund de vas profilat, de culoare cărămizie (pl.
XIII, 7), şi o toartă plină, cu secţiune triunghiulară
(pl. XVIII, 9).
3. Vase făcute din pastă zgrunţuroasă
Acestei categorii îi aparţin un vas-borcan şi un
fragment de strachină.
Borcanul are un pîntec bombat şi este decorat cu
linii incizate, care merg de jur împrejur; fundul este
plat, partea superioară lipseşte.
Fragmentul de strachină are marginea dreaptă
îngroşată şi profil unghiular (pl. XIII, 9).
Trei fragmente de vase de tip „Krausengefäss”,
dintre care unul e din margine, iar celelalte din partea
de mijloc a vasului; sînt toate decorate cu linii în
val; după pastă, fac parte tot din această categorie
(pl. XX, 1-3).
Uneltele de lucru descoperite în locuinţă sunt:
1. O bucată de piatră de măcinat, cu o parte rotunjită
şi alta plată.
2. O piatră de şlefuit cu secţiune dreptunghiulară
la capăt şi prezentînd mai multe şanţuri.
3. Un cuţit de fier avînd lama cu spatele curb,
păstrată numai pe jumătate (pl. XIX, 8).
4. O bară de fier cu o lungime de 13 cm, groasă
de 0,4 cm şi capetele ascuţite; destinaţia ei e necunoscută
(pl. XIX, 7).
5. O bară de fier, lungă de 9,5 cm, groasă de 0,5-
1 cm; destinaţia ei e necunoscută (pl. XIX, 6).
La desfacerea podelei s-a văzut că locuinţa a fost
construită pe resturile unui cuptor de ars oale (cuptorul
II), care a servit la rîndul lui drept groapa olarului
altui cuptor, săpat în pămînt în partea estică a
locuinţei (cuptorul I).
Cuptorul I
Cuptorul a fost săpat în pămînt şi a avut o formă
aproape rotundă, cu axa mai lungă spre nord-vest.
În secţiune era de formă ovală, îngustîndu-se în
partea lui superioară. Era prevăzut cu două focare,
despărţite între ele printr-un perete de lut fin, ars la
roşu-violet. Din acest lut era făcută şi placa perforată
care a servit drept suport pentru vase. Interiorul
cuptorului a fost lutuit tot cu lut fin. La 8,05 cm sub
placă, în peretele de nord al cuptorului se găsea gaura,
cu diametrul de 10 cm, care a servit pentru ieşirea
fumului. Între placă şi fundul focarelor distanţa
era de 30 cm; înălţimea cuptorului era de cca. 1 m.
Partea superioară a cuptorului lipsea, fiind atinsă de
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
fierul plugului. Peretele sudic s-a păstrat la o înălţime
de 40 cm (fig. 12).
Pe placa perforată a cuptorului au fost găsite vase
„în situ” şi fragmente de vase (fig. 6/5).
Pe placa perforată a cuptorului au fost găsite următoarele
vase, mai mult sau mai puţin întregi:
a) Strachină făcută la roată din pastă fină, cenuşie,
cu marginea răsfrîntă în afară, cu profil unghiular
şi cu fund profilat. Înălţimea 15 cm, diametrul
buzei 26 cm, al fundului 7,5 cm (pl. II, 13).
b) Borcan făcut la roată din pastă zgrunţuroasă,
de culoare sură-neagră, cu buza îngroşată, corpul
bombat şi fund profilat. Marginea e scobită în interior;
pe umăr e o linie incizată care merge de jur
împrejur. Înălţimea 19 cm, diametrul buzei 13 cm
(pl. II, 5).
c) Borcan făcut la roată, din pastă zgrunţuroasă,
de culoare brună, cu buza îngroşată, pîntecul bombat
şi fundul profilat, plin; s-a păstrat fragmentar.
Asemănător cu cel descris mai sus, pe jumătate ars.
d) Borcan asemănător cu cel descris mai sus, de
asemenea fragmentar.
e) Borcan mare, făcut la roată, din pastă zgrunţuroasă,
de culoare brun-cenuşie, cu marginea răsfrîntă
în afară, pîntecul bombat; pe umăr e decorat cu
trei linii incizate.
Fragmentele de vase, găsite pe placa cuptorului,
se pot împărţi în următoarele grupe:
1. Vase făcute cu mîna, din pastă grosolană.
2. Vase făcute din pastă fină, cenuşie, lucrate
într-o tehnică superioară.
3. Vase făcute din pastă zgrunţuroasă.
1. Vase făcute cu mîna, din pastă grosolană
1. Fragment de vas cu buza crestată şi răsfrîntă
în afară; sub margine, decorat cu linii incizate (pl.
XVIII, 1).
2. Fragment de vas cu margine răsfrîntă în afară,
fără decor (pl. XXIV, 7).
3. Fragment de margine al unui borcan, decorat
cu crestături (pl. XVIII, 2).
4. Partea de jos a unui vas cu fund plat (pl. XXII,
1).
5. Partea de jos a unui vas cu fund plat, decorat
în jurul fundului cu împunsături de degete (pl.
XVIII, 4).
6. Partea de jos a unui vas mare, cu fund plat; în
jurul fundului împunsături de degete (pl. XVIII, 7).
2. Vase făcute din pastă fină, cenuşie, lucrate într-o
tehnică superioară
Acestea sînt de următoarele tipuri:
a) Oale mai mari cu marginea răsfrîntă în afară
orizontal, cu sau fără decor în val lustruit.
171

Zoltán Székely: Lucrări alese
b) Borcane cu buza îngroşată, decorate sub margine,
cu brîu în relief şi cu decor în val lustruit.
c) Străchini cu buza răsfrîntă în afară, cu buza
dreaptă sau îngroşată.
Tipul A
1. Fragment de margine al unui vas de culoare
brun-deschisă, decorat cu două dungi în relief, între
care este un decor în linie, în val lustruit (pl. VI, 4).
2. Fragment de vas, de culoare cenuşie, cu margine
îngroşată, decorat cu două dungi în relief, între
care o linie în val groasă lustruită (pl. XVIII, 5).
3. Fragment de vas de culoare cenuşie, cu marginea
răsfrîntă în afară, decorat cu linie în val lustruită.
4. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în afară,
cu două dungi în relief, între care se găseşte o linie în
val lustruită (pl. XVIII, 8).
5. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în afară
orizontal; pe gît o dungă în relief (pl. XXII, 8).
6. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în afară
orizontal; luciu negru (pl. XXII, 2).
Tipul B
1. Fragment de vas cu marginea îngroşată; pe
umăr o bandă e lăsată mată şi decorată cu o linie în
val lustruită (pl. VI, 9).
2. Fragment de vas cu marginea îngroşată, decorat
cu o dungă în relief şi cu o linie în val lustruită
(pl. VI, 5).
3. Fragment de vas asemănător cu cel descris mai
sus; ars secundar (pl. XXI, 2).
4. Fragment de margine cu decor în plasă lustruit
(pl. XVIII, 3).
5. Fragment de margine al unui vas decorat cu
două dungi în relief şi linii lustruite (pl. VI, 17).
Tipul C
1. Fragment de strachină făcută din pastă fină,
de culoare sură deschisă, cu marginea îngroşată şi
răsfrîntă în afară şi cu fund plat (pl. XXII, 5).
2. Fragment de strachină cu marginea răsfrîntă
în afară (pl. XXII, 3).
3. Fragment de strachină cu marginea răsfrîntă
în afară, din pastă de culoare brună, decorat cu două
linii paralele incizate.
4. Fragment de strachină cu marginea îngroşată;
dungă în relief, luciu negru (pl. XXII, 13).
5. Fragment de strachină cu marginea îngroşată;
dungă în relief, profil unghiular (pl. XXII, 15).
6. Fragment de strachină cu marginea îngroşată
şi cu o dungă în relief (pl. XXII, 6).
7. Fragment de strachină cu marginea puţin îngroşată
şi profil unghiular (pl. XXII, 4).
8. Fragment de vas cu marginea îngroşată, decorat
cu linii incizate (pl. XXII, 7).
9. Fragment de vas cu marginea îngroşată, decorat
cu linii incizate (pl. XXII. 7).
Tot în cuptorul I au fost găsite vase făcute din
pastă fină, decorate cu benzi lustruite orizontal sau
vertical (pl. XXI, 3), lăsînd între ele cîte o bandă nelustruită.
Pe un fragment de vas de culoare brună, sub decorul
în linii în val lustruite, se aflau şi benzi lustruite
orizontal (pl. XXI, 1).
Cîteva fragmente de margini de căni arată că şi
acest tip de vas e reprezentat în materialul cuptorului
respectiv. Unul e cu marginea treflată, iar celălalt
de culoare neagră cu marginea rotundă răsfrîntă orizontal
în afară (pl. XXII, 12).
3. Vase făcute din pastă zgrunţuroasă
1. Fragment cu marginea răsfrîntă în afară, decorat
cu caneluri (pl. VI, 7).
2. Fragment de culoare cenuşie închisă, cu marginea
răsfrîntă în afară şi decorat cu caneluri (pl.
XXII, 9).
3. Fragment cu marginea răsfrîntă în afară, decorat
cu caneluri (pl. XXII, 10).
4. Fragment de strachină de culoare închisă cu
marginea dreaptă, profil unghiular (pl. XIII, 10).
5. Fragment de strachină de culoare cărămizie,
cu peretele gros de 1 cm, imitînd forma străchinilor
cenuşii de tehnică superioară (pl. XII, 11).
Tot în această categorie se încadrează trei fragmente
de vase de tip „Krausengefäss”, decorate cu
linii în val.
Cuptorul II
Sub podeaua locuinţei nr. 2 a fost descoperit şi
un al doilea cuptor de ars oale, distrus, de formă
ovală, aşezat cu axul lung pe direcţia E–V. Dimensiunile:
lungime 140 cm, lăţimea 105 cm. Fundul
cuptorului era la 1,35 m de suprafaţa actuală a terenului.
La adîncimea de 0,74 m s-a putut observa, în
peretele sudic al cuptorului, resturile plăcii pe care
au fost aşezate vasele. La capătul vestic a fost aşezată
o lespede mare de piatră (fig. 12).
De asemenea, s-a putut constata că acest cuptor
răvăşit a servit drept „groapă” pentru cuptorul I. În
molozul cuptorului au fost găsite fragmente de vase
de diferite tipuri.
Materialul ceramic descoperit în interiorul cuptorului
se poate împărţi în următoarele grupe:
1. Vase făcute cu mîna, din pastă grosolană.
2. Vase făcute la roată, din pastă fină, de culoare
cenuşie şi brună.
3. Vase făcute la roată, din pastă zgrunţuroasă.
172

1. Vase făcute cu mîna, din pastă grosolană
1. Partea de sus a unui vas cu marginea răsfrîntă
în afară şi decorat pe buză, cu împunsături de degete
(pl. VII, 3).
2. Fragment de vas din pastă de culoare neagră,
cu marginea răsfrîntă în afară şi cu buza crestată; pe
umăr decor de linii incizate (pl. VII, 2).
3. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în
afară; pe pîntecul bombat decor de linii incizate (pl.
VII, 1).
4. Fragment de vas lucrat în mod grosolan, cu
marginea răsfrîntă în afară, buza crestată şi decorat
cu un brîu alveolar sub margine (pl. XIX, 3).
5. Fragment de vas decorat cu brîu alveolar.
6. Ceaşcă fără toartă, făcută din pastă grosolană,
de culoare neagră; înălţimea 6 cm, diametrul gurii
12,5 cm, al fundului 9 cm (pl. IV, 14).
7. Fundul unei ceşti decorate jur împrejur cu împunsături
de degete (pl. XII, 2).
2. Vase făcute la roată, din pastă fină, de culoare
cenuşie
1. Fragment de strachină cu marginea îngroşată
şi profil unghiular (pl. VII, 4).
2. Fragment de strachină asemănătoare (pl. XXII,
16).
3. Fragment de strachină cu marginea îngroşată;
pe umăr dungă în relief; profil unghiular (pl. XXII,
20).
4. Fragment de strachină cu marginea îngroşată
şi profil unghiular (pl. XXII, 17).
5. Fragment de strachină cu marginea uşor răsfrîntă
în afară; dungă în relief şi profil unghiular.
6. Fragment de strachină cu marginea îngroşată;
profil unghiular (pl. XIII, 13).
7. Fragment de strachină cu marginea îngroşată
(pl. XIII, 6).
8. Fragment de margine al unui pahar cu marginea
dreaptă şi cu o dungă în relief (pl. XIX, 5).
9. Fragment de vase cu marginea răsfrîntă în
afară orizontal, decorat cu o linie incizată şi cu val
lustruit (pl. XIX, 1).
10. Fragment de vas de culoare neagră, decorat
între două dungi cu un val lustruit (pl. XIV, 5).
11. Fragment de vas de culoare neagră cu marginea
răsfrîntă în afară orizontal (pl. XXII, 19).
12. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în afară,
decorat pe umăr cu o linie incizată (pl. XXII, 18).
13. Fragment de vas de culoare roşie cu decor alveolar,
imitînd tehnica şlefuirii sticlei (pl. XVIII, 6).
14. Fragment de toartă de culoare neagră dintrun
vas cu trei torţi (pl. XXI, 4).
15. Fragment de toartă al unui ulcior de culoare
neagră (pl. XXI, 7).
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
16. Partea de sus a unui ulcior prevăzut cu toartă
din bandă lată şi cu gura treflată (pl. I, 6).
3. Vase făcute la roată, din pastă zgrunţuroasă
1. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în afară,
decorat pe umăr cu două linii incizate (pl. XXI, 6).
2. Fragment de vas cu marginea răsfrîntă în afară,
decorat cu caneluri (pl. VII, 5).
3. Fragment de vas prevăzut cu o ureche ridicată
deasupra marginii vasului (pl. VII, 5).
4. Fund de vas tăiat, de culoare cenuşie; pe fund
e incizat adînc un cerc (pl. XXII, 22).
5. Fragment de vas decorat cu linii în val şi cu
linii orizontale incizate (pl. XIX, 2).
6. Fragment de vas de culoare cenuşie închisă,
cu buza îngroşată, pe umăr cu dungi în relief (pl.
XXII, 21).
7. Fragment de margine al unui vas de tip „Krausengefäss”,
decorat cu o linie în val (pl. XIX, 4).
La o adîncime de 40 de cm a fost descoperită o
bucată de os, ascuţit la un capăt, care a servit drept
lustruitor de vas; osul este plat şi are la mijloc pe
amîndouă feţele cîte o linie incizată. Are o lungime
de 7 cm şi e gros de 0,4 cm (pl. X, 12).
Suprafaţa 5
Dreptunghi de 3 m pe 7 m, orientat E–V, situat
la 3 m de marginea nisipăriei.
Sub humusul vegetal, la o adîncime de 25 cm, a
fost descoperit un mormînt de inhumaţie (m 1, fig.
5). Scheletul mortului era foarte răvăşit; s-au găsit
numai cîteva bucăţi din oasele lungi, o bucată din
bazin, cîteva oase din vertebre şi din craniu. Mortul
fusese aşezat pe spate, orientat E–V, şi în jurul lui
se găseau numeroase fragmente de vase făcute cu
mîna şi la roată. Lîngă bazin, între fragmente de
vase, au fost descoperite următoarele obiecte: jumătatea
unei mărgele de lut şi un ac de bronz încovoiat
(pl. X, 14, 1).
Fragmentele de vase găsite în mormînt sînt următoarele:
1. Fragment de vas făcut cu mîna, din pastă grosolană,
cu marginea răsfrîntă în afară (pl. XIII, 2);
2. Un fragment de vas asemănător (pl. XXIV, 4);
3. Fragment de vas făcut cu mîna, cu marginea
răsfrîntă în afară, sub care e aplicat un brîu alveolar
(pl. XVII, 7);
4. Borcan făcut la roată, din pastă fină, cenuşie,
cu marginea răsfrîntă în afară şi pîntecul bombat
(pl. XXIV, 5);
5. Fragment de strachină făcută la roată, cu marginea
îngroşată şi cu profil unghiular (pl. VI, 16);
6. Fragment de borcan de culoare sură închisă cu
buza îngroşată şi cu profil unghiular (pl. XIII, 16);
173

Zoltán Székely: Lucrări alese
7. Fragment de strachină lucrată la roată, din
pastă zgrunţuroasă, cu marginea răsfrîntă în afară şi
cu profil unghiular (pl. VI, 12; pl. XIV, 3);
8. Fragment de borcan făcut la roată, din pastă
zgrunţuroasă, cu marginea răsfrîntă în afară; decorat
pe umăr cu linii incizate (pl. XVII, 5);
9. Fragment de vas de culoare neagră, decorat cu
linii în val şi linii paralele (pl. XIV, 6);
10. Fragment de margine al unui vas făcut din
pastă zgrunţuroasă, de tip „Krausengefäss”, decorat
pe umăr cu linii în val şi paralele (pl. XX, 5);
11. Fragment de margine al unui vas de tip „Krausengefäss”,
făcut din pastă zgrunţuroasă, de culoare
neagră, decorat pe umăr cu caneluri (pl. VI, 15; pl.
XIII, 8).
Cu prilejul adîncirii casetei, s-a descoperit la
adîncimea de 50-70 cm un mormînt de incineraţie.
Groapa mormîntului a fost de formă ovală, lungă de
1,5 m şi lată de 0,75 m, orientată E–V. Fundul gropii
a fost netezit şi ars (fig. 13).
În mormînt s-au găsit fragmente de vase, cărbune
şi oase calcinate. Oasele calcinate erau aşezate
într-un vas lîngă care se mai afla un prîsnel de lut,
o mărgea de sticlă verzuie şi un ac de os ascuţit la
amîndouă capete (pl. X, 13, 15, 10). Toate acestea au
fost acoperite cu fragmente de vase de culoare roşie
şi cu un fragment de buză de culoare cenuşie.
Vasul, în care erau aşezate oasele şi cărbunii, e o
oală făcută cu mîna, din pastă grosolană, de culoare
brună, cu marginea uşor răsfrîntă în afară, cu pîntec
bombat şi cu fund plat. Din cauza lipsei unei părţi
între pîntec şi fund, înălţimea nu s-a putut măsura.
Aproximativ aceasta este de cca. 25-30 cm. Diametrul
gurii e de 14 cm, iar al fundului 9 cm. Peretele
are o grosime de 1 cm. În jurul fundului sînt împunsături
cu degetele (pl. VI, 10; pl. XV, 2).
Fragmentele de vase de culoare roşie sînt două
bucăţi din pîntecul şi respectiv o bucată din banda
lată ale unui ulcior (pl. XXIII, 6). Ulciorul a fost
făcut la roată, din pastă fină, cenuşie, cu marginea
îngroşată. Pe umăr este o linie incizată care merge
de jur împrejur, sub care se află un decor în plasă
lustruit (pl. VI, 14; pl. XIV, 2).
Mortul a fost ars în groapă şi după ardere osemintele
au fost adunate şi depozitate în oală. Cu această
ocazie, pe interiorul marginii şi la fundul vasului s-a
depozitat un strat de funingine.
33
Numele de Telek („loc de aşezare”) arată că locul a fost numit
după resturile de locuinţe şi de cultură materială descoperite pe
II. Reci-Telek
La est de Sf. Gheorghe, la o distanţă de 10 km,
în valea Rîului Negru, pe malul drept al acestuia, se
află comuna Reci. Terenul, unde e situată comuna,
face parte din bazinul fertil al judeţului Covasna,
numit „Cîmpu Frumos”. Pe malul stîng al rîului
e vestitul „Mestecăniş”, prin care trece un val de
pămînt numit Homárka, a cărui origine încă nu e
clarificată.
La capătul comunei, în direcţia estică, e un platou
ridicat, denumit Telek 33 şi la poalele căruia curge
Rîul Negru. În această parte în prezent rîul face
o cotitură, lăsînd liberă o fîşie lată de 300 m, între
poalele platoului şi albia lui (fig. 4/1). La început rîul
curgea la picioarele platoului, însă cu timpul acesta
şi-a schimbat albia. Terenul e plat, ridicîndu-se spre
nord-vest, şi arat, formînd posesiunea mai multor
ţărani. Loturile de pămînt ale ţăranilor sînt aşezate
în direcţia N-V–S-E. În cursul aratului plugul a
scos la suprafaţă multe fragmente de vase din diferite
epoci.
În urma acestor descoperiri direcţiunea Muzeului
din Sf. Gheorghe a întreprins în anii 1957-1959
unele cercetări în urma cărora au fost descoperite
– pe lîngă alte culturi mai vechi – şi resturi de cultură
de tip Sîntana de Mureş.
În cele ce urmează, descriem numai resturile de
cultură din secolele III-IV e. n., descoperite în cursul
săpăturilor executate în anii 1957-1959.
1. Campania de săpături din anul 1957
Săpătura a fost începută pe ogorul lui Barabás
Anton, care se afla aproximativ la mijlocul platoului.
Acest ogor – o fîşie lată de 12 m – se întinde pînă
la drumul care duce pe creasta platoului pe sub cimitirul
satului, din comună. Pe acest teren au fost
executate 7 şanţuri.
Primul şanţ, lung de 10 m, lat de 2 m şi adînc
de 1 m, a fost tras pe panta platoului, unde acesta se
înclină uşor spre rîu. Sub solul arat, gros de 30 cm,
a fost un strat de cultură de culoare brun-neagră,
gros de 30-50 cm. În şanţ au fost descoperite la o
adîncime de 40 cm resturile unei locuinţe de formă
circulară, cu dimensiunile 2,5 × 2 m, orientată
N-V–S-E (L. 1). Urme de pari n-au fost descoperite,
însă bucăţile de chirpici, cu amprente de nuiele,
arată că pereţii au fost împletiţi cu nuiele şi pe urmă
acoperiţi cu lut. Locuinţa a fost incendiată (fig. 14).
În interiorul locuinţei au fost descoperite multe
fragmente de vase şi alte obiecte. Ceramica găsită
aici se împarte în două grupe: 1. vase făcute cu
acest teren şi sătenii susţin că odinioară pe acest loc a fost satul
Reci.
174

mîna din pastă poroasă; 2. vase cenuşii de tehnică
superioară; vase cenuşii lucrate la roată, din pastă
zgrunţuroasă.
1. Vase făcute cu mîna
Din această grupă fac parte fragmente de vase
lucrate din pastă grosolană cu multe pietricele, de
culoare brună. Marginea lor e răsfrîntă uşor sau mai
mult în afară. Unele au umărul accentuat şi fundul
plat (pl. VII, 8, 12). Fragmentul unui vas, făcut din
pastă mai bună şi arsă la roşu, are buza ascuţită şi e
decorat cu linii paralele în zig-zag.
Tot în această grupă apar şi ceşti şi cupe fără toartă,
cu pereţii oblici şi cu fund plat. Una e decorată
în jurul fundului cu urme de degete şi are o înălţime
de 7 cm (pl. IV, 13). O altă ceaşcă are marginea uşor
răsfrîntă înăuntru şi e fără urme de degete. Are o
înălţime de 7 cm (pl. IV, 10). O cupă cu buza dreaptă,
cu pereţi arcuiţi şi cu fund plat, e făcută din o
pastă mai bună. E înaltă de 7 cm (pl. IV, 12).
2. Vase cenuşii de tehnică superioară
Din această grupă fac parte mai multe străchini.
Un fragment de strachină e de culoare sură închisă,
cu marginea răsfrîntă în afară; sub margine şi pe
umăr e decorat cu linii incizate. În jurul gîtului se
află o linie în val lustruită. Profilul este unghiular
(pl. VII, 13).
Un alt fragment de strachină, cu marginea îngroşată
şi uşor răsfrîntă în afară, are pe gîtul înalt un
decor în plasă lustruit (pl. VII, 17).
Unele fragmente de străchini cu marginea îngroşată
şi uşor răsfrîntă în afară şi cu profil unghiular
sînt prevăzute cu luciu negru (pl. VII, 14).
După fragmentele de funduri prezentate, străchinile
au avut un fund profilat.
Afară de străchini, o toartă din banda plină,
adîncită la mijloc, erau şi ulcioare.
Tot din această grupă mai fac parte şi fragmente
de vase făcute la roată din pastă bună, cu marginea
răsfrîntă în afară, decorate pe umăr cu o singură linie
în val, adînc incizată (pl. VII, 10).
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
3. Vase cenuşii din pastă zgrunţuroasă
Fragmentele de vase din această grupă sînt borcane
de culoare neagră-cenuşie, cu marginea răsfrîntă
în afară, cu gît înalt şi cu pîntecul puţin bombat (pl.
VII, 9).
Afară de acestea, au mai fost găsite fragmente de
vase mari de tip „Krausengefäss”, decorate cu linii în
val şi cu marginea răsfrîntă înăuntru orizontal. Un
astfel de fragment de buză, fără decor de linii în val,
e vopsit cu roşu. Un fragment din mijlocul unui vas
e decorat pe o bandă lată cu linii în val şi cu linii paralele
incizate. Acest decor e executat cu un pieptene
(pl. VII, 16).
Afară de ceramică inventarul locuinţei cuprindea
şi următoarele obiecte:
1. Un obiect de fier cu destinaţia necunoscută,
compus din două părţi legate între ele printr-o articulaţie.
Are o lungime de 33 cm (pl. X, 5).
2. Un obiect de fier, la un capăt prevăzut cu un
cîrlig, care probabil aparţinuse obiectului mai sus
descris (pl. X, 6).
3. Un cuţit de fier cu lama dreaptă, lată de 2 cm
(fig. 3/5).
4. Fragment de vîrf de lance de fier (fig. 3/4).
5. Ac de fier cu capul încîrligat, lung de 4,5 cm
(fig. 3/1).
6. Ac de os ascuţit la amîndouă capetele, lungimea
15 cm (pl. X, 11).
7. O bucată de piatră de gresie, pe partea plată cu
urme de şănţuire, făcute cu un instrument ascuţit
(pl. X, 20).
8. Valva unei forme de turnat pandantive tubulare
decorate cu crestături transversale. E făcută din
piatră de calcar. Dimensiunile: 8 × 5 cm, o margine
este ruptă (pl. X, 26).
9. Disc de lut, făcut din peretele unui vas la roată,
din pastă fină, cenuşie.
În cursul săpăturii fragmentele de vas de tip Sîntana
de Mureş (de categoria „Krausengefäss”) au
fost descoperite în mod răzleţ în stratul superior al
şanţului II-III.
Resturi mai bogate, aparţinînd aşezării culturii
Sîntana de Mureş, au fost descoperite în stratul de
cultură numai în şanţurile IV şi VII.
În şanţul IV, lung de 10 m, lat de 2m (avînd
şi două casete), executat pe direcţia N-V–S-E, sub
pămîntul arat, gros de 30 cm, era un strat de culoare
brun-neagră, gros de 40 cm, care conţinea resturi
ale culturii Sîntana de Mureş. La capătul sud-estic al
şanţului era o groapă adîncă de 1 m şi lată de 1,6 m,
aparţinînd acestei culturi. Din materialul ceramic,
care reprezintă tipurile cunoscute din şanţul I, e de
relevat un fragment de vas făcut din pastă fină, cenuşie,
cu marginea uşor răsfrîntă în afară şi decorat
pe umăr cu decor şlefuit, în tehnica obiectelor de
sticlă (pl. VII, 15).
La capătul nord-vestic al şanţului a fost descoperit
un alt fragment de vas, făcut din pastă fină, cu
luciu negru la suprafaţă şi împodobit cu un decor
şlefuit în formă de ramură de brad (pl. VII, 11).
Iar, la o adîncime de 40 cm, tot în acest şanţ,
împreună cu un os de vită şi cu fragmente de vase
lucrate la roată, a fost descoperit un vîrf de săgeată
de fier, în formă de frunză de salcie şi avînd o prelungire
pentru înmănuşare; lungimea 9 cm (pl. X, 4).
175

Zoltán Székely: Lucrări alese
Tot în şanţul IV, la adîncimea de 90 cm, a fost
descoperit un mormînt de inhumaţie. Mortul era
aşezat pe spate, orientat cu capul la N-V, cu faţa spre
E; de la piept în jos nu s-a păstrat din schelet nimic.
A fost fără inventar.
Pe baza fragmentelor de vase găsite la nivelul
mormîntului, socotim că acest mormînt aparţine
purtătorilor culturii Sîntana de Mureş.
Şanţul VII, lung de 10 m, lat de 2 m şi adînc de
0,80 m, executat în direcţia nord-sud, a prezentat
următoarea stratigrafie: sub pămîntul arat, gros de
30 cm, a fost un strat de cultură de culoare brunneagră,
gros de 40 cm, urmat de pămîntul viu (lut
galben). În stratul de cultură au fost găsite fragmente
de vase făcute la roată, din pastă fină, cenuşie şi de
tip „Krausengefäss”.
2. Campania de săpături din anul 1958
Lucrările de săpătură, întreprinse în anul 1957,
au fost continuate pe lotul de pămînt al lui lui László
Kovács, situat spre nord-est de ogorul lui Antal Barabás.
Au fost executate trei şanţuri dintre care şanţul
IX a avut o lungime de 54 m. În acest şanţ, sub
pămîntul arat, a fost descoperit un strat cenuşiu gros
de 80 cm, amestecat cu fragmente de vase şi bucăţi
de chirpici, aparţinînd culturii Sîntana de Mureş.
Sub acest strat a fost un strat brun închis, gros de
30-70 cm, pe care îl urma solul virgin (lut galben).
Straturile de cultură se subţiau spre marginea pantei.
Stratul de cultură cenuşiu aparţine purtătorilor
culturii Sîntana de Mureş. Iar cel de culoare brună
închisă primei vîrste a fierului şi neoliticul tîrziu.
În stratul de cultură superior al şanţului IX, la
o adîncime de 70 cm, a fost descoperită o vatră circulară,
împreună cu multe fragmente de vase (L. 2).
Marginile vetrei erau făcute din lutuială (fig. 6/4).
Pe vatră şi în jurul ei au fost găsite fragmente de vase
făcute cu mîna şi la roată. Ceramica se împarte în
următoarele grupe:
1. Vase făcute din pastă poroasă.
2. Vase cenuşii de tehnică superioară.
3. Vase din pastă zgrunţuroasă.
Unele bucăţi din marginea unui „Krausengefäss”
au fost prinse în lutuiala vetrei.
Grupa 1
a) Partea de jos a unei ceşti făcute din pastă grosolană
şi decorată în jurul fundului cu urme de degete
(pl. IX, 5).
b) Fragment de vas decorat cu brîu alveolar şi cu
buton (pl. IX, 3).
c) Fragment de margine al unui borcan făcut din
pastă grosolană, de culoare brună. Marginea e răsfrîntă
în afară şi decorată cu crestături (pl. IX, 1).
Din această grupă mai fac parte un fund de vas şi
un fragment de vas cu picior, făcut cu mîna, din pastă
de culoare neagră. Apartenenţa acestuia la cultura
de tip Sîntana de Mureş este îndoielnică.
Grupa 2
a) Borcan făcut din pastă fină, de culoare brunînchisă,
cu marginea uşor răsfrîntă în afară, pîntecul
bombat şi fund profilat. S-a păstrat fragmentar. Are
o înălţime de 15 cm, diametrul fundului fiind de 9
cm (pl. IX, 13).
b) Strachină cu marginea răsfrîntă în afară şi profil
unghiular; fundul profilat. S-a păstrat fragmentar.
Are o înălţime de 8 cm (pl. IX, 9).
c) Fragmente de strachină, cu marginea îngroşată
şi profil unghiular, avînd pe umăr o linie incizată
sau o bandă în relief (pl. IX, 10, 11).
Grupa 3
a) Fragment din marginea unui borcan făcut din
pastă zgrunţuroasă; decorat pe umăr cu caneluri (pl.
IX, 7).
b) Fragmentul unui borcan decorat pe umăr cu
linii paralele incizate (pl. IX, 4).
c) Fragment de vas din pastă zgrunţuroasă, de
culoare cenuşie (pl. IX, 2).
d) Toartă în bandă lată a unui ulcior făcut din
pastă zgrunţuroasă (pl. IX, 6).
e) Fragmentele unui vas mare de tip „Krausengefäss”,
cu linii în val şi cu linii paralele incizate.
Decorul de linii în val se afla pe buza şi pe umărul
vasului care este ars la roşu (pl. IX, 14).
În apropierea vetrei au mai fost descoperite două
fragmente de margini din vase de tip „Krausengefäss”.
Unul e cu marginea lată, decorat numai pe
gît cu linii în val şi paralele incizate (pl. IX, 12), iar
celălalt numai cu linii în val pe marginea mai puţin
lată (pl. IX, 8).
Dintre uneltele de uz casnic au fost descoperite
o bucată de piatră de şlefuit cu secţiune dreptunghiulară
şi un lustruitor de vas făcut din lut (pl. X,
16).
Din bronz au fost găsite numai două obiecte: un
pandantiv şi un vîrf de săgeată. Pandantivul e făcut
dintr-o verigă de sîrmă, răsucită de două ori împrejurul
corpului verigii, şi dintr-un membru turnat.
Diametrul verigii e 1,5 cm, lungimea membrului 2
cm (pl. X, 2). Vîrful de săgeată e turnat numai pe o
parte, ca o placă de bronz, groasă de 0,2 cm şi lungă
de 3,8 cm (pl. X, 3).
La o distanţă de 2 m spre nord-vest de vatră, la
adîncimea de 40 cm, a fost descoperit un pieptene de
os. E format din trei plăci prinse cu nituri de bronz,
lung de 8 cm şi înalt de 6,5 cm. Două din cele trei
176

plăci formînd mînerul, au formă semicirculară şi
cuprind între ele pe o a treia dinţată, executată la fel
în partea ei superioară (pl. X, 17). Plăcile sînt prinse
între ele printr-un şir de patru nituri de bronz, aşezate
orizontal şi două nituri la marginile semicercului.
Pe plăcile exterioare sînt trei linii incizate orizontal,
pe laturile mînerului cîte o scobitură. Dinţii
pieptenelui, care lipsesc în mare parte, sînt subţiri şi
cu vîrfurile ascuţite, lungi de 2 cm; cei de la margine
sînt mai laţi, cu capetele uşor curbate.
Lîngă vatră a fost descoperită o monedă de argint
de la împăratul Constantinus II (Coh 2 , 7, 342, fig.
2/3).
Vatra era de formă ovală, cu diametrul de 100 ×
75 cm şi marginile lutuite. Dimensiunile locuinţei
nu erau delimitate prin urme de pari; din cauza
structurii pămîntului (loess nisipos) urmele de pari
nu s-au păstrat. Suprafaţa acoperită cu cioburi lasă
să se presupună că a avut o formă dreptunghiulară,
cu axul lung orientat N-E–S-V. Dimensiunile aproximative
au fost de 2,5 × 2 m. Bucăţile de chirpici,
cu urme de bîrne secţionate, dovedesc că această locuinţă
a fost construită din lemn, iar pereţii au fost
acoperiţi cu lut.
Pe baza inventarului s-a putut stabili că acest
complex aparţine culturii de tip Sîntana de Mureş:
drept element de datare serveşte moneda lui Constantius
II, din anul 354, ca data post quem.
Afară de acest material au fost găsite în mod răzleţ
la capătul sud-estic al şanţului fragmente de vase
lucrate la roată, din pastă fină, cenuşie, sau arse în
culoare brun-roşie. Dintre acestea este de evidenţiat
prezenţa unui ulcior cu toartă, căruia îi lipseşte toarta
şi partea de sus (pl. I, 7).
3. Campania de săpături din anul 1959
Lucrările au fost continuate tot pe ogorul lui
László Kovács şi Zsigmond Varga. A fost executat
un şanţ lung de 15 m şi lat de 2 m, (Ş. XI), paralel cu
şanţul IX trasat în anul 1958.
În acest şanţ, la o adîncime de 40 cm, a fost descoperită
o vatră circulară cu diametrul de 1,90 m,
în jurul căreia s-au găsit fragmente de vase (L. 3).
Acestea se împart în două grupe:
a) Vase făcute cu mîna şi
b) Vase făcute la roată, din pastă fină, cenuşie.
Materialul ceramic s-a păstrat fragmentar, ce excepţia
cîtorva vase întregi, fiindcă nivelul locuinţei a
fost atins de fierul plugului.
Grupa 1
a) O bucată din fundul unei ceşti făcute din pastă
grosolană, decorată din jurul fundului cu urme
de degete.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
b) Vas din pastă grosolană, de culoare cărămizie,
decorat sub marginea şi la buza gîtului cu brîu alveolar.
Gîtul este înalt, pîntecul bombat şi fundul plat;
dimensiunile: înalt de 0,50 m, diametrul gurii 0,25
m, iar al fundului 0,1 m (pl. III, 6, fig. 7/11). Formă
neobişnuită în cultura Sîntana de Mureş.
Grupa 2
a) Vas borcan făcut la roată, din pastă fină, cenuşie,
cu pîntecul bombat şi fundul profilat. Pe umăr
au fost două torţi din bandă. Una dintre torţi şi partea
de sus a borcanul lipsesc (pl. III, 4, fig. 8/27).
b) Fragment de margine al unei căni cu toartă.
c) Piciorul şi fragment de margine ale unui vas
fructieră, făcute din pastă fină, de culoare cenuşie.
d) Partea de sus a unei strecurători, făcută din
pastă fină, arsă în roşu şi prevăzută cu toartă.
e) Fundul profilat al unei străchini făcute din
pastă fină, de culoare cenuşie.
f) Fragmente de vase de tip „Krausengefäss”, arse
la roşu, decorate cu linii în val şi paralele incizate.
g) Toarta unui ulcior, făcută din pastă fină, cenuşie.
Inventarului mai aparţinea şi un lustruitor de
vas, lucrat grosolan.
Unele din fragmentele de vase se aseamănă cu
cele aparţinînd culturii La Tène dacice, iar restul
cu cultura Sîntana de Mureş. Acest lucru, precum
şi faptul că vatra şi materialul ceramic din jurul ei
au fost găsite în stratul de cultură Sîntana de Mureş,
ne-a determinat să încadrăm acest complex în sec.
IV e. n.
În şanţul XII, în partea lui nord-vestică, au fost
descoperite în mod răzleţ fragmente de vase făcute la
roată şi la o adîncime de 50 cm un cuţit de fier cu lama
curbă. E lung de 10 cm şi lat de 1,6 cm (pl. X, 8).
În şanţul XIII, executat pe ogorul lui Zsigmond
Varga, a fost descoperită la adîncimea de 40 cm o
suprafaţă ovală acoperită cu chirpici ars, cu dimensiunile
2 × 1,5 m (grosime 0,30 m), cu axul lung orientat
N-V–S-E (L. 4). Acest strat de chirpici conţinea
multe fragmente de vase, două greutăţi de plasă, de
formă piramidală, şi multe oase de animale. La 2 m
de acest strat de chirpici, în direcţia N-V, s-a găsit
o groapă adîncă de 1,8 m şi lată de 2 m, în care au
fost descoperite fragmente de vase de tip „Krausengefäss”.
La marginea nord-vestică a gropii, la o adîncime
de 1,1 m, s-a găsit o ceaşcă cu toartă şi o bucată
dintr-un pieptene de os (fig. 3/6).
Materialul ceramic descoperit în complexul de
locuire se împarte în următoarele grupe:
1. Fragmente de vase făcute cu mîna;
2. Fragmente de vase făcute la roată, din pastă
fină sau zgrunţuroasă.
177

Zoltán Székely: Lucrări alese
Grupa 1
a) Ceaşcă cu toartă, făcută cu mîna, din pastă
grosolană, de culoare brună-neagră; e prevăzută cu
o singură toartă. Pereţii ceştii sînt oblici, marginea e
dreaptă, iar fundul plat. Toarta porneşte mai jos de
buză şi se leagă de fund. Ceaşca are o înălţime de 6
cm, diametrul buzei de 11 cm, iar al fundului de 9
cm (pl. IV, 11).
b) Fragment de borcan făcut din pastă grosolană,
de culoare neagră, cu marginea răsfrîntă în afară (pl.
VIII, 5).
c) Fragment din partea de jos a unei ceşti făcute
din pastă grosolană şi decorată în jurul fundului cu
urme de degete (pl. VIII, 1).
d) Fragment dintr-un vas făcut din pastă grosolană,
de culoare brună, decorat cu linii incizate în
formă de ramură de brad (pl. VIII, 10).
Grupa 2
a) Fragment de vas făcut din pastă fină, cenuşie,
cu marginea răsfrîntă în afară, decorat pe gît cu
benzi de linii în val (pl. VIII, 6).
b) Fragment de strachină lucrată din pastă fină,
cenuşie, cu marginea răsfrîntă în afară şi umărul
unghiular (pl. VIII, 3).
c) Fragment de strachină din pastă zgrunţuroasă,
de aceeaşi formă ca precedenta (pl. VIII, 2).
d) Fragment de urnă din pastă zgrunţuroasă, de
culoarea neagră, decorată pe umăr cu o linie în val
(pl. VIII, 4).
e) Fragment de vas făcut din pastă fină, de culoare
brună, cu marginea răsfrîntă înăuntru orizontal
(pl. VIII, 7).
f) Fragmente de căni făcute din pastă fină, de
culoare brun-cărămizie, cu fund profilat şi cu toartă
în bandă.
g) Un fragment de vas cu o bordură şi lustruit
în negru.
h) Fragment de vas de culoare brun-deschisă cu
buza răsfrîntă în afară (pl. VIII, 9).
i) Fragmentele de vase de tip „Krausengefäss” formează
categoria cea mai numeroasă a materialului
ceramic descoperit în locuinţă şi în groapă. Nici un
vas nu s-a păstrat întreg. Vasele sînt de dimensiuni
mari, cu marginea răsfrîntă înăuntru sau în afară,
decorate pe margine şi pe umăr cu linii în val. Sînt
de culoare cenuşie, brună sau arse la roşu. Lăţimea
marginilor variază (pl. VIII, 8). O parte din aceste
vase sînt deformate, fiind arse secundar.
Inventarului locuinţei îi mai aparţin două greutăţi
de plasă, de formă piramidală, perforate orizontal,
şi o bucată din corpul dinţat al unui pieptene
de os, care este străpuns cu un nit de bronz. Acesta
face parte dintr-un pieptene alcătuit din trei plăci
(fig. 3/6).
Pe baza materialului descoperit, complexul de locuinţă
şi groapă se încadrează în cultura de tip Sîntana
de Mureş.
III. Bezid-Lóc (jud. Mureş)
La est de Sîngeorgiu de Pădure, la o distanţă de 4
km, în hotarul comunei Bezid este o vale adîncă prin
care trece pîrîul Lóc care împreună cu pîrîul Küsmöd
se varsă în Tîrnava-Mică. Este o vale secundară a Tîrnavei,
prin care trecea drumul roman spre castrul de
la Sărăţeni, pe malul înalt al pîrîului se află resturi de
cultură materială din diferite epoci. După tradiţie,
în această vale exista un sat, numit Lóc-falva, pe care
locuitorii l-au părăsit. 34 Astfel de denumiri, ca „Vîrful
Bisericii” (Templomhegyese, numele unei movile
din vale) şi „Locul Satului” (Faluhelye), arată că pe
acest loc a fost odată o aşezare. În prezent pe malul
drept al pîrîului se află cîteva case răsfirate, construite
cel mult acum 20-30 de ani (fig. 4/5).
În anul 1958, între 9-11 septembrie, Muzeul din
Sf. Gheorghe, în colaborare cu Muzeul din Sîngeorgiu
de Pădure, a făcut sondaje pe malul drept al
pîrîului. Cu un şanţ lung de 11,5 m şi lat de 2 m a
fost secţionat ogorul lui Ferenc Ráduly, paralel cu
malul pîrîului. Ogorul se află în apropierea casei locuitorului
amintit (fig. 1, 5).
La o adîncime de 40 cm a fost descoperit un complex
de locuinţă, ale cărui limite au fost determinate
de umplutura brună a locuinţei. Forma ei era dreptunghiulară,
cu axul lung orientat N-E–S-V şi dimensiunile
3 × 2 m. Urme de pari n-au fost constatate. La
mijloc, în partea sud-estică a locuinţei, s-a găsit o vatră
circulară cu diametrul de 70 cm, făcută cu lutuială
şi cu lespezi de piatră. Lîngă vatră s-au găsit vase, oase
de animale şi alte obiecte de uz casnic. În acel nivel, la
o distanţă de 40 cm de latura vestică a locuinţei, a fost
descoperit un pieptene de os (fig. 16).
Descrierea inventarului locuinţei
Ceramica
1. O cană cu două toarte, făcută la roată, din
pastă fină, cenuşie, cu marginea îngroşată. Corpul
e bombat. Toartele sînt făcute din bandă lată, iar
fundul e profilat. Are o înălţime de 30 cm, o parte
din margine şi din toartă lipsesc (pl. IV, 1).
2. Borcan făcut la roată, din pastă fină, de culoare
cenuşie, cu marginea răsfrîntă în afară, pîntecul
bombat şi fundul profilat. Înălţimea e de 9,6 cm (pl.
IV, 5).
34
B. Orbán, A Székelyföld leírása, I, 1868, 150.
178

3. Strachină de tehnică superioară, din pastă fină,
de culoare cenuşie, cu marginea răsfrîntă în afară,
umărul arcuit şi fundul profilat. Are o înălţime de
11,2 cm (pl. IV, 2).
4. Strachină din pastă cenuşie, cu marginea răsfrîntă
uşor în afară, umărul unghiular şi fundul profilat.
Are o înălţime de 7,2 cm (pl. IV, 3).
5. Strachină din pastă fină, de culoare cenuşieînchisă,
cu marginea răsfrîntă înăuntru, umărul în
unghi ascuţit şi fundul profilat. Suprafaţa vasului e
lustruită. Are o înălţime de 4 cm (pl. IV, 4).
Străchinile sînt păstrate fragmentar.
6. Fragment de margine al unui vas, făcut din
pastă zgrunţuroasă. Marginea e îngroşată şi răsfrîntă
uşor în afară şi scobită la interior. Pe gît, sub margine,
e o şănţuire care merge de jur împrejur (pl. IV).
7. Fragment de margine al unui vas făcut din
pastă zgrunţuroasă, cu marginea îngroşată şi răsfrîntă
în afară. Pe umăr sînt linii paralele incizate. Fragmentul
e deformat prin ardere secundară (pl. IV, 8).
8. Fragment de strachină, din pastă bună, cărămizie,
cu marginea îngroşată şi umărul unghiular,
decorat cu decor imitînd şlefuirea sticlei (pl. IV, 6).
9. Fragment dintr-un vas de tip „Krausengefäss”,
făcut din pastă bună, cenuşie, şi decorat cu linii paralele
şi în val (pl. IV, 9).
10. Un fragment de margine făcut la roată, din
pastă fină, cenuşie, provenind de la o fructieră de tip
dacic (pl. XXIII, 3).
Afară de aceste materiale, au mai fost găsite fragmente
de vase făcute cu mîna, din pastă grosolană,
decorate cu alveole pe buză sau cu brîu alveolar pe
gît. Acestea, ca şi fragmentul de fructieră, sînt neobişnuite
într-un mediu de tip Sîntana de Mureş şi au
mai mult un aspect de bronz tîrziu şi La Tène dacic.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
Alte obiecte
1. Prîsnel de lut, făcut în formă de disc plat.
2. Piatră de ascuţit cu secţiune dreptunghiulară,
lungă de 14 cm şi groasă de 2,5 cm (pl. X, 21).
3. O bucată de piatră de ascuţit, cu secţiune rotundă,
perforată, la capăt se află o linie incizată. Are
o lungime de 5,7 cm şi este groasă de 1,2 cm (pl. X,
22).
4. Pieptene de os, format din trei plăci prinse cu
nituri de bronz; e lung de 9 cm şi înalt de 6 cm.
Partea de sus a celor trei plăci e de formă semicirculară
şi formează mînerul, placa din mijloc alcătuieşte
pieptenele propriu-zis, cu partea sa dinţată. Niturile,
cu care sînt prinse plăcile între ele, sînt aşezate în
două serii orizontale. Una, compusă din cinci nituri,
fixează placa dinţată cu cele două plăci exterioare,
iar cealaltă, cuprinzînd numai două nituri, prinde
marginea semicirculară a mînerului. Plăcile mînerului
prezintă pe laturi cîte o mică scobitură. Placa
exterioară a mînerului e decorată cu zig-zaguri
între linii paralele, formate din puncte incizate. Un
decor asemănător se află şi pe partea superioară a
mînerului. Dinţii pieptenului, cu excepţia celor doi
marginali, laţi de 0,5 cm şi uşor oblici în afară, nu
sînt păstraţi. Niturile de bronz au dat o culoare verde
pieptenului (pl. X, 18).
Săpăturile de la Lóc au fost continuate şi în anii
1959-1960. În campania de săpături din anul 1960,
în continuarea şanţului executat în anul 1958, unde
a fost descoperită locuinţa (S. IX), malul pîrîului a
fost sondat pînă la cotitura lui. În şanţ, pe mal, la o
distanţă de 31 m de la locuinţa mai sus descrisă, la o
adîncime de 0,50 m, au fost găsite resturile unui alt
complex de locuinţă (L. II, fig. 17).
Forma locuinţei e dreptunghiulară, cu axul lung
N–S şi dimensiunile 5 × 3,5 m. În partea nordică a
locuinţei a fost o grindă arsă, aşezată în direcţia E–
V, iar în apropierea capătului grindei o urmă de par,
groasă de 9 cm şi adîncă de 20 cm. Parul a fost înfipt
drept şi a avut capăt rotunjit. La adîncime de 20-60
cm, în partea sudică şi în colţul nordic al locuinţei,
au fost descoperite lespezi de piatră. La desfacere
s-a dovedit că în colţul nordic al locuinţei a fost un
pietrar. Dimensiunile: 70 × 60 cm. Dimensiunile
lespezilor de piatră, din care a fost format pietrarul,
pornind de la latura vestică: 70 × 50 × 7, 45 × 37 ×
6 şi 60 × 40 × 10 cm. Latura sudică a fost deschisă
(fig. 17).
Inventarul locuinţei a fost format din fragmente
de ceramică, un prîsnel de lut bitronconic, un cuţit
de fier şi o unealtă de fier, cu destinaţia necunoscută.
Materialul ceramic a constat din fragmente de
vase făcute cu mîna, din pasta poroasă, şi făcute la
roată, din pastă fină, cenuşie, cu fund şi la margine
profilate. Dintre acestea un fragment de ceaşcă, cu
fund şi cu margine profilată, pe umăr a fost decorat
cu decor imitînd şlefuirea sticlei (pl. XXIII, 2).
Pe baza materialului descoperit în complexele de
locuinţă (vasele cu tehnică superioară, pieptenele de
os), ne socotim îndreptăţiţi să încadrăm tot complexul
în sec. IV e. n.
IV. Sărăţeni
În cursul anului 1955, cu ocazia săpăturii efectuate
pe teritoriul castrului roman de la Sărăţeni, au
fost descoperite în interiorul unui edificiu dreptunghiular
morminte de incineraţie cu vase.
Mormîntul nr. 1. Lîngă peretele vestic al clădirii,
spre colţul nord-vest, la o adîncime de 40 cm de
179

Zoltán Székely: Lucrări alese
la suprafaţă, au fost găsite pe lespezi de piatră vase,
oase calcinate şi cărbune. Mormîntul a fost acoperit
cu cărămizi romane. Vasele găsite în mormînt sînt
următoarele:
1. Oala făcută la roată, din pasta de culoare brunroşie,
arsă bine. Marginea e răsfrîntă în afară orizontal:
pe buză sînt două linii incizate care merg de jur
împrejur. Pe umăr se află alte două linii incizate, mai
jos una singură, iar pe pîntecul bombat încă două
care merg de jur împrejur. În cele două benzi, formate
de linii, se află cîte o linie în val incizată. Fundul
e plat. Dimensiunile: înălţimea 23,5 cm, diametrul
gurii 23 cm, al fundului 7 cm (pl. III, 2).
2. Oala făcută la roată, din pastă fină, cenuşie.
Marginea lată de 1,7 cm, răsfrîntă în afară orizontal,
pe umăr e o bordură care merge de jur împrejur,
pîntecul e bombat, fundul profilat. Dimensiunile:
înălţimea: 18 cm, diametrul gurii 17 cm, al fundului
8 cm (pl. III, 1).
3. Urna făcută la roată, din pasta zgrunţuroasă,
cu multe pietricele, de culoare brună-neagră. Marginea
e profilată. Sub margine, pe umăr, sînt două linii
incizate care merg de jur împrejur. Corpul vasului e
zvelt, fundul e plat. Dimensiunile: înălţimea 18 cm,
diametrul gurii 13,5 cm (pl. III, 7).
4. Urna făcută cu mina, din pastă cu pietricele,
de culoare brun-neagră. Marginea e răsfrîntă puţin
în afară, pîntecul uşor bombat, fundul plat. Dimensiunile:
înălţimea 17,5 cm, diametrul gurii 17,5 cm,
al fundului 9 cm (pl. III, 5).
Alte obiecte nu au fost găsite în mormînt.
Mormîntul nr. 2. În colţul sud-estic al clădirii a
fost găsit, la o adîncime de 50 cm, un alt mormînt
de incineraţie, care conţinea două vase.
Descrierea vaselor
Urna făcută la roată, din pastă fină, cenuşie.
Marginea e trasă în sus şi are interiorul şănţuit. Sub
margine e o linie incizată care merge de jur împrejur.
Corpul vasului e marcat la mijlocul pîntecului de
o bordură accentuată. Fundul e profilat. Dimensiunile:
înălţimea 16 cm, diametrul gurii 10 cm, al
fundului 5,5 cm (pl. III, 8).
Vas făcut la roată, din pastă bună, de culoare
neagră. Marginea este puţin răsfrîntă în afară şi
prevăzută cu două torţi în bandă, dintre care una
lipseşte. Pe umăr e o canelură. Pîntecul e bombat,
iar fundul profilat. Vasul s-a păstrat fragmentar.
Înălţimea: 16,5 cm (pl. III, 3).
35
I. Kovács, op. cit., 274, fig. 29.
36
Ibidem, 275, fig. 30/1.
37
Ibidem, 292, fig. 54.
38
Ibidem, 269, fig. 22.
Din mormîntul nr. 1, vasul cu linii ondulate
arată o prelucrare de tradiţie provincială romană.
Acest tip de vas e cunoscut din materialul ceramic al
castrelor romane din Dacia.
Tipul de vas, cu marginea răsfrîntă în afară orizontal
şi cu pîntecul aproape bitronconic, e cunoscut
din mormîntul nr. 26 al cimitirului de la Sîntana de
Mureş. 35 Spre fund peretele vasului nostru nu formează
un unghi aşa de ascuţit ca cel de la Sîntana
de Mureş, însă forma sa nu lasă nici o îndoială, că el
aparţine sferei de cultură din sec. IV e. n.
Vasul, făcut din pastă zgrunţuroasă, e cunoscut
din materialul cimitirului de la Sîntana de Mureş. 36
Vasul al patrulea e singurul vas care e făcut cu
mîna. După pastă, ardere şi formă acest vas, prezintă
analogii cu vasele făcute cu mîna, cunoscute din
cimitirul de la Sîntana de Mureş. 37
Vasul din pastă fină, cenuşie, cu marginea ridicată
în sus, e cunoscut din mormîntul nr. 22 al cimitirului
de la Sîntana de Mureş. 38 Acest tip de vas
e după Párducz un tip caracteristic în sec. IV-V e. n.
în cîmpia ungară. 39
Vasul celălalt, păstrat fragmentar, a avut probabil
două torţi. Acest tip e cunoscut în materialul cimitirelor
din sec. IV e. n. de pe teritoriul Transilvaniei.
Pare că are analogii cu vasul cu două torţi, de la Kövegy
40 din Ungaria, datînd din sec. IV e. n.
De pe teritoriul Transilvaniei nu sînt cunoscute
morminte de incineraţie din sec. IV e. n., aparţinînd
culturii Sîntana de Mureş, cu excepţia celui de la
Lechinţa. Pe baza materialului ceramic socotim că
mormintele de la Sărăţeni trebuie încadrate în epoca
prefeudală, în sec. IV, eventual începutul sec. V e. n.
V. Medişorul Mare (jud. Harghita)
În anul 1958, pe locul numit Borsóföld, pe un
bot de deal, între pîraiele Forrásárka şi Karpataka,
au fost descoperite resturile unei aşezări atribuite, pe
baza materialului scos la iveală, populaţiei dacice. Pe
teritoriul acestei aşezări au fost găsite cele trei monede
din sec. IV e. n., amintite în această lucrare în
capitolul I. Acest fapt arată că aşezarea aparţine tot
secolului IV e. n. 41
VI. Petrilaca de Mureş (jud. Mureş)
În hotarul comunei, la locul numit Csortos, cu
ocazia unui sondaj făcut în anul 1957, a fost dezvelită
o platformă de formă ovală, făcută din pietre de
39
M. Párducz, în ActaArch, XI, 1959, 336, fig. 2/1.
40
Ibidem, pl. XXV, fig. 7.
41
Z. Székely, Raport preliminar despre săpăturile executate de Muzeul
din Sf. Gheorghe în anul 1958, MCA, VII, 1961, 186-187.
180

îu, pe care se află inventarul unui mormînt de incideraţie,
cu vase. Materialul ceramic era, în parte, de
tip roman provincial, iar în rest reprezentat de vase
făcute cu mina, de tip Sîntana de Mureş. 42
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
pe baza ritului şi a inventarului mormîntul se poate
data în sec. IV e. n.
VIII. Pădureni (jud. Covasna)
VII. Cernat (jud. Covasna)
În vara anului 1961, cu ocazia săpăturilor executate
pe locul numit „Grădina lui Mihács”, în
stratul aşezării de cultură Cucuteni–Ariuşd, la o
adîncime de 25 cm, a fost descoperit un mormînt
de înhumare.
Mortul, fără coşciug, era aşezat pe spate, cu mîinile
întinse pe lîngă corp. Orientarea: N-N-E 20º
– S-S-V 200º, cu capul spre N-E şi cu picioarele spre
S-V. Scheletul a fost acoperit cu fragmente de ceramică
de cultură Ariuşd, la bazin şi în apropierea
genunchiului drept a fost aşezată cîte o lespede de
piatră.
Scheletul s-a păstrat în stare răvăşită. La ridicarea
lui, pe partea stîngă, lîngă bazin, a fost descoperit un
fund de vas, care acoperea a fibulă de fier şi o perlă
de sticlă verzuie. În partea dreaptă a scheletului, tot
în apropierea bazinului, era un cuţit de fier. Mortul
era matur, între anii 25-40; din cauza stării răvăşite
a scheletului nu s-a putut determina sexul.
Descrierea inventarului
1. Jumătatea unui fund de vas, făcut cu mînă,
din pastă grosolană cu multe pietricele, e bine ars,
(fig. 18, 7).
2. Fibula de fier de tip „cu piciorul întors pe dedesupt”,
e lung de 5 cm; acul îi lipseşte. Fibula s-a
păstrat destul de slabă (fig. 18, 3, 30).
3. Cuţit de fier. E lung de 11 cm, cu un singur
tăiş, rectiliniar, cu spinarea uşor curbată, cu vîrful
ascuţit şi cu o prelungire triunghiulară pentru mîner
(fig. 18/2).
4. Perla de sticlă. Are o formă bitronconică, plată
la extremităţile gurii, e de culoare verzuie, înaltă de
1,4 cm şi cu diametrul de 2,4 cm (fig. 18, 4).
Din fragmentul de fund de vas se poate deduce
forma vasului. Se pare că a fost un borcan cu corp
puţin zvelt, vas cu formă obişnuită la populaţia autohtonă
dacică. Fibula de fier aparţine grupei fibulelor
cu piciorul întors dedesubt şi este caracteristică
secolelor III-IV e. n.
Cuţitul, precum şi perla de sticlă, sînt obiecte
obişnuite în inventarul mormintelor din sec. IV e.
n. Orientarea mortului este, în general, orientarea
obişnuită în ritul de înmormîntare a purtătorilor
culturii Cerneahov–Sîntana de Mureş. Prin urmare,
42
Ibidem, Cercetări arheologice efectuate în Regiunea Autonomă
Maghiară, MCA, VI, 1959, 180-191.
43
I. Ioniţă, Cultura Sîntana de Mureş–Cerneahov pe teritoriul
Pe teritoriul satului, cu ocazia construirii drumului,
au fost distruse morminte de incineraţie. Din
inventarul lor au fost salvate fragmente de vase şi un
vîrf de lance de fier, toate arse secundar. O strachină
a fost reconstituită din fragmente. E făcută la roată,
din pastă fină, de culoare cenuşie. Vîrful de lance
are un tub de înmănuşare, iar lama este în formă de
frunză şi ulterior încovoiată (fig. 13, 5-6).
[D.] Locuinţele
Pentru a prezenta tipurile de locuinţă ale purtătorilor
culturii Sîntana de Mureş, avem la dispoziţie
complexele descoperite la Sf. Gheorghe-Eprestető, la
Reci-Telek şi la Bezid-Lóc. Complexele de locuinţe
deja descoperite nu sînt atît de numeroase încît să se
poată considera că problema lor e definitiv rezolvată,
totuşi credem că cunoştinţele noastre sînt suficiente
ca să putem prezenta tipul de locuinţă folosit în
această epocă. La Sf. Gheorghe-Eprestető aşezarea
este distrusă, la Reci-Telek şi la Bezid-Lóc numai o
parte a terenului e săpat. Viitoarele ceercetări vor
completa acceastă descriere, însă credem că, în fond,
nu o vor schimba mult. 43
Locuinţele au fost făcute la suprafaţă, fiind în general
de formă dreptunghiulară. Întinderea lor la Sf.
Gheorghe-Eprestető a fost delimitată de pari. Fiecare
locuinţă a avut un schelet de pari şi pereţi de nuiele, lipite
cu argilă, iar acoperişul din paie. La Bezid şi la Reci
n-au fost observate urme de pari. Vatra era făcută din
lespezi de piatră sau fără piatră şi era aşezată aproape la
mijloc. La Bezid-Lóc vetrele se află şi în colţ. În această
aşezare, în amîndouă locuinţe, vetrele sînt „pietrare”,
vetre formate din lespezi de piatră. Faptul arată că această
formă de vatră a existat în sec. IV e. n. la purtătorii
culturii Sîntana de Mureş. Credem că e vorba de o
tradiţie locală, de la începutul primei vîrste a erei fierului.
Acest lucru s-a dovedit prin faptul că la Peteni
(jud. Covasna) a fost găsit, în campania de săpături din
anul 1960, efectuate de Muzeul din Sf. Gheorghe, un
pietrar aparţinînd culturii Noua. La Sf. Gheorghe-Eprestető
podeaua locuinţelor era formată dintr-un strat
de prundiş, aşezat în pămîntul adîncit, iar vatra, construită
dintr-un strat de lut ars, de formă ovală, a fost
aşezată lîngă perete. La Bezid forma locuinţei era tot
dreptunghiulară, la Reci, era şi rotundă.
României, ArhMold, IV, 1966, 193-200. Conform rezultatului
noilor cercetări, se întîlnesc şi locuinţe adîncite în sol.
181

Zoltán Székely: Lucrări alese
În apropierea locuinţelor au fost observate gropi
care conţineau fragmente de vase şi alte obiecte de
uz casnic. Gropile se aflau lîngă case sau la o distanţă
oarecare de ele.
Aşezările fiind situate pe terasele rîurilor, pe teren
deschis, nu corespundeau unei situaţii defensive.
Se vede că traiul populaţiei nu a necesitat întărirea
aşezărilor şi lipsa fortificaţiei şi a armelor arată că locuitorii,
în această epocă, duceau o viaţă sedentară,
relativ paşnică.
[E.] Ritul de înmormîntare
Ritul obişnuit de înmormîntare este inhumaţia
fără sicriu, cu orientarea diferită a scheletelor, dar
în general cu faţa spre sud. În privinţa felului de înmormîntare,
observaţiile făcute de Kovács, care a
săpat două cimitire, sînt juste, argumentate şi prin
descoperirea altor cimitire săpate recent la Spanţov
şi la Izvoare. Noutăţi referitoare la înmormîntare
nu putem aduce, fiindcă am găsit numai morminte
răzleţe. De aceea apelăm doar la cele constatate de
Kovács. 44
La Sf. Gheorghe-Eprestető şi la Sărăţeni au fost
descoperite şi morminte de incineraţie cu vase, care
după inventar aparţin secolului IV e. n.
La Sf. Gheorghe-Eprestető mortul a fost ars pe
loc, iar rămăşiţele au fost adunate şi aşezate, împreună
cu ofrandele, în mormînt. Afară de un vas făcut
cu mîna printre fragmentele căruia au fost găsite
oase şi cărbune, celelalte obiecte din inventarul mormîntului
nu au avut nici o urmă de ardere secundară.
Prezenţa acului de os şi a fragmentelor de vase
de culoare roşie determină încadrarea mormîntului
mai mult spre sec. II-III. Fragmentul de vas cu decor
în plasă, lustruit, cu care era acoperit, perla de sticlă
verzuie şi prîsnelul de lut îngăduie însă o încadrare
mai recentă.
Incineraţia cu cadavrul ars pe loc, cu groapa în
formă ovală şi cu fundul ars, arată un rit practicat în
timpul imperiului roman, în sec. II-III, 45 întîlnit şi
în Pannonia. 46
Faptul, că un mormînt de inhumaţie a fost descoperit
peste acest mormînt, arată că mormîntul de
incineraţie a fost mai vechi. Prin urmare, se poate
accepta ideea că mormîntul de incineraţie aparţine
unui alt element etnic decît acela care a practicat
inhumaţia. În acest caz se poate lua în considerare
elementul local care şi în timpul dominaţie romane
şi-a păstrat acest rit vechi tradiţional. La Sărăţeni, în
44
I. Kovács, în Dolg, III, 1912, 253-257.
45
Z. Székely, în Almanah 1949-1954, Muzeul Regional Sf. Gheorghe,
1955, 3-9, 40.
46
A. Kiss, în ArchÉrt, LXXXIV, 1957, 50-52.
interiorul unei clădiri, au fost găsite încă două morminte
de incineraţie, cu vase aşezate pe lespezi de piatră
şi acoperite cu ţigle romane. Inventarul ceramic,
vase de tip Sîntana de Mureş, ne obligă să aşezăm
cronologic mormintele în epoca de după încetarea
stăpînirii romane. Prezenţa în mormîntul nr. 1 a
unui vas de factură romană şi a unui alt vas, făcut
cu mîna, arată că tradiţia locală şi cea romană încă
s-au mai păstrat. Prin urmare şi ritul şi o parte din
inventar ne îndeamnă să atribuim aceste morminte
unei populaţii care şi-a păstrat vechea tradiţie locală.
Pe baza vasului cu marginea dreaptă, din mormîntul
nr. 2, putem să încadrăm aceste morminte în a doua
jumătate a secolului IV e. n.
Mormîntul de incineraţie de la Petrilaca de Mureş
ilustrează o tradiţie locală şi romană, credem însă
că, cronologic, se poate data mai degrabă spre sfîrşitul
secolului III sau spre începutul secolului IV.
În concluzie se poate constata că mormintele plane
de inhumaţie aparţin unei populaţii germanice,
probabil goţilor, iar cele de incineraţie, populaţiei
autohtone. La Spamţov, după mărturia inventarului,
a fost găsită o ceaşcă dacică într-un mormînt,
s-a văzut că elementul local, în unele părţi ale R. S.
România, a practicat şi inhumaţia. 47
Mormintele de incineraţie de la Pădureni aparţin
probabil purtătorilor culturii Pşevork şi trebuie să
rectificăm constatarea lui Gh. Diaconu că taifalii nu
s-au aşezat pe teritoriul Transilvaniei. 48
[F.] Analiza tipologică a culturii
materiale descoperite în aşezări
Săpăturile executate în aşezările de la Sf. Gheorghe-Eprestető,
de la Reci-Telek şi la Bezid-Lóc au
furnizat un bogat material ceramic şi cîteva unelte
de producţie. Acestea, precum şi materialul provenit
din descoperiri întîmplătoare, prezintă aspectul culturii
cunoscute sub denumirea de Sîntana de Mureş.
În cele ce urmează, încercăm să stabilim provenienţa
diferitelor tipuri ale resturilor de cultură materială,
în limitele posibilităţilor, şi apoi încadrarea lor cronologică,
urmînd să tragem concluzii de ordin istoric
şi etnic.
Ceramica
a) Vasele făcute cu mîna, din pastă poroasă
Tipul 1 (fig. 7/1). Oale cu marginea răsfrîntă, mai
mult sau mai puţin, în afară. Buza, la unele, este decorată
cu crestături verticale (la Sf. Gheorghe-Epreste-
47
B. Mitrea – C. Preda, Necropole în secolul al IV-lea e. n. în
Muntenia (Biblioteca de Arheologie, X), 1966, 22, 162, fig. 19/2.
48
Gh. Diaconu, Tîrguşor, 1965, 117.
182

tő) sau sub margine, pe gît, e aplicat un brîu alveolar
(la Sf. Gheorghe-Eprestető). Pe umăr sînt aşezaţi patru
butoni cu vîrf ascuţit, pîntecul oalelor e puţin bombat,
iar fundul e plat. Oalele acestea sunt, fără îndoială, de
tradiţie dacică, fiind cunoscute din diferite aşezări ale
populaţiei dacice de pe teritoriul judeţului Covasna. 49
Tipul 2 (fig. 7/2, 8, 31). Oale cu marginea răsfrîntă
puţin în afară, cu corpul mai mult sau mai puţin
zvelt şi cu fund plat; sînt fără decor (Comolău, Sf.
Gheorghe-Eprestető) sau decorate pe umăr cu linii
incizate, în jurul fundului cu împunsături de degete,
(Sf. Gheorghe-Eprestető).
Acest tip de vase este tot de tradiţie dacică, 50 cunoscut
de asemenea şi din inventarul mormintelor
de la Sîntana de Mureş şi Tîrgu Mureş. 51
Tipul 3 (fig. 7/3–6, 8). Vas mic cu pereţi oblici,
cu fund plat, decorat în jurul fundului cu împunsături
de degete (Sf. Gheorghe-Eprestető, Reci-Telek şi
Comolău). Unele sînt fără decor de împunsături, cu
un soclu sau cu fundul perforat la mijloc (Sf. Gheorghe-Eprestető,
Reci-Telek).
Acest tip de vas, derivat din ceaşca caracteristică
pentru cultura materială a populaţiei dacice, este un
tip conducător în ceramica aşezărilor din sec. IV e.
n. din regiunea noastră.
Tipul 4 (fig. 7/7). Ceaşca cu toartă, cu pereţii
oblici şi cu fund plat. Toarta porneşte de sub buza
ceştii şi se leagă de fund. Acest tip de vas e de tradiţie
locală dacică, a cărui formă s-a păstrat, puţin schimbată
şi în sec. IV e. n. E mai scundă, deschiderea
gurii şi fundul sînt mai late. Deocamdată e cunoscut
numai un singur exemplar – cel de la Reci-Telek.
Tipul 5 (fig. 8/32). Vas mic cu pereţii aproape
drepţi, cu buza puţin răsfrîntă în afară, cu fund în
soclu şi prevăzut cu o mică toartă, care porneşte de
la buza vasului, terminîndu-se pe umăr. Credem că
acest vas a avut ca prototip ceaşca dacică cu toartă şi
reprezintă un tip degenerat al acestuia.
Tipul 6 (fig. 7/11). Vas mare de provizie, de culoare
brună, cu marginea dreaptă, cu gît cilindric,
decorat cu brîu alveolar, pîntecul e bombat şi fundul
e plat. Un singur exemplar a fost găsit la Reci, însă
fragmente de acest tip de vas au fost găsite şi în alte
aşezări din sec. II-III-IV e. n.
Forma vasului arată o tradiţie locală, avîndu-şi
49
K. Horedt, Aşezarea de la Sf. Gheorghe-Bedeháza, MCA, II,
1950, fig. 12/5.
50
Ibidem, fig. 12/12.
51
I. Kovács, în Dolg, III, 1912, 299, fig. 63.
52
K. Horedt, op. cit., fig. 12/4, 8.
53
I. Kovács, op. cit., fig. 53/4, 63.
54
Ibidem, 332.
55
V. Pârvan, Getica, 1926, fig. 439.
56
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 123.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
originea în Hallstattul transilvănean şi păstrîndu-se
şi în La Tène-ul dacic. Acest tip de vas, ca şi multe
altele, s-a păstrat într-o formă mai evoluată şi în epoca
prefeudală.
Vasele făcute cu mîna, din pastă poroasă, cu brîu
alveolar şi cu linii incizate, 52 sînt din La Tène-ul dacic.
Vasul cel mai caracteristic, ceaşca cu toartă a evoluat,
pe lîngă forma zveltă cu toarta terminată la umăr şi
la buză, spre o formă nouă, un vas mai scund, fără
toartă, decorat în jurul fundului cu împunsături de
degete. Acest tip de vas e foarte frecvent şi a fost găsit
aproape în toate complexele de locuinţe ale aşezărilor
de la Sf. Gheorghe-Eprestető şi Reci-Telek.
Vasele făcute cu mîna, afară de ceaşcă cu şi fără
toarte, sînt cunoscute şi din cimitirul de la Sîntana
de Mureş. 53 În acest cimitir procentajul acestor vase
faţă de celelalte, făcute la roată, este de 10%. 54
Acest număr se schimbă, în aşezări, la 30% în
raport cu numărul vaselor făcute la roată.
b) Vasele de tehnică superioară
Tipul 1 (fig. 7/10). Ulcior cu toartă, cu corp bicontronic,
decorat cu caneluri şi cu fund profilat.
Acest tip este cunoscut deocamdată numai de la
Tîrgu Secuiesc. Pârvan l-a încadrat în epoca I-a La
Tène, 55 iar Roşca l-a atribuit goţilor. 56 Ulciorul este
un tip caracteristic al culturii Cerneahov şi prezintă
analogii cu ulciorul nr. 6 din tezaurul de la Sînnicolau
Mare. 57 Prototipul lui pare că a fost ulciorul făcut
din metal.
Tipul 2 (fig. 7/12). Ulcior cu gura treflată, prevăzut
cu o singură toartă. Nu s-a păstrat nici un
exemplar întreg, însă e probabil că fundul a fost
profilat. Acest tip de ulcior este de tradiţie romană,
cunoscut din provinciile imperiului roman. 58
Tipul 3 (fig. 7/16). Cană cu două toarte, cu marginea
îngroşată, cu pîntec bombat şi cu fund profilat.
Acest tip, făcut din pastă fină, cenuşie sau cu un lustru
negru, este cunoscut din aşezările de la Sf. Gheorghe-
Eprestető şi Bezid-Lóc. Prototipul acestei forme de
vas îl găsim în ceramica provincială romană. 59
Această formă de vas îşi are analogii în vasele
cinerare descoperite în cimitirul de la Poieneşti 60 şi
arată o legătură neîndoielnică cu materialul ceramic
al populaţiei dacice.
57
J. Hampel, A régibb középkor emlékei Magyarhonban, I, 1894,
pl. 173.
58
Das Kastell Zugmantel (Der obergermanisch-raetische Limes des
Römerreiches, 8), 1909, fig. 37; E. Bónis, Die kaiserzeitliche Keramik
von Pannonien (DissPann, ser. II, nr. 20), pl. 29, 10-16;
K. Sz, Póczy, Die Töpferwerkstätten von Aquincum, ActaArch,
1956, fasc. 1. pl. 6, 13-15.
59
E. Bónis, op. cit., pl. 31, 1.
60
R. Vulpe, Săpăturile de la Poieneşti, MCA, I, 1953, 449, fig.
357, 2.
183

Zoltán Székely: Lucrări alese
Tipul 4 (fig. 8/27, 29). Vas-borcan prevăzut cu
două toarţe, este cunoscut din aşezarea de la Reci
şi din mormîntul de incineraţie cu vase din castrul
roman de la Sărăţeni. Amîndouă variantele acestui
tip sînt de tradiţie romană, 61 dar se află şi la populaţia
dacică. 62
Tipul 5 (fig. 8/19). Castron larg cu trei toarţe şi
cu buza lată. Acest tip e cunoscut fragmentar din
aşezările de la Sf. Gheorghe-Eprestető şi de la Comolău.
Vulpe consideră că îşi are prototipul în cultura
locală. 63 Acest tip este caracteristic pentru epoca
imperială romană 64 şi e cunoscut şi din Dacia. 65
Credem că forma e tot de tradiţie romană, care în
secolul IV devine generală.
Tipul 6 (fig. 8/28). Castron cu gura largă şi cu
buza lată, fără toarte. Este cunoscut din mormîntul
de incineraţie de la Sărăţeni, iar fragmentar din
aşezările de la Sf. Gheorghe-Eprestető şi de la Reci-
Telek. În cimitirele de inhumaţie din sec. IV acest
tip de vas a fost descoperit la Sîntana de Mureş 66 şi la
Spanţov. 67 Prototipul acestor castroane se găseşte în
castroanele ceramicii provinciale romane. 68
Tipul 7 (fig. 7/15; fig. 8/17-18). Borcan cu marginea
îngroşată, din pastă zgrunţuroasă, cu pîntecul
bombat, decorat pe umăr sau pe pîntec cu linii incizate
şi cu fund plat. Unele sînt făcute şi cu fund
profilat. Acest tip e cunoscut din cimitire sau aşezări
şi e de tradiţia romană provincială. 69
Tipul 8 (fig. 7/13-14). Borcan cu lustru negru.
Marginea e îngroşată, pe umăr se află o dungă în
relief, pîntecul e bombat şi fundul profilat. Deocamdată
este cunoscut numai din aşezarea Sf. Gheorghe-Eprestető.
Tipul 9 (fig. 8/26). Borcan cu marginea aproape
dreaptă, decorat cu o dungă în relief şi cu o linie
incizată. Corpul vasului e puţin bombat, mijlocul
pîntecului e în muchie ascuţită, iar fundul profilat.
Acest tip de vas e cunoscut din mormîntul de incineraţie
de la Sărăţeni şi din mormîntul nr. 22 din
cimitirul de la Sîntana de Mureş. 70 Párducz consideră
acest tip de vas ca un tip conducător în timpul
stăpînirii hunice din Pannonia şi îl crede de origine
61
I. Paulovics, în Laurae Aquincenses (DissPann, ser. II, nr. 11),
1941, pl. 21, 15; E. Bónis, op. cit., pl. 34, 18, pl. 35, 16.
62
Şantierul Poiana, SCIV, III, 1952, 208, fig. 29/3-4.
63
E. Vulpe, Izvoare, 1957, 312.
64
S. K. Póczy, op. cit. 91, pl. 9, 1-6.
65
D. Protase – I. Tigara, în MCA, V, 1959, 427, fig. 4.
66
I. Kovács, op. cit., 274, fig. 29.
67
B. Mitrea, în SCIV, IV, 1-2, 1953, 232, fig. 14.
68
S. K. Póczy, op. cit., pl. 4, 1, 3-4.
69
Ibidem, pl. 6, 10-12
70
I. Kovács, op. cit., 22.
71
M. Párducz, în ActaArch, XI, 1959.
72
I. Kovács, op. cit., 281, fig. 38.
sarmatică. 71 Nu cunoaştem analogii pentru acest vas
în ceramica locală şi provincială romană, prin urmare
e probabil că prototipul lui trebuie căutat în
ceramica unei culturi formate în afară de graniţele
imperiului roman.
Tipul 10 (fig. 8/20-25). Strachina cu marginea
uşor îngroşată sau răsfrîntă în afară sau înăuntru, cu
umărul unghiular sau arcuit şi cu fund plat sau profilat.
Acest tip, cu variantele lui, este cunoscut din
cimitirele de la Sîntana de Mureş, 72 Tîrgu Mureş, 73
Izvoare, 74 din aşezările de la Sf. Gheorghe-Eprestető,
Reci-Telek şi Bezid-Lóc.
Vulpe emite părerea că acest tip de strachină e de
origine locală. 75 Dintre străchinile găsite în cimitirul
de la Sîntana de Mureş, I. Kovács consideră strachina
din mormîntul nr. 30 ca eventual de origine romană.
76 E mai plauzibil ca acest tip de strachină, cu
variantele sale, să fie de origine celto-dacică, 77 păstrat
şi în epoca imperială romană şi devenit în secolul IV,
de asemenea, un tip conducător al ceramicii culturii
Sîntana de Mureş.
Tipul 11 (fig. 8/30). Vas cu dimensiuni mari,
chiup, aşa-zis „Krausengefäss”, cu marginea lată şi
răsfrîntă orizontal. Pe buză şi pe gît se află, de obicei,
un decor din linii ondulate; uneori decorul lipseşte.
E făcut de obicei din pastă cenuşie, dar se găsesc
şi exemplare arse la roşu (probabil secundar). Acest
tip de vas se află numai în aşezări; din cimitirele de
la Sîntana de Mureş şi Tg. Mureş nu e cunoscut. 78
Vulpe publică de la Izvoare un singur fragment care
este de altă factură decît cele cunoscute din Transilvania.
Chiupurile acestea sînt cunoscute din descoperiri
întîmplătoare de pe teritoriul judeţului Covasna şi
Harghita: 1. Tîrgu Secuiesc (pl. VII, 7); 2. Mărtineni,
2 exemplare întregi; 79 3. Mărtănuş; 4. Sf. Gheorghe,
lîngă pîrîul Kökényes; 5. Arcuş; 80 6. Căpeni
7. Dîrjiu; 81 8. Zetea; 82 9. Filiaş; 10. Bodogaia şi Jigodin-Várhegy
– jud. Harghita. 83 Din aşezări săpate
sînt cunoscute cele de la 1. Comolău, castrul roman;
2. Sf. Gheorghe-Bedeháza; 3. Sf. Gheorghe-Eprestető;
4. Reci-Telek; 5. Bezid-Lóc, iar, din castrele
73
Ibidem, fig. 281, fig. 38; 292, 1-2.
74
R. Vulpe, op. cit., fig. 293/2, fig. 297.
75
Ibidem, 312
76
I. Kovács, op. cit., 333.
77
R. şi E. Vulpe, în Dacia, I, 1924, fig. 27, 29; Dacia, III-IV,
1933, fig. 74.
78
R. Vulpe, op. cit., 293, fig. 312/1.
79
G. Nagy, în A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője, I, 57; B.
Richtoffen, în ArchÉrt, XL, 1931, 251.
80
Colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe.
81
Colecţia Muzeului din Odorhei.
82
Colecţia Muzeului din Cristur
83
Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1939, 255, 1, fig. 21.
184

omane deja săpate, de la: 1. Breţcu, un singur fragment;
2. Înlăceni, un singur fragment (colecţia Muzeului
din Cluj, nr. de inv. 6663, 6802); 3. Sărăţeni,
două fragmente de margine (colecţia Muzeului din
Tîrgu Mureş).
Din lista de mai sus se vede clar că chiupurile acestea
se găsesc în număr mai mare numai acolo unde
este atestată o aşezare sau o suprapunere a purtătorilor
culturii de tip Sîntana de Mureş. În aşezările
dacice, precum şi în castrele romane – cu excepţia
acelora în care s-au aşezat purtătorii culturii Sîntana
de Mureş, ca la Comolău şi, probabil şi la Rîşnov
(jud. Braşov) – chiupurile se găsesc foarte sporadic.
Cu originea acestor vase mari de provizii s-au
ocupat mulţi cercetători: Pârvan, 84 Richthoffen, 85
Al. Ferenczi, 86 Radu Vulpe 87 şi C. Daicoviciu. 88
Considerau aceste chiupuri ca avîndu-şi prototipul
lor în La Tène-ul dacic. M. Párducz 89 e de părere că
originea lor trebuie căutată în ceramica celtică şi că
din convieţuirea celto-dacică s-ar explica răspîndirea
lor în Dacia. 90 Aceste chiupuri persistă în Pannonia
pînă în epoca tîrzie a imperiului roman şi sînt puse
în legătură cu sarmaţii. Prezenţa acestor chiupuri în
aşezările dacice dinainte de cucerirea romană, ca la
Zetea, arată că prototipul lor trebuie căutat în epoca
La Tène, însă realizarea lor s-a produs sub influenţa
greco-romană. Deocamdată nu ne stă la îndemînă
material suficient ca să putem stabili tipurile care
sînt curat romane şi cele care aparţin populaţiei
băştinaşe. Materialul, provenit din aşezările de la Sf.
Gheorghe-Eprestető şi Reci-Telek, prezintă aspectul
din secolul IV e. n., aparţinînd purtătorilor culturii
de tip Sîntana de Mureş. Vasele sînt lucrate în
general din pastă fină sau zgrunţuroasă, de culoare
cenuşie, neagră sau arse la roşu, marginea e răsfrîntă
orizontal, cu buza tăiată drept sau subţiată, din
care o parte cade spre exterior. Sînt decorate pe buză
şi pe umăr, cu linii în val, incizate cu un pieptene
sau cu dungi trase cu degetul. Dimensiunile lor sînt
considerabile, în general au aproximativ o înălţime
de 1,03 m, cu gura largă de 0,39 m.
În secolele V-VI, pînă cînd acest tip de vas persistă,
marginea lor e răsfrîntă orizontal şi cade, ca la
Porumbenii Mici-Galat, spre interior. Prin urmare,
se constată că acest tip de vas de tradiţie locală e
un alt tip conducător al ceramicii culturii Sîntana
de Mureş, care diferă însă de cele dacice şi de cele
provinciale romane.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
Tipul 12 (pl. XII, 3). Capac cu mînerul plin, tăiat
drept; a fost găsit numai un singur exemplar fragmentar
la Sf. Gheorghe-Eprestető. Acest tip de capac
îşi are originea, ca formă, în capacele cunoscute în
provoinciile romane din timpul imperiului. 91
Tipul 13 (fig. 8/33). Vas borcan cu toartă, cu gura
largă răsfrîntă în afară, cu pîntec bombat şi cu fund
profilat. E făcut la roată, din pastă fină, cenuşie, şi e
decorat cu linii verticale lustruite.
Acest tip de vas e de tradiţie dacică şi e cunoscut
ca analogie din materialul ceramic din aşezarea dacică
de la Poian. 92
Tipul 14 (pl. XII, 3). Amfora făcută la roată, din
pastă fină, cenuşie, la gît prevăzută cu o dungă în
relief; mănuşile sînt plate. Prezintă forma amforelor
romane. E cunoscut numai un singur exemplar, descoperit
la Sf. Gheorghe-Eprestető. Amforele găsite
în cimitirul de la Poieneşti sînt considerate de Vulpe
ca marfă de import. 93 Amfora descoperită la Sf.
Gheorghe-Eprestető e fabricaţie locală, avînd prototipul
în amfora romană.
Tipul 15 (pl. XXI, 5). Strachina făcută din pastă
de culoare sură deschisă, pe buză cu patru toarte.
Numai un singur exemplar fragmentar a fost găsit,
acest tip îşi are prototipul în strachina din aşezarea
dacică de la Poiana. 94
În complexele de locuinţe de la Bezid-Lóc şi de la
Reci-Telek au fost descoperite şi fragmente de fructiere
de tip dacic. Deocamdată nu putem stabili cu
siguranţă dacă acest tip de vas a persistat şi în sec.
IV, fiindcă la Sf. Gheorghe-Eprestető n-a fost găsit
nici un fragment. Însă prezenţa unor forme de vas,
de tip La Tène în aşezări de cultură de tip Sîntana de
Mureş, îngăduire presupunerea că şi acest tip de vas
a persistat pînă în sec. IV.
Procedeul de decorare al vaselor era diferit. Vasele
poroase făcute cu mîna au crestături verticale
pe buză, pe umăr butoni, brîu alveolar, împunsături
de degete sau linii verticale incizate în val. Aceste
motive de decorare sînt cunoscute în La Tène-ul dacic.
La vasele făcute la roată, din pastă zgrunţuroasă,
găsim pe umăr linii incizate. Acest decor se află şi
pe borcanele provinciale romane cunoscute din materialul
ceramic al castrelor din Dacia. În rest borcanele
prezintă dungi în relief pe umăr şi lustruirea
suprafeţei. La ulcioare, decorul este format de obicei
din dungi, liniuţe paralel incizate sau decor în plasă
lustruit. Ornamentul în plasă lustruit se găseşte pe
84
V. Pârvan, op. cit., 129-131.
85
B. Richthoffen, op. cit.
86
Al. Ferenczi, op. cit., 254.
87
E. şi R.Vulpe, în Dacia, III-IV, 1933, 289.
88
C. Daicoviciu, Siebenbürgen in Alterhum, 1943, 55, n. 1.
89
M. Párducz, A szarmata kor emlékei Magyarországon, I (Arch-
Hung, XXX), 1941, 31.
90
M. Párducz – J. Korek, în ArchÉrt, LXXXVII, 1958, 31.
91
E. Bónis, op. cit., pl. XXXI, 8-12.
92
Şantierul Poiana, SCIV, III, 1952, 208, fig. 29/1.
93
R. Vulpe, op. cit., 290-291.
94
Ibidem, 198, fig. 16.
185

Zoltán Székely: Lucrări alese
diferite tipuri de vase, ca şi liniile în val sau în zigzag.
Pe vasele de culoare sură-neagră decorul lustruit
este format din dreptunghiuri aşezate orizontal sau
vertical. Pe un singur fragment de vas descoperit la
Reci se află decorul lustruit în formă de brad, cunoscut
din cimitirul de la Izvoare. 95 Lustruirea a fost
întrebuinţată şi în epoca La Tène – decorul de linii
în val lustruit e obişnuit pe marginera fructierelor
dacice –, prin urmare şi acest procedeu de decorare
îşi are originea tot în tradiţia locală. Pe cupe se întîlneşte
decorul şlefuit, imitînd tehnica şlefuirii sticlei,
de tradiţie romană. Acest procedeu de prelucrare
a vaselor este folosit la mijlocul sau în jumătatea a
doua a secolului IV e. n. 96
În concluzie, se poate constata că materialul ceramic
manifestă, în ceea ce priveşte formele şi decorul,
pe lîngă tradiţie locală şi trăsături păstrate
din meşteşugul provoncial roman şi unele aspecte
cunoscute din cultura materială a propoarelor care
trăiau în afară de graniţele imperiului. Acest material
este cunoscut, cu puţine excepţii, din inventarul
mormintelor de la Sîntana de Mureş şi Tîrgu Mureş.
Excepţiile se explică prin faptul că deocamdată nu
putem lega în mod sigur aceste aşezări de o populaţie
sau de alta, care par a se deosebi etnic între ele
prin ritul lor de înmormîntare.
Alte obiecte de lut
Acestea sînt fusaiolele, lustruitoarele de vase şi
greutăţile de ţesut. Fusaiolele se găsesc şi în aşezări
şi în morminte. În general ele sînt sferoidale sau
bitronconice, plate şi cu concavităţi la extremităţile
găurii (pl. X, 13).
Lustruitoarele sînt prevăzute cu mîner, iar partea
lor de jos e ovală (pl. X, 16). Aceste forme de fusaiole
sînt de tradiţie din epoca La Tène. 97
Greutăţile de ţesut sînt de formă piramidală; la
partea de sus sînt perforate orizontal, ca şi cele cunoscute
din aşezările dacice.
Obiecte de os şi de piatră
Obiecte de piatră sînt puţine. Pietre de măcinat,
de ascuţit şi o valvă de turnat. Pietrele de măcinat
sînt de două tipuri: piatra de formă ovală cu o faţă
plată, iar cealaltă convexă, căreia îi aparţinea şi o piatră
de pisat în forma pumnului. Tipul celălalt, rîşniţa
rotativă, e lucrat din rocă vulcanică şi are formă
95
R. Vulpe, op. cit., fig. 306-307.
96
M. Párducz, op. cit., 361.
97
Z. Székely, Tezaurul dacic de la Şimleu Silvaniei, în Materiale
şi cercetări de istorie veche a României, 1951, pl. 2, 7-8.
98
Ibidem, fig. 2/9a-b, 12.
99
Astfel de ace au fost găsite în vila romană de la Ciumăfaia.
Colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe.
100
I. Kovács, op. cit., fig. 12, 26, 31, 40, 42.
conică. Amîndouă tipurile au fost găsite în complexe
de locuinţe şi sînt de tradiţie locală.
Valva de tipar, care a servit pentru turnarea unor
podoabe tubulare, e deocamdată o piesă unică din
cultura Sîntana de Mureş. Podoabele turnate în
acest tipar au fost probabil din metal preţios.
Pietrele de ascuţit (cutele) sînt de formă dreptunghiulară
şi cilindrică. Prototipul lor se găseşte în
pietrele de ascuţit cunoscute din epoca dacică. 98
Acele de os cu corp rotund şi cu capetele ascuţite
sînt caracteristice pentru această cultură (pl. X, 10
– 11). Acest tip de ac arată o tradiţie romană provincială.
99 Au fost găsite în aşezări şi în morminte.
Obiectul de os cu corp plat şi ascuţit la un capăt
a fost unealta cu ajutorul căreia s-a realizat decorul
lustruit de pe vase. Destinaţia lui este arătată şi de
locul de descoperire, fiind găsit în cuptorul nr. 1.
Dintre obiectele de os cele mai caracteristice sînt
pieptenii formaţi din plăci de os şi cu mîner în formă
de clopot. Aceşti piepteni au fost găsiţi în toate
aşezările săpate şi figurează şi în inventarul numeroaselor
morminte de la Sîntana de Mureş 100 şi Tîrgu
Mureş. 101 Tipul de pieptene este cunoscut în epoca
imperială romană şi îl găsim şi la triburile germanice,
fiind caracteristic şi pentru purtătorii culturii de
tip Sîntana de Mureş.
Obiecte de sticlă
Perla de sticlă bitronconică, plată la extremităţile
găurii, e de culoare verzuie şi a fost găsită la Sf. Gheorghe-Eprestető.
Acest tip de perle este cunoscut din
cimitirul de la Sîntana de Mureş 102 şi figurează ca
obiect de podoabă în inventarul mormintelor. Îşi are
originea probabil în perlele de sticlă ale popoarelor
sarmatice. 103
Obiecte de metal
a) Bronz
Din bronz sînt făcute obiecte de podoabă, cunoscute
mai mult din morminte. În aşezarea de la la Reci-
Telek a fost descoperit un pandantiv cu veriga din
bară răsucită, tip cunoscut din cimitirul de la Sîntana
de Mureş. 104 Acest obiect apare frecvent în descoperirile
din sec. III-IV din Dacia. 105 Procedeul răsucirii barei
este caracteristic pentru arta toreutică a dacilor. 106
Acul cu capul încîrligat, descoperit la Reci (fig. 3/1),
este tipic dacic şi se regăseşte în Pannonia. 107
101
Ibidem, fig. 37, 47, 50.
102
Ibidem, fig. 82/4; M. Párducz – J. Korek, op. cit., 34.
103
M. Párducz, în ActaArch., XI, 1959, 366
104
I. Kovács, op. cit., fig. 85/7.
105
Idem, în Dolg, III, 1912, 340.
106
Z. Székely, op. cit., pl. 5.
107
M. Párducz – J. Korek, în ArchÉrt, LXXXVII, 1958, 34.
186

) Fier
Din fier sînt făcute unelte casnice. Cuţitele au
spatele puţin curb şi o prelungire pentru mîner. Forma
secerii, cu prelungire pentru mîner, ca şi cuţitele,
sînt de tradiţie locală din epoca La Tène. 108 Cuţitul
figurează şi în inventarul mormintelor din cimitirul
de la Sîntana de Mureş. 109
Celelalte obiecte de fier descoperite nu sînt aşa
de caracteristice, pentru ca destinaţia lor să fie clară
şi tipologic se pot lega şi de epoca La Tène, şi de cea
imperială romană.
c) Argint
Din argint sînt făcute obiectele de podoabă şi în
special cele legate de port: fibule, catarame, capete
de curea, brăţări şi inele. În aşezări, cu excepţia cataramei
de la Pădureni, n-au fost găsite obiecte de podoabă.
Afară de cimitirele de la Sîntana de Mureş şi
Tîrgu Mureş, pe teritoriul studiat numai tezaurul de
la Valea Strîmbă a furnizat astfel de obiecte. Fibula
şi capetele de curea din tezaurul de la Valea Strîmbă
au analogiile cele mai perfecte în fibule şi capetele
de curea găsite în inventarul mormintelor de la Sîntana
de Mureş 110 şi Tîrgu Mureş. 111 Constatarea lui
Kovács, referitoare la încadrarea lor cronologicî şi etnică,
e justă. 112 Brăţările de tip Valea Strîmbă nu au
fost găsite în cimitirul de la Sîntana de Mureş, însă
sînt cunoscute din Pannonia de la Kiskőrös-Alsócele,
din timpul stăpînirii hunilor. 113
Acest fapt arată că constatarea lui Párducz e justă
cînd, bazîndu-se pe forme mai evoluate ale cataramelor
şi pe lista brăţărilor în morminte, a încadrat
cronologic acest tezaur la o dată mai recentă decît cimitirul
de la Sîntana de Mureş. 114 Monedele lui Gratianus,
găsite împreună cu tezaurul amintit, arată o
dată mai recentă. Probabil ascunderea tezaurului s-a
putut întîmpla după năvălirea hunică. 115 Prin urmare
se constată că obiectele de argint de podoabă tip
Sîntana de Mureş aparţin unei populaţii germanice
care s-a aşezat în sec. IV în Transilvania.
Arme
În aşezări şi în morminte n-au fost găsite arme,
cu excepţia unui singur vîrf de săgeată şi a unui vîrf
de lance de fier, păstrat fragmentar (fig. 3/4), găsit
la Reci-Telek. Săgeata în forma frunzei de salcie, cu
prelungire pentru înmănuşare, este neobişnuită la
popoarele germanice şi e cunoscut faptul că arcul
108
E. şi R. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1933, fig. 115.
109
I. Kovács, op. cit., fig. 59.
110
Ibidem, fig. 52/3a-b-c.
111
Ibidem, fig. 5/1a-b, fig. 45/5a-b, fig. 52/7a-b.
112
Ibidem, 338-342.
113
M. Párducz, în ActaArch, XI, 1959, pl. 26, 5, 7.
114
Ibidem, op. cit., 375.
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
n-a fost arma preferată a acestora. Vîrful de lance,
cu creasta mediană la mijloc, a fost făcut probabil
cu coada à douille. Acest tip e cunoscut þi la daci. 116
Lipsa de arme confirmă constatările făcute mai înainte
la Sîntana de Mureş 117 şi la Izvoare, 118 conform
cărora purtătorii culturii de tip Sîntana de Mureş au
aparţinut unei populaţii paşnice. Iar mormintele de
incineraţie de la Pădureni, cu vasele şi armele trecute
prin flăcările rugului, pot fi atribuite taifalilor veniţi
din regiunile culturii Pşevorsk. 119
[G.] Consideraţii generale
Resturile de cultură de tip Sîntana de Mureş sînt
cunoscute din Transilvania, din Moldova, din Muntenia
şi, într-o măsură mai redusă, din Oltenia. Inventarul
cimitirelor a servit cu precădere drept bază
pentru cunoaşterea acestei culturi. Cercetările efectuate
în ultimii ani pe teritoriul judeţelor Covasna
şi Harghita, unde au fost dezvelite urme de aşezări,
au contribuit mult ca aspectul economico-social al
purtătorilor culturilor de tip Sîntana de Mureş, să
fie mai bine lămurit.
Cu toate că s-au găsit unelte de producţie în
număr redus, totuşi ne putem forma o imagine
despre felul de trai al populaţiei. Pe lîngă ocupaţiile
primitive vînatul, pescuitul, creşterea vitelor şi agricultura
au fost înfloritoare. Acest fapt este arătat
de numeroasele oase de animale (cornute mari, oi,
porci) păstrate pe podelele complexelor de locuinţe.
Agricultura dezvoltată este atestată prin secera
de fier şi pietrele de rîşnit, atît de tip vechi, cît şi de
tip nou, rotativ. Forma deschisă a tuturor aşezărilor
demonstrează de asemenea caracterul agricol şi păstoresc
al populaţiei.
Cuptorul de ars oale, precum şi diversele forme de
vase făcute cu mîna şi la roată, ne arată că meşteşugul
olăritului, păstrînd şi îmbinînd cu elemente noi
tradiţia veche locală, a fost înfloritor. Numeroasele
prîsnele de lut şi greutăţi piramidale de ţesut, găsite
în locuinţe, sînt dovezi că aceste ramuri ale meşteşugurilor
casnice au fost practicate intens de populaţie.
Uneltele de producţie şi alte obiecte de uz casnic,
fie de podoabă, făcute din fier, bronz şi argint, descoperite
în cimitire şi în aşezări, sînt dovezi grăitoare
că prelucrarea metalelor şi arta toreutică au fost foarte
dezvoltate în acestă epocă. La uneltele de metal
şi la obiectele de podoabă se pune întrebarea dacă
115
K. Horedt, Unele probleme privind răspîndirea culturii Sîntana
de Mureş–Cerneahov în România, SCIV, XVIII/4, 1967,
578.
116
Z. Székely, op. cit., fig. 4/2.
117
I. Kovács, în Dolg, VI, 1915, 294, n. 1.
118
R. Vulpe, op. cit., 312, n. 1.
119
Gh. Diaconu, op. cit.; I. Ioniţă, op. cit., 241.
187

Zoltán Székely: Lucrări alese
sînt produse de import sau de fabricaţie locală? Numeroasele
bucăţi de zgură de fier şi bucăţile de vase
găsite în cuptorul nr. 2 de la Sf. Gheorghe-Eprestető,
precum şi tiparul turnat pentru un obiect tubular
de podoabă – probabil de aur –, arată că acestea au
fost lucrate pe teritoriul Transilvaniei. În această
parte a ţării, bogată în metale, materia primă a stat
la dispoziţia populaţiei pentru a dezvolta meşteşugul
metalurgiei. Începînd din comuna primitivă,
pînă la sfîrşitul stăpînirii romane, în Transilvania,
după mărturia descoperirilor, meşteşugul prelucrării
metalelor a fost foarte dezvoltat. Prin urmare, pe
baza tradiţiei vechi locale – ne referim aici la metalurgia
dezvoltată a dacilor –, în perioada prefeudală
în care se plasează cultura de tip Sîntana de Mureş,
prelucrarea metalelor nu a decăzut, ci dimpotrivă,
adoptînd noi metode de forme, a luat un nou avînt.
Tipurile de podoabe de argint şi de aur, cunoscute
din inventarul cimitirului de la Sîntana de Mureş
şi tezaurului de la Valea Strîmbă, sînt caracteristice
pentru populaţiile germanice care au pătruns în sec.
III-IV în Dacia, însă acest fapt nu exclude contribuţia
elementului local la formarea acestor tipuri. 120
În prezent însă nu suntem în situaţia de a trage exact
linia care demarcă aportul adus de elementul local
în metalurgia şi toreutica acestei culturi.
Pentru a trage concluzii de ordin istoric şi cronologic,
ne stă la dispoziţie materialul furnizat de aşezările
de la Sf. Gheorghe-Eprestető, de la Reci-Telek şi
de la Medişorul Mare, care este datat cu monede din
sec. IV e. n. La Sf. Gheorghe şi la Reci au fost găsite
cîte o monedă de argint de la împăratul Constantius
II, din anul 354, iar la Medişorul Mare, afară
de moneda lui Constantius II, au fost găsite şi două
monede de la Valentinianus I. Data emisiunii acestor
monede servind ca terminus post quem, reiese
că viaţa în aceste aşezări a durat pînă în ajunul năvălirii
hunice, pînă la a doua jumătate a secolului IV.
Aceste descoperiri de monede, precum şi moneda lui
Honorius, de la începutul secolului V, descoperită la
Cristeşti, sînt o dovadă că marele val de migraţie a
popoarelor 121 nu a întrerupt existenţa acestor aşezări.
Nu putem stabili deocamdată cu certitudine durata
acestei culturi, însă materialul furnizat de săpăturile
arheologice efectuate la Bratei de I. Nestor şi E. Zaharia,
datat în secolul V e. n., are un aspect care arată
că în această aşezare ceramica şi-a păstrat multe forme
din cultura de tip Sîntana de Mureş. 122 În materialul
ceramic al bordeielor din aşezarea româno-slavă de
la Bezind, din sec. VII e. n., se mai păstrează această
tradiţie culturală Sîntana de Mureş. 123 Prin urmare,
în Transilvania sînt cunoscute aşezări care reflectă o
altă cultură la baza căreia stă cea de tip Sîntana de
Mureş. Începutul acestei culturi indică sfîrşitul celei
de tip Sîntana de Mureş. Data, la care se plasează
această trecere, a fost probabil sfîrşitul secolului IV
sau începutul secolului V e. n. 124 Párducz datează tezaurul
găsit la Valea Strîmbă după invazia hunică. 125
Vasul cu marginea dreaptă, găsit în mormîntul de
incineraţie nr. 2 de la Sărăţeni, arată că şi aceste morminte
aparţin sfîrşitului secolului IV e. n.
Asupra originii culturii Cerneahov au fost emise
multe păreri. Unii o consideră ca o cultură dezvoltată
pe fondul culturilor Pşevorsk şi Lipiţa; 126 iar alţii
sînt de părere că problema originii şi formării ei este
încă nerezolvată. 127
După părerea noastră însă nu e vorba de culturi
separate în mod riguros, ci de transformaea vechii
culturi care, pe lîngă aspectul vechi păstrat, reflectă
elemente noi pe care şi le-a însuşit de la diferite culturi
care au exercitat influenţă asupra ei. La această
concluzie au ajuns şi alţi cercetători. 128
Se pune problema aparteneţei etnice a purtătorilor
culturii de tip Sîntana de Mureş. Această cultură
materială este cunoscută şi pe teritoriul U. R. S. S.,
al R. Ungare, al R. Polone, sub denumirea de cultura
Cerneahov. În Republica Socialistă România ea a
fost numită, după cimitirul de la Sîntana de Mureş,
cultura Sîntana de Mureş. În Transilvania punctul
cel mai vestic cunoscut al acestei culturi este pînă în
prezent în jurul oraşului Cluj, la Palatca. 129
Cultura de tip Cerneahov–Sîntana de Mureş
reprezintă o fază a culturii aşa-zise „a cîmpurilor
de morminte” din U. R. S. S. 130 Apartenenţa etnică
a purtătorilor acestei culture, răspîndită în Estul
Europei şi în bazinul Dunării, a format mult timp
obiect de discuţie şi părerile au fost diverse. 131 Credem
că dintre cercetătorii sovietici M. Tihanova, 132
relevînd contribuţia diferitelor elemente la formarea
acestei culturi, are părerea cea mai justă în rezolva-
120
C. Daicoviciu, La Transilvanie dans l’antiquité, 1945, 239-
244; K. Horedt, op. cit., 581-587.
121
C. Daicoviciu, op. cit., 204-205.
122
Istoria României, I, 1960, I, 635.
123
Z. Székely, în SCIV, XIII/1, 1962, 54.
124
K. Horedt, op. cit., 586.
125
M. Párducz, în ActaArch, 1959, 388.
126
Gh. Diaconu, op. cit., 123-124
127
B. Mitrea – C. Preda, op. cit., 148-152.
128
I. Ioniţă, op. cit., 248.
129
M. Macrea, Studii, II, 1949, 111-116.
130
Bibliografie la R. Vulpe, op. cit., 310, n. 2.
131
Bibliografia referitoare la această problemă la C. Preda, în
SCIV, X/2, 1959, 364-365, n. 1 şi următoarele, şi la G. Bakó, în
SCIV, XIX/1, 1968, 64, n. 1-2.
132
M. Tihanova, Variantele locale ale culturii Cerneahov, Probleme
de istorie, 1957/11-12, 181-182.
188

ea acestei probleme. Cercetătorii români: B. Mitrea,
133 R. Vulpe, 134 C. Preda 135 şi Gh. Diaconu, 136 pe
baza rezultatelor săpăturilor executate în cimitirele
purtărorilor acestei culturi, au ajuns la concluzia că
goţii au fost singurii reprezentanţi ai ei.
În Transilvania I. Kovács, pe baza ceramicii lucrate
cu mîna, descoperită în inventarul mormintelor
din cimitirul de la Sîntana de Mureş, a presupus un
amestec de populaţie între elementul local şi între
noii veniţi. 137 Rezultatul săpăturilor executate în
ultimii ani pe teritoriul judeţelor Covasna şi Harghita
dovedeşte că în această privinţă constatarea lui
Kovács a fost justă. Faptul că circulaţia monetară
în castrele romane de la graniţa răsăriteană a Daciei
încetează la mijlocul secolului III, ne arată că
stăpînirea romană a luat sfîrşit în această parte la
data sus menţionată. 138 Noii veniţi, care au luat în
stăpînire Estul Transilvaniei, sînt – după izvoarele
istorice şi urmele arheologice – carpii şi goţii. 139 Prin
urmare, continuarea circulaţiei monetare romane
după Philippus Arabs trebuie pusă pe seama acestor
populaţii 140 care, timp de sute de ani, împreună cu
elementul local din Transilvania, au dus o viaţă destul
de paşnică. 141 Năvălirea hunilor a tulburat traiul
lor paşnic, însă, după cum arată şi descoperirile arheologice,
nu se poate vorbi de lichidarea completă a
purtătorilor culturii de tip Sîntana de Mureş.
Se pune întrebarea: care dintre resturile de cultură
materială de aspect Sîntana de Mureş, cunoscute
din cimitire şi din aşezări, aparţin goţilor şi care
elementului local?
Rezolvarea acestei probleme e un lucru mai uşor
în cimitire. În Transilvania ritul de înmormîntare prin
inhumaţie, pe baza inventarului, este practicat de goţi,
Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei
iar ritul de incineraţie este de tradiţie locală autohtonă.
Prin urmare, cimitirele de la Sîntana de Mureş şi Tîrgu
Mureş sînt gotice, iar mormintele de incineraţie descoperite
recent aparţin elementului local. 142
În privinţa aşezărilor, legarea lor, de o populaţie
sau de alta, este un lucru foarte dificil şi problematic.
143 Goţii, socotiţi ca element dominant între
purtătorii culturii de tip Sîntana de Mureş, au trăit
mult timp în vecinătatea carpilor şi a dacilor liberi.
Acest contact a influenţat reciproc cultura amîndurora,
care se reflectă mai mult în aspectul vieţii
de toate zilele decît în cimitire unde se păstrează cu
pregnanţă formele vechi, de un conservatorism tradiţional.
Acest fapt explică formele de tradiţie getodacică,
care se găsesc împreună cu formele aduse de
elementul nou şi în morminte, şi în aşezări. La Reci,
multe forme de vase tradiţionale locale, ca ceaşca
dacică, şi vase de tip nou, ca fragmentul de cană cu
decor în formă de ramură de brad lustruit, cunoscut
din cimitirul de la Izvoare, se găsesc împreună. Aspectul
resturilor de cultură din aşezările de la Reci
şi Bezid arată mai degrabă caracterul băştinaş al lor.
Iar la aşezarea de la Sf. Gheorghe, cu vase cu caracter
local descoperite în număr mai redus, e mai probabil
– ca etnic – să fie legată de populaţia care a avut cimitire
la Tîrgu Mureş şi Sîntana de Mureş.
Pentru rezolvarea apartenenţei etnice a purtătorilor
culturii Sîntana de Mureş datele, care ne stau
la îndemînă, încă nu sînt suficiente, destul de convingătoare
şi deocamdată problema rămîne, în parte,
deschisă. Noile cercetări vor lămuri şi, odată cu
acest pas, una din perioadele zbuciumate ale istoriei
ţării noastre, secolul IV e. n., va înceta de a mai fi o
problemă pentru istorie.
133
B. Mitrea, Problema populaţiei geto-dacice în Muntenia, în
secolul IV e. n., Studii şi referate, I, 1954, 105-118; B. Mitrea
– C. Preda, Necropole din secolul al IV-lea e. n. în Muntenia,
1966, 152-164.
134
R. Vulpe, op. cit., 314-316.
135
C. Preda, op. cit., 366.
136
Gh. Diaconu, op. cit., 112 şi următ.
137
I. Kovács, op. cit., 335.
138
Z. Székely, în SCN, II, 1958, 473.
139
M. Mitrea, îm SCIV, IV, 1953, 621-622, 625-626.
140
Z. Székely, op. cit.
141
K. Horedt e de părere că toate descoperirile monetare din
secolul IV, pînă la Graţian, în Transilvania trebuie atribuite
populaţiei provincial-romană. Această părere nu ni se pare
verosimilă conform rezultatului săpăturii de la la Sf. Gheorghe-Eprestető
unde într-o aşezare atribuită goţilor a fost găsită
moneda lui Constantius II. (K. Horedt, op. cit., 582.)
142
Conform rezultatelor noilor cercetări executate pe teritoriul
ţării noastre, obiceiul de incinerare, precum şi cel de înhumare,
nu pot fi puse pe seama numai unei singure populaţii. (I. Ioniţă,
op. cit., 244-245; Gh. Diaconu, Noi contribuţii la cunoaşterea
culturii Sîntana de Mureş–Cerneahov, SCIV, XIX/3,
1968, 441-445.
143
Pe baza materialului arheologic furnizat de aşezarea de la
Sf. Gheorghe-Eprestető nu putem accepta părerea lui Bakó că
aşezările din cultura Sîntana de Mureş din secolul IV în Transilvania
aparţin numai populaţiei locale, daco-romană. (G.
Bakó, op. cit., 78.)
189

Zoltán Székely: Lucrări alese
CERCETĂRI ARHEOLOGICE
LA PORUMBENII MICI – JUD. HARGHITA
[PARTEA II]
(AŞEZAREA PREFEUDALĂ)
În cursul săpăturilor executate în anul 1956, la
Porumbenii Mici, pe platoul „Dealul Galath” (pl.
XXII, 1), s-a constatat că pe acest loc s-au stabilit
întîi purtătorii culturii Wietenberg. Peste aşezarea
din epoca bronzului s-au suprapus aşezări din epoca
romană, post-romană şi din secolele VI-VII, cercetările
continuîndu-se pînă în 1960. Aşezarea Wietenberg
a fost publicată, 1 iar pe celelalte le prezentăm în
lucrarea de faţă.
* Marisia, XV-XXII, 1992, 121-128 + 31 pl. (Cu rezumat în
limba franceză.)
În 1956 s-au executat primele trei secţiuni, în
spatele şanţului de mijloc (pl. XXIII). În şanţul 1,
deschis chiar pe vîrful platoului, s-a desfăcut în
casetă un bordei Wietenberg, peste care s-a suprapus
un bordei prefeudal a cărui formă n-a putut fi determinată
(pl. XXIV, 4). În acest din urmă bordei s-
au găsit un cuţit de fier şi fragmente ceramice, toate
zăcînd la 0,30 m adîncime. A doua secţiune (S. II),
executată în capătul de nord al platoului, a tăiat
şanţul de apărare, pe fundul căruia, la 0,95 m adîncime,
s-au găsit fragmente ceramice prefeudale, fapt
care dovedeşte că a fost deschis în perioada prefeudală,
căreia îi aparţine.
A treia secţiune (S. III), lungă de 46 m şi lată de
1 m, a fost plasată pe panta sudică a vîrfului platoului
şi a tăiat valul şi şanţul de mijloc, în şanţul
de mijloc sub humus a fost găsit un strat de pămînt
negru, gros de 0,80 m, sub care urma o depunere de
pămînt brun în care, la adîncimea de 1 m, s-a dezvelit
o vatră ovală cu lipitura pe podea din pietre de
rîu, arsă roşu; în jurul vetrei au fost fragmente din
vase prefeudale, de multe ori amestecate cu fragmente
ceramice Wietenberg (pl. XXII, 6; pl. XXIV, 1).
În regiunea din mijlocul platoului resturi de locuire
prefeudală s-au găsit sporadic, stratul de cultură
fiind deranjat de arături (pl. XXII, 2).
Materialul ceramic găsit se poate împărţi în următoarele
categorii: 1. ceramică grosolană lucrată
cu mîna; 2. ceramică fină lucrată la roată, arsă cenuşiu-închis;
3. ceramică lucrată la roată, din pastă
zgrunţuroasă, arsă cenuşiu-închis sau brun; 4. ceramică
romană provenită din deranjarea stratului
de cultură roman, pe care îl suprapune locuirea
prefeudală.
Din prima categorie fac parte vase care au, uneori,
în jurul fundului, amprente de degete (pl. XXVI, 2,
4, 6; pl. XXVII, 4, 12-13; pl. XXVIII, 16; pl. XXIX,
3, 17) şi forme cu corpul bombat şi buza răsfrîntă în
afară (pl. XXVIII, 10).
Din a doua categorie de ceramică fac parte forme
cu fundul bine profilat (pl. XXIX, 1-2), avînd
marginea cu buza îngroşată, răsfrîntă în afară sau
spre interior (pl. XXV, 3; pl. XXVI, 7-8; pl. XXVII,
1-2, 7-11, 14-19; pl. XXVIII, 1-5, 7-8, 11, 13, 15;
pl. XXIX, 6-9, 14-20), unele sînt decorate cu brîu în
relief (pl. XXIX, 4, 23, 25).
Categoria a treia este cea mai variată, cuprinzînd
forme articulate, cu buza răsfrîntă în afară, iar pe
umeri decorate cu benzi de linii paralele sau în val
incizate (pl. XXVI, 3; pl. XXVIII, 9, 12, 14, 17; pl.
XXIX, 10-13). Două fragmente de bază din această
categorie au fost găsite pe fundul şanţului de apărare,
tăiat în secţiunea a II-a (pl. XXVI, l, 5). A patra
categorie o formează ceramica romană alternată în
depunerea prefeudală (pl. XXVII, 6; pl. XXIX, 21).
Printre fragmentele ceramice prefeudale cîteva
sînt decorate cu mîna (pl. XXV, l, 5; pl. XXVIII, 6).
Acestea sînt fragmente din vase mari cu pereţii groşi,
lucrate din pastă cu nisip şi arse brun-închis. Un
fragment este decorat cu două proeminenţe făcute
cu degetele, prin apăsare dinspre interior (pl. XXVII,
3). Din categoria ceramică cenuşie, lucrată la roată
rapidă, două fragmente poartă decor ştampilat (pl.
XXV, 4; pl. XXIX, 26).
În şanţul III, pînă la adîncimea de 0,95 m, s-au
descoperit fragmente ceramice prefeudale şi cîteva
fragmente romane, antrenate (pl. XXIX, 10). În afara
materialului ceramic au mai fost găsite prîsnele
de lut şi cîteva obiecte din fier: două cuţite de fier
cu lama uşor curbă, dintre care unul a fost găsit în
caseta S. I, la 0,30 m adîncime, iar celălalt în S. III
(pl. XXX, 2).
1
Z. Székely, Cercetări arheologice la Porumbenii Mici – judeţul
Harghita, Partea I: Aşezarea de cultură Wietenberg, Aluta, XVI,
1984, 17-27.
190

În şanţul de apărare din marginea estică a platoului
(secţionat de S. II), la 0,60 m adîncime, a fost găsit
un vîrf de săgeată din fier, de formă rombică, cu tub
de înmănuşare (pl. XXX, 3). Prîsnelele de lut sînt bitronconice
cu feţele rotunde, plate (pl. XXX, 4-7). Un
pinten de fier cu găuri laterale pentru curea, spinul
este o bară groasă de 5 mm, la al cărei capăt se află un
buton cu patru ramuri, lungimea 22 cm (pl. XXX, 1).
În săpăturile din 1957 s-au continuat cercetările,
executîndu-se alte trei secţiuni (S. 1-3). S-a urmărit
în principal problema fortificaţiilor şi cronologia
aşezărilor descoperite. Valul şi şanţul de apărare
din mijlocul platoului au fost secţionate de şanţul
nr. 1. Sub humus, în pămîntul valului, s-au găsit
fragmente ceramice de factură romană provincială.
În pămîntul negru, de umplutură, a şanţului, între
0,60 x 1,00 m adîncime s-au găsit arsură, resturi de
vatră in situ, pietre şi fragmente ceramice feudale. Pe
panta inferioară a şanţului, tot în pămîntul negru, la
1 m adîncime resturi de bîrne carbonizate, care reapar
la trei metri adîncime. Acestea sînt resturi ale
unei fortificaţii de lemn.
Resturile prefeudale menţionate mai sus aparţin
unui nivel de locuire situat peste umplutura şanţului,
argument categoric pentru datarea ulterioară
a şanţului de apărare, în raport cu aşezarea prefeudală.
Marginea de sus a platoului a fost secţionată
de C. II (lung de 35 m şi lat de 1 m, pl. XXXI). Sub
humus s-a dat de stratul de pămînt negru, gros de
0,40-0,80 m, sub care se afla depunerea de pietriş,
nisip şi lut. Sub depunerea de pămînt negru, la marginea
platoului, la 0, 45 m adîncime, s-a dezvelit o
platformă de pietre de rîu, de mărimea pumnului
(7,5 x 8 m, pl. XXII, 5), la care erau fragmente ceramice
cenuşii lucrate la roată şi un cuţitaş de fier. Pe
panta de est a platoului s-a deschis o a treia secţiune
(lungă de 45 m şi lată de 1 m) din care s-au deschis
două casete. Într-una din acestea (C. 2), s-a descoperit
o altă suprafaţă din pietre de rîu. Sub aceasta s-au
găsit resturile unei locuinţe romane, arsă, de formă
dreptunghiulară (5 x 4 m), cu pereţi din nuiele lipite
cu lut (pl. XXXII). În interiorul locuinţei s-au găsit
fragmente de vase „Krausengefăsse” (pl. XXV, 1, 5),
buza unui mojar roman şi un cuţit de fier. Tot în
acest loc, în şanţul trasat în 1954, s-a găsit un denar
de argint al împăratului Vespasian (Coh., pl. XXX,
8). Sub humus, în stratul de cultură, între 0,30-0,60
m s-au găsit fragmente de vase romane arse cărămiziu,
împreună cu fragmente ceramice arse cenuşiu,
forme cu buza răsfrîntă în afară sau îngroşată, unele
decorate pe umăr cu benzi de linii incizate (pl. XXV,
2-3, 6), printre acestea şi un fragment de vas cu decor
ştampilat (pl. XXV, 4). În şanţul nr. 3, la vest de
locuinţele cercetate, s-a găsit la 0,30 m adîncime un
Cercetări arheologice la Porumbenii Mici – jud. Harghita
inel de argint, din care lipseşte un fragment, cu o
piatră galbenă (pl. XXV, 7).
Paralel cu şanţul 3 şi la 15 m nord de acesta s-a
deschis secţiunea nr. 4 (lungă de 10 m, lată de 1 m)
în care s-a găsit o vatră circulară pe podea de pietre
mici (pl. XXIV, 2); lîngă aceasta, la 0,50 m adîncime
s-a găsit un inel de aur, a cărui piatră s-a pierdut,
decorat cu două triunghiuri de granulaţii. Dimensiuni:
diam. 1,6 cm, lăţ. 0,4-0,6 cm, grosimea 0,1 cm
(pl. XXV, 8).
Prin poziţia ei stratigrafică, locuinţa cu podeaua
de pietre este ulterioară locuinţei romane; aceleiaşi
perioade îi aparţin vatra rotundă din S. 4 şi cele
două inele.
Săpăturile din anul 1958. S-au făcut 12 secţiuni
care au fost numerotate în continuare.
Şanţul 5. Şanţul şi valul din mijlocul aşezării au
fost tăiate pornind de la cota 764, de o secţiune lungă
de 1,55 × 2 m. Cea mai veche locuire aparţine culturii
Wietenberg, ale cărei resturi formează pe fundul
şanţului de apărare un strat brun, gros de 0,40-0,50
m. Peste aceasta este depuneraa in situ romană, în
care s-a descoperit un complex de locuire cu podea
din pietre de rîu şi mult chirpici (pl. XXII/5). În locuinţă
s-au găsit fragmente ceramice lucrate la roată
rapidă, arse cenuşiu şi roşu, de factură provincială
romană. Printre pietre s-a găsit şi o monedă mare
de bronz a împăratului Commodus. Uneltele sînt reprezentate
de cuţite de fier şi cîteva fusaiole de lut
(pl. XXXIII, 8-10; pl. XXXIV, 3-6, 9-12).
În stratul de cultură negru, prefeudal, s-a găsit
o zăbală de fier, articulată din două bucăţi, avînd
şi inele pentru curele. În partea de nord a şanţului
din mijloc s-au descoperit resturile unui cuptor lat
de 1,40 m şi înalt de 0,70 m, săpat în malul şanţului
de apărare (pl. XXXV). Pe vatra cuptorului cu podea
din pietre de rîu a fost găsit un vas cenuşiu, lucrat
la roată înceată. În mijlocul şanţului de apărare, în
stratul de cultură prefeudal, de pămînt negru, la nivelul
cuptorului (1 m adîncime) s-au găsit multe oase
de animale şi bucăţi de cărbune. Acestea provin de
la locuinţa şi cuptorul prefeudal, amenajate pe panta
şanţului de apărare, care aparţine epocii bronzului.
Şanţurile nr. 6-7. Şanţul care înconjură platoul,
a fost tăiată pe direcţia E–V de două secţiuni (pl.
XXXVI-XXXVII). Sub humus, la 0,30-0,40 m,
s-au găsit fragmente de vase din epoca bronzului. Pe
marginea de est a platoului a fost găsită o suprafaţă
din piatră de rîu (9 x 5 m), pe care erau fragmente
ceramice prefeudale (pl. XXIV, 4).
Şanţul nr. 8 este prelungirea spre nord a şanţului
nr. 5 (80 × 2 m), care a secţionat şi şanţul de apărare
circular. Nu s-au găsit fragmente ceramice feudale.
191

Zoltán Székely: Lucrări alese
Şanţul nr. 9 a fost trasat pe direcţia N–S, dincolo
de şanţul şi valul din mijlocul platoului. Secţiunea
este lungă de 200 m şi s-a lucrat din 5 în 5 m (pl.
XXII, 2-3). în şanţ au fost găsite fragmente de vase
făcute la roată în epoca prefeudală (pl. XXXVIII, 2-
5), două prîsnele de lut (pl. XXXVIII, 6-7) şi un cuţit
de fier (pl. XXXVIII, 9).
Şanţurile 10-11. Şanţul nr. 10 a fost orientat E–
V şi trasat perpendicular pe capătul de sud al S. 5
(lung de 30 m); prelungirea spre sud a şanţului nr.
3 poartă numărul 11. În capătul de sud al şanţului
nr. 11, la 0,30 m adîncime, au fost descoperite resturile
de chirpici ale unei locuinţe dreptunghiulare,
împreună cu fragmente de oase prefeudale.
Locuinţa a fost orientată N–S. Dimensiuni:
2,50 x 1,60 m. La distanţa de 2 m spre nord de
şanţul nr. 11, la 0,25 m, s-a descoperit o podea din
pietre late de 4 m, pe care s-au găsit fragmente de
vase prefeudale.
Şanţurile nr. 12 şi 14. Şanţul nr. 13 a fost orientat
E–V şi trasat pe panta vestică a platoului, perpendicular
pe şanţul nr. 9; prelungirea lui spre sud poartă
nr. 14. În amîndouă şanţurile s-au găsit platforme
din pietre de rîu, pe care erau fragmente ceramice
cenuşii lucrate la roată, romane şi prefeudale (pl.
XXIII, 1).
Şanţul nr. 13, a fost trasat perpendicular tot pe
şanţul nr. 9, dar pe panta estică a platoului. La 0,50
m adîncime s-a găsit un semibordei, de formă dreptunghiulară,
orientat E–; dimensiuni: 2,50 x 3,10
m (pl. XXXIX). În bordei s-au găsit: un cuţit de fier,
două mărgele de lut bitronconice, fragmente de vase
arse cenuşii, lucrate la roata rapidă, şi un fragment
de rîşniţă.
Platoul se leagă în partea de sud cu masivul
muntos, printr-o fîşie îngustă, un gît întărit de două
şanţuri late de 7 m şi adînci de 1 m. Acestea două
au fost secţionate de şanţurile nr. 15 şi 16, care n-au
adus încă nici un indiciu pentru încadrarea lor cronologică
(pl. XL).
Săpătura din anul 1959. Cercetările au continuat
pe amîndouă laturile şanţului de apărare din
mijlocul platoului şi pe panta lui estică, executînduse
mai multe secţiuni (S. 17-24) şi casete. În 1958 au
fost atinse pe marginea de vest a platoului, în şanţul
nr. 12, mai multe pavaje de pietre de rîu (pl. XXIII,
6–7), din care a fost dezvelită în întregime o suprafaţă
patrulateră, de 5 x 5 m (pl. XLI).
Şanţul nr. 17 a fost trasat în spatele valului din
mijlocul platoului, în direcţia N–S (8 m lungime).
Spre vest s-a deschis o casetă pentru dezvelirea unei
locuinţe; resturile de chiripici zăceau la 0,20 m, pe o
suprafaţă de 4 x 4 m (pl. XLII). În locuinţă s-au găsit
fragmente ceramice cenuşii din vase lucrate la roata
rapidă (pl. XXXIII, 1-7); două vîrfuri de săgeată din
fier (pl. XXXIV, 7–8). Sub locuinţă, la 0,65 m, s-a
găsit o brăţară de bronz, care ar putea aparţine epocii
bronzului.
Şanţul nr. 18. Pe panta de sud a şanţului din mijlocul
platoului s-a găsit o suprafaţă de 5 × 9,5 m. Sub
humus a fost un strat de cultură gros de 0,4-1,05 m,
în care s-au găsit fragmente ceramice prefeudale.
Şanţul nr. 19, suprafaţă deschisă pe panta sudică
a platoului (5 × 10 m), în spatele valului interior.
Sub humus, la 0,35 m adîncime s-au găsit fragmente
de vase cenuşii, unele fiind ornamentate cu linii în
val şi o perlă de sticlă octogonală (pl. XXXIV, 13).
Sub acest nivel prefeudal, pînă la 0,70 m adîncime,
s-a atins stratul de cultură roman, în care s-au găsit
fragmente ceramice romane.
Şanţurile nr. 20-20a au fost deschise pe panta
sudică a valului exterior din mijlocul platoului şi
orientate N–S. (Lungi de 10-12 m şi late de 2 m).
S-au găsit fragmente ceramice cenuşii prefeudale şi
un fragment dintr-o rîşniţă.
Şanţul nr. 21. Este o suprafaţă de 6 × 12 m,
deschisă lîngă şanţul nr. 3. Sub humus s-a atins stratul
de cultură roman, în care s-au găsit fragmente
ceramice dintr-un vas mare de provizii, ornamentat
cu linii în val, o sulă de bronz şi un cuţit din fier (pl.
XXXIV, 1-2).
Şanţurile nr. 22 şi 23 au fost deschise tot pe panta
estică a platoului, în spatele valului de pe panta
de est a platoului, orientate N–S. S-a găsit ceramică
cenuşie lucrată la roată. Un fragment decorat cu motive
lustruite în reţea.
Şanţul nr. 24 a fost executat pe marginea de est
a platoului, între cele două şanţuri de apărare. Astfel,
s-a putut stabili că limita dinspre E şi V a şanţului
şi a valului din mijlocul platoului se află pe pantă
la 10 m distanţă de şanţul de apărare înconjurător
platoului. În pămîntul de umplutură al acestui din
urmă şanţ de apărare s-a găsit un fragment ceramic
negru, ştampilat, caracteristic sec. VI-VII.
Săpătura din 1960. În campania de săpături
a anului 1960 s-au făcut cîteva secţiuni pentru verificarea
observaţiilor făcute în cursul cercetărilor
anterioare, observaţii care s-au continuat. 2
Şanţul nr. 25. Lung de 9 m şi lat de 1 m, a fost
tăiat perpendicular pe şanţul nr. 17. Sub humus,
pînă la 0,45 m, se află o depunere în care s-au găsit
cîteva fragmente ceramice cenuşii care aparţin locuirii
prefeudale.
Şanţul nr. 26, deschis N–S, perpendicular pe şanţul
nr. 22 (15 m × 1 m). La 0,30 m adîncime s-au găsit
numai fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată.
192

Cercetări arheologice la Porumbenii Mici – jud. Harghita
Şanţul nr. 27, orientat N–S (17 × 1 m), tăiat perpendicular
pe şanţul nr. 7. Sub humus pînă la 0,40
m s-au găsit fragmente ceramice Wietenberg şi prefeudale.
Suprafaţa nr. 28 (5 × 5 m), deschisă în şanţul de
apărare din mijlocul platoului lîngă şanţul nr. 3. În
această regiune au fost cele două straturi de cultură,
cel prefeudal de culoare brună, gros de 40 cm, şi
cel negru roman, gros de 50 cm. În depunerea de
pămînt negru s-au găsit fragmente ceramice prefeudale,
un cuţit de fier, multe oase de vite şi porcine,
bucăţi de cărbune.
*
Pe baza observaţiilor făcute şi a materialului descoperit
în cursul săpăturilor efectuate între anii 1956-
1960 s-a putut ajunge la următoarele rezultate:
– Purtătorii culturii Wietenberg s-au stabilit primii
pe partea nordică a platoului şi ei au construit
valul şi şanţul de mijloc. A urmat un interval de timp
destul de lung pînă cînd, în epoca romană, în sec. II-
III e. n., terenul a fost iarăşi locuit, după cum ne arată
cele două monede ale lui Vespasian şi Commodus,
precum şi resturile de locuinţă şi materialul ceramic
roman, cele două inele descoperite în spatele valului
şi în panta interioară a şanţului de mijloc (pl. XLIII,
3–5, 7–8). Populaţia din această perioadă, adîncind
şanţul, l-a folosit ca fortificaţie. Perioadei următoare,
a sec. III-IV, îi aparţin locuinţa din şanţul nr. 17,
precum şi fragmentele de vase cenuşii, cu margine
îngroşată, de tip cultura Sîntana de Mureş, descoperite
în şanţ şi în val (pl. XLIII, 1, 9).
Într-o perioadă mai tîrzie platoul întreg a fost
înconjurat cu şanţ săpat pînă la stratul de breccie
diluvială, compus din piatră şi nisip. Suprafeţele de
pietre, care au fost găsite la marginea platoului, sînt
construite din pietre scoase din şanţ şi sînt contemporane
cu el. Pe aceste suprafeţe au fost găsite fragmente
de vase cenuşii făcute la roată (pl. XLIII, 2,
10-12), care au mai fost descoperite şi în şanţuri, sub
humus, în stratul de cultură, amestecate cu fragmentele
de vase provenite din alte culturi, deoarece
platoul a fost mult timp arat şi numai în ultimul
timp a fost folosit ca fîneaţă. Destinaţia acestor suprafeţe
de pietre deocamdată nu este lămurită; pot
fi podele de locuinţe, deocamdată nu sînt cunoscute
analogii pentru ele. Suprafaţa de piatră descoperită
la „Cetate”, în aşezarea de la Moreşti, este datată în
sec. XI-XII.
2
Z. Székely, în MCA, IX, 1970, 304.
3
I. Kovács, A mezőbándi ásatások, Dolg, IV, 1913, fig. 62/2, 5,
8; fig.74/2, 7–9, 12.
4
K. Horedt, Moreşti, 1979, fig. 59, 60.
5
Ibidem, fig. 64/4.
6
K. Horedt, Siedlung, Burg und Stadt (Deutsche Akademie der
Wissenschaften zu Berlin, Schriften der Sektion für Vor- und Früh-
Pentru încadrarea cronologică a aşezării de după
sec. IV ne servim numai de materialul ceramic care
reprezintă diferite tipuri de vase, dar în majoritate
sînt de tip oală-borcan. Vasele făcute din pastă fină,
arsă cenuşiu, cu fund plat, decorate pe corp cu linii
în val, precum şi cele cu decor ştampilat, sînt cunoscute
din cimitirul de la Bandul de Cîmpie. 3
Fragmentul de vas cu gîtul umflat (pl. XXVIII,
15) este cunoscut tot din cimitirul de la Bandul de
Cîmpie. Celelalte vase, cu margine răsfrîntă în afară,
iar pe umăr decorate cu linii paralele dncizate sau
fără decor, au analogii cu vasele epocii prefeudale
descoperite în aşezarea de la Moreşti. 4 Un fragment
de margine dintr-un vas cu buza răsfrîntă în afară,
decorat pe umăr cu linii distanţate, este cunoscut tot
de la Moreşti (pl. XXV, 6). 5 Un fragment dintr-un
vas-cană, prevăzut cu ţeava de scurgere, descoperit
în anul 1938, 6 reprezintă tipul de vas cunoscut din
aşezarea de la Moreşti, caracteristic populaţiei gepidice.
7
Uneltele de lucru sînt reprezentate prin cuţitele
de fier, prîsnele de lut şi moara rotativă. Cuţitele sînt
destul de mari (8-10-14 cm). Acest tip de cuţit, cu
spinarea dreaptă, este cunoscut din aşezarea de la
Moreşti 8 şi din cimitirul de la Bandul de Cîmpie. În
afară de două vîrfuri de săgeţi din fier, prevăzute cu
tub de înmănuşare, nu au fost găsite alte arme. Acestea
au analogii cu vîrful de săgeată găsit în cimitirul
de la Bandul de Cîmpie (LXV, 4-5, fig. 48/4-5). Fusaiolele
cu suprafaţa şlefuită sînt cunoscute tot din
cimitirul de la Bandul de Cîmpie (LXXXV, 1) şi din
aşezarea de la Moreşti. 9
Aşezarea ultimă de pe platoul „Dealului Galath”,
pe baza materialului ceramic şi a celorlalte obiecte
descoperite, se poate data în epoca prefeudală, în
sec. VI-VII. K. Horedt îi consideră pe gepizi purtătorii
acestei culturi, care au fortificat acest platou
într-o perioadă destul de tîrzie a dominaţiei lor în
Transilvania. 10 La Galath s-a dovedit că valul de mijloc
care, după dimensiunile lui se poate compara cu
şanţurile construite în epoca prefeudală la Moreşti,
este mai vechi şi nu aparţine epocii prefeudale. Materialul
arheologic descoperit este destul de sărac şi
lipsesc obiecte de metal, care ar putea confirma această
părere. E mai plauzibil ca pe acest loc s-a fortificat
populaţia locală, în sec. VI-VII, alături de care mai
dăinuiau unele elemente gepidice, după cum arată
materialul ceramic şi unele obiecte caracteristice
geschichte, 25), fig. 5/a.
7
Idem, Moreşti, fig. 63/10.
8
Ibidem, fig. 58/12.
9
Ibidem, fig. 50/12-14.
10
K. Horedt, Eine neuendeckte Gepidenfestung im Kokeltal,
Neuer Weg, 1965, nr. 2652, 4; Idem, Siedlung, Burg un Stadt,
134, 136.
193

Zoltán Székely: Lucrări alese
pentru această perioadă. 11 Acest fapt este confirmat
şi de un vas cu decor ştampilat, descoperit în aşezarea
de la Poian (jud. Covasna), din sec. VI-VII. 12
După cum este dovedit că în Cîmpia Ungară, sub
dominaţia avară din sec. VI-VII, mai sînt atestate
grupuri etnice de gepizi, 13 tot aşa şi în Transilvania,
unde dominaţia lor a durat aproape 100 de ani, au
putut să rămînă mici grupuri ale acestei populaţii
pînă la sfîrşitul sec. VI, începutul sec. VII; aceasta
mai ales că dominaţia avară în această parte a Transilvaniei
a fost mai mult nominală.
11
Idem, Das Fortleben der Gepiden in der frühen Awarenzeit,
Germania, 63/1, 1985, 164-168.
12
Z. Székely, Die frühesten slawischen Siedlungen in Siebenbürgen,
Slavia Antiqua, XVII, 1970, 136, fig. 5/2.
13
Reallexikon der Germanischen Altertumskunde, I, 1911, Lieferung
5, 528, 534.
194

Contribuţii la cultura slavă în sec. VII-VIII în sud-estul Transilvaniei
CONTRIBUŢII LA CULTURA SLAVĂ ÎN SEC. VII-VIII
ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Una dintre problemele principale ale cercetărilor
arheologice şi istorice din patria noastră în ultimul
timp a fost aceea a pătrunderii şi aşezării slavilor pe
acest teritoriu, precum şi depistarea resturilor culturii
lor materiale. Astfel, cercetători ca K. Horedt,
Maria Chişvasi-Comşa şi alţii, prin identificare
materialelor existente în muzeele din ţară şi prin
publicarea lor, au fixat atenţia specialiştilor asupra
urmăririi şi rezolvării acestei probleme, acordîndu-i
atenţia cuvenită.
Descoperirea marelui cimitir slav de la Sărata-
Monteoru, precum şi a aşezărilor slave din Moldova
de la Hlincea-Iaşi şi Suceava, datate în epoca arhaică
slavă, au făcut cunoscut caracterul materialului slav
găsit în partea răsăriteană a ţării. Studiile de sinteză
elaborate de I. Nestor şi M. Chişvasi-Comşa, referitoare
la problema slavilor pe teritoriul R. P. R., au
contribuit ca această problemă să fie mai bine precizată
din punct de vedere arheologic.
Este un lucru cunoscut şi acceptat că despre
pătrunderea slavilor în Transilvania se poate vorbi
numai de la începutul secolului VII e. n., după
dispariţia culturii de caracter „gepidic”, cunoscută
prin descoperirile de la Bandul de Cîmpie, Vereşmort
şi Porumbenii Mici. Descoperiri răzleţe nu au
furnizat date suficiente pentru precizarea caracterului
culturii slave arhaice din sec. VII-VIII e. n.
în Transilvania. Descoperirile de la Nuşfalău şi cele
de la Someşeni-Cluj, atestînd un grup slav în vestul
Transilvaniei, se datează la sfîrşitul acestei perioade.
În materialul ceramic descoperit la Tîrgu Secuiesc,
conform constatării lui Ion Nestor, nu este nici un
vas de tip Praga, prin urmare nici în răsăritul Transilvaniei
nu sînt încă cunoscute resturi de materiale
de caracter slav arhaic. 1
Printre rezultatele cercetărilor de teren 2 se numără
şi descoperirea a două aşezări slave din sec. VII-VIII,
una la Bezid şi cealaltă la Sălaşuri (rai. Tg. Mureş, Reg.
Mureş-Autonomă Maghiară), care deocamdată sînt
* SCIV, XIII/1 1962, 47-58. (Cu rezumat în limba rusă şi în
limba franceză.)
** Comunicare prezentată în cadrul Sesiunii ştiinţifice a Institutului
de arheologie al Academiei R. P. R., din 15-21 mai 1961.
1
I. Nestor, Slavii pe teritoriul R. P. R. în lumina documentelor
primele cunoscute pe teritoriul răsăritean al Transilvaniei.
În cele ce urmează, dăm sumar unele rezultate
obţinute prin săpăturile executate la aceste două aşezări,
rezultate care ne-au îndemnat să le atribuim slavilor.
Aşezarea de la Bezid (rai. Tg. Mureş)
La 6 km spre sud de comuna Sîngeorgiu de
Pădure, se varsă pîrîul Lóc în Tîrnava Mică. Pîrîul
curge printr-o vale destul de adîncă şi pe ambele lui
maluri terenul a fost prielnic aşezărilor omeneşti.
Prin această vale trecea şi drumul roman către castrul
de la Sărăţeni, ale cărui urme au fost atestate în
anul 1958. După denumirea sub care desemnează
localnicii acest teren, se pare că şi în trecut a fost
aici un loc de aşezare. În prezent se află aici numai
cîteva case ţărăneşti, construite la începutul secolului
nostru. Malul drept al pîrîului formează un
teren plat mai întins, unde sînt aşezate aceste case.
Pe acest loc au fost descoperite resturi ale diferitelor
culturi din epoca bronzului, Hallstatt, La Tène,
epoca romană şi cultura de tip Sîntana de Mureş, cu
complexe de locuinţe din sec. IV e. n.
Pe malul stîng al pîrîului Lóc, pe un bot de deal
numit „Fîneaţa Mare”, au fost descoperite resturile
unei aşezări slave.
În vara anului 1960 terenul a fost sondat, descoperindu-se
trei semibordeie care, după inventarul
lor, se datează în sec. VII-VIII şi aparţin slavilor. În
cele ce urmează dăm descrierea lor şi a inventarului,
în ordinea descoperirii.
În marginea botului de deal a fost descoperit un
semibordei (L. nr. 1) de formă dreptunghiulară, cu
dimensiuni 3 × 2,5 m, cu axa lungă orientată E–V.
S-au putut constata două nivele.
Nivelul I este reprezentat printr-o podea din pietre
mai mari, la adîncimea de 0,90-1,00 m şi cu o
vatră aşezată în colţul sud-vestic. Nu s-au găsit urme
de pari. Dimensiunile locuinţei au fost delimitate de
suprafaţa de pietre şi de pămîntul de umplutură de
arheologice, SCIV, X/1, 1959, 51, n. 2.
2
Cercetările s-au efectuat de către Muzeul Regional Sf. Gheorghe,
în colaborarea cu muzeele raionale din Cristur şi Sîngeorgiu
de Pădure, sub îndrumarea Institutului de Arheologie al Academiei
R. P. R.
195

Zoltán Székely: Lucrări alese
culoare brună, care se deosebea clar de solul virgin
(lut galben). Vatra de foc, de formă dreptunghiulară,
avînd latura deschisă spre nord, spre interiorul
locuinţei, a fost făcută din lespezi de piatră aşezate
pe muchie. Fundul, cuprins între pietre, a fost lutuit,
ars şi plin de cenuşă. În acest nivel au fost găsite
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată.
Nivelul II. Podeaua, făcută dintr-un strat de pietre
mai mari, este aşezată peste stratul de pietre din
nivelul I. Între cele două straturi de pietre, pe toată
suprafaţa locuinţei, s-a găsit un strat de pămînt, de
culoare închisă, amestecat cu cărbune. Vatra acestui
nivel a fost aşezată în colţul sud-estic. Fundul nivelului
II a fost atins la -0,60 m.
Inventarul acestui nivel consta din fragmente de
vase şi din alte obiecte de uz casnic, ca de pildă un
sfredel de fier, un cuţit de fier şi un corn de cerb
ascuţit la vîrf.
În apropierea marginii vestice a botului de deal,
la adîncimea de 0,35 m, a fost descoperit un alt semibordei
(L. nr. 2), avînd în partea lui nordică o
vatră făcută din lespezi de piatră. Pe fundul vetrei
pămîntul era ars. Urme de pari n-au fost sesizate, iar
întinderea bordeiului a fost delimitată după culoarea
pămîntului de umplutură. Pare să fi avut forma
rotundă, cu diametrul de aproximativ 2 m. Resturi
de cultură materială (ceramică sau alte obiecte de uz
casnic) n-au fost găsite. Acest lucru se explică prin
faptul că nivelul bordeiului, fiind la suprafaţă, a fost
atins de fierul plugului.
La marginea sudică a botului de deal a fost descoperită
o suprafaţă acoperită cu pietre (L. nr. 3),
împreună cu fragmente de vase, reprezentînd resturile
unui bordei (3,5 × 2 m, cu axa lungă orientată
E–V). Vatra era lîngă peretele vestic al bordeiului şi
se prezenta sub forma unui strat de lut ars, de formă
ovală, pe care s-a găsit cenuşă şi pietre. Printre pietre
au fost găsite fragmente de vase făcute cu mîna şi la
roată. Din inventar mai făceau parte două prîsnele
de lut păstrate fragmentar şi un fragment dintr-o
coastă de cornută, cu urme de cioplire.
Pentru stabilirea cronologiei şi apartenenţei etnice
a locuitorilor din această aşezare, ne vom folosi în
primul rînd de materialul ceramic descoperit în cele
două semibordeie.
Locuinţa nr. 1, la care s-au putut deosebi două
nivele, conţinea materialul cel mai bogat. Materialul
ceramic din nivelul I consta din fragmente de vase
făcute cu mîna din pastă grosolană amestecată cu
multe pietricele. Din fragmente de funduri, de pîntec
şi de buze se pot reconstitui formele lor. Aceste
vase reprezintă un tip cu buza răsfrîntă în afară, pîntecul
cu peretele gros şi arcuit, iar fundul gros şi plat.
Unele sînt netezite în interior şi exterior cu vîrful
unui beţişor. Acest tip de vas este, în general, fără
decor. S-au găsit totuşi şi cîteva fragmente decorate
cu linii incizate paralele şi în val. În afară de acestea,
au fost găsite fragmente de vase făcute la roată, din
pastă mai compactă, conţinînd şi cioburi pisate. Altele,
făcute la roata cu învîrtiri repezi, sînt din pastă
zgrunţuroasă şi decorate cu o canelură adîncită.
În nivelul II materialul ceramic e mai variat. Au fost
găsite vase făcute cu mîna şi la roată. Printre fragmentele
de vase făcute cu mîna, în afară de tipul cunoscut
din nivelul I, cu marginea uşor răsfrîntă în afară, au
fost găsite şi fragmente de margini de vase, la care aceasta
era mai mult răsfrîntă în afară. Tot din această categorie
fac parte şi fragmentele de margine de vase făcute
dintr-o pastă cu pietricele, arsă la cărămiziu. Marginea
acestor vase e mai mult sau mai puţin răsfrîntă în afară,
iar pe buză sînt imprimate, cu vîrful degetului, alveole.
Unele fragmente de vase din această categorie sînt decorate
cu benzi de linii paralele şi în val.
Fragmentele de vase lucrate la roată provin din
vase-borcan care diferă între ele numai prin pastă şi
decor. Un vas, care a fost întregit, lucrat la roata cu
învîrtire iute, e din pastă bună, zgrunţuroasă, de culoare
cenuşie închisă. Borcanul are buza îngroşată,
pîntecul puţin bombat şi fundul plat. Pe gît e decorat
cu două linii incizate (fig. 1/7).
Un alt tip de vas-borcan e făcut din pastă de culoare
cenuşie închisă, mai compactă, cu cioburi pisate
în ea şi cu marginea răsfrîntă în afară; pe umăr
e decorat cu linii în val cuprinse între două benzi de
linii paralele orizontale.
Locuinţa nr. 3 conţinea mai puţin material ceramic,
care repetă tipurile amintite mai sus (nr. 1).
Vasul-borcan, făcut cu mîna din pastă grosolană, cu
marginea uşor răsfrîntă în afară, e tipul predominant.
Lipseşte vasul decorat cu alveole pe buză. Unele
fragmente de vase sînt făcute din pastă mai bună,
de culoare brună la exterior şi neagră la interior.
Ceramica lucrată cu roata este reprezentată prin
fragmente din vase cu marginile răsfrînte în afară
şi ornate pe umăr cu decor de linii în val, între linii
paralele orizontale.
Vasul-borcan făcut cu mîna, din pastă cu multe
pietricele, cu marginea uşor răsfrîntă în afară,
reprezintă forma evoluată a vasului de tip Praga şi
este cunoscut din cultura materială a slavilor din
sec. VI-VII. Pentru vasele de tip Praga analogia cea
mai perfectă ne-o dau vasele descoperite în cimitirul
de la Devínska Nová Ves în Republica Socialistă
Cehoslovacă. 3 Acest tip de vas a fost descoperit în
3
J. Eisner, Devínska Nová Ves, 1952, pl. 24/7; pl. 41/9; pl.
56/5.
196

număr mai mare în nivelul de jos (I) al locuinţei
nr. 3. Împreună cu tipul celălalt, decorat cu alveole
imprimate pe buză, este cunoscut în ţara noastră la
Hlincea, 4 la Suceava, 5 şi la Cipău-Sf. Gheorghe. 6
Fragmentele din vase făcute la roată, decorate
cu linii paralele şi în val, au aspectul vaselor cunoscute
din cimitirele avare din Ungaria. 7 Vasul făcut
la roată din pastă zgrunţuroasă, cu buza îngroşată,
decorat pe gît cu două linii orizontale, e un tip de
neîndoielnică tradiţie culturală Sîntana de Mureş
(fig. 1/7).
Pe baza acestui material ceramic, aşezarea trebuie
atribuită slavilor, iar cronologic – în inventarul
bordeielor figurînd forma evoluată a vasului de tip
Praga, precum şi vasele de factură avarică –, ţinînd
seama şi de existenţa a două nivele, credem că aşezarea
se poate data începînd din sec. VII, pînă în sec.
VIII e. n.
Vasul de tradiţie culturală Sîntana de Mureş,
precum şi unele fragmente de vase lucrate la roata
rapidă, din pastă mai compactă, zgrunţuroasă, arată
influenţa elementului băştinaş.
Aşezarea de la Sălaşuri (rai. Tg. Mureş)
La est de satul Sălaşuri este o vale numită de săteni
„Panta de cărămidă”. Pe acest loc István Molnár,
directorul Muzeului din Cristur, a făcut în anul
1959 un mic sondaj. În materialul ceramic descoperit
şi trimis spre identificare Muzeului din Sf. Gheorghe,
pe lîngă vase dacice a fost găsit şi un vas care
datează dintr-o epocă mai recentă. Acesta, făcut la
roată, din pastă mai bună, de culoare cenuşie închisă,
e decorat pe umăr cu trei şiruri de pătrăţele
imprimate, între care se află cîte o linie în val, incizată
orizontal (fig. 3/3). Acest vas a fost găsit într-o
locuinţă feudală timpurie peste care se suprapusese
o alta, cu vatra făcută din lespezi de piatră. În urma
acestei descoperiri, Muzeul Regional din Sf. Gheorghe,
în colaborare cu Muzeul Raional din Cristur
şi cu aprobarea Institutului de Arheologie, a făcut o
mică săpătură în anul 1960.
În fundul văii „Panta de cărămidă” curge, către
nord, pîrîul Himos, iar dinspre est se varsă în el
un alt pîrîu. Acesta din urmă împarte în două un
mic platou care se află pe malul drept al pîrîului Himos.
Partea sudică a platoului a fost denumită de
noi „Panta de cărămidă I”, iar cea situată spre nord
„Panta de cărămidă II”. Săpătura a fost făcută pe
partea sudică a platoului, unde a fost descoperit în
Contribuţii la cultura slavă în sec. VII-VIII în sud-estul Transilvaniei
anul 1959 un complex de locuire dacică, cu suprapunere
din epoca prefeudală.
În cursul săpăturii, în ambele locuri au fost descoperite
în total 10 bordeie care datează din epoca
prefeudală. Nivelul acestora era la o adîncime relativ
mică faţă de cel actual (-0,25-0,50 m). Două din
aceste locuinţe au suprapus un bordei dacic. Bordeiele
au fost delimitate prin suprafeţe cu pietre, printre
care erau fragmente de vase, şi prin culoarea neagră
a pămîntului, care se deosebeşte mult de solul virgin
de culoare brună. Forma bordeielor era circulară sau
dreptunghiulară, fără urme de pari; numai la bordeiele
nr. 2 şi 3 de la „Panta de cărămidă I” a fost găsită
cîte o urmă de par, în mijlocul locuinţei.
Vetrele de foc erau de două tipuri: 1. vatră făcută
din lespezi mari de piatră, aşezate pe muchie,
în colţul bordeiului, cu o latură liberă spre interior
(pietrar), şi 2. vatră circulară cu fundul lutuit şi înconjurată
de pietre mai mici. Acestea din urmă erau
aşezate fie în colţ, fie în mijlocul bordeiului.
Pe „Panta de cărămidă I”, în bordeiul nr. 2, şi
pe „Panta de cărămidă II”, în bordeiul nr. 1, au fost
observate cîte două nivele.
Inventarul bordeielor e format din vase şi fragmente
de vase lucrate cu mîna şi la roată. S-au găsit
puţine unelte de uz casnic: cîteva prîsnele de lut,
străpungătoare de os şi cuţite de fier.
Fragmente de vase făcute cu mîna sînt din pastă
cu pietricele mari, iar unele şi cu cioburi pisate. Au
fost găsite şi vase din pastă compactă, cu pietricele rare
şi mici, arsă castaniu-roşcat. Unele dintre acestea sînt
netezite, la exterior şi în interior, cu un beţişor. Forma
lor e de vas-borcan cu marginea uşor răsfrîntă în
afară, cu gura largă; peretele vasului e arcuit şi corpul
se subţiază spre fundul plat (fig. 3/4-6). În general sînt
fără decor; numai pe marginea buzei unui vas a fost
găsit un decor constînd din crestături (fig. 3/2), iar pe
umărul unui alt fragment de vas un val foarte stîngaci
executat. În afară de acest tip de vas au fost găsite fragmente
de margini, care par a fi din tigăi (fig. 2/4).
Patru vase, întregi sau întregibile, au fost găsite
în bordeiul nr. 2 de la „Panta de cărămidă II”. Dimensiunile
acestor vase sunt: înălţimea 25-27 cm,
diametrul gurii 20 cm, al pîntecului 23 cm, iar al
fundului 10-11 cm. Grosimea peretelui e de 0,5-1
cm. Aceste vase au perfecte analogii cu cele din cimitirul
de la Devínska Nová Ves 8 (fig 4).
Vase întregi făcute la roată n-au fost descoperite.
Fragmentele din vase de această factură sînt margini,
4
Şantierul arheologic Hlincea-Iaşi, SCIV, VI/3-4, 1955, 691,
fig. 3.
5
M. D. Matei, Contribuţii la cunoaşterea ceramicii slave de la
Suceava, SCIV, X/2, 1959, 415, fig. 4/1-4, 6, 7; fig. 6/1-7.
6
Şantierul arheologic Moreşti, SCIV, VI/3-4, 1955, 646, fig.
3/6-16.
7
T. Horváth, Az üllői és kiskőrösi avar temető (ArchHung, XIX),
1935, pl. XXXVII-XXXIX, XLI.
8
J. Eisner, op. cit., pl. 24/7; pl. 41/9.
197

Zoltán Székely: Lucrări alese
părţi din umăr şi de funduri; ele sînt făcute din pastă
cu pietricele şi cu nisip, au marginea răsfrîntă în afară,
cu buza îngroşată, ascuţită sau tăiată drept. Au fost
lucrate la roata de mînă şi la roata bună, dar nu cu
rotaţie prea rapidă. Aceste fragmente sînt decorate cu
benzi în val şi orizontale sau numai cu bandă în val,
între două linii orizontale (fig. 2/3, 5, 8 şi fig. 3/7).
Cele patru vase întregi din bordeiul nr. 2 de la
„Panta de cărămidă II” sînt de tipul Praga; fragmente
din aceeaşi categorie au fost găsite în inventarul
fiecărui bordei. Este o formă mai evoluată a tipului
clasic. Dintre fragmentele de vase făcute la roată,
unele sînt asemănătoare cu cele de factură avarică, 9
iar altele au aspectul vaselor de la Someşeni 10 şi Nuşfalău
11 (fig. 2/1-2).
Prezenţa vaselor de tip Praga, într-o formă evoluată,
datează aşezarea în secolul VII, iar vasele celelalte,
cu aspect avaric, arată că vieţuirea se întinde
aici pînă în sec. VIII. Cele două nivele observate
confirmă de asemenea durata mai lungă a aşezării.
Unele fragmente făcute la roată, din pastă cu pietricele
şi din pastă bună, cu nisip foarte fin, decorate
cu bandă lată de striuri aşezată pe umăr, arată influenţa
elementului autohton (fig. 2/10-11).
După aspectul ceramicii, se pare că între cele
două aşezări există o diferenţă de timp. Lipsa vaselor
făcute cu mîna, cu buza răsfrîntă în afară, avînd
imprimate pe margine alveole, la Sălaşuri, ne face să
presupunem că această aşezare ar putea fi mai timpurie
decît cea de la Bezid. Deocamdată, fiind atestate
două nivele în ambele locuri, pe baza materialului
existent şi a observaţiilor făcute nu se pot stabili
nivelele care merg concomitent. Viitoarele săpături
vor lămuri această problemă.
Se poate constata aşadar că descoperirea acestor
două aşezări a îmbogăţit cunoştinţele noastre cu privire
la slavii aşezaţi în Transilvania. Din rezultatele
acestor săpături se poate vedea că populaţia a dus o
viaţă sedentară, ocupîndu-se cu vînatul, pescuitul şi
cu agricultura, după cum arată cîteva bucăţi de pietre
de măcinat găsite în bordeie. Meşteşugurile casnice,
ţesutul şi olăritul, erau bine dezvoltate. Creşterea
animalelor este de asemenea atestată prin diferitele
oase de cornute, descoperite în jurul vetrelor.
Despre cultura materială a acestei populaţii cele
mai multe date sînt furnizate de materialul ceramic.
Din acest material s-a putut constata că pe lîngă
ceramica caracteristică slavă (vase de tip Praga), se
găsesc şi vase care arată o influenţă apuseană, ce
se poate atribui avarilor. O imagine mai completă
despre cultura şi structura economic-socială a acestei
populaţii slave nu se poate obţine însă pînă cînd
aşezările nu vor fi săpate în întregime şi nu se vor
descoperi cimitirele acestor aşezări.
Pe baza materialelor, ce ne stau la îndemînă, data
aşezării slavilor pe teritoriul Transilvaniei poate fi
fixată cel mai devreme la mijlocul sec. VII e. n. Viitoarele
cercetări vor completa cu noi date această
imagine şi vor arăta în ce constă influenţa exercitată
de elementul autohton asupra culturii slave şi cu ce
a contribuit, la rîndul ei, cultura slavilor la formarea
culturii materiale a poporului român.
9
T. Horváth, op. cit., pl. XXXIX/3, 16-18; pl. XLII/1, 3, 23, 25.
10
M. Macrea, Necropola slavă de la Someşeni, MCA, V, 1959,
523, fig. 5/1-3; Şantierul arheologic Someşeni-Cluj, MCA, VI,
1959, fig. 9/1-4.
11
M. Comşa, Slavii pe teritoriul R. P. R. în sec. VI-IX, SCIV,
X/1, 1959, 72, fig. 1.
198

Aşezări din sec. VI-X e. n. în sud-estul Transilvaniei
AŞEZĂRI DIN SEC. VI-X E. N.
ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
PARTEA I
[FILIAŞ, JUD. HARGHITA]
În ultimii ani una dintre problemele cele mai
importante ale istoriei României a fost cunoaşterea
culturii materiale a epocii prefeudale în Transilvania,
perioadă pentru care datele arheologice şi
istorice erau foarte puţine. Prin cercetările executate
în vestul, centrul şi sud-estul Transilvaniei această
lipsă a fost în parte lichidată, cunoştinţele noastre
înmulţindu-se în chip simţitor asupra acestei epoci
în care s-a petrecut procesul formării poporului şi
a limbii române. În valea Tîrnavei Mari săpăturile de
la Bratei au identificat cultura materială a populaţiei
autohtone din sec. V-VI e. n. Au urmat descoperirile
din sec. VII e. n. de la Bezid, Sălaşuri, 1 Cristurul Secuiesc,
Şimoneşti şi Eliseni, la care s-au mai adăugat
şi săpăturile executate în marea aşezare de la Filiaş,
tot în valea Tîrnavei Mari, săpată în întregime.**
Descoperirile acestea au fost urmate şi de săpăturile
făcute la Poian, în colţul sud-estic al Transilvaniei,
fiind descoperită o altă mare aşezare cercetată tot
în întregime. În afară de acestea, au mai fost săpate
aşezările de la Angheluş, Cernat şi sondată parţial
aşezarea de la Coşeni (jud. Covasna). Observaţiile
făcute în aceste aşezări, precum şi materialul furnizat,
ne pune în stare de a se putea contura cultura
materială a populaţiei din epoca prefeudală în sec.
VII-X în sud-estul Transilvaniei şi să putem trage
unele concluzii de ordin istoric şi cronologic privind
problema etnogenezei poporului român.
Aşezarea de la Filiaş (jud. Harghita).
Aşezarea este situată într-o vale laterală a Tîrnavei
Mari, pe un teren arat care se află la sud de
comună şi care aparţine cooperativei agricole de
producţie „Victoria”. Terenul e mărginit la S de un
pîrîu cu mal abrupt, la E de o terasă ridicată din care
porneşte coama unui munte. La N terenul se ridică,
iar la V latura este în pantă uşoară care se continuă
în terasa Tîrnavei Mari, pe care se află comuna. Suprafaţa
aşezării în direcţie E–V este lungă de 460 m
şi lată de 120 m (fig. 1).
Terenul pe care se află aşezarea, a fost arat cu
tractorul în anul 1961, cu care prilej s-au observat
pete rotunde de culoare neagră-cenuşie, pe a căror
suprafaţă se găseau pietre şi fragmente de vase. Directorul
şcolii din comună, Lajos Fazakas, a anunţat
pe István Molnár, directorul Muzeului din Cristur,
care, împreună cu subsemnatul, în toamna anului
1961 am făcut un sondaj de verificare: în marginea
sudică a locului s-a descoperit un bordei cu pietrar
(B. 1). În urma acestei descoperiri, în cursul anilor
1962-1964, aşezarea a fost cercetată prin săpături;
s-a constatat că în partea estică a terenului. pînă la
terasa ridicată, se întinde o aşezare din epoca bronzului,
aparţinînd culturii Wietenberg, fortificată cu
un şanţ şi val; pe toată suprafaţa terenului au fost
găsite sporadic fragmente de vase dacice şi romane
care se pot încadra în perioada de după cucerirea
Daciei. Peste aşezarea din epoca bronzului şi cea dacică
s-a suprapus o aşezare din perioada prefeudală,
care formează subiectul lucrării de faţă.
Aşezarea prefeudală ocupă toată suprafaţa terenului
de-a lungul malului pîrîului cunoscut sub
denumire de pîrîul lui Kálmán Tanorok, cuprinzînd
semibordeie. Acestea se găsesc la distanţe diferite
unul de altul, unele fiind grupate (B. 7-8), iar altele
risipite. Au fost săpate 41 de semibordeie care au formă
dreptunghiulară, de dimensiuni diferite; în general
au 3 × 3,5 m, cu axa lungă N–S sau E–V. Urme
de pari nu s-au constatat la nici un bordei. Probabil
că acoperişul era în două ape. În afară de bordeie
s-a găsit o singură groapă prefeudală, în bordeiul nr.
34, avînd pereţii drepţi şi fundul plat. Dimensiunile:
diametrul gurii 1 m, adîncimea 1,10 m. Fiecare
bordei a avut într-un colţ o vatră construită din pietre.
Vetrele de foc erau de două tipuri: 1. vatră făcută
din lespezi mari de piatră aşezate pe muchie în colţul
bordeiului, avînd o latură liberă spre interior (pietrar,
fig. 2/1-5) şi 2. vatra deschisă de formă circulară, făcută
din lespezi de piatră aşezate pe pămînt. Acestea
din urmă erau de obicei aşezate în afara bordeiului,
* Aluta, VI-VII, 1975, 39-56 + 11 pliante şi pl. simple. (Cu
rezumat în limba maghiară şi în limba germană.)
** Lucrările au fost executate în colaborare cu Muzeul din Cristuru
Secuiesc, sub îndrumarea profesorului I. Nestor de la Institutul
de Arheologie al Academiei R. S. R.
1. Z. Székely, Contribuţii la cultura slavă în sec. VII-VIII în sudestul
Transilvaniei, SCIV, XIII/1, 1962, 47-58.
199

Zoltán Székely: Lucrări alese
lîngă unul din pereţii lui (fig. 2/1-2). Într-un singur
caz, la bordeiul nr. 34, a fost găsită o vatră circulară
înăuntru, dar şi la aceasta marginea a fost făcută cu
lespezi de piatră aşezate pe muchie. Astfel de vetre
s-au găsit numai 5. În bordeiul nr. 7 vatra a fost făcută
din pietre, însă nu în formă de pietrar. Vatra a fost
deschisă, înconjurată de pietre în formă circulară.
În următoarele dăm descrierea bordeielor cu inventarul
lor. Numerotarea bordeielor s-a făcut în ordinea
lor de descoperire.
Bordeiul nr. 1. Dimensiunile: 4 × 4 m, ad. 0,50 m;
vatra – pietrar în colţul nord-estic. Inventarul bordeiului:
un străpungător de os, un vîrf de lance de
fier, o placă de fier cu capătul încovoiat (pl. X, 4, 8-9)
şi o placă de bronz perforată la mijloc şi la capete (pl.
X, 7). În vatră şi în jurul ei au fost găsite fragmente
de vase făcute cu mîna şi la roată. S-au întregit
cinci vase. Acestea sunt: 1. vas borcan făcut cu mîna
din pastă cu mici pietricele de culoare brună; formă
cu umeri dezvoltaţi şi buza răsfrîntă. Înălţimea: 29
cm, diametrul buzei 25 cm, al fundului 11 cm. Sub
buză e găurit, semn că vasul a fost reparat (pl. I, 1);
2. vas borcan făcut cu mîna din pastă cu pietricele,
de culoare brună; marginea decorată cu alveole este
răsfrîntă în afară; înălţimea 28 cm (pl. I, 3); 3. vas
borcan similar (pl. I, 2); 4. vas borcan făcut la roată
înceată, din pastă cu mici pietricele, de culoare brun
închis. Pe umăr e decorat cu striuri paralele. Dimensiunile:
înălţimea 26 cm, diametrul gurii 14 cm, al
fundului 10 cm (pl. I, 4); 5. vas borcan făcut la roată
bună, din pastă bună, de culoare închisă. Marginea
este tăiată, iar pe umăr este decorat între benzi de
linii paralele cu linii în val. Dimensiunile: înălţimea
26 cm, diametrul gurii 18 cm, al fundului 11 cm
(pl. I, 5).
Bordeiul nr. 2. Fundul bordeiului la 1 m adîncime
de la nivelul actual. Dimensiunile: 4,25 × 3,75
m, cu axa lungă N-V–S-E. Vatra pietrar distrusă
se găsea în regiunea de mijloc a peretului vestic. În
afară, lîngă colţul vestic al bordeiului, la o distanţă
de 1 m, se găsea o vatră circulară podită cu lespezi de
piatră. În jurul vetrei au fost găsite fragmente de vase
făcute cu mîna şi la roată înceată. S-a întregit un vas
făcut la roată, din pastă bună, de culoare cenuşie
închis, cu marginea răsfrîntă. Înălţimea 27 cm, diametrul
buzei 18 cm, al fundului 10 cm (pl. I, 6).
Un fragment de vas făcut cu mîna, din pastă bună
cu pietricele mici, e decorat cu benzi de mici linii
orizontale (pl. II, 6). Un fragment de de vas lucrat la
roată înceată, din pastă cu cioburi pisate, de culoare
neagră, e decorat cu striuri paralele. Tot la roată înceată
este şi un fragment de margine cu buza răsfrîntă;
este decorat pe umeri cu benzi formate din striuri
paralele şi din linii ondulate (pl. III, 2).
Bordeiul nr. 3. Dimensiunile: 4,25 × 3,75 m, cu
axa lungă E–V. Vatra pietrar distrusă se găsea în
colţul sud-vestic. Inventarul bordeiului constă în cîteva
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată.
Bordeiul nr. 4. Fundul bordeiului se găsea la 60
cm de la nivelul actual. Dimensiunile: 2,75 × 2,65
m, vatra pietrar în colţul nord-estic. În jurul vetrei
au fost găsite cîteva fragmente de vase făcute cu mîna
şi oase de animale.
Bordeiul nr. 5. Fundul bordeiului a fost la 45
cm adîncime de la nivelul actual. Dimensiunile:
4 × 2,75 m, cu axa lungă N-V–S-E, vatra pietrar în
colţul sud-vestic. În jurul vetrei au fost găsite funduri
de vase şi de margini, făcute cu mîna şi la roată
(pl. VI, 4-5, 9, 11-12, 16-18). Un fragment de vas
făcut la roată înceată cu striuri paralele (pl. V, 15).
Bordeiul nr. 6. Fundul bordeiului a fost la
1 m adîncime de la nivelul actual. Dimensiunile:
3,40 × 3 m, cu axa lungă N–S. Vatra aşezată în
colţul sud-vestic al bordeiului. Marginile au fost făcute
din pietre mici, iar spatele din pietre mari; vatra
nu a fost acoperită. În jurul vetrei şi în interiorul
bordeiului au fost găsite fragmente de vase făcute
cu mîna şi la roată. Fundurile găsite sînt făcute din
pastă cu pietricele mici şi au grosimea între 1-3,5 cm
(pl. IV, 8). Cel mai gros e tăiat cu sfoară (pl. IV, 7).
Un alt fragment e lucrat la roată rapidă. Marginile
sînt din vase făcute cu mîna, din pastă cu multe
pietricele, avînd buza răsfrîntă (pl. VI, 14; pl. VII,
11). Aceste vase sînt de obicei fără decor (pl. IV, 5).
Se întîlnesc însă margini din două vase a căror bază
este decorată la exterior ca şi la interior, precum şi pe
umăr cu benzi de linii în val (pl. IV, 1, 1a, 4). Marginea
unui vas mare, lucrat cu mîna, e decorată pe
buză cu alveole (pl. VI, 10). Marginile de vase, făcute
la roată bună, sînt din pastă cu pietricele, cu buza
îngroşată sau tăiată drept, fără decor sau decorate cu
bandă cu striuri (pl. IV, 6, 9, 10-11; pl. V, 12; pl. VI,
10, 15, 17; pl. VII, 12, 14, 16-18).
Bordeiul nr. 8. Are fundul la 0,45 m adîncime
de la nivelul actual. Dimensiunile: 3,80 × 3,80 m,
cu vatră pietrar în colţul de sud-vest. Din inventarul
bordeiului fac parte un fund de vas şi un fragment
de margine avînd pe buză alveole făcute cu mîna.
Bordeiul nr. 9. S-a păstrat numai vatra pietrar,
la o adîncime de 0,25 m; terenul fiind în pantă,
groapa bordeiului s-a prăbuşit. În vatră au fost găsite
fragmentele unui vas borcan făcut cu mîna, din
pastă cu multe pietricele şi cu cioburi pisate, avînd
buza răsfrîntă şi decorată cu alveole (pl. V, 7; pl.
VII, 2).
Bordeiul nr. 10. Fiind aşezat în pantă, a fost
distrus. S-au păstrat doar resturile pietrarului, la
o adîncime de 0,25 m.
200

Aşezări din sec. VI-X e. n. în sud-estul Transilvaniei
Bordeiul nr. 11. Vatră pietrar a unui bordei distrus
cu baza la adîncimea de 0,25 cm. Fără inventar.
Bordeiul nr. 12. Fundul bordeiului a fost la 0,57
m adîncime de la nivelul actual. Vatra pietrar în parte
distrusă, se găsea în colţul sud-estic. Dimensiunile:
2,60 × 2,60 m. Inventarul bordeiului constă din
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată bună.
Acestea din urmă sînt margini (pl. V, 9-10, 14) şi
fragmente din pîntecul unui vas decorat cu benzi de
linii în val, uneori alternînd cu benzi de striuri (pl.
V, 11; pl. VII, 1, 3, 10).
Bordeiul nr. 13. A tăiat un bordei dacic; fundul
bordeiului se găsea la 0,78 m adîncime de la nivelul
actual. Vatra pietrar a fost în regiunea de mijloc a peretelui
sud. Inventarul constă din puţine fragmente
de vase făcute cu mîna (pl. VIII, 8).
Bordeiul nr. 14. Fundul bordeiului a fost la
0,36 m adîncime de la nivelul actual. Vatra pietrar
era la mijloc, lîngă peretele estic. Dimensiunile:
4,80 × 4,10 m, cu axa lungă E–V. În jurul vetrei
puţine fragmente de vase făcute cu mîna. Un fragment
de margine cu buza puţin răsfrîntă, tăiată
drept (pl. VII, 59) şi un fragment cu decor cu linii
incizate (pl. VII, 6).
Bordeiul nr. 15. Fundul bordeiului la 0,54 m
adîncime de la nivelul actual, avînd vatra pietrar în
colţul sud-estic. Dimensiunile: 4,40 × 4,40 m. În
jurul vetrei a fost găsit un străpungător de os (pl.
X, 6) şi multe fragmente de vase. S-a întregit un vas
făcut cu mîna, din pastă cu pietricele, de culoare
brun-închis. Buza e răsfrîntă şi decorată cu incizii
verticale. E înaltă de 28,5 cm, diametrul fundului
10 cm (pl. II, 1; pl. VII, 4). Un alt vas similar e fără
decor. (pl. I, 9). Marginile de vase, lucrate cu mîna,
au buza răsfrîntă şi sînt sau fără decor, sau decorate
cu alveole sau crestături (pl. V, 4-6; pl. IX, 8, 11). Un
fragment de tigaie lucrat din pastă grosolană, slab
arsă (pl. V, 1). Un vas întregit parţial e decorat pe
umăr cu striuri distanţate (pl. V, 8). Un fragment de
margine cu buza dreaptă e decorată pe umăr cu striuri
paralele (pl. V, 15). Celelalte fragmente, făcute la
roată înceată, sînt decorate cu striuri paralele sau cu
linii în val între striuri paralele (pl. V, 13, 16; pl. VII,
7, 9; pl. IX, 1-7, 12).
Bordeiul nr. 16. Vatra pietrar, în stare răvăşită,
era la adîncimea de 25-35 cm de la nivelul actual,
fără inventar.
Bordeiul nr. 17. Resturile unei vetre pietrar au
fost la adîncimea de 0,25-0,35 m de la nivelul actual;
fără inventar.
Bordeiul nr. 18. Fundul bordeiului a fost la adîncimea
de 0,53 cm. A avut în colţul sud-vestic o vatră
de formă ovală, cu suprafaţa lutuită. Dimensiunile:
3,40 × 2,40 m, cu axa lungă N–S. Colţul nord-vestic
al bordeiului a tăiat marginea unei gropi acoperite
cu o placă de piatră. Groapa a avut formă de
sac; diametrul gurii 0,90 m, adîncimea 0,92 m, nu
a conţinut resturi arheologice. În afara bordeiului,
în colţul sud-vestic au fost multe fragmente de vase
dacice. Bordeiul nu conţinea material ceramic prefeudal
şi îl considerăm dacic.
Bordeiul nr. 19. Fundul bordeiului a fost la 0,70
m adîncime de la nivelul actual. O vatră pietrar în
stare răvăşită se găsea în colţul nord-vestic. Dimensiunile:
3,60 × 4,20 m, cu axa lungă E–V. Inventarul
bordeiului constă din funduri şi margini de vase
făcute cu mîna, din pastă cu pietricele, sau lucrate la
roată (pl. VII, 13, 15).
Bordeiul nr. 20. S-a suprapus bordeiului nr. 19.
Fundul bordeiului a fost la adîncimea de 0,40 m.
A avut vatra pietrar în colţul nord-estic. Lîngă peretele
sudic al bordeiului a fost găsită placa cu butoni
a unei fibule de bronz şi un inel de tîmplă din bronz,
cu capătul încovoiat (pl. IX, 9-10, 10 a).
Bordeiul nr. 21. La adîncimea de 0,25 m s-au
păstrat numai pietrele de la baza unei vetre pietrar,
printre care au fost fragmente de vase, şi jumătate
dintr-o piatră de măcinat de tip roman. Dimensiunile
bordeiului nu s-au putut stabili. Materialul ceramic
constă din margini de vase lucrate cu mîna şi
avînd buza uşor răsfrîntă, o margine lucrată la roată
are buza îngroşată. Un fragment de margine pe buză
e decorat cu alveole (pl. V, 2). Un alt fragment de
margine, dintr-un vas făcut la roată înceată, pe umeri
e decorat cu striuri paralele (pl. V, 3). Au mai fost
găsite şi oase de animale.
Bordeiul nr. 22. Fundul bordeiului la 0,57 m
adîncime faţă de suprafaţa nivelului actual. Vatra
pietrar se găsea în colţul nord-vestic. Lîngă peretele
de apus al bordeiului a mai fost o vatră circulară cu
diametrul de 1 m, făcută din placă de piatră aşezată
plat. Dimensiunile: 3,50 × 3m. În jurul vetrei
au fost găsite trei străpungătoare de os (pl. X, 2-3),
jumătatea unui prîsnel de lut (pl. X, 17), un vîrf de
săgeată de fier, cu trei aripioare (pl. X, 24), şi multe
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată. Acestea
sînt bucăţi de margini, funduri şi părţi din umăr.
Cele făcute la roată sînt lucrate din pastă compactă
şi decorată cu striuri şi cu benzi de linii în val şi orizontale
(pl. VIII, 1-23).
Bordeiul nr. 23. Fundul bordeiului a fost la 0,42 m
adîncime de la nivelul actual. Vatra pietrar în colţul
nord-vestic. Dimensiunile: 3,35 × 3,35 m. În jurul
vetrei au fost găsite numeroase fragmente de vase făcute
cu mîna şi la roată. Cele făcute cu mîna sînt margini,
funduri şi bucăţi din umăr, din pastă cu cioburi
pisate şi cu pietricele mici. Buza unei margini de vas
e decorată cu alveole, restul fără decor. S-a întregit un
201

Zoltán Székely: Lucrări alese
vas lucrat cu mîna, înalt de 23 cm, diametrul buzei
22 cm. Marginile de vase făcute la roată sînt din pastă
zgrunţuroasă, şi au buza îngroşată şi răsfrîntă. Cîteva
fragmente de vase sînt decorate cu benzi formate din
striuri sau din linii în val. Au mai fost găsite oase de
animale şi un străpungător de os. S-a mai găsit apucătoarea
unui mic vas de bronz (pl. X, 10).
Bordeiul nr. 24. Fundul bordeiului a fost atins la
0,50 m adîncime de la nivelul actual, cu vatra pietrar
în colţul nord-vestic. Dimensiunile: 3,25 × 3,25 m.
Fără inventar.
Bordeiul nr. 25. Fundul bordeiului a fost la 0,25
m adîncime de nivelul actual, cu vatra pietrar în
colţul nord-estic. Dimensiunile: 4 × 4,50 m cu axa
lungă E–V. În jurul vetrei au fost găsite un fund de
vas, o margine de vas lucrat cu mîna cu alveole; două
fragmente lucrate la roată sînt decorate cu striuri şi
cu linii în val.
Bordeiul nr. 26. Fundul bordeiului a fost la 0,15
m adîncime de la nivelul actual, cu vatra pietrar în
colţul nord-vestic. Dimensiunile: 4 × 3,20 m. Inventarul
bordeiului constă din cîteva fragmente de vase
făcute cu mîna şi un fragment decorat cu linii în val,
lucrat la roată.
Bordeiul nr. 27. Fundul bordeiului a fost la adîncime
de 44 cm de la nivelul actual, iar vatra pietrar
în colţul nord-estic, păstrată în stare răvăşită. Dimensiunile:
3,50 × 3,25 m. Fără inventar.
Bordeiul nr. 28. Fundul bordeiului la adîncimea
de 0,24 m de la nivelul actual, avînd vatra pietrar în
colţul nord-estic. Dimensiunile: 4,25 × 4 m. Inventarul
constă din cîteva fragmente de vase făcute cu
mîna şi dintr-un vîrf de săgeată de fier cu trei aripioare.
(pl. X, 25). Un fragment de margine, dintr-un
vas făcut la roată, e decorat interior şi cu linii în val
(pl. III, 17).
Bordeiul nr. 29. Fundul vetrei a fost la adîncimea
de 28 cm de la nivelul actual, vatra pietrar distrusă
în colţul sud-vestic. Dimensiunile: 3,35 × 3 m. Fără
inventar.
Bordeiul nr. 30. Fundul bordeiului 0,45 m de la
nivelul actual. Vatra pietrar în colţul nord-vestic.
Dimensiunile: 4 × 3,25 m, axa lungă N–S. În jurul
vetrei au fost găsite două străpungătoare de os (pl.
X, 5, 41), un prîsnel întreg de lut (pl. X, 19-20) şi
încă o jumătate, fragmente de vase făcute cu mîna
şi la roată. Două fragmente de buză sînt decorate
cu alveole. Un fragment de margine, făcut dintr-un
vas făcut la roată, cu buza răsfrîntă şi tăiată drept,
e decorat cu o bandă de linii în val urmată de linii
paralele (pl. III, 7). Alt fragment de vas este decorat
cu striuri adînci distanţate (pl. III, 9).
Bordeiul nr. 31. Fundul bordeiului a fost la adîncimea
de 0,42 m şi a avut vatra pietrar în colţul sudvestic.
Dimensiunile: 4 × 3,5 m. În bordei s-a găsit
o străpungătoare de os, cîteva funduri şi margini
de vase făcute cu mîna, din pastă cu pietricele, şi la
roată, din pastă mai compactă, decorate cu caneluri.
Bordeiul nr. 32. Fundul bordeiului la 0,46 m
adîncime de la nivelul actual, cu vatra pietrar în
colţul sud-vestic. Dimensiunile: 4 × 2,5 m, cu axa
lungă N-E–S-V. În bordei s-au găsit fragmente de
vase făcute cu mîna şi la roată. Un fragment de vas
făcut la roată este decorat cu caneluri distanţate. Un
alt fragment e decorat cu linii în val.
Bordeiul nr. 33. Fundul bordeiului a fost la adîncimea
de 0,65 m de la nivelul actual, iar vatra pietrar
în colţul nord-estic. Dimensiunile: 4,50 × 3,50 m,
cu axa lungă N-V–S-E. Inventarul bordeiului constă
din o străpungătoare de os şi fragmente de vase,
funduri şi margini, făcute cu mîna şi la roată. Cele
făcute cu mîna sînt fragmente din pastă grosolană
cu multe pietricele, vase borcane cu buza răsfrîntă,
uneori cu decor alveolat. Un fragment de margine
are buza lată decorată cu bandă de linii în val (pl.
I, 12).
Bordeiul nr. 34. Fundul bordeiului a fost atins la
adîncimea de 0,52 m. Dimensiunile: 4 × 4 m. Vatra
circulară în colţul nord-vestic, făcută dintr-o lespede
mare, înconjurată cu pietre. Lîngă peretele sudic al
bordeiului a fost o groapă în formă de sac, cu fund
plat şi ars. Diametrul gurei 1 m, adîncime 1,10 m. În
groapă n-a fost material arheologic. În afara bordeiului,
lîngă colţul nord-vestic, a fost o vatră avînd la
spate lespezi de piatră aşezate pe muchie. Inventarul
bordeiul constă din multe funduri şi margini făcute
cu mîna, la roată rapidă şi la roată înceată, decorate
cu striuri; un fragment de tigaie.
Bordeiul nr. 35. Fundul bordeiului a fost la adîncimea
de 0,35 m, cu vatra pietrar în colţul sud-estic.
Dimensiunile: 3 × 3,5 m, cu axa lungă N–S. Inventarul
bordeiului constă din fragmentele unui vas
care s-a întregit, făcut cu mîna, din pastă cu multe
pietricele. Are buza răsfrîntă şi e înalt de 22,5 cm
(pl. II, 2).
Bordeiul nr. 36. Fundul bordeiului la 0,48 m
adîncime de la nivelul actual. Dimensiunile: 3,75 ×
3,25 m, cu axa lungă N–S. Lîngă peretele nordic
în afara bordeiului a fost o vatră circulară făcută
din lespezi de piatră. În jurul vetrei şi în interiorul
bordeiului au fost găsite multe fragmente de vase
făcute cu mîna şi la roată (pl. VI, 2, 6-8). Au fost
întregite trei vase făcute cu mîna, din pastă cu multe
pietricele. Primul vas are un corp zvelt cu buza uşor
răsfrîntă şi decorată cu alveole. Dimensiunile: înălţime
20 cm, diametrul gurii 13 cm, al fundului 10
cm, peretele gros de 1 cm (pl. II, 11). Vasul al doilea
e făcut din pastă mai compactă şi decorat cu alveole
202

pe buză şi pe umăr. Dimensiunile: înălţimea 19,2
cm, diametrul gurii 12,5 cm, al fundului 8,5 cm (pl.
II, 3). Vasul al treilea este făcut din pastă cu multe
pietricele, are corpul zvelt, cu buza răsfrîntă şi decorată
cu alveole. Dimensiunile: înălţimea 22,6 cm,
diametrul gurii 13 cm, iar al fundului 9,5 cm. (pl.
II, 5). Celelalte fragmente sînt funduri şi margini de
vase. Un fund tăiat cu sfoară. Un fragment de umăr
are ca decor o bandă de striuri urmată de o bandă
de linii în val. Alte fragmente de margini pe buză au
fost decorate cu crestături. La roata înceată e făcut
un fragment de vas cu decor de linii paralele şi în
val, executate în mod stîngaci (pl. III, 10). La roată
bună e făcut, din pastă ciment, un fragment de margine
cu buza răsfrîntă în afară, şănţuită în interior şi
cu margine tăiată drept.
Bordeiul nr. 37. Fundul bordeiului a fost la
0,71 m adîncime de la suprafaţa actuală, cu vatra
pietrar în colţul sud-estic. Dimensiunile: 3 × 2,5 m,
cu axa lungă N-V–S-E. Lîngă colţul nord-estic al
bordeiului a fost o vatră circulară făcută din lespezi
de piatră. Inventarul bordeiului constă din multe
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată. Cele
făcute cu mîna sînt din pastă cu pietricele sau mai
compactă, funduri, margini şi bucăţi din umăr. Un
vas mare, făcut din pastă mai compactă, cu buza
răsfrîntă, e decorat pe buză cu alveole, iar pe umăr
cu bandă de linii paralele, urmată de o bandă de
linii în val (pl. III, 3). Un fund de vas făcut la roata
înceată e perforat şi e decorat cu striuri. Partea de
jos a unui vas făcut la roată rapidă are ca decor caneluri
şi coaste, ca şi un fragment dintr-un vas făcut la
roata înceată (pl. IV, 1, 3). Din inventarul bordeiului
mai fac parte două mărgele de lut tubulare, una
lungă de 4 cm, groasă de 1,6 cm, cealaltă lungă de
3 cm şi groasă de 2 cm (pl. X, 15-16).
Bordeiul nr. 38. Lîngă peretele sudic al bordeiului
nr. 38 a fost descoperită o vatră pietrar distrusă:
în parte la adîncimea de 0,20 m; dimensiunile nu
s-au putut stabili. A fost fără inventar.
Bordeiul nr. 39. Fundul bordeiului la adîncimea de
0,45 m de la nivelul actual, cu vatra pietrar în colţul
nord-estic. Dimensiunile: 3 × 3,5 m. Din bordei provin
fragmente de vase, margini, funduri, părţi din
umăr făcute cu mîna, din pastă cu multe pietricele
(pl. III, 4). A fost întregit un vas mic, cu buza puţin
răsfrîntă, înălţimea 12,2 cm (pl. I, 11). La roată înceată
este lucrat un fragment de margine cu buza răsfrîntă
în afară, fiind decorat pe umăr cu o bandă de
linii, urmată de o bandă cu linii incizate (pl. III, 13).
Un alt fragment de vas făcut tot la roată e decorat cu
o bandă formată din linii incizate (pl. III/15).
Bordeiul nr. 40. Fundul bordeiului a fost atins
la o adîncime de 0,35 m, avînd o vatră pietrar în
Aşezări din sec. VI-X e. n. în sud-estul Transilvaniei
mijlocul bordeiului. Dimensiunile: 3,25 × 3,5 m.
Inventarul bordeiului constă din fragmente de vase
făcute cu mîna şi la roată. Fragmentele făcute cu
mîna sînt din pastă compactă şi sînt decorate cu
benzi de striuri adînci. La roată sînt făcute un fragment
de fund şi un fragment de vas decorat cu linii
în val (pl. III, 16).
Bordeiul nr. 41. Fundul bordeiului a fost atins la
0,35 m, de la nivelul actual, cu vatra pietrar în colţul
nord-estic. Dimensiunile: 4 × 4 m. În jurul vetrei
şi în interiorul bordeiului au fost găsite multe fragmente
de vase, margini, funduri şi bucăţi din umăr
făcute cu mîna, din pastă cu multe pietricele, precum
şi ceramică lucrată la roata rapidă, printre care
şi un fund tăiat cu sfoară şi un fragment de margine
cu buza îngroşată. Marginile sînt fără decor sau sînt
decorate cu alveole. Un fragment de vas făcut din
pastă cu pietricele, cu pîntecul bombat şi buza răsfrîntă
şi tăiată drept, este decorat pe umăr cu benzi
de linii în val (pl. III, 6).
La o distanţă de 10 m de bordeiul nr. 40, spre
vest, au fost descoperite un grup de cinci vase din
care s-au întregit două. Terenul fiind în pantă, vasele
au aparţinut probabil unui bordei distrus. Descrierea
vaselor:
1. vas borcan cu umărul bine dezvoltat, cu gura
largă, avînd marginea răsfrîntă în afară şi buza tăiată
drept. Este lucrat din pastă cu nisip fin şi ars cenuşiu.
Tot corpul vasului, pînă aproape de fund,
este ornamentat cu striuri. Dimensiunile: înălţimea
28 cm, diametrul gurii 18,7 cm, al fundului 9,5 cm,
grosimea peretelui 1 cm. Interiorul este netezit vertical
cu un beţişor, iar marginea este îndreptată la
roata înceată (pl. I, 7);
2. vas-borcan făcut cu mîna, cu marginea puţin
răsfrîntă în afară şi buza îngroşată; pe umăr este decorat
cu o bandă de linii în val urmată de trei benzi
de striuri adînci. Înălţimea vasului: 24 cm (pl. I, 8);
3. vas-borcan lucrat la roată înceată, din pastă
bună, de culoare neagră; îi lipseşte marginea, iar pe
umăr este decorat cu striuri distanţate (pl. I, 10);
4. vas-borcan din pastă compactă, păstrat fragmentar;
are marginea răsfrîntă în afară şi făcută la
roată înceată; buza e tăiată drept, iar pe umăr este
cu caneluri-coaste (pl. III, 1);
5. vas-borcan făcut la roata înceată, din pastă
cu nisip fin; are marginea răsfrîntă în afară, buza
tăiată drept, iar pe umăr decor de striuri distanţate
(pl. III, 12).
În afară de aceste borcane au mai fost găsite un
fragment de margine dintr-un alt vas-borcan decorat
cu striuri (pl. III, 8) şi o bucată dintr-un vas făcut la
roată bună, decorat cu o bandă de linii în val urmată
de o bandă de linii incizate (pl. III, 14).
203

Zoltán Székely: Lucrări alese
*
Din descrierea de mai sus reiese că inventarul
bordeielor constă în primul rînd din vase şi fragmente
de vase, din cîteva unelte de uz casnic şi foarte
puţine arme şi obiecte de podoabă.
Materialul ceramic este cel mai bogat din întreg
inventarul bordeielor. Vasele sînt făcute cu mîna,
la roată rapidă şi la roată înceată. Cele făcute cu
mîna sînt slab arse şi au în pastă pietricele mari. Din
această grupă fac parte şi vase făcute din pastă mai
compactă, cu pietricele mai mici, bine arse, castaniu-roşcat.
Uneori s-au folosit ca degresant şi cioburi
pisate. Vasele au umărul dezvoltat, cu marginea uşor
răsfrîntă în afară; se îngustează spre fund care la
unele e gros de 3 cm, formînd un şoclu. S-a observat
la unele funduri de vase că au fost tăiate cu sfoara de
pe scîndură. În această categorie vasele sînt uneori
ornamentate pe buză cu alveole sau crestături. Unele
sînt decorate pe umăr cu o bandă de linii în val urmată
de o bandă de linii incizate.
În grupa vaselor făcute cu mîna se integrează şi
tigăile; s-au găsit numai două fragmente dintre care
unul are marginea mai scundă. Vasele făcute cu
mîna sînt de diferite mărimi; cele cu gura largă sînt
înalte de aprox. 30 cm, iar vasul păstrat fragmentar
în bordeiul nr. 37 ar fi putut avea o înălţime de
40 cm. Buza la unele vase e slab dezvoltată. Fundul
vaselor este în general plat, dar se găsesc şi funduri la
care bordura este îngroşată, formînd un fel de inel,
în relief. În interior unele vase sînt lucrate grosolan,
iar altele sînt netezite cu o bucată de scîndură sau
un beţişor.
În categoria a doua intră fragmentele ceramice
lucrate la roata rapidă şi înceată, din care s-au întregit
cîteva vase. Acestea sînt de tipuri cu numărul
dezvoltat din pastă compactă cu mici pietricele şi cu
nisip, arse negru sau brun-cărămiziu. Marginea lor
e răsfrîntă în afară, cu buza îngroşată, ascuţită sau
tăiată drept; ca decor au benzi orizontale de linii în
val sau benzi în val între benzi de linii orizontale.
Unele vase au pe umăr striuri continui, linii incizate
în spirală sau caneluri-coaste. La multe vase lucrate
la roata înceată interiorul e lucrat cu mîna şi numai
marginea este modelată la roată.
Ceramica lucrată cu mîna conţine în pastă pietricele
şi cioburi pisate. În proporţii deosebite, ea se
găseşte prezentă în toate bordeiele. După formă şi
decor se împarte în două cateorii:
2
M. D. Matei, Ceramica slavă de la Suceava, SCIV, X/2, 1959,
422 fig. 6/1-5.
3
J. Eisner, Devinska Nova Ves, 1952, pl. 44, 7, 10; pl. 57, 3, 9.
4
M. Macrea, Necropola slavă de la Someşeni, MCA, V, 1959,
539, fig. 5/1-3; MCA, VI, 1959, fig. 9/1-4.
5
M. Comşa, Săpăturile de la Nuşfalău, MCA, VII, 524,
1. Ceramica cu mîna locală, caracterizată prin
formele înalte, cu umărul dezvoltat şi marginea
arcuită şi buza tăiată drept (pl. I, 1), formele înalte
fără umăr, de tip Ciurelu (pl. I, 6); vasele cu gîtul şi
partea dinspre fund strîmt (pl. I, 3; pl. II, 1-8), etc.,
decorate cu crestături şi alveole, toate formele de origine
locală, dacică, ce se găsesc în cultura Sîntana
de Mureş şi Bratei, deci cu mult înainte de apariţia
slavilor în regiunile noastre;
2. formele legate de tipul Praga, cu umărul foarte
puţin dezvoltat, fără gît, avînd marginea redusă.
Împreună cu acestea apar forme şi mai dezvoltate,
cu umărul proeminent şi marginea arcuită. 2 Dintre
acestea din urmă unele poartă elemente din decorul
vaselor la roată, ca benzile de striuri orizontale, în val
şi foarte rar verticale (pl. I, 3-5). Aceste elemente sînt
cunoscute şi în cimitirul de la Devínska Nová Ves. 3
Prima grupă este considerabil mai numeroasă
decît a doua şi aparţine, prin originea, vechimea formelor
şi a elementelor de decor, populaţiei autohtone;
a doua grupă se poate atribui elementelor slave
prezente în cuprinsul populaţiei autohtone.
Vasele lucrate la roata înceată devin mai frecvente
decît cele lucrate la roata rapidă; acestea sînt forme
cu umărul dezvoltat care prin forma şi decorul lor
aparţin culturii materiale locale. Un număr redus
din această categorie, decorat cu benzi de linii paralele
şi în val cunoscut din mormintele tumulare de
la Someşeni 4 şi Nuşfalău. 5 Unele fragmente de vase
făcute din pastă zgrunţuroasă şi cu buza îngroşată
arată o cultură din tradiţia Sîntana de Mureş. Fragmentele
de vase făcute la roata bună, decorate cu striuri,
uneori în benzi distanţate, cu linii în val sau în
caneluri, se întegrează în cultura Ipoteşti-Cîndeşti. 6
O importanţă deosebită reprezintă vasele descoperite
în şanţul 70. Aceste forme şi unele elemente de
decor, ca striurile şi linia în val, se găsesc şi în aşezarea
de la Bezid, iar în forme mai evoluate se găsesc în
aşezarea de la Poian şi de la Sfîntu Gheorghe. Aceste
vase, în ceea ce priveşte forma şi decorul, îşi au prototipul
lor în ceramica din cultura Bratei. 7
S-au găsit puţine obiecte de uz casnic. În număr
mai mare apar străpungătoarele de os, de diferite
mărimi. Acest fapt arată, foarte probabil, îndeletnicirea
populaţiei din aşezare cu prelucrarea pieilor.
Fusaiolele sînt făcute din lut fin, arse cenuşiugălbui,
au formă bitronconică şi uneori decorate cu
linii incizate orizontal (pl. X, 12-14, 18-21).
fig. 5/1-4, 6.
6
Ibidem, 68, fig. 16/1-5; V. Teodorescu, Despre cultura Ipoteşti-
Cîndeşti, SCIV, XV/4, 1964, fig. 4/3-4.
7
I. Nestor, Les données, archéologiques et le problème de la
formation du peuple roumain, Revue Roumanie d’Histoire, III/3,
1964, pl. II, 1-4.
204

Cuţitele de fier găsite sînt fragmentare (pl. X, 22-
23). Armele sînt reprezentate printr-un vîrf de lance
şi două vîrfuri de săgeţi cu trei aripioare. Acestea
sînt tipuri cunoscute din cimitirul de la Devínska
Nová Ves. 8
Obiectele de poboabă sînt de asemenea puţine;
un fragment de fibulă, un inel de tîmplă, amîndouă
făcute din bronz, şi două mărgele de lut. Cel mai
important este fragmentul de fibulă, de fapt placa
semicirculară a unei fibule „digitate”. Fibula a avut
cinci butoni, dintre care lipsesc doi. Placa semicirculară
este ornamentată cu cercuri concentrice, iar
arcul fibulei cu linii paralele. La pornirea piciorului
din arc sînt dispuşi de o parte şi de alta cîte un buton
mic. Fibula de la Filiaş are analogii cu fibule digitate
cunoscute din bazinul Dunării în mediul romanicoslav
şi sînt datate în sec. VII e. n. 9 E regretabil că
păstrarea ei fragmentară nu lasă să se poată face o
comparaţie mai amplă cu fibulele de acest tip.
Inelul de tîmplă e făcut dintr-o bară de bronz,
groasă de 0,1 cm, cu secţiunea rotundă. Un capăt
e ascuţit, iar celălalt e întors spre interior. Acest tip
de inel de tîmplă deocamdată e necunoscut în materialul
slav din Transilvania, ca şi mărgelele de lut
tubulare.
*
Pentru încadrarea cronologică şi stabilirea apartenenţei
etnice a populaţiei din aşezarea de la Filiaş
ne conducem de elementele principale ale culturii
materiale identificate acolo.
Caracterul neîntărit al aşezării arată o viaţă sedentară,
populaţia ocupîndu-se cu agricultura, păstoritul
şi celelalte îndeletniciri casnice, după cum
reiese din puţinele unelte de uz casnic descoperite
în cursul săpăturii. Forma de locuinţă a fost semibordeiul
cu vatra pietrar. Aceleaşi locuinţe se găsesc
şi în aşezările contemporane de la Bezid şi Sălaşuri.
Faptul este confirmat şi de inventarul bordeielor.
Semibordeiul este forma de locuinţă folosită în sec.
IV şi pînă în sec. XIV, fără ca aceasta să dea vreo
indicaţie cu privire la originea populaţiei; cuptorul
de piatră (pietrar) este de origine romanică. În Transilvania
vatra pietrar este cunoscută în aşezarea de la
Bezid din sec. IV e. n., de la Bratei în sec. V-VI, iar
dincolo de Carpaţi din sec. VI de la Dinogetia 10 şi
din aşezările culturii Ipoteşti-Cîndeşti. 11 Prin urmare,
vatra pietrar nu se poate atribui slavilor, fiindcă
8
J. Eisner, op. cit., 1952, pl. 28, 10.
9
J. Werner, Slawische Bügelfibeln des 7. Jahrhunderts, în Reinecke
Festschrift, 1950, 151, pl. 28; J. Nestor, L’établissement des
slaves en Roumanie, Dacia, N. S., V, 1961, 429-448.
10
I. Nestor, în Revue Roumanie d’Histoire, III/3, 1964, 423, pl.
III, 1-2.
11
V. Teodorescu, op. cit., 488.
Aşezări din sec. VI-X e. n. în sud-estul Transilvaniei
aceştia în epoca lor arhaică pe teritoriul României au
folosit vetre deschise, după cum rezultă din săpăturile
de la Suceava 12 şi de la Ipoteşti. 13
Vasele de tip Praga, de formă evoluată, precum şi
vasele de tipul celor descoperite în mormintele slave
tumulare de la Someşeni şi Nuşfalău, dovedesc prezenţa
unui element slav apusean şi încadrează aşezarea
în sec. VII-VIII.
Categoria a doua a ceramicii făcută cu mîna, care
cuprinde vasele cu corp zvelt şi cu gura îngustă, decorate
pe buza cu alveole şi cu crestături, precum şi
tigăile, arată un alt element etnic. În aria populaţiei
slave apusene nu sînt cunoscute vase făcute cu mîna,
decorate pe buză cu alveole, nici fibule digitate.
Acestea sînt caracteristice pentru slavi răsăriteni. 14
Prin urmare, nu putem să lăsăm în afară nici prezenţa
unui element slav răsăritean.
Tigăile nu apar la nivelul de locuire slav vechi: le
găsim însă în cultura materială a populaţiei autohtone
în perioada de înainte de pătrunderea slavilor pe
teritoriul R. S. R. 15
Prezenţa ceramicii făcute la roată pune o altă
problemă în legătură cu apartenenţa populaţiei din
aşezarea de la Filiaş. Acest material ceramic este prezent
în fiecare bordei, în unele boredeie fiind chiar
în proporţie mai mare faţă de cel cu caracter slav
(şanţul 70), şi este necunoscut în teritoriile originare
de cultură materială slavă. Aceste vase arată o tradiţie
neîndoielnică romană şi îşi are originea lor în cultura
Bratei, 16 a populaţiei autohtone, care a păstrat şi
a transmis tradiţia culturii romane. Acest fapt este
bine confirmat şi mai mult de grupul celor cinci vase
descoperite în şanţul nr. 70.
Prin urmare, pe baza elementelor de cultură materială
din aşezarea de la Filiaş putem constata pătrunderea
unui element slav dinspre vest; în acelaşi
timp se reflectă şi influenţa culturii materiale a slavilor
răsăriteni. Pe lîngă elementul slav prezenţa elementului
băştinaş este dovedită clar prin elementele
de cultură de tradiţie romană, care se manifestă clar
în ceramica făcută la roată. Pasta, arderea şi sistemul
de decor cu striuri şi val al acestei ceramici prezintă
un caracter roman într-o fază incipientă de dezvoltare.
17 Etapa următoare a evoluţiei acestei ceramici se
poate urmări în ceramica aşezărilor de la Poian, [respectiv]
Sfîntu Gheorghe, Coşeni şi Ozun, în valea
Oltului. În concluzie, putem constata că aşezarea de
12
M. D. Matei, op. cit., 427.
13
I. Nestor, în Dacia, N. S., V, 1961, 461, 448.
14
Idem, în SCIV, X/1, 1959, 53; Idem, în Dacia, N. S., V, 1961,
447-448.
15
V. Teodorescu, op. cit., 497, nr. 17.
16
I. Nestor, în Revue Roumaine d’Histoire, III/3, 1964, 406.
17
Ibidem, 404.
205

Zoltán Székely: Lucrări alese
la Filiaş este contemporană cu aşezările de la Bezid şi
Sălaşuri şi cronologic aparţin sec. VII-VIII. Suprapunere
de bordeie s-a observat numai într-un singur
caz, la bordeiul cu fibula (B. 20). În privinţa ceramicii,
care constituie elementul cel mai imporant din
inventarul bordeielor, s-a constatat că, împreună cu
ceramica plămădită cu mîna, apar şi speciile lucrate
la roată, decorate cu striuri, valuri, caneluri şi linia
în spirală distanţată. Ceramica la roată rapidă este în
general mai rară, dar ea există încă bine reprezentată
prin specia cu microprundiş mult. Pasta, arderea şi
strierea reprezintă împreună cu celelalte sisteme de
decor o trecere directă la etapa Poian.
206

Aşezări din sec. VII-VIII în bazinul superior al Tîrnavei Mari
AŞEZĂRI DIN SEC. VII-VIII ÎN BAZINUL SUPERIOR
AL TÎRNAVEI MARI
Muzeul din Sfîntu Gheorghe, în colaborare cu
muzeul din Cristuru Secuiesc, a efectuat în anii
1959-1973 săpături arheologice în valea Tîrnavei
Mari, unde au fost descoperite aşezări din epoca feudală,
datînd din secolele VII-VIII (fig. 1). Unele rezultate
au fost publicate în anuarul muzeului din Sf.
Gheorghe 1 şi în cel al muzeului din Tg. Mureş, 2 iar
despre celelalte săpături au apărut numai rapoarte
sumare. 3 Prin publicarea unitară a materialului
arheologic deja parţial cunoscut, ca şi a celui încă
inedit, urmărim ca specialiştilor să le fie accesibile
rezultatele arheologice din acest colţ de ţară.
* SCIV, XXXIX/2, 1988, 169-198. (Cu rezumat în limba franceză.)
1
Aluta, VI-VII, 1975, 35-49.
2
Marisia, V, 1975, 71-83; Marisia, VI, 1976, 177-123.
Medişoru Mare (com. Şimoneşti), jud. Harghita
Satul este aşezat pe un afluent al Tîrnavei Mari,
înconjurat de dealuri cu pante abrupte. La sud de
sat terenul plat denumit „Măzărişti” (Borsóföld)
se întinde în direcţia E–V. Partea sudică a terenului
este mai înaltă. Un pîrîu denumit „Valea Măzăriştii”
(Borsóföld-pataka) izvoreşte din partea sudică
a terenului şi curge spre nord. În el se varsă un alt
pîrîu, „Valea lui Kar” (Kar-pataka), iar la confluenţa
pîraielor cursul lor se schimbă spre est. În anii 1972-
1973 au fost practicate secţiuni arheologice care au
dus la identificarea unui nivel de locuire dacică din
sec. IV-III î. e. n. Peste aşezarea dacică s-a suprapus
în sec. VII-VIII o aşezare prefeudală (fig. 2). Terenul
fiind în pantă, pămîntul arat a fost transportat la
vale, astfel că atît bordeiele dacice, cît şi cele prefeudale
au fost găsite aproape la suprafaţa solului,
la adîncimea de 35-25 cm. În secţiunea III au fost
descoperite două bordeie.
Bordeiul 1. Fundul bordeiului a fost la 35 cm de
la nivelul actual al solului. Bordeiul a fost dreptunghiular,
cu axa lungă E–V. Vatra pietrar a fost construită
în colţul sud-estic al bordeiului. Dimensiunile:
2,20 × 2 m. Inventarul: fragmente de vase făcute
cu mîna, fără decor (fig. 10).
Bordeiul 2. Dimensiunile sale s-au stabilit doar pe
baza culorii mai închise a umpluturii gropii, vizibile
la adîncimea de 25 cm. A fost dreptunghiular, cu
axa lungă E–V. Din vatra pietrar, amplasată în colţul
de sud-est, deranjată, s-au păstrat numai pietre mici.
Dimensiunile: 3 × 2,60 m. Inventarul: fragmente de
vase făcute cu mîna şi la roata înceată, cu şi fără decor,
două cuţite, o daltă, un pinten şi o bară laterală a
unei zăbale, făcută dintr-o bară torsionată (fig. 20/1,
4-6, 8). Pintenul şi zăbala sînt argintate.
La încadrarea cronologică a aşezării ne ajută forma
bordeiul cu vatră pietrar şi puţinele fragmente de
vase găsite în ele. Pintenul de fier cu spin piramidal
şi bara de zăbală, ambele încrustate cu argint, pot
fi interpretate ca un produs al slavilor apuseni, 4 dar
datarea lor timpurie nu pare verosimilă. 5
Şimoneşti (com. Şimoneşti), jud. Harghita
Satul este situat în valea Nicău (Nyikó). La capătul
său nordic, pe partea estică a drumului care trece
prin sat, terenul este mai înalt şi este străbătut de
pîrîul Bethlen, care se varsă în Nicău. În această vale
laterală, pe malul drept al pîrîului, terasa este mai
ridicată. Terenul este cunoscut sub denumirea de
„Sub stejari” (Cserésalja) (fig. 11/1). Pe acest loc tractorul
a scos la iveală fragmente de vase din diferite
epoci (epoca bronzului şi epoca romană); alături de
acestea au apărut şi vase care aparţin epocii prefeudale.
În urma acestei descoperiri muzeul din Cristuru
Secuiesc, în colaborare cu muzeul din Sfîntu
Gheorghe, a întreprins în anii 1965-1968 o săpătură
(fig. 3). Aşezarea prefeudală s-a suprapus uneia din
epoca bronzului (cultura Wietenberg) şi din epoca
dacică tîrzie.
În anul 1965 terasa nordică a fost cercetată prin
trei secţiuni. În S. I, lungă de 85 m şi orientată E–V,
a fost descoperit un bordei în capătul de V, la adîncimea
de 1,15 m.
Bordeiul 2. Groapa bordeiului, săpată peste resturile
unei locuinţe a culturii Wietenberg, a fost pătrată,
cu dimensiunile: 3 × 3 m. Nu au fost constatate
urme de stîlpi. Vatra pietrar a fost construită în
3
MCA, VII, 1961, 186-187; MCA, IX, 1970, 3, 312; MCA, X,
1973, 221-223.
4
I. Dekan, Moravia Magna, 1980, 14-15, fig. 90-92.
5
Z. Székely, în Thraco-Dacica, I, 1976, 232.
207

Zoltán Székely: Lucrări alese
colţul nord-estic al bordeiului, cu gura spre sud (fig.
11/2). Nu s-a putut stabili locul intrării. Inventarul:
în umplutura bordeiului, la adîncimea de 40 cm de
la nivelul actual, au fost găsite fragmente dintr-un
vas decorat cu striuri distanţate, două prîsnele de lut
– dintre care unul fragmentar – şi un cuţit de fier.
Inventarului bordeiului îi aparţin şi fragmente de
buze de oale fără decor sau decorate cu caneluri, cu
benzi de linii în val şi cu linii orizontale (fig. 15/1).
Un vas făcut cu mîna, fără decor, a avut buza evazată
(fig. 15/2).
La mijlocul secţiunii au fost găsite, la arat, pietre
dintr-un pietrar. Nu s-au putut stabili dimensiunile
bordeiului care n-a avut inventar.
Bordei 1. Secţiunea II a fost executată perpendicular
pe prima, cu orientare N–S. La capătul ei
nordic au fost găsite resturile unui bordei distrus.
Dimensiunile sale nu au putut fi stabilite; nu s-a descoperit
inventar.
Amplasată în apropierea pîrîului, secţiunea III
a fost orientată E–V. În ea au fost găsite doar fragmente
de vase din epoca bronzului şi din La Tèneul
dacic. Secţiunile II şi III au urmărit şi stabilirea
întinderii aşezării.
Săpăturile din anul 1966 au continuat cu trei
secţiuni (S. IV, IVa şi V), orientate E–V. În S. IV,
executat perpendicular pe S. II din 1965, au fost descoperite
4 bordeie prefeudale.
Bordeiul 3. Groapa a fost păstrată cu dimensiunile:
3,25 × 3,25 m. Nu s-au observat urme de stîlpi.
Vatra pietrar a fost amplasată în colţul nord-vestic al
bordeiului. Fundul bordeiului a fost la 86 cm, adîncime
măsurată de la nivelul actual. Inventarul: în
colţul nord-vestic al bordeiului s-a găsit un fragment
de vas de factură romană, un vas decorat cu striuri
(fig. 15/3) şi un străpungător de os. În umplutura
bordeiului au fost găsite fragmente de margini făcute
cu mîna şi decorate cu alveole, altele lucrate la
roată înceată, decorate cu benzi din linii în val şi cu
linii orizontale (fig. 15/4).
Bordeiul 4. Nu s-au putut stabili dimensiunile
bordeiului, nici vatra pietrar nu a putut fi identificată.
Terenul a fost deranjat de plug care a scos şi
pietrele vetrei. Culoarea mai închisă a umpluturii
bordeiului şi fragmentele de ceramică găsită în ea
au identificat locul bordeiului prefeudal. Inventarul:
fragmente de vase şi două fusaiole de lut; sînt bucăţi
de vase mari lucrate grosolan şi nedecorate. Alte
fragmente sînt din margini făcute la roată înceată şi
decorate cu benzi de linii în val şi linii orizontale.
Bordeiul 5 a fost de formă pătrată cu colţurile rotunjite.
Urme de stîlpi nu s-au observat. Vatra pietrar
a fost găsită în colţul nord-estic al bordeiului, avînd
gura de foc spre sud. Dimensiunile: 4,25 × 4,25 m.
Inventarul: în jurul vetrei şi în colţurile nord-estic
şi sud-vestic la adîncimea de 1,50 m au fost găsite
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roata înceată.
Vasele lucrate cu mîna sînt din pastă cu microprundiş,
avînd buza răsfrîntă şi decorată cu alveole. Vasele
lucrate la roată înceată sînt decorate cu striuri, cu
benzi de linii în val, cu linii orizontale şi caneluri.
Bordeiul 6 a fost deranjat. Din vatra pietrar s-au
păstrat numai cîteva pietre mari. Forma şi dimensiunile
gropii locuinţei nu s-au putut stabili. Inventarul
constă din fragmente de vase lucrate cu mîna:
funduri, bucăţi din mai multe vase nedecorate (fig.
15/8). Fragmentele de vase făcute la roata înceată
sînt decorate cu benzi de linii în val şi cu linii orizontale.
Bordeiul 7 este de formă aproape pătrată, fără
urme de stîlpi. Vatra pietrar, cu gura de foc spre sud,
s-a păstrat bine în colţul nord-estic al locuinţei (fig.
15/5-6). Fundul bordeiului se afla la 0,86 m; dimensiunile:
3,20 × 3,20 m. Inventarul: un vas în faţa
gurii vetrei, iar în interiorul ei două bucăţi dintro
rîşniţă rotativă. În umplutura bordeiului au fost
găsite fragmente de margini din vase lucrate din
pastă amestecată cu nisip şi din vase făcute la roată
înceată, decorate cu benzi de linii în val şi cu linii
orizontale. Un vas întreg lucrat la roata înceată, cu
buza îngroşată, este decorat pe umăr cu o bandă de
linii în val, iar pe pîntec cu striuri distanţate (fig.
15/ 5).
Paralel cu secţiunea IV, la vest de secţiunea I, a fost
executată o secţiune de 55 m lungime. Nu a fost găsită
nici o locuinţă prefeudală (şanţul IVa). Perpendicular
pe secţiunea II a fost trasată secţiunea V în care
au fost descoperite două bordeie (bordeiul 6 şi 8).
Bordeiul 8. Locuinţă deranjată de plug. Pietrele
vetrei pietrar au fost scoase. Fără inventar.
În anii 1967-1968 cercetările arheologice au fost
continuate prin prelungirea secţiunilor executate în
anii 1965-1966, cercetîndu-se astfel întreaga terasă a
pîrîului. Au fost descoperite următoarele bordeie:
Bordeiul 9, de formă aproape pătrată, era orientat
N-E–S-V. Vatra pietrar a fost amplasată în colţul estic
al bordeiului, cu gura de foc spre sud-vest. Peste
colţul sud-vestic al bordeiului s-a suprapus o mare
parte a bordeiului 10 (fig. 4). Nu s-au constatat urme
de stîlpi. Dimensiunile: 3,25 × 3,50 m. Inventarul:
la gura vetrei a fost găsit: un vas întregibil, fragmente
de vase făcute cu mîna şi la roată înceată, decorate
cu linii în val şi linii orizontale.
Bordeiul 10, de formă pătrată cu aceeaşi orientare.
Vatra pietrar cu gura spre nord-est a fost construită
în colţul sud-vestic al bordeiului. Inventarul: fragmente
de vase făcute cu mîna şi la roată înceată. Un
vas făcut la roata înceată a fost întregit (fig. 15/ 6).
208

Bordeiul 11, de formă aproape pătrată. Fără urme
de stîlpi. În colţul nord-estic al bordeiului se afla o
vatră pietrar cu gura spre sud (fig. 11/4). Dimensiuni:
3 × 3 m. La gura vetrei şi în partea nord-estică
a bordeiului a fost găsit un strat de cărbune amestecat
cu oase de animale şi cu fragmente de vase.
Inventarul: un prîsnel de lut păstrat fragmentar, un
cuţit de fier (fig. 20/7) şi un fier de plug găsit la adîncimea
de 62 cm, lîngă peretele nordic al bordeiului
(lungime: 13 cm, lăţime: 7 cm) (fig. 16/7). Materialul
ceramic găsit în umplutura bordeiului constă
din fragmente de vase făcute cu mîna şi la roata
înceată (fig. 14/1-14). Au fost întregite cîteva vase
lucrate la roată rapidă, din pastă bună, arse brun-negru
(fig. 16/1-2). Un vas are gura lată, buza răsfrîntă
în afară, pîntec bombat, fundul plat; pe umăr şi pe
pîntec este decorat cu benzi de linii în val, urmate de
benzi de linii orizontale. (Dimensiunile: în. = 32 cm,
diametrul gurii = 25 cm; al fundului = 15 cm) (fig.
11/5). Menţionăm apoi un vas mai mic, asemănător
(fig. 16/6), şi trei vase făcute cu mîna, întregibile,
arse brun-negru, toate cu gura largă, pîntec bombat
şi fund plat (fig. 15/7; fig. 16/3, 8).
Bordeiul 12 suprapune groapa bordeiului nr.
11. Are forma pătrată fără urme de stîlpi. Orientare
N-E–S-V. Vatra pietrar se afla în colţul estic al
bordeiului, avînd gura spre sud-vest. Dimensiuni:
2,85 × 2,85 m. Inventarul: în faţa gurii vetrei a fost
găsit un vas păstrat fragmentar, lucrat cu mîna, cu
buza răsfrîntă în afară, gura largă, nedecorat (fig.
17/1). În umplutura bordeiului au fost găsite bucăţi
din margini de vase modelate din pastă zgrunţuroasă,
un fragment din buza unui vas decorat cu
alveole, margini de vase decorate cu linii orizontale,
cu benzi de linii orizontale şi caneluri (fig. 14/15-17;
fig. 18/1-3).
Bordeiul 13 suprapune un bordei din epoca bronzului.
Are forma aproape pătrată, n-au fost urme de
stîlpi. Vatra pietrar a fost construită în colţul nordvestic
al bordeiului avînd gura spre est. În colţul estic
al bordeiului au fost găsite resturile unei vetre de
formă circulară din epoca bronzului. Dimensiunile:
3 × 3 m. Inventarul: puţine fragmente de vase făcute
cu mîna. Un vas a fost întregit (fig. 17/2). Fragmentele
de margini din vasele făcute la roata înceată
sînt decorate cu benzi de linii în val, urmate de linii
orizontale. Din inventarul locuinţei făceau parte şi
fragmente decorate cu caneluri şi o fusaiolă de lut
cu feţe plate.
Bordeiul 14, de formă dreptunghiulară, cu axa
lungă în direcţia E–V. În colţul nord-vestic al bordeiului
a fost construită vatra pietrar cu gura spre
vest. În faţa gurii pietrarului podeaua bordeiului
era acoperită cu bucăţi de cărbune. Dimensiunile:
Aşezări din sec. VII-VIII în bazinul superior al Tîrnavei Mari
3 × 3,5 m. La est de colţul sud-estic al vetrei, la distanţa
de cca. 1 m se afla o vatră cu pietre mici, din
epoca bronzului. Inventarul: între pietrele pietrarului
a fost găsită o bucată dintr-o tigaie (fig. 17/5)
şi fragmentele unei rîşniţe rotative. În umplutura
bordeiului au fost găsite fragmente de vase modelate
cu mîna şi la roată înceată, decorate cu striuri.
Bordeiul 15, de formă aproape pătrată (dimensiunile:
3,50 × 3,75 m). Nu s-au găsit urme de stîlpi.
Vatra pietrar cu gura spre sud se afla în colţul nordestic
(fig. 11/7). Fundul bordeiului era acoperit cu un
strat de cenuşă şi cărbune gros de 5-12 cm. Bordeiul
a fost incendiat. Inventarul: în umplutura bordeiului
au fost găsite fragmente de vase modelate cu
mîna, apoi la roata înceată şi multe oase de animale.
Fragmentele de vase modelate la roată înceată sînt
decorate cu benzi de linii în val urmate de linii orizontale
şi caneluri (fig. 18/4-7).
Bordeiul 16. La nord de bordeiul nr. 13 a fost descoperită
groapa unui bordei deranjat. Pietrele vetrei
pietrar au fost scoase. În pămîntul de umplutură al
bordeiului se aflau fragmente de vase de factură prefeudală.
Bordeiul 17, de formă pătrată, avea dimensiunile
de 3,75 × 3,75 m. Vatra pietrar s-a aflat în colţul
nord-estic, cu gura spre sud. Inventarul: la gura vetrei
s-a găsit un vas fragmentar, modelat la roată, iar
în mijlocul bordeiului fundul unui vas decorat cu
striuri, apoi fragmente din margini de vase decorate
cu linii orizontale şi cu caneluri.
Bordeiul 18, de formă dreptunghiulară, cu axa
lungă în direcţia E–V. În colţurile peretelui nordic
al bordeiului au fost construite două vetre pietrar.
Inventarul: fragmente de vase modelate la roată şi
cu mîna (margini de vase cu buza răsfrîntă în afară,
fără décor, şi fragmente groase de funduri). Cele făcute
la roată înceată sînt decorate cu benzi de linii
în val.
Bordeiul 19, de formă pătrată avînd latura de
3,50 m, a fost orientat M-E–S-V. Vatra pietrar se
afla în colţul estic al bordeiului. Inventarul: în jurul
vetrei, în pămîntul amestecat cu cenuşă şi cărbune,
a fost găsit un străpungător de os, un prîsnel de lut
bitronconic şi fragmente de vase la roată, decorate cu
striuri şi cu linii în val.
Bordeiul 20, de formă pătrată, nu avea gropi
de stîlp. Vatra pietrar se afla în colţul nord-estic al
bordeiului cu gura spre sud (fig. 11/3). Inventarul: în
jurul pietrarului fragmente de vase făcute cu mîna
(fig. 17/8), printre care şi un fragment de tigaie (fig.
17/3).
Bordeiul 21, de formă dreptunghiulară, cu axa
lungă în N–S. Nu s-au găsit urme de stîlpi. Vatra
pietrar a fost construită în colţul nord-estic al borde-
209

Zoltán Székely: Lucrări alese
iului, cu gura spre sud. Dimensiunile: 3 × 2,5 m.
Inventarul: fragmente de vase făcute cu mîna şi la
roata înceată, decorate cu benzi de linii în val şi cu
caneluri. S-a întregit un vas modelat cu mîna şi decorat
pe buză cu crestături (fig. 17/6). Un alt vas este
nedecorat (fig. 17/4).
Bordeiul 22 se afla lîngă colţul vestic al bordeiului
nr. 21. Are forma dreptunghiulară, cu axa lungă N–S.
Dimensiunile: 2,60 × 2,20 m. N-au fost sesizate urme
de stîlp. Vatra pietrar se afla în colţul nord-estic al
bordeiului, cu gura spre sud. Înaintea gurii pietrarului,
pe partea nordică, s-a găsit o grindă carbonizată,
iar fundul bordeiului era acoperit cu cenuşă. Inventarul:
ceramică şi un fragment de cataramă de fier.
Materialul ceramic constă din vase făcute cu mîna
şi la roata înceată. S-a întregit un vas făcut la roată
înceată, decorat cu bandă de linii în val şi cu linii
orizontale (fig. 16/4). Inventarului îi mai aparţine şi
o fusaiolă plată.
Bordeiul 23, de formă pătrată, era situat la sud
de bordeiul 21. Din vatra pietrar s-a păstrat numai
o lespede de piatră şi podeaua vetrei, arsă la roşu.
Dimensiunile: 2 × 2 m. Inventarul: în jurul vetrei au
fost găsite două cuţite, fragmente de vase modelate
cu mîna (bucăţi din vase mari lucrate grosolan) şi la
roata înceată. Un vas a fost întregit (fig. 17/7).
Bordeiul 24, de formă dreptunghiulară, are axa
lungă orientată E–V. N-au fost constatate urme
de stîlp. Vatra pietrar se afla în colţul nord-estic
al bordeiului, cu gura spre vest. Dimensiunile:
3,20× 2,60 m. Inventarul: puţine fragmente de vase
făcute cu mîna, fără decor. Cele modelate la roată
înceată sînt decorate cu linii în val.
Lîngă colţul sud-vestic al bordeiului au fost găsite
pietre dintr-o vatră pietrar (bordeiul nr. 24a). Nu
s-a putut delimita suprafaţa bordeiului. Nu a avut
inventar.
Bordeiul 25, de formă dreptunghiulară, are axa
lungă orientată N–S. Nu s-au constatat urme de
stîlp. Vatra pietrar se afla în colţul nord-estic, cu
gura spre sud. În mijlocul bordeiului se afla un fragment
din partea inferioară a unei rîşniţe rotative şi
partea de sus întreagă. Inventarul: fragmente de vase
făcute cu mîna, margini, funduri, bucăţi din vase
făcute la roată înceată şi decorate cu striuri. Un vas
făcut cu mîna a fost întregit (fig. 17/9). Inventarului
îi mai aparţine şi o fusaiolă de lut bitronconică.
Bordeiul 26 deranjat. Nu s-a păstrat vatra pietrar.
Numai culoarea închisă a pămîntului, deosebit de
lutul galben, indica poziţia bordeiului.
Un alt punct în hotarul comunei Şimoneşti este
locul denumit „Poiana îngustă” (Szoros rét), aflat pe o
vale laterală a Tîrnavei Mari. Pe malul drept al văii au
fost găsite fragmente de vase, margini de buze tăiate
drept, fragmente ceramice decorate cu linii în val şi
cu striuri. În partea de jos a terasei, aproape de suprafaţa
solului, a fost găsit un bordei cu vatră pietrar,
în care se aflau cîteva fragmente de vase decorate cu
linii distanţate. În secţiunile executate în partea de sus
a terasei nu au apărut resturi de cultură materială.
Aspectul unitar al inventarului aşezării de la Şimoneşti
nu indică, nici din punct de vedere tipologic
şi nici cultural, un interval cronologic mai întins.
Aspectul unitar se poate observa mai ales în materialul
ceramic, în fiecare bordei găsindu-se fragmente
de vase făcute cu mîna şi la roata înceată. Formele
lor au analogii formale cu ceramica din aşezare de
la Filiaş, Someşeni sau alte aşezări din Transilvania,
încadrate în sec. VII-VIII. Vasele modelate cu mîna
sînt cu şi fără decor. Decorul alveolar şi crestăturile
pe buze sînt destul de frecvente. Vasele au buza răsfrîntă
în afară, umerii arcuiţi, fund lat, gros, fiind
lucrate destul de grosolan.
În cadrul ceramicii modelate la roata înceată tipul
principal este reprezentat de vasul făcut din pastă
amestecată cu nisip, cu buza răsfrîntă în afară,
umeri boltiţi, corpul subţiindu-se spre fund. Decorul
constă din benzi de linii în val şi de linii orizontale.
Vasele sînt de mărimi diferite, înalte între
18-32 cm. O altă caracteristică este oala cu umerii
şi marginea dezvoltată, buza fiind teşită; ca elemente
de decor se întîlnesc frecvent canelurile, linii incizate
distanţat şi striuri continui. Nu a fost găsit nici un
vas cu ştampilă pe fund.
Printre unelte, în afară de fusaiole şi străpungătoare
de os, sînt de menţionat cuţitele şi, cu totul izolat,
un fier de plug. Forma este de tradiţie romană.
Apropiat tipologic este şi un exemplar găsit în aşezarea
slavă din sec. IX de la Zalavár, din Ungaria. 6
Pe baza materialului ceramic cu aspect dezvoltat,
propunem o încadrare cronologică în sec. VIII.
Cristuru Secuiesc, jud. Harghita
La hotarul oraşului Cristuru Secuiesc, situat în
valea Tîrnavei Mari, au fost depistate prin cercetări
efectuate în anii 1965-1969, două aşezări din epoca
prefeudală.
Prima aşezare se afla la sud de Cristuru Secuiesc,
în partea stîngă a drumului, spre Băile Fîntîna Sărată
(Sóskút), pe un bot de deal orientat E–V, între
Valea Cetăţii (Várpataka) şi Pîrîul Fîntînii Sărate
(Sóskútpataka), pe locul denumit Poala Bradului
(fig. 13). Pe platoul botului de deal au fost descoperite
5 bordeie (fig. 5).
Bordeiul 1, de forma dreptunghiulară, are axa
lungă orientată E–V. Vatra pietrar se afla în colţul
6
A. Sós, Zalavár, 1963, pl. XC, 1.
210

nord-estic al bordeiului (fig. 11/8). Dimensiunile:
3 × 3,50 m. Fundul bordeiului se afla la adîncimea
de 71 cm. Inventarul: între peretele bordeiului şi
colţul nord-vestic al vetrei pietrar a fost găsit un vas
făcut cu mîna, din pastă amestecată cu nisip, de culoare
neagră, cu buza îngroşată, corpul globular, cu
fundul plat, iar peretele gros de 0,5 cm. Diametrul
buzei 12,5 cm, al fundului 10 cm. Vasul este înalt
de 17 cm (fig. 19/3). Lîngă peretele vestic, la adîncimea
de 70 cm, a fost găsit un nasture de bronz.
În umplutura bordeiului se aflau fragmente de vase
modelate cu mîna şi la roata înceată. Unele sînt fără
decor, cele cu decor fiind ornamentate cu benzi de
linii în val, alveole pe buze şi cu puncte incizate. S-a
mai găsit şi un fragment de tigaie (fig. 19/4).
Bordeiul 2, de formă aproape pătrată, se afla
3 m spre V de bordeiul nr. 1, avînd vatra pietrar
în colţul de N-E. Fundul bordeiului a fost surprins
la adîncimea de 70 cm. Dimensiunile: 2,80 × 2,80
m. Inventarul: în umplutura bordeiului au fost
găsite fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată
înceată. Acestea din urmă au fost făcute din pastă
bună şi decorate cu benzi de linii în val sau de linii
orizontale. A fost întregit un vas decorat cu caneluri
late (fig. 19/5).
Bordeiul 3. Groapa bordeiului a tăiat în partea
ei vestică groapa bordeiului nr. 2 (fig. 6). Vatra pietrar
se afla în colţul de N-V cu gura spre E. Fundul
bordeiului a fost surprins la adîncimea de 80 cm.
Dimensiunile: 2,60 × 2,60 cm. Inventarul: în umplutura
bordeiului au fost găsite fragmente de vase
făcute cu mîna şi la roată înceată, decorate cu benzi
de linii în val şi cu benzi de linii orizontale.
Bordeiul 4, de formă dreptunghiulară, are fundul
la adîncimea de 36 cm. În colţul de N-E era
amplasată vatra pietrar cu gura spre V. Nu au fost
surprinse urme de stîlpi. Dimensiunile: 3 × 3,25 m.
Inventarul: fragmente de vase făcute cu mîna şi la
roata înceată.
Bordeiul 5, de formă pătrată, deranjat. Din vatra
pietrar s-au păstrat numai cîteva pietre mici, duse
de fierul plugului în apropierea peretelui estic, în
colţul nordic al bordeiului, unde s-a păstrat fundul
vetrei ars la roşu. Dimensiunile: 3 × 3 m. Inventarul:
fragmente de vase, margini, funduri lucrate în mod
grosolan. Un fragment din pîntecul unui vas făcut la
roată înceată a fost decorat cu benzi cu linii în val.
Aşezarea a doua a fost găsită tot pe terasa Tîrnavei
Mari, care este traversată în direcţia E–V de
Valea Cetăţii. Partea sudică a terasei este denumită
„Poala Bradului”, iar cea nordică „Valea Caldă”. Partea
de nord a terasei spre Tîrnavă este lină. Paralel cu
rîul se află un drum care duce spre oraşul Cristuru
Secuiesc (fig. 7).
Aşezări din sec. VII-VIII în bazinul superior al Tîrnavei Mari
Terasa a fost secţionată de 6 secţiuni, dintre care
5 (secţiunea I-V) au fost executate în direcţia E–V,
iar ultima în direcţia N–S (secţiunea VI). În secţiuni
au fost descoperite 8 bordeie săpate în pămînt,
cu vatră pietrar într-un colţ.
Bordeiul 1, de formă pătrată, are vatra pietrar în
colţul de N-E, cu gura spre S. Fundul bordeiului se
afla la adîncimea de 30 cm. Nu s-au constatat urme
de stîlpi. Dimensiunile: 3,75 × 3,75 m. Inventarul:
în spatele pietrarului a fost găsit un vas făcut la roata
înceată, din pastă zgrunţuroasă, înalt de 23 cm,
decorat cu linii distanţate (fig. 19/2). În umplutura
bordeiului a fost găsit un străpungător de os şi fragmente
de vase decorate cu linii distanţate.
Bordeiul 2, de formă pătrată, cu latura de 3,25 m,
are vatra pietrar în colţul de N-E cu gura spre S-N
au fost observate urme de stîlpi. Fundul bordeiului
a fost sesizat la adîncimea de 76 cm. Dimensiunile:
3,25 × 3,25 m. Inventarul: în umplutura bordeiului
au fost găsite fragmente de buze modelate la roata
înceată şi decorate cu linii orizontale.
Bordeiul 3, de formă dreptunghiulară, cu axa
lungă E–V. Vatra pietrar a fost construită în colţul
nord-estic. Nu s-au găsit urme de stîlpi, fundul
bordeiului fiind sesizat la adîncimea de 97 cm. Dimensiunile:
4 × 3,60 m. Inventarul: în umplutura
bordeiului au fost găsite fragmente din buza unui
vas decorat cu linii ondulate.
Bordeiul 4, de formă dreptunghiulară, avea axa
lungă orientată N–S. Nu s-au observat urme de
stîlpi. Vatra pietrar a fost construită în colţul de N-E
cu gura spre S. Fundul bordeiului a fost suprins la
adîncimea de 70 cm. Dimensiunile: 4,20 × 3,50 m.
Inventarul: la distanţa de 40 cm de colţul de nordvest
al pietrarului, la adîncimea de 50 cm, a fost găsită
o valvă de tipar. Este lucrată din gresie. La ambele
capete are canale în formă de pîlnie pentru turnat
metalul (aurul sau argintul). Tiparul are două feţe şi
prezintă pe laturile lui orificii pentru fixarea valvelor.
La 2 cm de capăt este o linie dreaptă incizată care
străbate capătul celor două clopoţele, formate din
puncte şi linii incizate. Pe partea cealaltă se văd trei
globuleţe continuate de puncte în formă de cruce,
dintre care una se termină într-o granulă. Pe verso se
află două semne în formă de „x”, formate din puncte
incizate, pe lîngă care mai sînt 6 puncte mici grupate,
latura dreaptă este prevăzută cu trei găuri. Dimensiunile:
lungimea 5 cm, lăţimea 4,4 cm şi grosimea
1,5 cm (fig. 19/6). În umplutura bordeiului au fost
găsite fragmente de vase nedecorate făcute cu mîna.
Bordeiul 5 a fost deranjat. Nu i s-au putut stabili
dimensiunile. Din vatra pietrar s-au păstrat cîteva
pietre mărunte. În umplutura bordeiului au fost
găsite fragmente de vase şi un străpungător de os.
211

Zoltán Székely: Lucrări alese
Bordeiul 6. Bordei deranjat, nu i s-au putut stabili
dimensiunile. Din vatra pietrar s-au păstrat numai
trei pietre. În umplutura bordeiului au fost găsite
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roata înceată.
Acestea din urmă sînt lucrate din pastă fină, cimentoasă,
decorate cu linii în val şi linii orizontale.
Bordeiul 7, deranjat. S-au păstrat cîteva pietre din
pietrar. Fără inventar.
Bordeiul 8, deranjat. Din pietrar s-au păstrat o
grămadă din cîteva pietre. Forma şi dimensiunile
bordeiului nu s-au putut stabili. Inventarul: în umplutura
gropii bordeiului au fost găsite fragmente de
vase, făcute cu mîna, decorate pe buză cu alveole şi
cu crestături.
*
Ambele aşezări se încadrează, pe baza formei
de locuire şi a materialului descoperit în locuinţe,
în aspectul cultural cunoscut din mai multe aşezări
din bazinul Tîrnavei Mari, datate în sec. VII-VIII.
Pentru datarea lor ne stă la dispoziţie numai materialul
ceramic păstrat destul de fragmentar şi în cantitate
destul de redusă. Cu toate acestea, materialul
existent este suficient pentru a fi încadrat cultural şi
cronologic.
Aşezarea de la „Poala Bradului” (Fenyőalja) se
poate încadra, pe baza materialului ceramic descoperit,
în sec. VII şi la începutul sec. VIII. Vasul cu
corpul globular este cunoscut deja din prima vîrstă
a fierului. Este o formă preferată şi într-o perioadă
mai tîrzie, după cum o indică materialul ceramic de
la Blandiana. 7 Prin urmare, acesta nu dă o indicaţie
sigură. Prezenţa vaselor făcute cu mîna şi decorate
pe buză cu alveole, precum şi fragmentele de vase
făcute la roată înceată, decorate cu linii în val şi cu
linii orizontale, indică aspectul cultural reprezentat
de aşezarea de la Filiaş din sec. VII-VIII.
Între aşezarea de la „Poala Bradului” şi cea de
la „Valea Caldă” există un oarecare interval cronologic,
dar durata lui nu se poate stabili mai precis.
Materialul ceramic din ambele aşezări are acelaşi
aspect, formă şi decor. Valva de tipar din bordeiul
nr. 4 din aşezarea de la „Valea Caldă” permite însă
o datare mai timpurie. 8 Astfel de valve de tipar au
mai fost găsite şi pe versantul celălalt al Carpaţilor,
în aşezări ale culturii Ipoteşti–Cîndeşti de la Budureasca,
Străuleşti, 9 Olteni, 10 sau în Moldova, la Parincea-Bacău,
11 datate în sec. VI-VII. Prin urmare,
se poate accepta pentru această aşezare încadrarea
cronologică în sec. VII. Pentru prelungirea ei în sec.
VIII nu avem date concludente.
7
K. Horedt, în Dacia, N. S., X, 1966, fig. 6/5.
8
Z. Székely, în Dacia, N. S., XV, 1971, 357-358.
9
M. Constantiniu, în SCIV, XVII/4, 1966, 674, fig. 5/23.
Eliseni (com. Secuieni), jud. Harghita
La nord-vest de satul Eliseni se află un platou mai
ridicat, înconjurat de două văi, denumite Valea Somos
şi din Valea Fînaţelor (Szénásvölgy). La mijloc,
platoul este tăiat în două părţi, în direcţia N-E–S-V:
partea cuprinsă între drum şi pîrîu, din Valea Fînaţelor,
este denumită „Poala Văii Fînului” (Szénásvölgy
alja), iar cea dintre drum şi Valea Somos este
numită „Cimitirul Cailor” (Lótemető) (fig. 12/1). În
anii 1970-1971 terenul a fost secţionat cu secţiuni,
fiind descoperite un număr de 10 bordeie săpate în
pămînt, cu vatră pietrar într-un colţ (fig. 8).
Bordeiul 1, de formă dreptunghiulară, are axa
lungă orientată N-V–S-E; fără urme de stîlpi. Vatra
pietrar cu gura spre S, construită în colţul de N al
bordeiului, s-a păstrat în stare bună (pl. II, 2). Fundul
bordeiului a fost la adîncimea de 130 cm. Dimensiunile:
3,30 × 2,70 m. Inventarul: în faţa gurii
vetrei a fost găsit un vas cu buza evazată (fig. 18/8)
şi un fund de vas.
Bordeiul 2, deranjat. Din vatra pietrar s-au păstrat
numai cîteva pietre şi fundul vetrei ars la roşu (fig.
12/3). Fără inventar.
Bordeiul 3 a fost tăiat în partea de sud de un alt
bordei. Nu au fost sesizate urme de stîlp. Din vatra
pietrar, făcută în colţul de nord-vest, s-au păstrat
numai cîteva pietre şi fundul vetrei ars la roşu. Latura
nordică a bordeiului a fost lungă de 3,70 m, latura
cealaltă nu s-a putut stabili, fiind tăiată de groapa
unui alt bordei. Inventarul: în umplutura bordeiului
au fost găsite fragmente din baza vaselor decorate
cu striuri, cu benzi, cu linii orizontale şi caneluri.
A fost întregit un vas modelat cu mîna, din pastă
nisipoasă, de culoare brună, fără decor (fig. 18/9).
S-a păstrat de asemenea şi jumătatea unui vas făcut
la roata rapidă din pastă amestecată cu nisip, avînd
buza răsfrîntă în afară; pe marginea ei se află o canelură
adînc incizată, pe umăr şi pe pîntec este decorat
cu caneluri distanţate (fig. 19/1).
Bordeiul 3a. Groapa bordeiului 3a a tăiat latura
nordică a bordeiului 7. Forma bordeiului este
aproape pătrată. În colţul nord-estic, cu gura spre
sud, a fost construită vatra pietrar, deranjată. Fundul
bordeiului a fost la adîncimea de 45 cm. Dimensiunile:
3,20 × 3,20 m. Inventarul: lîngă pietrar au fost
găsite fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată,
un cuţit de fier (fig. 20/2) şi zgură de fier. Fragmentele
de vase făcute cu mîna constau din margini şi
funduri: cele făcute la roata înceată sînt lucrate din
pastă amestecată cu nisip. Sînt margini şi buze, decorate
cu benzi de linii în val şi cu linii orizontale.
10
C. Preda, în SCIV, XVIII/3, 1967, 514, fig. 1.
11
D. Gh. Teodor, în SCIV, XXI/1, 1970, 97, fig. 6/7.
212

Bordeiul 4, de formă pătrată, fără urme de stîlp.
În colţul de nord-vest al bordeiului a fost construită
vatra pietrar, din care s-au păstrat cîteva pietre şi fundul
vetrei ars la roşu. Dimensiunile: 3,20 × 3,20 m.
Inventarul: în jurul vetrei au fost fragmente de vase
făcute cu mîna şi la roată, fără decor sau decorate
cu linii în val sau cu linii orizontale. În umplutura
bordeiului au fost găsite două fusaiole de lut: una
plată, cealaltă bitronconică (fig. 20/9, 11).
Bordeiul 5, de formă pătrată, fără urme de stîlpi,
cu vatra pietrar în colţul de N-E, cu gura spre
S. Pietrarul s-a păstrat în stare bună. Fundul bordeiului
se află la adîncimea de 80 cm. Dimensiunile:
3,40 × 3,40 m. Inventarul: în colţul de nord-vest al
pietrarului se afla un fund de vas făcut cu mîna. În
umplutura bordeiului au fost găsite cîteva fragmente
de vase nedecorate, făcute cu mîna.
Bordeiul 6, deranjat. Din vatra pietrar s-au păstrat
cîteva pietre, printre care au fost găsite cîteva
fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată.
Bordeiul 7, deranjat, de formă dreptunghiulară,
cu axa lungă în direcţia E–V. Din vatra pietrar, situată
în colţul de nord-est, s-au păstrat numai pietrele
de pe latura estică şi fundul ars la roşu. Nu s-au
constatat urme de stîlpi. Fundul bordeiului se afla la
adîncimea de 85 cm. În colţul sud-estic al bordeiului
s-a surprins o groapă aparţinînd culturii Wietenberg.
Dimensiunile: 4 × 3,80 m. Inventarul: în umplutura
bordeiului fragmente de vase făcute cu mîna
şi la roată înceată. Vasele făcute la roată înceată sînt
decorate cu benzi de linii în val şi cu linii orizontale.
Ceramica modelată cu mîna este reprezentată prin
margini şi funduri şi un vas întreg (fig. 18/10).
Bordeiul 8, deranjat, de formă pătrată. În colţul
nord-estic a fost situată vatra pietrar cu gura spre
sud. Pietrele au fost scoase în mare parte. S-a păstrat
fundul vetrei ars la roşu. Dimensiunile: 3,20 × 3,20
m. Inventarul: în umplutura bordeiului au fost găsite
fragmente de vase decorate cu benzi de linii în
val, cu linii paralele şi cu caneluri. Un vas întregit,
modelat cu mîna din pastă cu pietricele, ars brun
închis, are buza răsfrîntă în afară, corp zvelt şi fund
plat. Dimensiunile vasului: 21,8 cm, diametrul gurii
13,6 cm, al fundului 11,3 cm (fig. 18/11).
Bordeiul 9, de formă dreptunghiulară, cu intrare
în colţul de nord-est. Fundul se afla la adîncimea de
75 cm. Vatra pietrar a fost construită la colţul nordestic.
Fără urme de stîlpi. Dimensiunile: 5 × 4 m
(fig. 9). În umplutura bordeiului au fost puţine fragmente
de margini lucrate cu mîna şi la roată.
Bordeiul 10: Bordeiul prefeudal s-a suprapus peste
un bordei dreptunghiular din epoca bronzului
Aşezări din sec. VII-VIII în bazinul superior al Tîrnavei Mari
(cultura Wietenberg). Vatra pietrar a fost construită
în colţul nord-estic, cu gura spre sud. Forma bordeiului
este dreptunghiulară, cu axa lungă orientată
E–V. Dimensiunile: 5 × 5,50 m. Inventarul: fragmente
de vase în vatră şi lîngă vatră. Două prîsnele
bitronconice de lut (fig. 20/10). Unul a fost în vatră,
celălalt lîngă latura vestică a pietrarului. Materialul
ceramic este reprezentat prin fragmente de vase făcute
la roata înceată, decorate cu benzi de linii în
val, cu linii orizontale şi cu caneluri.
Aşezarea a avut un singur nivel de locuire. Semibordeiul
cu vatra pietrar într-un colţ, precum şi
materialul ceramic, reprezintă orizontul cultural cunoscut
din aşezărilor de la Filiaş şi Cristur. Din acest
punct de vedere cronologic se poate încadra în sec.
VII-VIII.
Caracterul şi inventarul aşezărilor
Toate aşezările au fost deschise, nefortificate.
Forma locuinţelor aşezărilor este semibordeiul săpat
în pămînt, în general de formă dreptunghiulară sau
pătrată. Instalaţiile de foc sînt reprezentate de pietrare
poziţionate într-un colţ al locuinţei. În general
aşezările au avut un singur nivel, uneori două niveluri
de locuire. În dispunerea bordeielor s-a constatat
o oarecare ordine: locuinţele au fost aşezate pe două
rînduri între care s-a lăsat un spaţiu.
Majoritatea inventarului bordeielor este reprezentat
de ceramică. Clasificarea ei se poate face pe
baza vaselor întregi, întregite, şi a fragmentelor de
vase mai caracteristice (margini, buze, bucăţi din
corpul vaselor). Ceramica poate fi împărţită în următoarele
categorii:
1. Vase făcute cu mîna
3. Vase făcute la roata rapidă
4. Vase lucrate la roata înceată.
Vasele făcute cu mîna sînt vase ale culturii Ipoteşti–Cîndeşti
12 şi vase care reflectă o tradiţie din cultura
locală şi din cultura Sîntana de Mureş. Decorul
cu alveole şi crestături pe buze este frecvent la vasele
făcute cu mîna. Vasele lucrate la roată rapidă şi la
roată înceată sînt decorate cu linii în val şi cu linii
orizontale şi prezintă analogii cu ceramica din mormintele
tumulare de la Someşeni 13 şi Nuşfalău. 14 Vasele
făcute la roată bună, decorate cu striuri, uneori cu
benzi distanţate, cu linii sau benzi de linii în val şi cu
caneluri, se integrează în cultura Ipoteşti–Cîndeşti.
Uneltele de uz casnic în toate aşezările sînt reprezentate
prin cuţite de fier, daltă, străpungătoare de
os de diferite mărimi, fusaiole de lut bitronconice
sau plate. Cuţitele sînt cu lama dreaptă şi nu curbă
ca cele din feudalismul timpuriu (fig. 20/3).
12
V. Teodorescu, în SCIV, XV/4, 1964, 189-496, fig. 3/5-7;
fig.4/1-3.
13
M. Macrea, în MCA, V, 1959, 523, fig. 5/1-3.
14
M. Comşa, în MCA, VII, 1961, 524, fig. 5/1-4.
213

Zoltán Székely: Lucrări alese
Obiectele de podoabă sînt de asemenea puţine.
Un loc deosebit îl ocupă valva de tipar descoperită
la Cristuru Secuiesc, care este de provenienţă bizantină
şi se integrează în grupa tiparelor descoperite
pe versantul celălalt al Carpaţilor, în aşezările Ipoteşti–Cîndeşti.
Prezenţa tiparelor de turnat bijuterii
demonstrează existenţa unor meşteri locali, fenomen
ce se poate surprinde în toată aria culturii Ipoteşti–Cîndeşti,
iar populaţia care a folosit şi a lucrat
aceste bijuterii a avut legături permanente cu lumea
romano-bizantină.
Populaţia, care trăia pe aceste meleaguri în sec.
VII-VIII, a fost sedentară. Economia ei se baza pe
agricultură şi creşterea vitelor mari şi mici, mai
puţin pe vînat şi pescuit. Prezenţa uneltelor de fier
agricole, fierul de plug sau bucăţile de zgură, atestă
existenţa atelierelor meşteşugăreşti de fierar. Olăritul,
ţesutul, prelucrarea pieilor a avut un loc important
în ocupaţiile populaţiei. Obiectele de podoabă
sînt produse locale, de tradiţie romano-bizantină.
Bordeiul săpat în pămînt nu este caracteristic
pentru un grup etnic; este o formă de locuinţă pe
care o găsim în diferite epoci şi care a fost folosită în
strînsă legătură cu condiţiile climatice ale acestor regiuni,
dar şi pentru a putea fi mai uşor apărată şi refăcută
în condiţiile perioadei migraţiilor. Vatra pietrar
este cunoscută pe teritoriul ţării noastre deja din sec.
IV, în mediul culturii Sîntana de Mureş, de la Bezid,
în cultura Bratei (sec. IV-VI) şi cultura Ipoteşti–Cîndeşti
din sec. VI-VII. Tipul de bordei cu vatră pietrar
a fost descoperită şi în Ungaria tot în sec. IV şi a fost
folosit şi în aşezările avarice din sec. VII. 15 Acest tip
de vatră, folosită de mai multe populaţii, este de origine
romană şi a fost transmisă de localnici celorlalte
popare cu care au venit în contact. De asemenea, şi
rîşniţele sînt de origine romană, păstrîndu-şi forma
lor pînă în epoca feudalismului timpuriu. Materialul
ceramic este deocamdată singurul element care a furnizat
date corespunzătoare pentru stabilirea apartenenţei
etnice a populaţiei care a trăit în decursul sec.
VII-VIII pe aceste meleaguri.
În sec. VI-VII în Valea Tîrnavelor pătrund slavii
răsăriteni (anţi, Bezid) şi puţin mai tîrziu cei din
apus (sclavinii), care vor convieţui apoi cu localnicii.
Cultura lor materială se reflectă în ceramică: vasele
ovoidale fără gît şi buză, din aşezarea de la Bezid,
reprezintă un nivel cultural slav arhaic, elementul
local fiind reprezentat prin ceramică modelată la
roata rapidă, este de tradiţie romană, cu analogii în
aria culturii Ipoteşti–Cîndeşti. În această perioadă
nu există aşezări sau bordeie în care să se fi găsit
ceramică slavă curată; în bordeie vasele de tip slav
apar împreună cu vasele de tradiţie romană făcute
la roata rapidă.
Luînd în considerare datele izvoarelor scrise şi descoperirile
arheologice, în Transilvania slavii s-au putut
aşeza numai după 568 cînd avarii şi-au extins stăpînirea
lor şi asupra acestei regiuni. În sec. VI-VII nu
se poate vorbi de pătrunderea masivă a slavilor. Din
această perioadă timpurie este atestată în Bazinul Tîrnavelor
numai aşezarea de la Bezid. În sec. VII-VIII
se surprinde în Bazinul Tîrnavelor pătrunderea unor
grupuri de slavi apuseni, sclavinii. Aşezările descoperite
la Bezid, Sălaşuri (jud. Mureş), Filiaş, Şimoneşti,
Eliseni, Cristuru Secuiesc, Medişoru Mare (jud. Harghita)
aparţin acestei perioade mai tîrzii.
15
I. Bóna, VII. századi avar települések és Árpád-kori magyar falu
Dunaújvárosban, 1973, 56-69.
214

Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
AŞEZĂRI DIN SEC. VI-XI P. CH.
ÎN BAZINUL OLTULUI SUPERIOR**
Rezultatele cercetărilor istorice, dar mai ales arheologice,
româneşti, din ultimii ani, au permis lărgirea
orizontului cunoaşterii cu privire nu numai la istoria
străveche şi veche, dar şi la perioada mileniului I p.
Ch. în sud-estul Transilvaniei. Istoria acestei regiuni
în secolele ce au urmat retragerii romane din Dacia
nu este cunoscută din izvoarele scrise, căci zona nu
s-a aflat în sfera de interes a Imperiului bizantin. Rezultatele
cercetărilor arheologice oferă însă destule date
pentru acest interval de timp mai puţin cunoscut.
Publicăm aici rezultatele săpăturilor executate
în bazinul Oltului superior, în sud-estul Transilvaniei,
în cadrul unor aşezări din sec. VI-XI p. Ch.,
în legătură cu care au apărut numai cîteva rapoarte
sumare. 1
Sud-estul Transilvaniei, regiune situată în interiorul
Curburii Carpaţilor şi în partea sud-estică
a Podişului Transilvănean, cuprinde şi teritoriul actualului
judeţ Covasna. Partea sudică a acestuia este
cunoscută şi sub numele de bazinul Treiscaune, fiind
înconjurată de înălţimile Munţilor Baraoltului,
Bodocului, Breţcului şi Buzăului, constituite din
gresii din zona internă a flişului carpatic. În epoca
geologică, după formare defileului de la Turnu
Roşu, eroziunea cursurilor de apă a creat sistemul
actual de bazin cu terase. Bazinul este străbătut de
rîul Olt şi Rîul Negru; în valea Caşinului, afluent
al Rîului Negru, s-a format prin eroziune bazinul
cu acelaşi nume. Relieful acestei regiuni este foarte
variat, iar condiţiile de mediu din văile acestor rîuri
sînt favorabile factorului antropic. Aşezările umane
dispuneau de locuri prielnice pentru arat, livadă,
păşune, precum şi de pădure. Din această cauză, ele
apar chiar de la poalele munţilor, în zona de contact
dintre şes şi pădure. Unele pătrund chiar pe văile
laterale ale rîurilor, în mijlocul munţilor. Acestea
din urmă sînt situate în zonele unde cîmpia se învecinează
cu o regiune păduroasă. Numeroase aşezări
* SCIVA, XLIII/3, 1992, 245-306. (Cu rezumat în limba franceză.)
** Prezentul articol reprezintă varianta îmbunătăţită a manuscrisului
înaintat redacţiei SCIVA la data de 14 iunie 1991.
Reordonarea materialului, a planurilor şi a ilustraţiei aparţine
d-lui Florin Curta, care a rescris şi textul, dîndu-i o formă adecvată.
Nu poate fi făcut însă răspunzător nici pentru caracterul
sînt însă situate şi spre centrul depresiunilor unde
au luat fiinţă datorită condiţiilor agricole prielnice.
În regiunea de care ne ocupăm habitatul din prima
jumătate a mileniului I p. Ch. se prelungeşte prin
întemeierea altor aşezări mai recente ce s-au dezvoltat
la rîndul lor pînă la cele din zilele noastre.
Ţinîndu-se seama de condiţiile geografice amintite,
cercetările arheologice au fost efectuate mai ales
în valea Oltului şi a Rîului Negru. Dintre aşezările
semnalate numai cîteva au fost cercetate mai mult
sau mai puţin exhaustiv, însă acestea au furnizat
date concludente pentru cunoaşterea orizontului
cultural al populaţiei care a trăit în decursul celei
de-a doua jumătăţi a mileniului I p. Ch. pe aceste
meleaguri (fig. 1/1).
Poian (com. Poian), jud. Covasna
La poalele muntelui Perkő, prelungire a munţilor
Turia, se află comuna Poian. În legătură cu istoria
străveche a acestui teritoriu sînt cunoscute numai
cîteva descoperiri întîmplătoare, 2 insuficiente pentru
cunoaşterea mai amănunţită a acestei perioade.
Pentru înlăturarea acestei lacune, s-au efectuat săpături
în punctul numit Kőhát („Culmea pietroasă”),
executate în anii 1963-1967 de către Muzeul Judeţean
Covasna.
În mijlocul localităţii, în punctul Borvízoldal
(„Latura Borvizului”), au apărut urmele unei aşezări
neolitice, aparţinînd purtătorilor culturii cu ceramică
pictată de tip Cucuteni A–Ariuşd.
În partea nordică a hotarului comunei, lîngă drumul
care duce la Belani, se ridică dealul numit „Culmea
Pietroasă”, la poalele căruia curge de la E spre
V pîrîul Telek. Pe terasa plană de pe malul stîng al
pîrîului, pe un teren arabil, au fost semnalate resturi
de cultură materială din epoca străveche (fig. 1/2).
Sondajul arheologic din anul 1963, efectuat în
partea vestică a terasei, a fost urmat între anii 1964-
incomplet al unor informaţii, nici pentru eventualele inadvertenţe
ale interpretării cronologice şi etnice, în raport cu studiul
actual al cercetării în această problemă. [Nota redacţiei SCIVA,
din 1992.]
1
MCA, VII, 1961, 180-185; MCA, VIII, 1962, 25-33 şi 336-
338; MCA, IX, 1970, 297-313; MCA, X, 1971, 219-306.
2
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 122, nr. 113.
215

Zoltán Székely: Lucrări alese
1967 de săpături sistematice de mai mare amploare;
au fost dezvelite resturi de aşezări din epocile bronzului
şi Hallstatt, precum şi din a doua jumătate
a mileniului I p. Ch. Acestei ultime epoci îi aparţin
complexele pe care le descriem în următoarele rînduri.
Numerotarea lor se face în ordinea descoperirii
(fig. 2).
Bordeiul nr. 1 este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(4,50 × 4,00 m), cu laturile lungi orientate
pe direcţia N–S, fiind descoperită în caseta 1
deschisă la capătul estic al secţiunii 4, în mijlocul
drumului de cîmp (fig. 2). Fundul bordeiului se afla
la 0,43 m adîncime faţă de nivelul actual al solului.
Conturul locuinţei este marcat de 12 gropi de par,
cu diametrul de 0,08-0,10 m şi adîncimea de 0,07
m faţă de nivelul fundului bordeiului. Gropile sînt
amplasate în colţurile locuinţei (nr. 1, 4, 8, 10), cîte
două pe laturile de V şi de S, una pe latura de N şi
alte trei pe cea de E. O altă groapă de par se afla la
sud de vatra înconjurată de pietre.
În colţul nord-estic al locuinţei se găsea vatra
de formă ovală, înconjurată de un parament de pietre.
În jurul ei, pe trei laturi, se aflau pietre puternic
înroşite de foc, ce apăreau chiar de la suprafaţă, în
mijlocul drumului de cîmp (fig. 3/B 1.1).
Pe vatră şi în apropierea ei au fost găsite un străpungător
de os (fig. 3/B 1.5) şi trei fusaiole de lut
bitronconice, dintre care una fragmentară. Materialul
ceramic constă din fragmente de vase lucrate cu
mîna sau la roată. Din categoria ceramicii lucrate
cu mîna şi confecţionate din pastă amstecată cu
nisip, menţionăm un fragment de tipsie (fig. 3/B
1.3). Un fund de vas lucrat din pastă amestecată cu
cioburi pisate prezintă urme adînci ale degetelor pe
suprafaţa inferioară. Fragmentele ceramice lucrate
la roată sînt confecţionate din pastă amestecată cu
nisip şi microprundiş, de culoare brun-castanie.
Pereţii acestor vase au o grosime de 0,7-1,0 cm.
Unele fragmente sînt lipsite de decor, precum cel
cu buza răsfrîntă în exterior şi ascuţită (fig. 3/B 1.4).
Un fragment cu buza răsfrîntă în exterior şi tăiată
drept este decorat cu o bandă de linii incizate în val,
cuprinsă între două registre de linii paralele incizate
orizontal (fig. 3/B 1.2). Un alt fragment este decorat
sub buză cu împunsături punctiforme dispuse vertical,
iar pe umăr cu striuri orizontale urmate de linii
incizate în val.
Bordeiul nr. 2, dezvelit într-o casetă deschisă din
secţiunea 4, este amplasat la 20 m vest de bordeiul nr.
1. Este o locuinţă dreptunghiulară (3,25 × 3,75 m),
cu laturile lungi orientate în direcţia E–V. Laturile
sînt marcate de gropile de pari pentru susţinerea
acoperişului. De-a lungul laturii de est se afla o bîrnă
de lemn carbonizată, cu grosime de 0,18 m.
În colţul sud-estic al locuinţei era amplasată vatra
înconjurată de pietre. Pe vatră şi împrejurul ei au fost
descoperite o daltă de fier, cu lungimea de 0,05 m şi
grosimea de 0,007 m, o fusaiolă bitronconică de lut,
o alta de formă sferică, precum şi o piatră de ascuţit
(cute).
Materialul ceramic este reprezentat de fragmente
de vase lucrate cu roata de turaţie lentă, din pastă
amestecată cu microprundiş, de culoare galbencărămizie
la exterior. Pereţii acestor vase, cu o grosime
medie de 1 cm, au fost modelaţi în interior cu
un instrument ale cărui urme oblice, verticale sau
orizontale sînt încă vizibile. Fragmentele de funduri
de vase au grosime cuprinsă între 1 şi 3 cm. Marginea
gurii unor vase este răsfrîntă spre exterior, cu
buza tăiată drept. Un singur fragment prezintă o
buză îngroşată (fig. 4/7), peretele acestui vas fiind
netezit în interior. Decorul întîlnit pe aceste fragmente
constă din striuri paralele orizontale (fig. 3/B
2.1 şi 3; 4/1-5), acoperind o suprafaţă mai mare, în
general pornind chiar de sub buza vasului, oprindu-se
aproape de fund (fig. 4/2), din benzi de linii
incizate orizontal (fig. 4/3, 6) sau în val (fig. 4/7) ori
din linii incizate în val şi orizontal (fig. 4/3). Două
fragmente prezintă buza decorată cu linii incizate în
val (fig. 3/B 2.2; 4/1).
Bordeiul nr. 3, amplasat în imediata apropiere, la
est de bordeiul nr. 2, este o locuinţă cu formă dreptunghiulară
(3,20 × 3,30 m), avînd laturile lungi
orientate în direcţia N–S. De-a lungul peretelui de
vest se găsea o bîrnă de lemn carbonizat, lungă de
1,60 m şi groasă de 10 cm. Vatra, înconjurată de pietre,
era situată în colţul nord-estic al locuinţei. Nu
am observat urme de gropi de par.
Lîngă vatră au fost descoperite o piatră de ascuţit
(cute) şi mai multe fragmente ceramice lucrate cu
mîna, cu pereţii groşi de 1 cm, decorate cu benzi de
linii incizate orizontal şi în val.
Bordeiul nr. 4, amplasat imediat la vest de bordeiul
nr. 2, a fost dezvelit în caseta 1, deschisă la capătul
estic al secţiunilor 5 şi 6. Este o locuinţă de formă
dreptunghiulară (4,80 × 4,10 m), cu laturile lungi
orientate în direcţia N–S. În colţul nord-estic se afla
vatra, înconjurată de pietre. În faţa ei au fost găsite
resturi de lemn carbonizat. Pe alocuri, podeaua locuinţei
a fost puternic arsă.
În umplutura bordeiului au fost găsite fragmente
ceramice lucrate cu mîna, din pastă amestecată cu
microprundiş, din care s-a putut întregi o oală cu
diametrul maxim în jumătatea superioară şi buză
uşor răsfrîntă la exterior (fig. 5/B 4.1). Un alt vas
lucrat cu mîna, avînd diametrul maxim în jumătatea
superioară, este lipsit de gît, avînd buza dreaptă
pornind chiar din margine. Aspectul bitronconic
216

al vasului este evident (fig. 5/B 4.2). În afara fragmentelor
ceramice lucrate cu mîna au fost găsite şi
bucăţi din vase lucrate la roată, din pastă amestecată
cu microprundiş, de culoare cărămizie, avînd buza
răsfrîntă la exterior şi decorate pe umăr cu incizii
orizontale.
Bordeiul nr. 5 (fig. 6), amplasat la est de bordeiul
nr. 3, a fost surprins în secţiunea 6. Întrucît a fost
suprapus de bordeiul nr. 5a, forma sa a fost stabilită
pe baza resturilor de lemn carbonizat, provenind
probabil de la căptuşeala pereţilor. Este o locuinţă
de formă dreptunghiulară (4,60 × 3,00 m), cu laturile
lungi orientate în direcţia S-E–N-V. În colţul
vestic al locuinţei au fost găsite două bîrne de lemn
carbonizat, aşezate în unghi deschis către colţ.
În apropierea colţului nordic al bordeiului se găsea
cuptorul din pietre, cu vatra surprinsă la adîncimea
de 0,60 m de la nivelul actual al solului. În
jurul vetrei cuptorului au fost găsite fragmente de
vase lucrate cu mîna şi la roată (fig. 5/B 5.1).
Sub cele două bîrne din colţul vestic a fost descoperită
o rîşniţă completă de formă circulară (fig. 7/
B 5.2), precum şi fragmente dintr-un vas întregibil,
cu diametrul maxim aflat în jumătatea superioară.
Vasul este decorat pe gît cu o bandă de 4 linii incizate
în val, sub care au fost incizate, probabil cu un pai,
mici cerculeţe între care se găseşte un semn constînd
din două linii intersectate oblic, dintre care una curbă,
cu un capăt drept. Ambele linii sînt reliefate prin
scurte incizii amplasate pe cîte una din laturi. Sub
acest semn se află un şir orizontal de cerculeţe, apoi
alte şiruri, mai rare, avînd un traseu neregulat, oarecum
oblic. Între acestea din urmă se găsesc incizate
două cruci, una cu braţele perpendiculare, cealaltă
cu braţele în X. Urmele unei alte incizii, amplasate
în dreptul primului semn, par a indica existenţa unei
a treia cruciuliţe (fig. 5/B 5.2; 7/B 5.1). În umplutura
bordeiului au apărut fragmente de vase lucrate cu
mîna, din pastă amestecată cu microprundiş, fără
margini, cu corp zvelt şi fundul gros.
Bordeiul nr. 5a, care suprapune locuinţa nr. 5, are
o formă dreptunghiulară (2,75 × 2,60 m), stabilită
pe baza urmelor de pămînt ars, roşiatic, ce marcau
laturile. Pe latura de N-E şi în apropierea colţului de
V se găseau cîte două gropi de par. În colţul de nordvest
se afla cuptorul de pietre, avînd vatra la adîncimea
de 1,18 m faţă de nivelul actual al solului.
În umplutura bordeiului au fost găsite două fusaiole
bitronconice de lut: una este lucrată grosolan
(fig. 7/B 5a.4), iar cealaltă, lustruită şi decorată cu
două linii incizate orizontal, pare a fi fost lucrată la
roată (fig. 7/B 5a.5). Alte două fusaiole sînt nedecorate
(fig. 7/B 5a.2-3). Materialul ceramic constă
din fragmente de vase lucrate cu mîna şi la roata cu
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
turaţie lentă. Acestea din urmă au pereţii groşi de
cca. 1 cm, dintre ele putîndu-se reconstitui o oală
cu diametrul maxim în jumătatea superioară, din
care nu s-a mai păstrat marginea, decorată cu trei
benzi de cîte 5 linii incizate, amplasate pe gît, pe şi
sub umăr (fig. 7/B 5a.1). Un alt vas, lucrat la roata
cu turaţie lentă, cu diametrul maxim în jumătatea
superioară, este decorat cu grupuri de crestături
scurte, oblice, sub umăr cu două benzi de linii în
val, urmate de o bandă de linii orizontale incizate
(fig. 8/B 5a.1).
Bordeiul nr. 6 (fig. 9), ce suprapunea cu colţul
nord-vestic un mormînt de incineraţie din epoca
bronzului, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(3,20 × 3,40 m), stabilită pe baza urmelor de bîrne
de lemn carbonizate de pe marginile gropii bordeiului.
O bîrnă amplasată pe mijlocul locuinţei sugerează
existenţa a două încăperi. În colţul nord-vestic
era amplasată vatra, înconjurată de pietre.
Inventarul locuinţei este bogat în material ceramic
lucrat cu mîna. În pămîntul de umplutură au fost găsite
fragmente ce au permis reconstituirea a două vase din
pastă amestecată cu microprundiş, dintre care unul
de formă quasi-cilindrică, alungită, cu buza dreaptă
şi fund plat (fig. 8/B 6.1), iar celălalt, cu diametrul
maxim în jumătatea superioară, avînd de asemenea
buza dreaptă (fig. 8/B 6.2). În mijlocul bordeiului au
fost descoperite alte trei vase. Primul, din pastă amestecată
cu nisip, de culoare cărămizie cu pete negre,
are o formă bombată, cu diametrul maxim în jumătatea
superioară şi gura mai largă decît fundul, cu buza
răsfrîntă la exterior (înălţimea: 0,19 m; diametrul la
gură: 0,155 m; diametrul fundului: 0,105 m) (fig.
10/B 6.4). Cel de-al doilea vas din pastă amestecată
cu microprundiş şi are o formă alungită, cu diametrul
maxim în jumătatea superioară. Marginea înaltă
a vasului a fost modelată uşor înclinată spre exterior,
de forma unui guler (înălţimea: 0,22 m; diametrul la
gură; 0,195 m; diametrul fundului: 0,08 m) (fig. 8/B
6.3). Al treilea vas, din pastă amestecată cu pietricele,
de culoare brună cu pete negre, are o formă quasi-cilindrică
cu umărul foarte slab reliefat, buza răsfrîntă
spre exterior şi gura mai largă decît fundul (înălţime:
0,23 m; diametrul la gură: 0,14 m; diametrul la fund:
0,092 m) (fig. 10/2).
Alte două vase au fost descoperite în colţul sudvestic
al locuinţei. Amîndouă sînt modelate cu mîna,
unul avînd o formă quasi-cilindrică, cu umărul deabia
reliefat, diametrul maxim în jumătatea superioară
şi buza dreaptă (fig. 8/B 6.4), iar celălalt cu corpul
bombat, avînd diametrul maxim în jumătatea
superioară şi marginea dreaptă (fig. 8/B 6.5).
Din inventarul ceramic mai fac parte un capac
de vas şi o oală lucrată cu mîna, avînd marginea răs-
217

Zoltán Székely: Lucrări alese
frîntă la exterior (fig. 10/3). Tot din bordeiul nr. 6
provine un vas lucrat cu mîna, din pastă amestecată
cu nisip, de culoare brună, avînd o formă asimetrică,
bombată, cu buza răsfrîntă la exterior (înălţime:
0,22 m; diametrul lu gură: 0,17 m; diametrul fundului:
0,124 m) (fig. 10/5). De asemenea, materialului
ceramic îi aparţine un alt vas lucrat tot cu mîna,
din pastă amestecată cu nisip, de culoare brună, cu
buza îngroşată, răsfrîntă la exterior şi pîntecul bombat
(înălţime: 0,18 m; diametrul la gură: 0,12 m;
diametrul fundului: 0,10 m). Peretele vasului este
gros de 1,2 cm (fig. 10/1).
Bordeiul nr. 7 este amplasat lîngă latura de est
a bordeiului nr. 6. Dimensiunile locuinţei nu au
putut fi stabilite. Vatra, puternic arsă şi înconjurată
de cîteva pietre, se afla la adîncimea de 0,25 m. În
jurul vetrei au fost găsite fragmente din vase făcute
cu mîna, printre care şi un fragment de tipsie.
Bordeiul nr. 8 era amplasat între bordeiele nr. 4
şi 7. Dimensiunile locuinţei nu au putut fi stabiliate.
La adîncimea de 0,30 m au fost găsite resturile unei
vetre înconjurate de pietre. Din inventarul locuinţei
fac parte fragmente de vase lucrate cu mîna, un fragment
de tipsie şi o fusaiolă de lut discoidală.
Bordeiul nr. 9 era amplasat la vest de bordeiul nr.
6. Dimensiunile locuinţei nu au putut fi stabilite.
Au fost dezvelite cîteva pietre ce înconjurau o vatră
puternic arsă. Fără inventar.
Bordeiul nr. 10 a fost dezvelit în caseta deschisă
în S. 9. Este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(4,50 × 4,00 m). De-a lungul laturii de nord a bordeiului
– la 30 cm de aceasta – era amplasată o bîrnă de
lemn carbonizată (L.: 1,80 m); în jurul ei podeaua
locuinţei era puternic arsă. În colţurile de N-E şi S-E
ale bordeiului se găseau două pietre de mari dimensiuni.
În colţul de nord-est al locuinţei se află vatra,
înconjurată de pietre.
La gura vetrei a fost găsit un vîrf de săgeată de
tip „scitic”, prevăzut cu spin. În jurul vetrei şi în umplutura
bordeiului au fost găsite fragmente ceramice
lucrate cu mîna şi la roată; acestea din urmă sînt decorate
cu benzi de linii în val şi orizontale.
Bordeiul nr. 11, amplasat la vest de bordeiul
nr. 10, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(4,50 × 3,75 m). În colţul nord-estic era situată vatra
puternic arsă, înconjurată de cîteva pietre, deranjată
încă din vechime.
În umplutura bordeiului au fost descoperite fragmente
de vase lucrate cu mîna. S-a putut întregi un
vas lucrat din pastă amestecată cu nisip, de culoare
negricioasă, cu diametrul maxim în jumătatea superioară,
corpul bombat, gura largă, cu buza răsfrîntă
în afară şi cu fundul plat şi îngroşat (înălţimea:
0,19 m; diametrul la gură: 0,14 m; diametrul fundului:
0,098 m) (fig. 11/B 11.2). Un alt vas, lucrat
cu mîna, are coprul zvelt, cu fundul plat, umerii
slab reliefaţi şi buza dreaptă (fig. 11/B 11.1). Un alt
fragment, cu buza răsfrîntă, este ornamentat cu linii
incizate în val şi cu împunsături (fig. 11/B 11.3).
Din materialul ceramic face parte şi un fragment de
capac de vas.
Bordeiul nr. 11a este situat între bordeiele 11 şi
12. Dimensiunile locuinţei nu au putut fi stabilite.
S-a păstrat doar vatra, înconjurată de pietre, deranjată
încă din vechime, la adîncimea de 0,27-0,30 m
faţă de nivelul actual al solului. Lîngă vatră se găsea
o piatră de rîşniţă, fără alte piese de inventar.
Bordeiul nr. 12, amplasat la nord de bordeiul
nr. 8, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(3,50 × 3,25 m). În colţul nord-estic era situată vatra
înconjurată de pietre.
Materialul ceramic găsit în umplutura gropii locuinţei
era însoţit de două fusaiole sferice şi consta
din fragmente de vase lucrate cu mîna şi la roată.
O parte din acestea au permis reconstituirea a şase
vase. Primul, lucrat la roata cu turaţie lentă, din pastă
de bună calitate, de culoare cărămizie, are gura
largă şi diametrul maxim în jumătatea sa superioară.
Pe umăr este decorat cu benzi de linii incizate în val,
iar sub linia de maximă lăţime cu striuri orizontale,
trasate pînă aproape de fund. Peretele vasului este
gros de 1 cm (fig. 11/B 12.1). Un alt vas lucrat la
roata cu turaţie lentă, din pastă de bună calitate, de
culoare brună-cărămizie, are corpul mai zvelt, gura
largă cu buza teşită şi este decorat pe aproape întreaga
suprafaţă exterioară cu benzi de linii în val (fig.
11/B 12.2). Un al treilea vas lucrat cu roata cu turaţia
lentă, de culoare brună, are gura mult mai largă, cu
buza teşită, decît fundul. Pe umăr şi sub linia de
maximă lăţime vasul este decorat cu benzi de linii
incizate în val, urmate de striuri orizontale trasate
pînă aproape de fund (fig. 12/B 12.1). Tot cu roata
cu turaţie lentă a fost lucrat şi un al patrulea vas, cu
corpul bombat, cu diametrul maxim în jumătatea
superioară şi gura largă, cu buza răsfrîntă la exterior.
Imediat de sub margine şi pînă aproape de fund
vasul este decorat cu benzi de linii incizate în val,
urmate de striuri orizontale (fig 12/B 12.3). Din categoria
ceramicii lucrate cu mîna a putut fi reconstituit
un vas lucrat din pastă amestecată cu pietricele,
de culoare cărămizie. Vasul, care a fost modelat cu
ajutorul unui instrument ce a lăsat urme în interior,
are gura largă, buza teşită, pîntecul bombat şi
este ornamentat cu linii incizate în val şi orizontale
(înălţimea: 0,25 m; diametrul la gură: 0,225 m; diametrul
fundului: 0,135 m) (fig. 12/B 12.2). Tot cu
mîna este lucrat şi un alt vas, decorat cu benzi de
linii în val (fig. 12/B 12.4).
218

Bordeiul nr. 13, amplasat la nord de bordeiul
nr. 6, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(4,00 × 3,50 m), cu laturile lungi orientate în direcţia
N–S. Colţul nord-estic al bordeiului, unde se
afla vatra, înconjurată de pietre, a fost suprapus de
către colţul sud-vestic al bordeiului nr. 14. În faţa
vetrei se afla o bîrnă de lemn carbonizat.
Din inventarul bordeiului fac parte un cuţit de
fier, puternic deteriorat, precum şi fragmente ceramice
lucrate cu mîna, printre care şi unul decorat cu
crestături pe buză. Cuţitul a fost găsit lîngă vatră.
Bordeiul nr. 15, situat la nord-vest de bordeiul nr.
13, a fost identificat numai datorită vetrei puternic
arse şi înconjurate de pietre, ce fusese deranjată din
vechime. În jurul vetrei se aflau multe oase de animale
şi cîteva fragmente de vase făcute cu mîna şi
fragmente ceramice lucrate la roata cu turaţie lentă,
decorate cu linii incizate în val.
Bordeiul nr. 16, situat la nord de bordeiul nr. 10,
are o formă dreptunghiulară (3,70 × 3,00 m) cu laturile
lungi orientate în direcţia N–S. În colţul de nordest
al locuinţei se afla vatra înconjurată de pietre.
În pămîntul de umplutură au fost găsite fragmente
de vase făcute cu mîna şi la roata cu turaţii rapide.
Din prima categorie face parte un vas cu gura largă,
corpul alungit, umerii prelinşi şi marginea dreaptă
(înălţimea: 0,145 m; diametrul gurii: 0,108 m; diametrul
fundului: 0,08 m) (fig. 13/B 16.1-2). Un alt
vas, lucrat la roată, cu diametrul maxim în jumătatea
superioară, este decorat deasupra liniei de lăţime
maxime cu două incizii orizontale (fig. 13/B 16.3).
Bordeiul nr. 17, dezvelit în caseta deschisă înspre
capătul vestic al secţiunilor 13 şi 14, la 5 m spre vest
de bordeiul nr. 15. Este o lucuinţă de formă pătrată
(3,00 × 3,00 m). În colţul nord-estic se afla vatra
înconjurată de pietre. Înaintea gurii vetrei se găseau
fragmente de bîrne de lemn carbonizat.
În pămîntul de umplutură a gropii locuinţei au
fost găsite fragmente din vase mari, făcute cu mîna,
avînd buza răsfrîntă la exterior şi decorate cu linii incizate
orizontal. Un fragment din buza unui vas este
decorat cu alveole. Fragmentele din vase lucrate la
roata înceată sînt decorate cu linii incizate în val. Un
vas lucrat cu roata cu turaţii lente, cu diametrul maxim
în jumătatea superioară, a fost decorat cu caneluri,
începînd imediat de sub buză, pînă aproape de
fundul vasului (fig. 13/B 17.1).
Bordeiul nr. 18, amplasat la est de bordeiul nr.
19, este o construcţie de formă dreptunghiulară
(3,60 × 3,25 m), cu laturile lungi orientate în direcţia
E–V. În colţul nord-estic al locuinţei se afla
vatra înconjurată de pietre.
Din inventarul bordeiului fac parte patru fusaiole
bitronconice de lut, o piatră de ascuţit, un ac
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
de cusut din os şi un fragment de lamă de cuţit de
fier. Materialul ceramic este reprezentat de fragmente
de vase lucrate cu mîna şi la roata cu turaţie lentă.
Un mic vas lucrat cu mîna, din pastă amestecată
cu nisip, cu buza îndoită spre interior, este decorat
cu un buton amplasat pe umăr (înălţime: 0,12 m;
diametrul la gură: 0,085 m; diametrul fundului:
0,075 m) (fig. 14/1). Un alt vas lucrat cu mîna are
o formă alungită, cu umerii prelinşi şi buza răsfrîntă
la exterior (fig. 14/2). Un al treilea, cu diametrul
maxim în jumătatea superioară, are margine înaltă
cu buza răsfrîntă în afară (fig. 14/3). Un al patrulea
are de asemenea marginea înaltă, răsfrîntă spre exterior
(fig. 14/6). Tot din categoria ceramicii lucrate cu
mîna mai fac parte şi fragmente de tipsii (fig. 14/5).
Fragmentele ceramice, lucrate cu roata cu turaţii
lente, sînt decorate cu linii incizate în val (fig. 14/4)
şi orizontale.
Bordeiul nr. 19, o locuinţă de formă dreptunghiulară
cu dimensiuni neobişnuit de mari
(5,50 × 4,25 m), are laturile lungi orientate în direcţia
N–S. În colţurile locuinţei se găseau patru
gropi de par. În colţul de nord-est se afla vatra înconjurată
de pietre.
Din inventarul locuinţei face parte o fibulă digitată
de bronz, cu şase butoni (L.: 0,028 m), căreia
îi lipseşte agrafa. Pe spatele fibulei se păstrează
suportul resortului cu cîteva spire şi portagrafa (fig.
15/1). Au mai fost găsite un ac de cusut de os şi o
fusaiolă de lut bitronconică (fig. 15/2), cu incizii orizontale.
Inventarul ceramic constă din fragmente de
vase lucrate cu mîna şi la roata cu turaţie lentă. Din
prima categorie face parte un mic vas confecţionat
din pastă amestecată cu nisip, modelat stîngaci în
forma unui pahar. Fundul vasului este uşor concav,
sugerînd un picior inelar. Vasul este decorat pe gît cu
trei cruci alcătuite din cîte patru cerculeţe incizate,
iar în continuare cu un şir de cerculeţe în lanţ. Sub
acestea din urmă, în jumătatea inferioară a vasului,
se găseşte o cruce incizată, cu braţele perpendiculare
(fig. 15/3-4).
Un alt vas lucrat cu mîna, cu diametrul maxim
în jumătatea superioară şi buza îngroşată, este ornamentat
pe umăr cu un decor ştampilat, format
dintr-un şir de cruci înscrise în cercuri (fig. 16/1).
Un decor identic prezintă şi un alt fragment ceramic
lucrat cu mîna, făcînd parte dintr-un alt vas (fig.
16/2). Tot din categoria ceramicii lucrate cu mîna
mai face parte şi un vas modelat din pastă amestecată
cu nisip, avînd diametrul maxim în jumătatea
superioară, umerii reliefaţi şi fundul plat. Vasul are
marginea dreaptă şi este lipsit de decor (fig. 16/3).
În afara fragmentelor ceramice lucrate cu mîna,
au mai fost găsite şi fragmente de vase lucrate cu roa-
219

Zoltán Székely: Lucrări alese
ta cu turaţie lentă, decorate cu linii incizate în val şi
orizontale.
Lîngă colţul nord-estic al locuinţei, în afara acesteia,
a fost descoperit un cuptor de lut, orientat cu
gura spre vest, săpat direct în pămînt. Avea o formă
circulară, cu diametrul de 1 m. Nu i s-a putut determina
înălţimea.
Bordeiul nr. 20, descoperit la vest de bordeiul
nr. 19, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(4,00 × 3,00 m), cu laturile lungi orientate în direcţia
E–V. Vatra, înconjurată de pietre, se afla în colţul
nord-estic, suferind o demontare din vechime.
În pămîntul de umplutură au fost găsite un cuţit
de fier (fig. 17/1), două fusaiole de lut bitronconice
(fig. 17/2-3), o toartă de fier de la o găleată (fig.
17/4), un pieptene de os cu un singur şir de dinţi (fig.
17/5), avînd mînerul decorat cu incizii, precum şi o
fibulă de bronz cu piciorul întors pe dedesubt (L.:
0,035 m) (fig. 17/6).
Inventarul ceramic constă din fragmente de vase
lucrate cu mîna. Între acestea se remarcă un mic vas
cu suport, înalt de 0,08 m. În partea sa superioară suportul
prezintă de jur împrejur un şir de orificii (fig.
17/7). A fost descoperit şi un fragment de tipsie.
Bordeiul nr. 21 a fost identificat aproape de mijlocul
secţiunii 23. Este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(3,75 × 2,75 m). Vatra înconjurată de
pietre se afla în colţul nord-vestic.
Din inventarul locuinţei făceau parte fragmente
de vase lucrate cu mîna şi la roata cu turaţie lentă.
Din prima categorie face parte un vas cu umerii proeminenţi
şi diametrul maxim în jumătatea superioară
(fig. 12/B 21.1), precum şi un fragment de tipsie.
Ceramica lucrată la roata cu turaţie lentă este decorată
cu linii incizate orizontal şi în val.
Bordeiul nr. 22, descoperit în apropierea capătului
de est al secţiunii 29, este o locuinţă de formă
dreptunghiulară (3,25 × 3,00 m). Vatra înconjurată
de pietre se găsea în colţul nord-estic.
Inventarul locuinţei consta din patru fragmente
de tipsii, precum şi din fragmente de vase lucrate cu
mîna (fig. 18/B 22.1).
Bordeiul nr. 23, amplasat la nord de capătul nordic
al secţiunii 1 şi descoperit în secţiunea 24, este o
locuinţă de formă dreptunghiulară (3,50 × 2,80 m),
cu vatra înconjurată de pietre, amplasată în colţul
nord-vestic. În faţa vetrei şi către mijlocul locuinţei
au apărut urme de scîndură carbonizată. Podeaua
locuinţei a fost puternic arsă, căpătînd o culoare
roşiatică.
Din inventarul bordeiului fac parte două fusaiole
de lut, una bitronconică, iar cealaltă cilindrică (fig.
18/B 23.2, 3), precum şi un străpungător de os (fig.
18/B 23.1). Inventarul ceramic constă din fragmente
de vase lucrate cu mîna şi la roată. Cele din prima
categorie prezintă buze cu decor alveolar. Ceramica
lucrată cu mîna este decorată cu benzi de linii
incizate în val şi orizontal. Acest decor apare şi pe
un vas cu diametrul maxim în jumătatea superioară,
cu buza răsfrîntă în afară şi umerii proeminenţi (fig.
18/B 23.4).
Bordeiul nr. 24, amplasat imediat la sud de bordeiul
nr. 22, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(2,40 × 2,25 m), cu vatra înconjurată de pietre amplasată
în colţul nord-estic.
Din inventarul bordeiului fac parte o fusaiolă de
lut de formă quasi-bitronconică, perforată doar pe
jumătate (fig. 19/B 24.1), precum şi fragmente de
vase lucrate cu mîna şi la roata cu turaţie lentă. Din
prima categorie face parte şi un fragment de tipsie.
Lîngă colţul locuinţei, în afara acesteia, a fost
descoperit un cuptor de formă circulară (diametrul:
1,00 m; înălţimea bolţii: cca. 1,00 m).
Bordeiul nr. 25, descoperit la jumătatea secţiunii
24, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(4,00 × 3,60 m), cu laturile lungi orientate E–V.
Podeaua locuinţei a fost puternic arsă, căpătînd o
culoare roşie.
Inventarul constă din fragmente de vase lucrate
cu mîna şi la roată. Din prima categorie face parte şi
o lingură prevăzută cu mîner perforat, folosită pentru
turnat metalul (fig. 19/B 25.1). Ceramica lucrată
la roată este decorată cu benzi de linii incizate orizontal
şi în val.
Bordeiul nr. 26, amplasat la sud-est de bordeiul
nr. 23, este o locuinţă de formă dreptunghiulară, cu
laturile lungi orientate pe direcţia E–V. De-a lungul
a două dintre laturi, au fost găsite scînduri de lemn
carbonizate. Podeaua locuinţei a fost puternic arsă,
căpătînd o culoare roşiatică.
Inventarul bordeiului consta din fragmente ceramice
lucrate cu mîna şi la roata cu turaţii lente.
Din această din urmă categorie face parte şi un vas
lucrat din pastă fină, cenuşie, cu pîntecul bombat,
marginea dreaptă şi buza îngroşată şi rotunjită. Diametrul
maxim se află în jumătatea superioară a vasului.
Acesta este decorat de la gît pînă la treimea
inferioară cu o reţea de linii lustruite, urmată de o
bandă de linii incizate orizontal, neregulat (înălţimea:
0,26 m; diametrul la gură: 0,17 m; diametrul
fundului: 0,16 m). Pe fundul vasului era imprimată
o ştampilă în relief, de formă dreptunghiulară (fig.
19/B 26.2; fig. 20/B 26.1). Din categoria ceramicii
lucrate cu mîna face parte un vas modelat din pastă
amestecată cu pietricele, avînd o formă quasi-cilindrică,
cu buza răsfrîntă în afară. Întreaga suprafaţa
exterioară este decorată cu incizii groase trase neregulat,
orizontal (înălţime: 0,205 m; diametrul gurii:
220

0,165 m; diametrul fundului: 0,168 m) (fig. 19/B
26.1). În aceeaşi categorie este inclus şi un mic vas
găsit printre pietricele ce mărgineau vatra locuinţei.
Sub buza îngroşată vasul este decorat cu o bandă
de linii în val (fig. 19/B 26.3), Un fragment de vas
lucrat la roată este decorat sub buză cu linii incizate
orizontale (fig. 19/B 26.4).
Bordeiul nr. 27, descoperit în imediata apropiere,
la S-V–S de bordeiul nr. 26, este o locuinţă de formă
dreptunghiulară (2,40 × 2,20 m), cu vatra amplasată
în colţul de N-V şi înconjurată de pietre. Dinaintea
vetrei şi de-a lungul peretelui sudic se aflau resturi
de scîndură de lemn, carbonizată. Podeaua locuinţei
a fost puternic arsă, căpătînd o culoare roşiatică.
Din inventarul locuinţei făceau parte o fusaiolă
de lut bitronconică şi fragmente de vase lucrate cu
mîna sau la roata cu turaţii lente. În prima categorie
intră un vas modelat din pastă amestecată cu microprundiş,
de culoare brun-închisă, avînd diametrul
maxim în jumătatea superioară şi umerii foarte
proeminenţi. Pe umăr, pe linia diametrului maxim
şi în jumătatea inferioară, vasul este decorat cu cîte
o bandă formată din mai multe linii incizate în val
(înălţime: 0,142 m; diametrul la gură: 0,128 m; diametrul
fundului: 0,07 m) (fig. 20/B 27.1). Din categoria
ceramicii lucrate la roata cu turaţii lente face
parte un vas de culoare negricioasă, cu diametrul
maxim la mijlocul înălţimii, buza răsfrîntă şi teşită.
De la umăr pînă pe linia diametrului maxim vasul
este decorat cu linii incizate în val, despărţite de
linii incizate orizontal, după care, pînă aproape de
fundul vasului, urmează numai linii incizate orizontal
(înălţime: 0,15 m; diametrul la gură: 0,105 m;
diametrul fundului: 0,08 m) (fig. 20/B 27.2). Din
inventarul locuinţei mai fac parte şi alte fragmente
de vase decorate cu linii incizate orizontal.
Bordeiul nr. 28, amplasat la sud-est de bordeiul
nr. 25, este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(2,40 × 2,20). Vatra se găsea în colţul de nord şi era
înconjurată de pietre (fig. 21).
Din inventar făceau parte fragmente ceramice
lucrate la roată, decorate cu linii incizate în val şi
orizontal (fig. 20/B 28.1). Din categoria ceramicii
lucrate cu mîna a fost descoperit un fragment de
tipsie.
În apropierea colţului de est al locuinţei, în afara
acesteia, la 1,00 m se găsea un cuptor de lut, săpat
în pămînt, cu cîteva pietre aşezate în dreptul gurii
vetrei. De formă ovală, măsoară 1,00 m în diametru
şi 0,40 m în înălţime.
„Bordeiul” nr. 29. Lîngă bordeiul nr. 25 a fost
descoperită o vatră mărginită de pietre. Se presupune
că a aparţinut unui bordei, ale cărui dimensiuni
nu au putut fi stabilite. Lîngă vatră au fost găsite
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
fragmente de vase lucrate cu mîna şi la roată. Acestea
din urmă au fost decorate cu benzi de linii incizate
în val şi orizontal. Tot în acest context a fost găsită şi
o fusaiolă de lut bitronconică.
Bordeiul nr. 30, amplasat la vest de bordeiul
nr. 23, este o locuinţă de formă pătrată cu latura de
3 m. Vatra se găsea în colţul nord-vestic al bordeiului
şi era înconjurată de pietre. Dinaintea vetrei, la
cca. 1,80 m se afla o groapă de par.
Din inventarul bordeiului fac parte un pieptene
de os fragmentar, prevăzut cu două şiruri de dinţi, o
fusaiolă de lut bitronconică, precum şi fragmente de
vase lucrate cu mîna şi la roată.
Din aşezarea de la Poian au fost identificate 30 de
complexe de locuit, a căror delimitare a fost posibilă
graţie pămîntului de umplutură din groapa anterior
săpată, de consistenţă şi culoare diferite în raport cu
pămîntul nesăpat. În cazul unora dintre locuinţe,
la această delimitare au contribuit şi gropile de par
ce marcau conturul gropii. În alte cazuri, forma locuinţei
era sugerată de urme de scînduri carbonizate,
căzute de-a lungul pereţilor. În fiecare bordei se găsea
cîte o vatră înconjurată de lespezi mari de piatră
şi avînd o formă quasi-pătrată, cu o latură deschisă
îndeobşte către intrare. Vatra este uneori acoperită
cu lespezi mari de piatră. Gropile de par sugerează
concluzia potrivit căreia locuinţele respective ar fi
fost prevăzute cu un acoperiş în două ape.
Din inventarul locuinţelor reseie destul de limpede
că aşezarea a avut două, eventual chiar trei
etape de locuire. Această concluzie este întărită şi de
singurul caz de suprapunere a două complexe (locuinţele
nr. 5 şi 5a), ceea ce nu lasă nici o îndoială în
privinţa celor două etape de locuire. Pe baza materialului
ceramic şi a altor piese de inventar, se poate
încadra fiecare locuinţă în etapa respectivă.
Prima etapă este reprezentată de locuinţele
nr. 4-5, 11, 13, 16, 19-20, 22. Inventarul constă din
vase şi fragmente de vase, din cîteva obiecte de uz
casnic şi din altele de podoabă.
Materialul ceramic este cel mai bogat reprezentat
în cadrul aşezării. Vasele sînt făcute cu mîna sau la
roata cu turaţii rapide. Pasta vaselor lucrate cu mîna
este amestecată cu nisip, cioburi pisate şi microprundiş
şi, în general, ele sînt lipsite de ornament. Forma
lor este ovoidală, cu umerii proeminenţi, fără gît,
largi la gură, cu umăr uşor pronunţat, buza teşită
oblic spre interior. O altă variantă de vas este aceea
cu umerii dezvoltaţi, iar gîtul scund. Tot acestei categorii
îi aparţin: 1. vasele cu corpul mai bombat, iar
buza mai groasă şi rotunjită, modelată cu degetele;
2. vasele cu margini mai subţiate şi fără gît proeminent.
Grupei vaselor făcute cu mîna îi aparţin şi
tipsiile care au forma rotundă şi marginea joasă.
221

Zoltán Székely: Lucrări alese
Vasele făcute la roata cu turaţii rapide sînt modelate
din pastă amestecată cu microprundiş. Au
gura largă, iar buza răsfrîntă în afară şi tăiată drept;
în jurul gîtului sînt ornamentate uneori cu o canelură
uşoară şi lată, iar pe umăr sînt decorate cu striuri
şi caneluri adînci.
Dintre unelte, trebuie menţionate cuţitele de fier,
fusaiolele de lut de formă tronconică şi bitronconică,
un ac de cusut din os, străpungătoarele de os, precum
şi toarta de fier a unei găleţi.
Obiectele de podoabă sînt puţine: două fibule de
bronz dintre care una digitată, iar cealaltă cu picior
întors pe dedesubt, precum şi un pieptene de os cu
un singur şir de dinţi.
Pentru datarea bordeielor din primul nivel de locuire,
date importante ne furnizează în primul rînd
fibulele din bordeiele nr. 19 şi 20 şi ceramica descoperită
în majoritatea locuinţelor.
Ceramica lucrată cu mîna este reprezentată prin
tipuri de vase cu formă foarte puţin dezvoltată, necunoscută
aşezărilor din sec. VII-VIII, descoperite
în Transilvania. Aceste forme se regăsesc însă în ceramica
aşezărilor slave de pe teritoriul fostei U. R. S.
S., din regiunea cursului superior al Nistrului, din
sud-estul Volhiniei, precum şi din regiunile de dinafră
de Carpaţi, din România, aflate în cuprinsul
ariei de răspîndire a culturii Ipoteşti–Cîndeşti.
Vasul de formă ovoidală, cu umerii proeminenţi
şi fără gît, este unul dintre tipurile caracteristice ale
ceramicii din aşezarea de la Ripnev II (Ucraina),
datată în sec. VI-VII. 3 El apare şi în aria culturii
Ipoteşti–Cîndeşti, în etapa cronologică stabilită de
V. Teodorescu şi denumită „Tîrgşor–Ipoteşti–Cîndeşti
I”. 4 Celelalte vase şi fragmente de margini reprezintă
tipuri ce se aseamănă cu formele cunoscute
în ceramica culturii Ipoteşti–Cîndeşti. Tehnica de
confecţionare a vaselor descoperite în nivelul I de
la Poian este destul de primitivă, toate fiind făcute
cu mîna şi modelate în jurul gurii şi în interior cu
degetele. Aceste tipuri de vase indică o fază veche
a culturii Ipoteşti–Cîndeşti.
În afară de ceramica făcută cu mîna, în bordeiul
nr. 16 a fost găsit şi un vas lucrat din pastă de bună
calitate, la roata cu turaţii rapide. Acesta are analogii
în aria culturii Ipoteşti–Cîndeşti 5 şi în cea a culturii
3
V. D. Baran, în Materiali i dosližennia z arheologii Prikarpattia
i Volini, V, 1964, 105, fig. II/1-7.
4
V. Teodorescu, în SCIV, XV/4, 1964, 491 şi fig. 2/1-6.
5
M. Constantiniu, în Cercetări Arheologice în Bucureşti, 1963,
pl. I-II.
6
MCA, VIII, 1962, 625, fig. 33.
7
I. Spiru, în Revista Muzeelor, VII/6, 1970, 531.
8
I. Nestor – E. Zaharia, în MCA, VI, 1960, 514, fig. 3; D. Gh.
Teodor, în Balcano-slavica, I, 1972, 38, fig. 3/10. O a doua fibulă
similară, provenind de la Sărata-Monteoru, la I. Nestor – E.
Bratei. 6 Prin urmare, pe baza materialului ceramic,
orizontul cultural, pe care-l reprezintă acest nivel de
locuire, poate fi încadrat în sec. VI. O datare mai
timpurie – în sec. V – pare a fi exclusă, datorită prezenţei
preponderente a ceramicii lucrate cu mîna,
care prezintă analogii în mediul Ipoteşti–Cîndeşti,
în raport cu aceea lucrată cu roata. Prezenţa vasului
de tradiţie romană, caracteristic pentru cultura Bratei,
precum şi a vasului cu decor ştampilat, cu analogii
în mediul gepidic, amîndouă făcînd parte din
inventarul locuinţei nr. 19, precum şi a celor două
fibule, cea digitală (din locuinţa nr. 19) şi cea cu picior
întors pe dedesubt (din locuinţa nr. 20) – toate
acestea sprijină ipoteza datării în sec. VI. Analogiile
pentru prima fibulă (Lăuni, 7 Sărata Monteoru, 8 Paşcani
9 ) indică o datare mai precisă în cea de-a două
jumătate a acestui secol, în timp ce fibula cu picior
întors pe dedesubt, avînd analogii la Histria 10 şi Bucureşti-Militari,
11 precum şi în complexele funerare
din mediul gepidic din Pannonia, 12 permite o încadrare
cronologică în acelaşi interval de timp. Această
datare este sprijinită şi de o fusaiolă de lut bitronconică,
cu incizii orizontale, precum şi de pieptenele
de os cu un singur şir de dinţi, piese caracteristice
pentru sec. VI. 13
Faza a doua a aşezării reprezintă un alt orizont
cultural, în care se păstrează acelaşi tip de locuinţă
adîncită în pămînt, cu vatră înconjurată de pietre.
Acestei etape îi aparţin bordeiele nr. 1, 3-4, 6, 10,
12, 14, 22 şi 30.
Pentru încadrarea cronologică a acestui nivel de
locuire nu poate fi invocat decît materialul ceramic
din inventarul acestor locuinţe. Vasele sînt lucrate fie
cu mîna, fie la roata cu turaţii lente, cele lucrate la
roata cu turaţii rapide lipsind complet. Vasele făcute
cu mîna sînt confecţionate din pastă amestecată cu
microprundiş, bine arse, cu corpul bombat, fundul
plat şi buza răsfrîntă în afară. Există vase nedecorate,
dar şi unele ornamentate cu linii incizate în val şi
orizontal, executate stîngaci. Doar cîteva fragmente
sînt ornamentate cu alveole sau crestături pe buză
(ca în inventarul locuinţei nr. 3).
O grupă aparte a ceramicii lucrate cu mîna o formează
vasele întregi găsite în locuinţele nr. 6 şi 11.
Acestea au buza răsfrîntă în afară, modelată cu de-
Zaharia, op. cit., 511, fig. 1/7.
9
Tr. Biţa, în ArhMold, X, 1985, 99, fig. 1.
10
E. Condurachi şi colab., în MCA, IV, 1957, 21, fig. 7b.
11
M. Zgîbea, în Cercetări Arheologice în Bucureşti, 1963, 373,
378 şi 379, pl. II; Vl. Zirra – Gh. Cazimir, în idem, 69, fig. 17/3;
M. Constantiniu, în SCIV, XVII/4, 1966, 676, fig. 8/5.
12
D. Csallány, Archäologische Denkmäler der Gepiden im Mitteldonaubecken,
1961, pl. XXIX, 17-18; pl. CXXXV, 2; pl. CCX-
XIV, 39.
13
Ibidem, pl. CLVII, 5; pl. CCXXIV, 3.
222

getele, corpul bombat şi fundul plat. Peretele vasului
este gros de 1 cm şi toate exemplarele sînt lipsite
de decor. Un singur vas prezintă buza modelată ca
un guler, umărul uşor arcuit, iar corpul subţiat spre
fund. Astfel de vase sînt cunoscute din cimitirul de
la Devínska Nová Ves, aparţinînd unor morminte
datînd din sec. VII-VIII. 14
Vasele lucrate la roata cu turaţie lentă sînt confecţionate
din pastă bună, amestecată cu pietricele, şi
foarte bine arse. În general, ele sînt decorate cu benzi
de linii incizate în val şi orizontal. Vasul cu corpul
zvelt, decorat pe umăr şi pe pîntece cu benzi de linii
incizate în val (inventarul bordeiului nr. 5a, fig. 8/B
5a.1), precum şi cel decorat cu linii orizontale continui
în jumătatea inferioară (inventarul bordeiului
nr. 27, fig. 20/B 27.2) au analogii în necropolele din
sec. VII-VIII de la Someşeni şi Nuşfalău, precum şi
în cimitirul de la Devínska Nová Ves. 15 Vasul cu corpul
bombat şi cu buza răsfrîntă în afară, decorat pe
tot corpul cu incizii groase distanţate, are analogii în
aşezarea de la Filiaş, datînd din sec. VII-VIII. 16
O altă grupă de vase făcute la roata cu turaţii
lente o formează cele găsite în locuinţele nr. 12 şi
21. Acestea sînt modelate din pastă bună de culoare
cărămizie, au corpul bombat, cu fundul plat şi buza
uşor răsfrîntă în afară, teşită oblic. Peretele vasului
este gros de 1 cm. Pe umăr şi pe pîntece sînt decorate
cu linii incizate în val, urmate de linii orizontale. În
cazul unuia dintre vase, decorul format din benzi de
linii în val care se întretaie alcătuieşte un model în
formă de cifra 8 (fig. 11/B 12.2). Acest vas prezintă
analogii, în ceea ce priveşte forma şi decorul, cu tipuri
cunoscute din ceramica aşezării de la Dridu. 17
Tipul de vas decorat cu ornament lustruit în reţea,
ca cel găsit în inventarul bordeiului nr. 26, împreună
cu un alt vas lucrat cu mîna, cu corpul cilindric,
este cunoscut în Transilvania, de la Blandiana unde
a fost datat în sec. IX-X. 18 Fundul vasului prezintă o
ştampilă în relief de formă dreptunghiulară. Pentru
vasul lucrat cu mîna, cu corpul cilindric, nu cunoaştem
analogii.
Vase cu fund ştampilat sînt cunoscute la Blandiana,
19 în cimitirul de la Devínska Nová Ves, 20 precum
şi în cimitirele avarice din sec. VIII. 21 Faptul,
că în aşezarea de la Poian nu a apărut decît o singură
ştampilă, sugerează datarea într-o perioadă mai veche
în care aceste aşa-numite „mărci de olar” de-abia
vor fi început a fi folosite.
14
J. Eisner, Devínska Nová Ves, Bratislava, 1952, pl. 4, 3-4; pl.
66, 4; pl. 93. 7.
15
Ibidem, pl. 22, 4; pl. 36, 5; pl. 52, 4, 6. Cf. M. Macrea, în
MCA, V, 1959, 539, fig. 5/1-3; M. Comşa, în MCA, VII, 1961,
524, fig. 5/1-3.
16
Z. Székely, în Aluta, VI-VII, 1975, pl. IX, 1, 6-7.
17
E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu, 1967, pl. X, 4.
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
Inventarul bordeielor din această etapă de locuire
îi mai aparţin tipsii de lut, o lingură pentru turnat
metalul şi obiecte de uz casnic, precum cuţite, fusaiole
de lut bitronconice şi tronconice sau străpungătoare
de os. Tot acestei etape îi poate fi atribuită
toarta de fier a unei găleţi, vas ce apare de asemenea
cu o anumită frecvenţă în inventarele funerare din
cimitirul de la Devínska Nová Ves. 22
Materialul ceramic descoperit în locuinţele
atribuite celui de-al doilea nivel permite stabilirea
unor faze tipologice de dezvoltare, dar şi o serie de
observaţii cu privire la cronologia aşezării tîrzii de
la Poian. Tipurile de vase, ce apar şi în necropolele
tumulare de la Someşeni şi Nuşfalău, indică o primă
fază databilă la sfîrşitul sec. VII şi la începutul celui
următor. Faza ulterioară poate fi ilustrată prin materialul
ceramic din inventarul locuinţelor nr. 6 şi
9. Cronologic, ea poate fi încadrată în sec. VIII şi la
începutul celui următor. Vasele ornamentate cu linii
incizate orizontal distanţate (inventarul bordeiului
nr. 1) şi cu decor lustruit în reţea reprezintă o ultimă
fază, databilă în secolul al IX-lea. Nu există indicii
certe care să permită emiterea ipotezei potrivit căreia
durata locuirii s-ar fi prelungit pînă în sec. X.
Cuptoarele de lut „în aer liber” pot fi încadrate
în ambele nivele de locuire. Deşi lipsite de inventar
ceramic, se poate admite aceeaşi datare ca aceea
propusă pentru locuinţa învecinată corespunzătoare
căreia dealtfel îi vor fi servit. Rîşniţele aparţin tipului
„roman”, sînt de dimensiuni destul de mari, fiind
lucrate din rocă dură. Piese similare sînt cunoscute
şi folosite de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a mileniului
I p. Ch.
Cernat (com. Cernat), jud. Covasna
Teritoriul comunei Cernat, situată pe valea unuia
din afluenţii Rîului Negru – Pîrîul Cernatului –
a fost locuit încă din epoca neoliticului timpuriu.
Epocii prefeudale îi aparţin complexe descoperite
în două puncte de pe teritoriul comunei, unde au
fost semnalate resturi de cultură materială databile
în această perioadă.
Primul punct se află la sud-vest de centrul comunei,
într-o vale de pîrîu; la capătul vestic al văii terenul
devine mlăştinos. Valea şi împrejurimile ei sînt
cunoscute sub denumirea de Róberttag („Pămîntul
lui Róbert”). Acest punct este de fapt un platou mai
înalt decît terenul pe care este situată comuna. Spre
18
K. Horedt, în Dacia, N. S., X, 1966, fig. 6/6.
19
Ibidem, fig. 6/4, 4a.
20
J. Eisner, op. cit., pl. 57, 6a.
21
Pentru bibliografie, vezi K. Sági, în A Veszprém Megyei Múzeumok
Közleményei, VI, 1967, 80, n. 377-378.
22
J. Eisner, op. cit., pl. 57, 1-3.
223

Zoltán Székely: Lucrări alese
sud panta platoului este mai domoală, formînd o
viroagă (fig. 1/3). Pe panta nordică a acesteia, în cursul
unor lucrări agricole, au ieşit la iveală fragmente
de vase şi pietre din vetrele unor locuinţe. O seceră
de bronz descoperită în acest loc a fost donată ulterior
Muzeului din Sf. Gheorghe de către descoperitorul
ei, Elemér Málnási.
În urma acestor descoperiri, în cursul anilor
1962-1965, direcţia Muzeului a dispus efectuarea
unor săpături pe ambele pante ale viroagei amintite.
Pe panta sudică denumită Gyümölcsös („La livadă”),
a fost descoperită o aşezare neolitică, aparţinînd culturii
cu ceramică pictată de tip Cucuteni A–Ariuşd.
Pe versantul mai lat dinspre nord au fost descoperite
resturi materiale din epoca bronzului, La Tène şi din
a doua jumătate a mileniului I p. Ch. (fig. 22). În
cele ce urmează, sînt prezentate numai complexele
aparţinînd acestei din urmă perioade.
Bordeiul nr. 1, descoperit în secţiunea 1/1962,
este o locuinţă de formă pătrată (cu latura de 3,00
m), avînd vatra înconjurată de pietre, amplasată în
colţul nord-estic (fig. 23/B 1.1). Podeaua locuinţei se
afla la 0,70 m adîncime faţă de nivelul actual al solului.
Din inventarul bordeiul, alături de o fusaiolă
bitronconică (fig. 23/B 1.3), fac parte şi fragmente
de vase lucrate cu mîna. Printre acestea se afla şi un
fragment de tipsie (fig. 23/B 1.2).
Bordeiul nr. 2, descoperit în secţiunea 8/1963,
este o locuinţă de formă pătrată, cu latura de 3,00
m, avînd vatra înconjurată de pietre, amplasată în
colţul de nord-est (fig. 23/B 2.1). Vatra a fost construită
în marginea unei gropi din nivelul mai vechi,
dacic, în mijlocul căreia era aşezată o lespede mare
de piatră. Sub aceasta a fost descoperită o fructieră
lucrată la roată.
În faţa vetrei, înspre E, se afla un vas păstrat fragmentar,
iar în cealaltă parte, înspre V, altul, lipsit
în bună parte de margine. Amîndouă sînt lucrate
cu mîna, din pastă amestecată cu microprundiş, au
fundul plat şi umerii proeminenţi.
Alături de alte fragmente ceramice, din inventarul
locuinţei mai făceau parte o piatră de rîşniţă şi
un cuţit de fier (fig. 23/B 2.2).
Bordeiul nr. 3, descoperit în secţiunea 13/1964,
este o locuinţă ale cărei dimensiuni nu au putut fi
determinate, avînd vatra înconjurată de pietre, cu
gura îndreptată spre sud (fig. 24/1).
Inventarul locuinţei consta din două fusaiole de
lut bitronconice (fig. 24/4-5) şi mai multe fragmente
de vase lucrate cu mîna şi la roata cu turaţie rapidă.
Din prima categorie fac parte două fragmente
de tipsii (fig. 24/2-3). Din cea de-a doua face parte
şi un fragment aparţinînd unui vas lucrat din pastă
fină, păstrînd în interior urmele modelării pe roată,
avînd diametrul maxim în jumătatea superioară,
buza răsfrîntă în afară şi umărul decorat cu două
linii paralele, incizate orizontal (fig. 24/7). Un alt
fragment din această categorie ceramică, avînd buza
îngroşată, este decorat cu caneluri de lăţime inegală
(fig. 24/6).
Bordeiul nr. 4, descoperit în secţiunea 16/1964,
este o locuinţă de formă dreptunghiulară, cu laturile
lungi orientate în direcţia N-V–S-E (3,00 × 2,50 m).
Conturul locuinţei a fost determinat cu ajutorul
gropilor de par amplasate la colţuri (fig. 25). În jurul
locuinţei, în afara acestor gropi, au mai fost găsite şi
altele. Împreună cu cele două gropi de pe latura de
sud a locuinţei, ele aparţin nivelului datat în epoca
bronzului şi în La Tène. Gropile găsite în colţul de
nord-vest ar putea însă să aparţină unei construcţii
anexe din perioada mileniului I p. Ch. Lîngă latura
de est a locuinţei se afla o rîşniţă circulară (fig.
26/B 4.1).
Pe vatră şi în umplutura gropii locuinţei, inventarul
ceramic al acesteia era amestecat cu fragmente
din epoca bronzului şi din La Tène. Un fragment
dintr-un vas lucrat cu roata, din pastă zgrunţuroasă,
avînd buza îngroşată, este decorat pe umăr cu rozete
ştampilate (fig. 26/B 4.2).
Bordeiul nr. 5, descoperit în secţiunea 19/1965,
este o locuinţă pătrată, cu latura de 2,60 m, avînd
vatra înconjurată de pietre, amplasată în colţul de
nord-vest şi parţial demontată, multe dintre pietre
fiind găsite în colţul nord-estic al bordeiului. Conturul
locuinţei a fost determinat cu ajutorul umpluturii
gropii bordeiului, avînd o culoare neagră, pigmentată
cu cărbune.
Din inventarul bordeiului face parte un inel de
argint cu şaton circular, decorat prin incizie cu un
şir de puncte pe margine şi cu un motiv de cercuri
aşezate în cruce la mijloc (fig. 26/B 5.1 a-b). Materialul
ceramic este reprezentat de fragmente de vase
lucrat cu mîna, dintre care a putut fi întregit un vas
cu diametrul maxim în jumătatea superioară, cu
margine aproape dreaptă şi umărul teşit (fig. 26/B
5.4). Au fost găsite şi fragmente de vase lucrate la
roată, păstrînd pe fund urmele desprinderii de pe
aceasta (fig. 26/B 5.3). Un fragment, cu buza răsfrîntă
la exterior, este decorat pe umăr cu două caneluri
orizontale (fig. 26/B 5.2).
Aşezării îi aparţine şi un cuptor găsit la vest de
bordeiul nr. 5. El a fost săpat în pămînt, avînd pereţii
groşi de 5-6 cm, puternic arşi, căpătînd culoarea
roşie-violetă. Cuptorul a avut o formă aproape
rotundă, în plan, iar în secţiune o formă ovală, îngustîndu-se
în partea superioară. Este prevăzut cu
două camere de ardere, despărţite între ele printrun
perete de lut ars la roşu. Peste acestea era aşezată
224

Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
o placă perforată servind drept suport pentru vase.
Cuptorul avea un diametru de 1 m, înălţimea sa
fiind aproximativ egală cu diametrul. Peretele vestic
s-a păstrat cu o înălţime de 0,50 m.
Al doilea punct, în care s-au semnalat urme de
locuire din primul mileniu p. Ch., se află pe malul
drept al pîrîului Cernat care curge dinspre V spre E,
străbătînd tot teritoriul comunei. Este vorba de un
teren plat, aşezat la cotitura pîrîului, mărginit spre
sud de un platou înalt, acoperit de pădure. Drumul
comunal traversează pîrîul pe un pod de piatră, îndreptîndu-se
spre capătul văii. Pe partea stîngă a drumului
se află cele trei conace aparţinînd membrilor familiei
Damokos, dintre care primul, fostă proprietate
a lui J. Damokos, adăposteşte o colecţie etnografică a
Muzeului Judeţean Covasna. De cealaltă parte a drumului
se află grădinile şi casele locuitorilor A. Bokor şi
Z. Konnáth. În acest perimetru, cuprinzînd drumul,
grădinile lui A. Bokor şi Z. Konnáth şi curtea conacului
în care se află muzeul, au fost depistate în cursul
anilor 1972-1973 resturi de locuinţe aparţinînd
perioadei în discuţie (fig. 27).
Primul bordei a fost descoperit lîngă şi în afara
gardului de piatră al conacului ce adăposteşte colecţia
etnografică; s-a păstrat numai jumătate din
vatra înconjurată de pietre, restul bordeiului fiind
distrus cu prilejul construcţiei drumului. Pe vatră
au fost găsite o fusaiolă de lut şi fragmente de vase
lucrate cu mîna şi la roata cu turaţii lente, decorate
cu linii în val şi linii orizontale.
Bordeiul nr. 2, descoperit în secţiunea trasată în
curtea conacului ce adăposteşte colecţia etnografică,
perpendicular pe gardul de piatră al acestuia, lîngă
care a fost descoperit primul bordei, este o locuinţă
de formă dreptunghiulară (5,20 × 3,60 m), cu laturile
lungi orientate pe direcţia E–V (fig. 28). Cuptorul
construit din pietre era amplasat în colţul nord-estic.
În peretele vestic al bordeiului a fost săpat un alt
cuptor de lut, avînd o formă ovală, cu gura spre interiorul
bordeiului. Dimensiunile sale erau: diametrul
1,00 m; înălţimea 1,00 m; grosimea peretelui 0,04-
0,05 m. Lîngă peretele vestic al bordeiului, de o parte
şi de alta a gurii cuptorului, au fost găsite două
gropi de par, amplasate la o distanţă de 1,30 una
faţă de cealaltă. O altă groapă de par a fost găsită în
apropierea cuptorului din pietre. Diametrul gropilor
variază între 0,04 şi 0,07 m, iar adîncimea lor faţă de
nivelul podelei între 0,25 şi 0,30 m.
În umplutura bordeiului au fost găsite mai multe
fragmente de vase şi două cuţite de fier (fig. 29/B
2.1-2). Între cuptorul de lut şi cel din pietre, în partea
nordică a locuinţei, fragmentele ceramice erau
amestecate cu oase de animale. În faţa cuptorului
din petre au fost găsite fragmente de scîndură carbonizată,
iar în gropile de par resturile carbonizate
ale stîlpilor de lemn, ceea ce constituie un indiciu al
faptului că locuinţa a fost distrusă prin incendiere.
Au fost găsite fragmente de vase făcute cu mîna şi la
roata cu turaţii lente, acestea din urmă fiind decorate
cu linii incizate în val şi orizontal.
În curtea conacului nu au mai apărut şi alte locuinţe,
aparţinînd aceleiaşi perioade. Cercetările au
fost continuate (însă în grădinile situate de cealaltă
parte a drumului). În grădina Bokor nu au apărut
nici un fel de resturi arheologice, terenul fiind destul
de mlăştinos. Mai riguros a fost cercetată grădina
Konnáth în care, în partea dinspre deal, au fost găsite
alte două bordeie şi un cuptor. Numerotarea lor se
face în continuarea celorlalte două, găsite în curtea
conacului ce adăposteşte colecţia etnografică.
Bordeiul nr. 3 este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(3,00 × 3,40 m), avînd laturile lungi orientate
pe direcţia E–V. Cuptorul din pietre a fost
amplasat în colţul nord-vestic, deranjat de groapa
locuinţei nr. 4, păstrîndu-se doar cîteva pietre în
jurul vetrei puternic arse. Pe vatră şi în umplutura
locuinţei au fost găsite fragmente de vase lucrate la
roata cu turaţii lente, avînd buza răsfrîntă la exterior,
tăiată drept (fig. 29/B 3.8) sau ascuţită (fig. 29/B
3.9). Cele mai multe dintre ele sînt decorate cu linii
incizate orizontal (fig. 29/B 3.4, 6-7), în val (fig. 29/
B 3.8) sau combinat (fig. 29/B 3.1-3, 5, 9). Grosimea
acestor fragmente este de cca. 1 cm.
Bordeiul nr. 4 (fig. 30), suprapunînd cu colţul său
nord-vestic partea vestică a bordeiului nr. 3, este o locuinţă
de formă dreptunghiulară (5,00 × 4,00 m), cu
intrarea în partea răsăriteană. Lîngă peretele opus intrării
au fost descoperite două gropi de par (diametrul
0,12 m; adîncimea faţă de nivelul podelei 0,30-0,40
m). În colţul de N-V şi în cel de S-V se găsea cîte o
vatră înconjurată de pietre. Probabil că doar vatra din
colţul nord-vestic aparţinea unui cuptor construit din
pietre şi demontat ulterior, în timp ce cealaltă vatră
prezintă o margine înaltă de 0,30 m şi lată de 0,25 m,
întărită cu cîteva pietre. Printre pietrele, cu care era
înconjurată vatra din colţul nord-vestic, se numără şi
un fragment de piatră de rîşniţă rotativă.
Din inventarul bordeiului face parte un vîrf de
lance de fier, prevăzut cu tub de înmănuşare (lungimea
0,13 m; diametrul tubului de înmănuşare 0,025
m) (fig. 31/1). Materialul ceramic constă din fragmente
de vase lucrate la roată. Unele, confecţionate din
pastă fină, cenuşie, au buza teşită oblic şi şănţuită în
interior, sînt decorate cu linii incizate orizontal (fig.
32/B 4.2, 6). Un fragment de buză îngroşată prezintă
pe umăr un decor din linii verticale scurte şi regulat
trasate, urmate de slabe incizii orizontale (fig. 32/B
4.5). Un alt fragment cu buza îngroşată este decorat
225

Zoltán Székely: Lucrări alese
cu o linie în val. Un fragment cu buza răsfrîntă la
exterior şi tăiată drept este decorat pe umăr cu două
şiruri de crestături fine realizate cu unghia (fig. 32/B
4.3). Un fragment mai mare dintr-un vas cu umărul
proeminent şi buza răsfrîntă la exterior, cu o şănţuire
înăuntru, este decorat cu două linii incizate în val
(fig. 31/6). Alte două fragmente provin dintr-un vas
avînd pe fund o ştampilă în relief, formată din două
linii groase paralele (fig. 32/B 4.7). Au mai fost găsite
două fragmente cu ştampile în relief circulare (fig.
31/4-5). Două fragmente provin dintr-un vas lucrat
din pastă densă amestecată cu nisip, decorat cu linii
incizate în reţea, deasupra cărora a fost trasată o linie
incizată în val (fig. 31/2-3).
Nu au fost identificate nici un fel de elemente de
fortificare a aşezării. Tipul de locuinţă este reprezentat
de forma dreptunghiulară, cu groapa săpată la o
adîncime destul de mică, avînd acoperişul susţinut
de stîlpi, cu vatra înconjurată de pietre în colţul
nord-vestic sau nord-estic. Uneori lîngă bordei s-a
construit şi un cuptor de lut ca în cazul bordeiului
nr. 2 din curtea conacului. Pentru încadrarea cronologică
a complexelor de la Cernat, descoperite în
curtea conacului sau în grădina Konnáth, cea mai
mare importanţă ni se pare a prezenta materialul ceramic.
El poate fi împărţit în două grupe. Din prima
fac parte vasele lucrate cu mîna, din cea de-a doua
vasele făcute la roata la turaţii rapide. Cele dintîi au
aspectul ceramicii cunoscute în aria culturală Jitomir–Korceak–Suceava–Şipot,
23 iar vasele lucrate la
roată, decorate cu caneluri late, distanţate, sau cu
linii incizate adînc, prezintă analogii în ceramica
culturii Ipoteşti–Cîndeşti. 24 Fragmentul de vas din
pastă cenuşie zgrunţuroasă, cu decor de rozete ştampilate,
este considerat în cadrul culturii Bratei a reprezenta
tradiţia atelierelor provinciale. 25
Materialul ceramic este mai sărac decît la Poian.
Varietatea tipurilor de vase este mai redusă, ceea ce
nu exclude folosirea tuturor tipurilor cunoscute în
aşezarea de la Poian. Tipurile principale sînt vasul
lucrat cu mîna, avînd buza slab dezvoltată, precum
şi tipsiile de lut. Tipul de vas lucrat la roata cu turaţii
rapide are analogii imediate în tipul cunoscut din
inventarul bordeiului nr. 16 de la Poian.
Obiectele de uz casnic sînt reprezentate de cuţite,
fusaiole de lut şi străpungătoare de os. Singurul
obiect de podoabă, descoperit în bordeiul nr. 5 de la
23
Eugenia Zaharia, op. cit., 120.
24
V. Teodorescu, op. cit., 491, fig. 2/1-6.
25
Z. Székely, în Aluta, I, 1969, pl. II, 1; Ligia Bîrzu, Continuitatea
populaţiei autohtone în Transilvania în secolele IV-V, 1973,
pl. VI, 7; pl. X, 3
26
A. Sós, Zalavár, 1963, pl. XXI; pl. LX, 1.
27
Ibidem, pl. LXI, 2-3.
Cernat-Róberttag, este un inel de argint, cu analogii
în lumea romano-bizantină.
Aşezarea de la Róberttag este a doua de acest fel
din valea Rîului Negru (după cea de la Poian), databilă
în funcţie de tipul de locuinţă şi de materialul
ceramic în sec. VI. Ea poate fi sincronizată cu primul
nivel de locuire de la Poian, cu atît mai uşor, cu cît
aşezarea de la Róberttag nu are decît un singur nivel
ce nu continuă dincolo de sfîrşitul sec. VI sau începutul
celui următor. Mai tîrziu, o altă aşezare va
lua naştere în valea pîrîului Cernat, pe locul actual al
comunei. Acestei aşezări îi aparţin cele două bordeie
din curtea conacului şi bordeiul nr. 3 din grădina
Konnáth. Ele pot fi datate în sec. VIII, în timp ce
ultimul bordei ar putea fi încadrat şi în cel următor.
Bordeiul nr. 4, ce suprapune locuinţa nr. 3, se
încadrează fără îndoială într-o perioadă mai tîrzie,
probabil la sfîrşitul sec. IX şi la începutul celui următor.
Această încadrare cronologică se sprijină pe materialul
ceramic descoperit în inventarul bordeiului.
Fragmentul de vas din pastă fină cenuşie, cu decor
lustruit în reţea, aparţine unui tip mai puţin întîlnit.
Ornamentul lustruit este executat prin adîncire în
pastă. Vase decorate în această manieră sînt cunoscute
doar dintr-o etapă mai tîrzie, 26 ca de pildă vasul
cu buze profilate de la Zalavár (Ungaria), datat de
către autorii descoperirii în sec. XII-XIV. 27 Decorul,
format din crestături făcute cu unghia, îşi găseşte
analogii tot în aşezarea de la Zalavár, unde este datat
în sec. IX-X. 28 Pentru vasul borcan cu corp bombat,
cu buza tăiată drept, decorat cu caneluri fine,
analogia cea mai apropiată ni se pare a fi atestată în
aşezarea din sec. XI de la Dunaújváros. 29 Tot aici
este atestată şi ştampila în relief, în formă de cerc,
aplicată pe fundul vasului, care apare şi în locuinţa
de la Cernat. 30 O analogie mai exactă pentru vasul
cu buza profilată aflăm în aşezarea de la Tiszaeszlár-
Bashalom şi considerăm de aceea că încadrarea cea
mai potrivită din punct de vedere cronologic a acestui
tip de vas este intervalul sec. IX-X. 31
Încadrarea bordeiului nr. 4 în sec. X şi la începutul
celui următor este sugerată şi de un tezaur de
monede bizantine, descoperit în grădina Bokor, din
care numai o parte a ajuns în colecţia Muzeului din
Sf. Gheorghe. Cu toate acestea, monedele păstrate au
fost suficiente pentru a stabili componenţa tezaurului
şi data îngropării sale, anume la mijlocul sec. XI. 32
28
Ibidem.
29
I. Bóna, VII. századi avar települések és Árpád-kori magyar falu
Dunaújvárosban, 1973, pl. 13, 7; pl. 16, 6; pl. 17, 17.
30
Ibidem, pl. 16, 4.
31
J. Kovalovszki, Településásatások Tiszaeszlár-Bashalmon,
1980, pl. 30, 1.
32
Z. Székely, în Aluta, VI-VII, 1975, 65.
226

Pentru prima dată, astfel, în sud-estul Transilvaniei
apar urmele culturii materiale din sec. X-XI p, Ch.
Angheluş (com. Ghidfalău), jud. Covasna
La nord-est de comună se află o vale îngustă formată
de pîrîul Bükkös. La capătul văii se ridică o
movilă cunoscută sub denumirea de „Nyíroldala-Remeteoldal
(„Dealul Mestecănişului”). Pe panta estică
a văii, numită Kövicsesorr („Loc pietros”), cu prilejul
extragerii lutului pentru făcut cărămizi, sătenii au
găsit în vara anului 1973 un bordei dreptunghiular,
cu vatra înconjurată de pietre. Din inventarul acestei
locuinţe profesorul Gyula Ötvös din localitate a salvat
două vase întregi pe care le-a donat apoi Muzeului
din Sf. Gheorghe. Unul dintre ele este lucrat la
roata înceată, avînd diametrul maxim în jumătatea
superioară şi gura mai largă decît fundul. Buza răsfrîntă
în afară este decorată cu o linie incizată în val
în interior. Vasul este decorat pe umăr cu o bandă de
8 linii incizate orizontal, urmate de două benzi de
linii în val, urmate – la rîndul lor – de o altă bandă
de 8 linii orizontale (înălţime 0,17 m; diametrul la
gura 0,14m; diametrul fundului 0,085 m) (fig. 32/
Angheluş. 1). Celălalt vas este de asemenea lucrat la
roata cu turaţii lente, din pastă compactă, de culoare
cărămizie. Cu corpul zvelt şi buza teşită, vasul este
decorat pe umăr cu o bandă de linii incizate în val,
încadrată de două benzi de linii orizontale (înălţime
0,197 m; diametrul la gură 0,14 m; diametrul fundului
0,077 m) (fig. 32/Angheluş. 2).
În urma acestei descoperiri, Muzeul din Sf. Gheorghe
a întreprins o săpătură de sondaj şi de salvare
a resturilor de cultură, ameninţate cu distrugerea de
lucrările din cărămidărie. Ambii versanţi ai văii au fost
sondaţi cu şanţuri şi cu casete, dar nu au mai fost găsite
urme din această epocă. Cercetările au continuat
însă şi pe platoul movilei Nyíroldala-Remeteoldal. Pe
partea sudică a movilei au fost descoperite un bordei
La Tène şi încă trei bordeie databile în primul mileniu
p. Ch., pe care le descriem în cele ce urmează.
Bordeiul nr. 1 este o locuinţă de formă pătrată,
cu latura de 3,00 m, avînd vatra înconjurată de pietre
amplasată în colţul sud-estic.
Din inventarul locuinţei, alături de un cuţit de
fier, fac parte fragmente de vase lucrate cu mîna şi la
roată. Din prima categorie face parte un fragment cu
buza uşor răsfrîntă în afară, decorat pe gît cu două
linii în val, trasate neregulat (fig. 33/B 1.1). Din cea
de-a doua categorie fac parte două fragmente de vase
lucrate din pastă amestecată cu nisip, avînd pereţii
groşi de 0,7 cm, decorate cu linii incizate orizontal
(fig. 33/B 1.2) sau în val (fig. 33/B 1.3).
Bordeiul nr. 2 este o locuinţă de formă dreptunghiulară
(3,20 × 2,50 m), cu vatra înconjurată
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
de pietre, aşezată în colţul sud-estic, şi laturile lungi
orientate pe direcţia E–V.
Din inventarul locuinţei face parte un fragment
de tipsie, găsit lîngă vatră. Alte fragmente ceramice,
lucrate cu mîna, din pastă amestecată cu microprundiş,
au pereţii groşi de cca. 1 cm. Un alt fragment
lucrat la roată este decorat pe gît cu linii incizate fin,
iar pe umăr cu benzi de linii incizate în val, urmate
de linii incizate orizontal.
Bordeiul nr. 3, care a suprapus o locuinţă de
epocă dacică, este un complex arheologic a cărei formă
nu am putut-o determina. Vatra bordeiului a fost
deranjată din vechime.
Din inventarul locuinţei face parte un fragment
de vas lucrat cu mîna, din pastă amestecată cu cioburi
pisate şi microprundiş, avînd buza răsfrîntă în
afară şi modelată cu degetele (fig. 33/B 3.1). A fost
descoperit şi un fragment de tipsie de lut, cu marginea
scundă (fig. 33/B 3.2).
Bordeiul nr. 4, descoperit la capătul secţiunii I,
este o locuinţă a cărei formă nu a putut fi stabilită
din cauza deranjării sale. Din inventarul locuinţei
au fost recuperate mai multe fragmente de vase lucrate
la roată. Trei fragmente fac parte dintr-un vas
cu buza răsfrîntă în afară şi tăiată drept, decorat pe
umăr şi pîntece cu caneluri distanţate peste care, în
regiunea gîtului, au fost plasate crestături unghiulare.
Fundul vasului prezintă o ştampilă în relief,
de formă reticulară (fig. 34/1). Un alt fragment de
vas, cu buza răsfrîntă în afară şi tăiată drept, este
decorat cu linii incizate neregulat orizontal peste
care au fost trasate cîteva haşuri oblice. Deasupra
acestui ornament au fost aplicate în regiunea gîtului
mai multe crestături de formă neregulată (fig. 34/2).
Un alt fragment este decorat cu linii incizate orizontale,
urmate de o bandă de linii în val (fig. 34/5).
Un altul prezintă linii incizate orizontal peste care
au fost plasate crestături de formă ovală (fig. 34/4).
Un fragment de vas, cu buza răsfrîntă în afară şi
teşită oblic, este decorat cu o bandă de linii incizate
în val, urmată de striuri orizontale fine (fig. 34/6).
La rîndul său, un fragment din corpul unui vas este
decorat cu linii incizate orizontal, iar dedesubt cu o
bandă de linii în val; peste inciziile orizontale au fost
plasate crestături de formă ovală (fig. 34/3). Există
şi un fragment de vas cu buza răsfrîntă în afară şi
tăiată drept, lipsit de decor (fig. 34/7).
Inventarul bordeielor şi mai ales materialul ceramic
sugerează existenţa mai multor faze cronologic
ale aşezării. Primei etape îi aparţin bordeiele nr. 1-3.
Fragmentele de vase lucrate cu mîna, avînd aspectul
ceramicii „slave” arhaice, indică o încadrare a acestui
nivel de locuire în cea de-a doua jumătate a sec.
VI şi la începutul celui următor. Această datare pare
227

Zoltán Székely: Lucrări alese
a fi confirmată şi de fragmentul de vas lucrat la roata
cu turaţie rapidă, de tradiţie romană, care este o prezenţă
obişnuită în aşezările acestei perioade. 33
Vasele salvate din bordeiul distrus de lucrările
din cărămidărie prezintă însă un alt aspect, cunoscut
în valea Tîrnavei Mari din aşezările de la Filiaş şi
Sălaşuri, datate în sec. VII-VIII. 34 Putem conchide,
considerînd bordeiul distrus ca reprezentînd o altă
fază cronologică, mai tîrzie decît cea a locuinţelor
de pe „Dealul Mestecănişului”. Pe de altă parte, materialul
ceramic recuperat la capătul secţiunii I din
acelaşi punct de săpătură reprezintă în mod evident
cea mai tîrzie etapă a aşezării din valea pîrîului Bükkös.
Vasele făcute la roata cu turaţie rapidă, cu buza
răsfrîntă în afară, corpul bombat şi decorul alcătuit
din linii orizontale în val, dar şi din crestături, sînt
caracteristice perioadei secolelor X-XI. 35 Ştampila
de pe fundul unuia dintre vase, precum şi vîrful de
săgeată romboidal, 36 găsit împreună cu aceste vase,
confirmă încadrarea în această perioadă. Un material
ceramic de acest gen a mai fost descoperit la Reci,
într-un mormînt de inhumaţie cu scheletul deranjat,
ce nu a putut fi datat la momentul descoperirii sale,
din cauza lipsei oricăror analogii.
Sf. Gheorghe, jud. Covasna
La Sf. Gheorghe, pe malul drept al Oltului, în
punctul numit Kulakert („Grădina lui Kula”), Ferenc
László a găsit la începutul secolului nostru fragmente
ceramice databile în cea de-a doua jumătate
a mileniului I p. Ch. 37 Sînt fragmente de vase mari
cu margini arcuite şi buza tăiată. Decorul constă din
striuri, linii incizate orizontal sau în val (fig. 36/Sf.
Gheorghe. 1-2). Nu există date cu privire la existenţa
vreunor complexe arheologice, cu atît mai puţin la
natura lor, dar pe baza ceramicii credem că „aşezarea”
poate fi datată mai tîrziu decît ultimul nivel de
la Poian, adică în sec. X p. Ch.
Coşeni (mun. Sf. Gheorghe), jud. Covasna
Satul este aşezat pe malul stîng al Oltului, pe o
terasă străbătută de drumul asfaltat către Braşov. La
capătul sudic al satului, pe partea stîngă a drumului,
a fost deschisă o exploatare de nisip în malul căreia
au fost observate gropile unor locuinţe şi pietrele
unor vetre. Terenul a fost sondat şi s-a constatat că
lucrătorii, cu prilejul exploatării nisipului, găsiseră
un bordei. Acesta avea o formă pătrată, cu latura de
cca. 3,00 m, avînd vatra înconjurată de pietre, construită
în colţul sud-estic. Latura sudică a bordeiului
33
E. Zaharia, în Aluta, I, 1969, 120.
34
Z. Székely, op. cit., pl. 1, 8; Idem, în Marisia, V, 1975, pl.
XXXIX, 11-12.
35
I. Bóna, op. cit., pl. 15, 1; pl. 16, 4; pl. 17, 10, 17.
şi o parte din vatră au fost distruse. Fundul gropii
locuinţei se afla la o adîncime de 0,50 m. La gura
vetrei au fost găsite bucăţi de cărbune şi fragmente
dintr-un vas lucrat la roata cu turaţii lente, cu buza
îngroşată, pîntec bombat şi fundul plat. Vasul prezintă
urme de ardere secundară (fig. 36/Coşeni. 1).
Analogia cea mai apropiată am găsit-o printre vasele
descoperite la Blandiana. 38
Turia (com. Turia), jud. Covasna
În cartierul Karatna al comunei, pe malul stâng
al pîrîului Turia, cu ocazia unor lucrări de instalare
a unei conducte de apă, în curtea locuitorului V.
Mózes, a fost descoperită o locuinţă cu cuptor din
pietre, care se încadrează pe baza ceramicii din inventarul
bordeiului în sec. VII-VIII.
Concluzii cu privire la caracterul
şi inventarul aşezărilor
Toate aşezările din bazinul Oltului superior, la
care ne-am referit, sînt lipsite de elemente de fortificare.
Ele constau din aglomerări de locuinţe săpate
în pămînt, avînd, în general o formă dreptunghiulară
sau pătrată şi vatra înconjurată de pietre întrunul
din colţuri. Uneori gropile de pari arşi sugerează
existenţa unei suprastructuri de lemn pentru
susţinearea acoperişului. Stratigrafia acestor aşezări
a permis decelarea unui singur nivel de locuire (Cernat-Róberttag)
sau a mai multora (Poian, Angheluş).
La Poian locuinţele au fost incediate, fapt dovedit de
arderea deosebit de puternică a podelei şi de grinzile
carbonizate căzute probabil din acoperiş. Astfel de
observaţii au fost făcute în special la locuinţele din
nivelul II.
Cuptoarele de lut, pentru copt, sînt aşezate de regulă
în afara locuinţelor, cu excepţia bordeiului nr.
2, din curtea conacului de la Cernat, prevăzut cu
un cuptor săpat în peretele vestic. Tot la Cernat, în
grădina Konnáth, a fost descoperit şi un cuptor de
ars oale, cu 2 camere de ardere şi o placă pe care erau
aşezate vasele.
În inventarul bordeielor predomină materialul
ceramic a cărui clasificare pe baza vaselor păstrate
întregi, acelor întregibile şi a fragmentelor de margini,
permite separarea a trei categorii: ceramică lucrată
cu mîna, la roata cu turaţii rapide şi la roata cu
turaţii lente.
Vasele lucrate cu mîna pot fi la rîndul lor împărţite
în următoarele grupe: 1) ceramică cu aspect
36
Z. Székely, în Aluta, III, 1971, fig. 3/3.
37
Idem, în Aluta, VI-VII, 1975, 70, fig. 1.
38
K. Horedt, op. cit., 207, fig. 6/5-6.
228

arhaic, reprezentînd orizontul cultural conturat prin
descoperirile din regiunea niproviană; 2) ceramica
cu analogii în aria culturală Ipoteşti–Cîndeşti.
Ceramica lucrată la roata cu turaţii rapide apare
în nivelurile inferioare de la Poian şi Angheluş în
asociere cu vasele lucrate cu mîna, de aspect slav arhaic,
databile în sec. VI. În etapa următoare – sec.
VI-VIII – frecvenţa vaselor lucrate cu roata cu turaţii
lente creşte în defavoarea celor lucrate cu roata
cu turaţii rapide. Decorul lor constă în linii incizate
în val şi orizontal. Vasele lucrate la roata cu turaţii
rapide, decorate cu striuri, uneori cu benzi distanţate
de linii incizate în val sau orizontal, îşi găsesc analogii
în aria culturii Ipoteşti–Cîndeşti.
Materialul ceramic din nivelurile următoare este
esenţial diferit. Deşi persistă formă de vas-borcan,
confecţionat din pastă compactă, cu sau fără decor,
apare şi vasul lucrat din pastă fină, de culoare
cenuşie, cu corpul bombat, buza îngroşată şi decor
lustruit în reţea. Un amănunt semnificativ pentru
ceramica nivelurilor superioare este prezenţa ştampilelor
în relief pe fundul vaselor.
Ceramica descoperită la Cernat, în grădina
Konnáth (bordeiul nr. 4), precum şi la Angheluş, reprezintă
un alt aspect cultural, definit prin vasele cu
buza răsfrîntă în afară, teşită sau tăiată drept, corpul
bombat, decorate cu linii incizate orizontal sau în
val, la care se adaugă acum haşurile verticale. Vasele
prezintă de asemenea ştampile în relief aplicate pe
fund. Tezaurul de monede bizantine, în care cea mai
nouă monedă a fost emisă sub împăratul Constantin
IX Monomachos (1042-1055), permite datarea acestui
nivel în sec. XI. 39
Fragmentele ceramice, recuperate din bordeiul
nr. 4 de la Angheluş, ilustrează cea mai recentă fază
cronologică, databilă în sec. XI-XII. Această datare
este confirmată şi de vîrful de săgeată romboidal
descoperit în această aşezare.
Inventarul bordeielor cuprinde şi obiecte de uz
casnic, reprezentate prin cuţite de fier, străpungătoare
de os de diferite mărimi şi de fusaiole de lut
bitronconice sau cilindrice. Caracteristice pentru
primul nivel de la Poian, datat în sec. VI-VII, sînt
fusaiolele bitronconice cu striuri orizontale.
În categoria armelor poate fi inclus vîrful de lance
de la Cernat. Dintre obiectele de podoabă merită a
fi menţionate aici cele 2 fibule de la Poian, una digitată,
cealaltă cu picior întors pe dedesubt. Acestea
Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior
sînt cunoscute în bazinul Dunării în mediul romanic
şi slav, fiind datate în sec. VI-VII. Tot ariei de cultură
bizantină îi poate fi atribuit şi inelul de argint, descoperit
în aşezarea din sec. VI de la Cernat. O menţiune
aparte este necesară pentru pieptenele de os de la
Poian, avînd un singur şir de dinţi, care, prin analogiile
sale, trebuie să fie legat de mediul gepidic. 40
În concluzie, interpretarea rezultatelor arheologice
indică existenţa unor comunităţi sedentare ce
trăiau pe aceste meleaguri în sec. VI-XI, ocupînduse
cu agricultura şi creşterea vitelor. Olăritul, ţesutul
şi prelucrarea pieilor vor fi avut un rol important în
viaţa acestor comunităţi. Şi obiectele de podoabă pot
fi considerate drept produse locale, ce valorifică modele
romano-bizantine. În ceea ce priveşte atribuirea
etnică a materialului descoperit în aceste aşezări, ceramica
reprezintă singurul element care poate sugera
date în acest sens. Astfel, apare conturată ideea
pătrunderii în valea Oltului superior a unor grupuri
de slavi răsăriteni (anţi), prezenţă reflectată în vasele
cu formă ovoidală, fără gît şi margine, atribuite orizontului
cultural slav arhaic. Mediul, în care are loc
această pătrundere, este caracterizat prin tradiţiile
romane cu legături în aria culturii Ipoteşti–Cîndeşti,
fapt ilustrat de asocierea în inventarul locuinţelor ceramicii
„slave” cu vase de tradiţie romană, făcute la
roata cu turaţii rapide.
Aceluiaşi mediu local îi aparţin şi cele două vase
găsite la Poian şi decorate cu cruci incizate, care ar
putea sugera existenţa unor elemente legate de creştinism.
Aşadar, în orizontul cultural aparţinînd sec. VI
sau începutului celui următor, se poate opera o diferenţiere
a celor două elemente etnice, cel romanic
cu origini în cultura Bratei, dar ilustrînd o etapă mai
tîrzie, contemporană cu ultimele faze ale culturii
Ipoteşti–Cîndeşti, iar elementul slav atestat prin ceramica
de tip Praga, Jitomir–Korceak sau Penkovka.
În nivelurile mai tîrzii aceste vase lipsesc, dar apar în
schimb unele elemente de formă şi decor, cunoscute
din aşezarea de la Blandiana şi din aşezările atribuite
culturii Dridu.
În perioada sec. IX-XI aspectul cultural din sudestul
Transilvaniei se schimbă, fapt ce se reflectă în
materialul ceramic care se dezvoltă şi se îmbogăţeşte,
atît sub aspect formal, cît şi decorativ, anunţînd deja
tipuri ceramice caracteristice începutului mileniului
II p. Ch.
39
Z. Székely, op. cit., 59.
40
D. Csallány, op. cit., pl. CXXXIII, 8-9.
229

Zoltán Székely: Lucrări alese
NECROPOLA MEDIEVALĂ DE LA PETENI
(COM. ZĂBALA, JUD. COVASNA)
Satul Peteni este situat pe malul stîng al Rîului
Negru, afluent al Oltului, între satele Imeni şi Tamaşfalău.
La capătul sud-estic al satului, în dreapta
drumului ce duce spre Tamaşfalău, pe un loc mai
ridicat şi înconjurat de un pîrîu, se află o aşezare
aparţinînd culturii Noua, 1 peste care s-a suprapus
necropola medievală (fig. 2). Aceasta din urmă acoperă
o suprafaţă de cca. 1400 m 2 . În cursul cercetărilor,
efectuate în anii 1960 şi 1978-1980, s-au descoperit
283 de morminte de inhumaţie; o parte a lor
a fost deranjată cu prilejul sădirii unor pomi fructiferi
(fig. 1). 2
Descrierea mormintelor dezvelite
în campania anului 1960
M I Bărbat adult la -0,70 m, cu capul înclinat
spre stînga. Lungimea 1,64 m, orientarea V–E. Fără
inventar.
M II Bărbat la -0,70 m, cu capul înclinat spre
stînga. Lungimea 1,57 m, orientarea V–E. În dreapta
craniului se aflau un maxilar de cal şi un omoplat
de vită.
M III Bărbat la -0,70 m, orientat V–E, cu lungimea
de 1,67 m, fără inventar.
M IV Copil la -0,70 m, cu scheletul puternic descompus,
orientat V–E, cu lungimea păstrată de 0,40
m, fără inventar.
M V Copil la -0,70 m, orientat V–E, cu lungimea
0,40 m. În dreptul urechii stîngi un inel de tîmplă
din bronz, cu capătul îndoit în formă de S (fig.
11/1).
M VI Copil la -0,70 m, orientat N-V–S-E, cu
lungimea de 0,40 m. Fără inventar.
M VII Copil orientat N-V–S-E, la -0,35 m, suprapunîndu-l
pe M VI. Lungimea 0,50 m, fără inventar.
M VIII Bărbat adult la -0,70 m, orietat V–E. Capul
lipseşte; fără inventar.
Descrierea mormintelor dezvelite
în campaniile 1978-1980
M 1 Bărbat adult, la -0,25 m, orientat V–E, scheletul
cu lungimea de 1,70 m, are braţul stîng adus pe
bazin. Fără inventar.
M 2 Femeie la -0,56 m, orientare S-V–N-E, cu
lungimea resturilor păstrate de 1,70 m. Un dinte de
cal găsit pe bazin.
M 3 Sugar foarte prost conservat la -0,56 m, orientare
V–E, lungimea resturilor păstrate este 0,40
m. Fără inventar.
M 4 Groapă în care au fost depuse 6 persoane
(fig. 5/1-2):
a) copil cu capul la vest, craniul răsturnat pe creştet,
la -0,62 m, lungimea 1,30 m, braţul drept adus
pe piept, fără inventar;
b) copil la -0,74 m, cu capul spre S-V, braţul drept
pe bazin, lungimea păstrată de 1,18 m, fără inventar;
c) craniul unui copil la -0,60 m, fără inventar;
d) copil în poziţie chircită la -0,55 m, cu capul
spre V, fără inventar;
e) femeie la -0,60 m, lungimea 1,64 m, orientare
V–E, cu piciorele încrucişate, fără inventar;
f) femeie, orientare V–E, craniul înclinat spre
stînga, braţul drept adus pe bazin, genunchii căzuţi
spre nord.
M 5 Mormînt dublu (fig. 3/1):
a) femeie la -0,90 m, orientare S-V–N-E, lungimea
1,56 m, fără inventar;
b) bărbat la -0,90 m, lungimea de 1,68 m, fără
inventar.
M 6 Femeie la -0,70 m, orientare V–E, lungimea
1,50 m; inel din bronz, cu capătul tăiat pe degetul
mijlociu al mîinii drepte, la tîmpla stîngă inel din
bronz, cu capătul în formă de S (fig. 11/2-3).
M 7 Femeie la -0,49 m, orientare V–E, cu capul
înclinat spre N; lungimea păstrată este 1,50 m, fără
inventar.
M 8 Bărbat la -0,45 m, lipsesc oasele braţelor şi
picioarelor, fără inventar.
* SCIVA, XLI/1, 1990, 87-110. (Cu rezumat în limba germană.)
1
Z. Székely – Zs. Székely, în MCA, XIII, 1979, 71-72; Zs. Székely,
în MCA, XIV, 1980, 129-133; Idem, în MCA, XV, 1981, 143.
2
Z. Székely, în MCA, XIV, 1980, 504-508.
230

M 9 Copil la -0,50 m, lungimea păstrată de 1,24
m, orientat V–E, craniul înclinat spre dreapta, fără
inventar.
M 10 Femeie la -0,59 m, cu capul la S-V. Lungimea
păstrată de 1,40 m, fără inventar.
M 11 Femeie la- 0,50 m, cu capul la S-V şi mîinile
încrucişate pe bazin. Lungimea păstrată 1,64 m,
fără inventar.
M 12 Schelet de femeie la -0,60 m, cu capul la
S-V. Lungimea păstrată 1,53 m, fără inventar.
M 13 Bărbat la -0,52 m, cu capul la S-V. Lungimea
păstrată 1,53 m, fără inventar.
M 14 Bărbat la -0,52 m, cu capul la S-V, înclinat
pe creştet. Lungimea păstrată 1,57 m, fără inventar.
M 15 Adult la -0,43 m, cu capul la S-V. Deranjat,
fără inventar.
M 16 Copil la -0,34 m, cu capul la S-V. Deranjat,
fără inventar.
M 17 Copil la -0,18 m, cu capul la S-V. Fără inventar.
M 18 Copil la -0,34 m, orientare V–E, deranjat,
fără inventar.
M 19 Copil la -0,18 m, orientare V–E, deranjat,
fără inventar.
M 20 Adult la -0,40 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,30 m. Deranjat, fără inventar.
M 21 Femeie la -0,50 m, orientare V–E, lungimea
1,30 m. Lîngă tîmpla dreaptă un inel din bronz,
cu capătul în formă de S, iar pe caninul stîng denar
de argint de la Béla III (1172-1196); GNH, 111 =
Unger, 93 (fig. 11/4-5).
M 22 Bărbat la -0,33 m, orientat S-V–N-E, cu
lungimea de 1,67 m. Lîngă radius se afla un maxilar
de cal.
M 23 Femeie la -0,87 m, orientare S-V–N-E, cu
lungimea păstrată de 1,40 m. Lipsesc vertebrele şi
oasele iliace. Lîngă tîmpla stîngă un inel din bronz,
cu capătul în formă de S (fig. 11/6).
M 24 Bărbat la -0,85 m, cu capul la S-V, lungimea
păstrată 1,64 m. Fără inventar.
M 25 Bărbat la -0,84 m, orientat V–E. Lungimea
păstrată 1,64 m, fără inventar.
M 26 Femeie la -0,84 m, orientare V–E. Lungimea
păstrată 1,64 m, fără inventar.
M 27 Femeie la 0,70 m, orientare V–E. Lungimea
păstrată 1,36 m, fără inventar.
M 28 Femeie la -0,60 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,48 m; braţele aduse pe bazin, picioarele
îndoite din genunchi. La creştetul capului un
inel de tîmplă din sîrmă de bronz, cu capătul în formă
de S; un al doilea inel, cu capătul rupt, în stînga
maxilarului (fig. 11/7-8).
M 29 Copil la -0,30 m, orientat V–E, fără inventar.
Necropola medievală de la Peteni (com. Zăbala, jud. Covasna)
M 30 Bărbat la -0,54 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,60 m; fără inventar.
M 31 Femeie la -0,61 m, orientare V–E, capul
înclinat spre dreapta. Lungimea păstrată 1,40 m. Pe
dreapta craniului un inel de tîmplă din bronz, cu
capătul rupt (fig. 11/9).
M 32 Femeie la -0,57 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,43 m. În dreapta craniului un inel de
bronz torsionat (fig. 11/10) şi un fragment dintr-un
denar de argint. La 0,50 m spre N de craniu, o cataramă
de fier slab conservată.
M 33 Femeie la -0,42 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,53 m, braţul drept îndoit din cot şi
adus pe bazin; fără inventar.
M 34 Mormînt dublu:
a) schelet de femeie la -0,45 m, orientare V–E;
b) la 0,50 m spre S de craniu un schelet de copil
cu aceeaşi orientare.
Fără inventar.
M 35 Femeie la -0,57 m, orientare V–E, mîinile
aduse pe bazin, lungimea păstrată 1,50 m. Fără inventar.
M 36 Bărbat la -0,50 m, orientat S-V–N-E, capul
înclinat spre stînga. Lungimea păstrată 1,50 m,
fără inventar.
M 37 Femeie la -0,70 m, orientare V–E, mîinile
aduse pe bazin. Lungimea păstrată 1,50 m, fără inventar.
M 38 Schelet probabil de femeie, la -0,30 m,
păstrată doar partea inferioară, de la vertebra 4 dorsală
în jos. Capul tăiat, depus între femure. Sub vertebre
s-au găsit două fragmente din fundul unui vas
modelat la roată (fig. 7/2).
M 39 Copil la -0,35 m, cu capul la S-V, lungimea
păstrată 0,41 m; fără inventar.
M 40 Bărbat la -0,45 m, cu capul la S-V, căzut pe
piept. Lungimea păstrată 1,59 m, fără inventar.
M 41 Bărbat la -0,45 m, cu capul la S-V, braţele
îndoite din coate; lungimea păstrată 1,61 m. Vîrf de
săgeată romboidal din fier pe bazinul stîng, sub braţul
stîng un vîrf de săgeată din os (fig. 4/4; fig. 11/11-12).
M 42 Bărbat la -0,52 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,57 m. Sub craniu s-au găsit bucăţi de cărbune.
La cele două tîmple cîte un inel de bronz, cu
capătul în formă de S (fig. 11/13-14).
M 43 Copil la -0,45 m, capul spre S-V, lungimea
păstrată 0,82 m. Sub craniu s-a găsit un denar de
argint de la Béla III (GNH, 111 = Unger, 93; fig.
11/15).
M 44 Copil la -0,35 m, cu capul la S-V; fără inventar.
M 45 Femeie la -0,62 m, cu capul la S-V; lungimea
păstrată 1,45 m. Sub craniu un inel de tîmplă
cu capătul în formă de S (fig. 11/16).
231

Zoltán Székely: Lucrări alese
M 46 Copil orientat V–E, cu braţele îndoite din
coate şi aduse pe bazin; fără inventar (fig. 4/3).
M 47 Copil la -0,48 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,60 m. Fără inventar (fig. 4/3).
M 48 Bărbat la -0,43 m, cu capul la S-V, înclinat
spre stînga. Lungimea păstrată 1,60 m, fără inventar.
M 49 Bărbat la -0,43 m, cu capul la S-V, căzut pe
piept. Lungimea păstrată 1,35 m, fără inventar.
M 50 Femeie la -0,60 m, orientare V–E. Lungimea
păstrată 1,45 m. O pată verde pe tîmpla dreaptă.
M 51 Copil la -0,32 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,22 m; fără inventar.
M 52 Bărbat la -1,00 m orientat V–E, lungimea
păstrată 1,24 m; pe canini şi molari avea pete verzi
(monedă?).
M 53 Bărbat la -0,65 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,56 m; fără inventar.
M 54 Copil la -0,72 m, orientat V–E. Lipsesc
membrele inferioare, lungimea păstrată 1,10 m; fără
inventar.
M 55 Bărbat la -0,67 m, orientat V–E, mîinile
aduse pe bazin, lungimea 1,55 m; fără inventar.
M 56 Mormînt dublu:
a) bărbat la -0,69 m, orientat V–E, braţul drept
îndoit şi adus pe piept, braţul stîng pe bazin, piciorul
stîng îndoit din genunchi şi adus peste cel drept,
lungimea 1,65 m, lîngă mîna stîngă un cuţit de fier
(fig. 6/1 şi 7/1);
b) copil depus în partea stîngă a adultului, la aceeaşi
adîncime şi cu aceeaşi orientare, braţul stîng adus
pe piept, iar braţul drept îndoit, cu mîna adusă sub
maxilar, lLungimea păstrată 1,10 m, fără inventar.
M 57 Copil la -0,43 m, stare precară de conservare,
orientat V–E, fără inventar.
M 58 Copil la -0,75 m, orientat V–E; lungimea
păstrată 0,48 m, fără inventar.
M 59 Femeie la -0,61 m, orientare S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,57 m; fără inventar.
M 60 Copil deranjat, fără inventar.
M 61 Femeie la -0,50 m, orientare S-V–N-E;
lungimea păstrată 1,30 m. Foarte „presată”, pare a fi
suferit presiunea unui plan rigid (scîndură?). Fără
inventar.
M 62 Femeie la -0,80 m, orientare S-V–N-E.
Lungimea păstrată 1,45 m, fără inventar.
M 63 Bărbat la -0,67 m, orientat V–E; lungimea
păstrată 1,50 m, fără inventar.
M 64 Bărbat la -0,80 m, orientat V–E, lung,
păstrată 1,55 m, fără inventar.
M 65 Bărbat la 0,82 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,54 m, fără inventar.
M 66 Femeie la -0,60 m, orientare V–E, cu mîna
dreaptă adusă pe bazin. În partea dreaptă a craniului
s-au găsit trei inele de tîmplă din bronz, cu capătul
în formă de S (fig. 11/17-19), pe degetul mijlociu al
mîinii stîngi era o pată verde.
M 67 Copil la -0,47 m, orientat V–E, cu lungimea
păstrată 0,84 m, fără inventar.
M 68 Bărbat la -0,77 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,55 m; fără inventar.
M 69 Bărbat la -0,67 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,55 m; fără inventar.
M 70 Copil, deranjat, fără inventar.
M 71 (a şi b) Două morminte de adulţi, distruse
cu prilejul sădirii unor pomi fructiferi.
M 72 Femeie la -0,78 m, orientare S-V–N-E, cu
mîna dreaptă adusă pe bazin, lungimea păstrată 1,54
m. Pe partea dreaptă a pieptului un denar de argint
de la Géza II (1142-1162) – CNH, 144 = Unger, 74
(fig. 12/1).
M 73 Femeie la -0,65 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,44 m; fără inventar.
M 74 Bărbat la -0,56 m, orientare S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,36 m; o pată verde pe unul din
molarii superiori.
M 75 Femeie la -0,55 m, orientarea S-V–N-E,
braţul drept îndoit din cot şi adus pe bazin. Lungimea
păstrată 1,40 m; fără inventar.
M 76 Copil la -0,53 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,14 m; fără inventar.
M 77 Copil la -0,92 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 0,72 m; fără inventar.
M 78 Copil la -0,53 m, orientat S-V–N-E, cu
mîna stîngă pe bazin; lungimea păstrată 0,82 m. În
partea dreaptă a craniului s-au găsit două inele de
tîmplă din bronz, cu capătul în formă de S (fig. 8/1;
fig. 12/2-3).
M 79 Copil la -0,59 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,32 m. La fiecare tîmplă cîte un inel
din bronz, cu capătul în formă de S, iar pe piept
două inele de acelaşi tip (fig. 8/2; fig. 12/4-7).
M 80 Femeie în poziţie chircită, fără inventar,
aparţine epocii bronzului (fig. 9).
M 81 Mormînt dublu de copii, la -0,40 m, cu
capetele la V; fără inventar, deranjat.
M 82 Bărbat la -0,30 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,65 m; fără inventar.
M 83 Femeie la -0,55 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,43 m. Monedă de argint corodată,
neidentificată, depusă în gură.
M 84 Femeie la -0,37 m, orientare V–E, cu mîinile
încrucişate pe bazin. Lungimea păstrată 1,45 m;
fără inventar.
M 85 Femeie la -0,57 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1, 60 m; fără inventar.
M 86 Mormînt dublu, fără inventar:
a) bărbat la -0,57 m, cu capul la V, lungimea
1,60 m;
232

) schelet deranjat.
M 87 Bărbat la -0,65 m, orientat S-V–N-E, cu
braţele îndoite din coate şi încrucişate pe bazin; lungimea
păstrată 1,68 m. O pată verde pe caninul stîng.
M 88 Copil la -0,45 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,01 m; fără inventar.
M 89 Bărbat la -0,57 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,68 m; pată verde pe maxilar.
M 90 Copil la -0,52 m, orientat S-V–N-E, cu
ambele braţe îndoite din cot şi aduse pe bazin; lungimea
păstrată 0,77 m, fără inventar.
M 91 Copil la -0,43 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,98 m. Lîngă antebraţul drept s-au găsit
două inele de tîmplă din bronz, cu capătul în formă
de S (fig. 12/8-9).
M 92 Bărbat la -0,57 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,73 m; fără inventar.
M 93 Bărbat la -0,53 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,73 m; fără inventar.
M 94 Femeie la -0,53 m, orientare V–E, cu mîna
stîngă adusă pe bazin; lungimea păstrată 1,60 m,
fără inventar.
M 95 Bărbat la -0, 55 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1, 64 m; fără inventar.
M 96 Femeie la -0,59 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,59 m; fără inventar.
M 97 Femeie la -0,70 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,41 m; o pată verde pe caninul drept.
M 98 Femeie la -0,56 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,61 m; fără inventar.
M 99 Femeie la -0,39 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,66 m, braţul stîng îndoit din cot şi adus
pe bazin; fără inventar.
M 100 Copil la -0,26 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,26 m; fără inventar.
M 101 Femeie la -0,40 m, orientat V–E, cu
braţele îndoite din cot; lungimea păstrată 1,41 m,
pete verzi pe dinţi.
M 102 Bărbat la -0,38 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,70 m; fără inventar.
M 103 Femeie la -0,53 m, orientare V–E, cu oasele
mişcate (mormînt jefuit?) şi capul întors, lungimea
păstrată 1,25 m; fără inventar.
M 104 Bărbat la -0,38 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,61 m; fără inventar.
M 105 Mormînt dublu de copii la -0,37 m, orientat
V–E, fără inventar.
M 106 Mormînt deranjat la -0,47 m; fără inventar.
M 107 Bărbat la -0,46, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,59 m; fără inventar.
M 108 Cinci morminte notate sub un singur
număr:
a) femeie la -0,57 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,51 m, pe dinţi o pată verde;
Necropola medievală de la Peteni (com. Zăbala, jud. Covasna)
b) copil deranjat, fără inventar;
c) adult la -0,30 m, deranjat, fără inventar;
d) adult deranjat, fără inventar;
e) mormînt deranjat.
M 109 Femeie la -0,43 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,50 m. În gură un denar de la Géza II
(1141-1162), CNH, 136 =Unger, 64 (fig. 12/10).
M 110 Copil la -0,50 m, orientat V–E, fără inventar.
M 111 Femeie la -0,52 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,64 m. Sub bărbie un inel de tîmplă
din bronz, cu capătul în formă de S (fig. 12/11).
M 112 Copil la -0,42 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,18 m. În stînga craniului s-au găsit trei
inele de tîmplă din bronz, cu capătul în formă de S,
şi tot acolo o verigă cu capetele deschise. În gură un
denar de argint puternic corodat, ilizibil (fig. 12/12-
15).
M 113 Femeie la -0,47 m, orienatată V–E, lungimea
păstrată 1,33 m; fără inventar.
M 114 Bărbat la 0,55 m, orientat V–E, cu braţele
îndoite din cot; lungimea păstrată 1,71 m, fără inventar.
M 115 Bărbat la -0,45 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,61 m; fără inventar.
M 116 Femeie la -0,62 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,69 m. Pe ambele părţi ale craniului
cîte un inel de tîmplă din bronz, cu capătul în formă
de S, iar pe laba piciorului drept o verigă cu capetele
deschise (fig. 12/16-18).
M 117 Bărbat la -0,54 m, orientat V–E, cu braţul
drept îndoit din cot. Lungimea păstrată 1,68 m; fără
inventar.
M 118 Copil la -0,50 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,54 m; fără inventar.
M 119 Femeie la -0,32 m, cu braţul drept îndoit
din cot şi adus pe bazin. Lungimea păstrată 1,54 m;
fără inventar.
M 120 Femeie la -1,84 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,47 m. Fără inventar, de la bazin în jos
este suprapusă de M 122.
M 121 Femeie la -0,37 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,30 m; fără inventar.
M 122 Femeie la -0, 37 m, orientată V–E, cu
braţele aduse din cot şi îndoite din bazin. Lungimea
păstrată 1,55 m, fără inventar.
M 123 Copil la -0,52 m, orientat V–E, fără inventar.
M 124 Femeie la -0,82 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,58 m; fără inventar.
M 125 Bărbat la -0,64 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,58 m; fără inventar.
M 126 Copil la -0,41 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,70 m; fără inventar.
233

Zoltán Székely: Lucrări alese
M 127 Bărbat la -0,46 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,76 m; fără inventar.
M 128 Bărbat la -0,56 m, orientat V–E, cu braţul
drept îndoit din cot şi adus pe bazin. Lungimea
păstrată 1,65 m; fără inventar.
M 129 Trei morminte de copii, dintre care două
deranjate, iar al treilea la -0,49 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,52 m; fără inventar.
M 130 Bărbat la -0,65 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,80 m; fără inventar.
M 130a Sugar în vecinătatea lui M 130.
M 131 Femeie la -0,30 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,67m, fără inventar.
M 132 Copil la -0,37 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,82 m. Fără inventar; la picioarele lui au
fost reinhumate oasele unui bărbat adult (M 132a).
M 133 Bărbat la -0,55 m, orientat V–E, cu mîna
dreaptă adusă pe bazin, iar braţul stîng îndoit din cot,
adus la umăr; lungimea păstrată 1,58 m, fără inventar.
M 134 Copil la -0,75 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,38 m; fără inventar.
M 135 Femeie la -0,69 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,60; fără inventar.
M 136 Femeie la -0,50 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,60 m; fără inventar.
M 137 Bărbat la -0,45 m, orientat V–E. A fost
suprapus de M 138. Pe creştetul craniului un inel
de tîmplă din bronz, cu capătul în formă de S (fig.
13/1).
M 138 Femeie la -0,41 m, suprapune pe M 137,
de la bazin în jos deranjată de M 138a.
M 138a Copil orientat V–E, deranjează şi suprapune
parţial pe M 138.
M 139 Copil la -0,42 m, orientat V–E, cu mîna
dreaptă pe bazin. Lungimea păstrată 0,52 m, suprapune
parţial pe M 140.
M 140 Mormînt dublu (mamă şi copil):
a) femeie la -0,62 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,30 m, sub craniu un inel de tîmplă din
bronz, cu capătul în formă de S (fig. 13/2);
b) schelet de sugar lîngă umărul stîng al mamei.
M 141 Femeie la -0,40 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,60 m; fără inventar. În vecinătate un
schelet de sugar (M 141a).
M 142 Mormînt dublu (mamă şi copil):
a) femeie la -0,32 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 0,89 m, fără inventar, pe bazin scheletul
unui copil;
b) copil pe bazinul lui M 142a.
M 143 Bărbat la -0,71 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,65 m; pe partea dreaptă a craniului
un inel de tîmplă din bronz, cu capătul în formă de
S, iar pe degetul mijlociu al mîinii drepte un inel de
chaton (fig. 13/3-4).
M 144 Bărbat la -0,65 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,80 m; fără inventar.
M 145 Bărbat la -0,60 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,34 m. Pe degetul mijlociu al mîinii
drepte un inel de chaton (fig. 13/5).
M 146 Mormînt dublu (?) de copii:
a) copil la -0,60 m, orientat V–E, cu lungimea
păstrată de 1,08 m, fără inventar;
b) sugar sub M 146a.
M 147 Mormînt dublu (mamă şi copil):
a) femeie orientată V–E, cu braţul drept adus pe
bazin, pe partea dreaptă a craniului un inel de tîmplă
din bronz, cu capătul în formă de S (fig. 13/6);
b) sugar lîngă umărul lui M 147a.
M 148 Bărbat la -0,56 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,65 m; fără inventar.
M 149 Femeie la -0,56 m, orientată V–E, lungimea
1,39 m; fără inventar.
M 150 Femeie la -0,69 m, orientare V–E, lungimea
1,46 m, fără inventar; lîngă schelet au fost reînhumate
oasele dintr-un mormînt anterior deranjat
(M 150a).
M 151 Copil la -0,69, orientat V–E, fără inventar.
M 152 Femeie la -0,70 m, orientată S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,28 m; fără inventar.
M 153 Copil la -0,60 m, orientat S-V–N-E, cu
mîna dreaptă adusă pe bazin. Lungimea păstrată
0,70 m; fără inventar.
M 154 Copil la -0,72 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,84 m; fără inventar.
M 155 Mormînt dublu (?; bărbat şi sugar):
Bărbat la -0,72 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,30 m; fără inventar.
Sugar la -0,33 m, deasupra lui M 155a.
M 156 Femeie la -0,79 m, orientată S-V–N-E,
lungimea păstrată de 1,53 m; fără inventar.
M 157 Bărbat la -0,60 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,72 m; fără inventar.
M 158 Femeie la -0,69 m, orientare S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,53 m. Pe partea dreaptă a craniului
o verigă de fier, cu capetele deschise (fig. 13/7).
M 159 Bărbat la -0,61 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,45 m; fără inventar.
M 160 Femeie la -0,80 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,45 m; fără inventar.
M 161 Bărbat la -0,66 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,69 m; fără inventar.
M 162 Copil la -0,62 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,03 m; fără inventar.
M 163 Femeie la -0,72 m, orientată S-V–N-E, cu
braţul drept îndoit din cot şi adus pe bazin; lungimea
păstrată 1,47 m. În partea dreaptă a craniului o verigă
de bronz, cu capetele deschise (fig. 13/8). La 0,20 m
distanţă de picior craniul unui copil (M 163a).
234

M 164 Copil la -0,68 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,05 m; fără inventar.
M 165 Mormînt dublu (bărbat cu copil):
a) bărbat la -0,68 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,65 m;
b) lîngă piciorul stîng al lui M 165a, scheletul
unui sugar.
M 166 Trei morminte de copii:
a) schelet la -0,70 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată de 0,90 m, fără inventar;
b) craniul unui sugar la 0,40 m nord de umărul
lui M 166a, fără inventar;
c) schelet de sugar la 0,70 m est de M 166a, fără
inventar.
M 167 Femeie la -0,70 m, orientată S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,60 m; fără inventar. Lîngă piciorul
drept se afla craniul unui sugar (M 167a).
M 168 Femeie la -0,60 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,60 m; fără inventar.
M 169 Femeie la -0,54 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,42 m; fără inventar.
M 170 Femeie la -0,65 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,44 m. În gură un denar de argint de
la Géza II (1141-1162): GNH, 135 = Unger, 64 (fig.
13/9).
M 171 Bărbat la -0,70 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,53 m; pe degetul mijlociu al mîinii
drepte un inel de bronz (fig. 13/10).
M 172 Schelet cu capul la V, a fost deranjat de
groapa lui M 171, capul şi braţele au rămas în situ,
restul oaselor depus într-o grămadă.
M 173 Copil la -0,51 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,19 m; fără inventar.
M 174 Copil la -0,53 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,96 m; fără inventar.
M 175 Bărbat la -0,55 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,62 m; fără inventar.
M 176 Femeie la -0,55 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,45 m; fără inventar.
M 177 Femeie la -0,78m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,46 m; fără inventar.
M 178 Copil la -0,43 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,03 m, lipsindu-i braţul stîng; fără inventar.
M 178a Bărbat la -0,70 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,57 m; fără inventar.
M 179 Bărbat la -0,66 m, orientat V–E, cu mîinile
încrucişate pe bazin, lungimea păstrată 1,65 m;
fără inventar.
M 180 Bărbat la -0,81 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,80 m; fără inventar.
M 181 Copil la -0,47 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,55 m; fără inventar.
M 182 Femeie la -0,78 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,44 m; fără inventar.
Necropola medievală de la Peteni (com. Zăbala, jud. Covasna)
M 183 Copil la -0,76 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,21 m; fără inventar.
M 184 Femeie la -0,88, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,36 m; fără inventar.
M 185 Mormînt dublu (bărbat şi sugar):
a) bărbat la -0,68 m, orientat V–E, cu braţele îndoite
din cot şi aduse pe bazin; lungimea păstrată
1,64 m, fără inventar;
b) sugar, fără inventar, lîngă piciorul stîng al lui
M 185a.
M 186 Copil la -0,38 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,78 m; fără inventar.
M 187 Bărbat la -0,98 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,61 m; fără inventar.
M 188 Femeie la -0,83 m, orientată V–E, cu
braţele îndoite şi aduse pe bazin; lungimea păstrată
1,52 m; fără inventar.
M 189 Copil la -0,77 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,10 m; fără inventar.
M 190 Bărbat la -0,85 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,40 m; fără inventar.
M 191 Bărbat la -0,80 m, orientat V–E, cu braţul
drept îndoit din cot şi adus pe bazin. Lungimea
păstrată 1,50 m. Sub craniu s-au găsit bucăţi de cărbune,
iar în partea dreaptă a bazinului o cataramă
de fier (fig. 13/11).
M 192 Femeie la -0,96 m, orientată S-V–N-E,
lungimea 1,30 m; sub craniu s-au găsit mulţi cărbuni,
fără alt inventar.
M 193 Bărbat la -0,65 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,57 m. Pe ambele părţi ale craniului
cîte un inel de tîmplă de bronz, cu capătul în formă
de S, iar pe degetul mijlociu al mîinii drepte un inel
decorat cu cruce dublă (fig. 10/4; fig. 13/12-13). În
vecinătatea lui, un schelet de copil, deranjat, fără inventar
(M 193a).
M 194 Femeie la -0,52 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,42 m. În mîna dreaptă un denar
de argint de la Ştefan III (1162-1172); GNH, 137 =
Unger, 84 (fig. 13/14).
M 195 Mormînt dublu (sau triplu?) şi schelet
reînhumat:
a) femeie la -0,76 m, orientată S-V–N-E, lungimea
păstrată 1,60 m, sub bărbie un denar de argint
de la Béla III (1172-1196), GNH, 271 = Unger, 102
(fig. 13/15);
b) sugar la 0,10 m vest de craniul lui M 195a;
c) grămadă de oase provenind de la scheletul
unui bărbat, la sud de craniul lui 195a – fără inventar,
pare a fi o reînhumare recentă;
d) sugar la 0,60 m sud de bazinul lui 195a, fără
inventar.
M 196 Femeia la -0,75 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,60 m; fără inventar. La 0,50 m, în
235

Zoltán Székely: Lucrări alese
apropiere, alt schelet de femeie cu capul la V, deranjat
(M 196 a).
M 197 Mormînt dublu (sau triplu?); bărbat şi copil
(copii):
a) copil la -0,75 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 0,80 m, fără inventar;
b) sugar la 1,50 m sud de M 197a, fără inventar;
c) bărbat la 0,80 m sud de craniul lui M 197a,
fără inventar.
M 198 Mormînt dublu (mamă şi copil):
a) femeie la -0,50 m, cu capul la V, lungimea
păstrată 1,55 m, fără inventar;
b) copil la aceeaşi adîncime, cu capul la V, aşezat
la 0,20 m sud de M 198a, lungimea păstrată 0,70
m, pe partea stîngă a craniului un inel de tîmplă din
bronz, cu capătul în formă de S (fig. 14/1).
M 199 Copil la -0,58 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,55 m; fără inventar.
M 200 Mormînt dublu (mamă şi copil) şi un foetus:
a) femeie la -0,88 m, orientare S-V–N-E, lung,
păstrată 1,41 m, între oasele bazinului scheletul unui
b) copil (foetus); pe ambele părţi ale craniului
cîte un inel de tîmplă, cu capătul în formă de S, alte
trei inele asemănătoare sub craniu, în gură şi în bazin
(fig. 14/2-5);
c) sugar la sud de M 200a, fără inventar.
M 201 Bărbat la -0,82 m, orientat V–E, lung,
păstrată 1,75 m; pată verde pe craniu.
M 202 Femeie la -0,60 m, orientare S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,446 m. În partea stîngă a craniului
patru inele de tîmplă cu capătul în formă de
S (fig. 14/6-9).
M 203 Femeie la -0,74 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,70 m; fără inventar.
M 204 Femeie la -0,75 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,63 m. În gură un denar de argint
corodat, ilizibil;
M 205 Trei schelete (mormînt triplu?):
a) copil la -0,70 m, cu capul la S-V şi lungimea
păstrată 1,07 m, fără invntar;
b) adult deranjat, fără inventar;
c) adult deranjat, fără inventar.
M 206 Femeie la -0,90 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,45 m. În partea dreaptă a craniului
6 inele de tîmplă din bronz, cu capătul în formă de
S, dintre care unul cu diametrul mai mare şi alte
5 mici; în partea stîngă a craniului, 4 inele de tîmplă
de acelaşi tip, dintre care unul cu diametrul mai
mare şi trei mici. În gură un denar de argint de la
Ştefan III; CNH, 119 = Unger, 81 (fig. 14/10-20).
M 206b, M 206c, M 206d Trei schelete deranjate,
aparţinînd unei femei şi la doi copii, în vecinătatea
lui M 206; fără inventar.
M 207 Bărbat la -0,40 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,50 m. Lîngă maxilarul inferior un
denar de argint de la Béla III; CNH, 111 = Unger,
93 (fig. 14/21).
M 208 Femeie la -0,55 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,20 m; fără inventar.
M 209 Copil la -0,40 m, orientat S-V–N-E, lungimea
păstrată 1 m; fără inventar.
M 210 Femeie la -0,58 m, orientare S-V–N-E,
lungimea păstrată 1,50 m; fără inventar.
M 211 Copil la -0,45 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,51 m; fără inventar.
M 212 Femeie la -0,72 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,60 m; fără inventar.
M 213 Femeie la -0,75 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,08 m; fără inventar.
M 214 Femeie la -0,83 m, orientare V–E, lungimea
păstrată 1,42 m. Fragment dintr-un denar de
argint pe bazin, ilizibil.
M 215 Bărbat la -0,75 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,55 m; fără inventar.
M 216 Femeie la -0,81 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,48 m; fără inventar.
M 217 Copil la -0,45 m, orientat V–E, cu braţele
îndoite din cot şi aduse pe bazin, lungimea păstrată
1,10 m. Fără inventar.
M 218 Mormînt dublu (bărbat şi femeie):
bărbat la -0,61 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,62 m; fără inventar.
femeie la -0,54 m, cu aceeaşi orientare şi cu
un braţ îndoit din cot şi adus pe bazin. Lungimea
păstrată 1,32 m; fără inventar.
M 219 Copil la -0,45 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,96 m; fără inventar.
M 220 Femeie la -0,55 m, cu orientarea V–E,
braţele îndoite din cot şi aduse pe bazin; lungimea
păstrată 1,64 m. Cîte o verigă de fier pe degetele mijlocii
de la ambele mîinii (fig. 5/5; fig. 14/22-23).
M 221 Copil la -0,68 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,92 m; fără inventar.
M 222 Copil la -0,66 m, orientat V–E şi cu
picioarele îndoite din genunchi. Lungimea păstrată
0,70 m; fără inventar.
M 223 Femeie la -0,60 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,18 m; fără inventar.
M 224 Femeie la -0,58 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,68 m; fără inventar.
M 225 Bărbat la -0,68 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,70 m. Pe incisivii inferiori un denar
de argint ilizibil.
M 226 Femeie la -1,02 m, orientată V–E, lungimea
păstrată 1,46 m; fără inventar.
M 227 Copil la -0,68 m, lipsit de craniu şi de
omoplaţi. Fără inventar.
236

M 228 Copil la -0,96 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 0,96 m, fără inventar.
M 229 Bărbat la -0,60 m, orientat V–E, lungimea
păstrată 1,67 m; fără inventar.
Ritul funenar practicat în necropola medievală
de la Peteni a fost inhumaţia fără coşciug, morţii
fiind aşezaţi pe spate, cu capul la vest şi picioarele
la est. Acest rit este generalizat în Bazinul Carpatic
în sec. XI-XIII. 3 Deşi în număr mai redus, înmormîntările
cu coşciug sînt şi ele documentate pentru
această perioadă, 4 în necropola de la Zăbala, datată
în sec. XII, descoperindu-se doar şapte morminte cu
resturi de coşciug. 5
Înmormîntări cu scheletul în poziţie chircită sînt
cunoscute şi din alte necropole din sec. X-XI, legîndu-se
de anumite superstiţii, la fel cu depunerea de
cărbuni în groapa mormîntului. 6
Cît priveşte orientarea mormintelor, abaterile de
la direcţia V–E pot fi puse în legătură cu anotimpul
în care s-a produs înhumarea. Abaterile de la poziţia
întinsă a braţelor, paralelă cu corpul, au fost consemnate
şi pentru alte necropole. 7
Dispunerea mormintelor în cuprinsul necropolei
s-a produs într-o oarecare ordine. În general, mormintele
de femei se află lîngă cîte un mormînt masculin,
iar copiii au fost înmormîntaţi lîngă părinţi,
de obicei lîngă femei.
Datarea necropolei este asigurată de monede şi de
piesele de podoabă din inventarul funerar. Numeric
domină inelele de tîmplă, cu capătul răsucit în formă
de S. Din cele 45 de piese descoperite în necropolă,
doar trei au capătul decorat cu nervuri, celelalte
fiind lipsite de decor. În Transilvania inelele de tîmplă
cu capătul în formă de S decorat cu nervuri apar
la începutul sec. XII. 8 Cît priveşte apariţia, răspîndirea
şi evoluţia acestui tip de podoabă, cercetătorii
sînt de acord că el s-a format în Bazinul Carpatic la
începutul feudalismului timpuriu şi că a dispărut în
Necropola medievală de la Peteni (com. Zăbala, jud. Covasna)
sec. XIV. Din acest motiv, piesele constituie un bun
mijloc de datare, 9 dar folosirea lor pe o arie foarte
largă le face să fie de semnificaţie etnică. 10
Printre numeroasele descoperiri de acest fel din
Transilvania, amintim inele de tîmplă de la Sîngeorgiul
de Mureş (fig. 10/1-3) şi pe cele de la Sîncraiu
de Mureş. 11 Prototipul inelului de tîmplă cu capătul
în formă de S îl vedem în inelul de tîmplă descoperit
în aşezarea din sec. VII-VIII e. n., de la Filiaş, jud.
Harghita (fig. 10/7).
Verigile de formă circulară sau piriformă au fost
folosite ca inele de tîmplă încă de la începutul feudalismului
timpuriu şi mai apar chiar în aşezarea din
sec. VII-VIII de la Poian, jud. Covasna (fig. 10/6). 12
Veriga torsionată a fost considerată ca folosind drept
inel de deget, 13 dar în necropola de la Peteni a apărut
un singur exemplar, lîngă craniul lui M 32, ceea ce
dovedeşte că a servit drept inel de tîmplă. Această
verigă are capetele petrecute, iar după unii cercetători
tipul respectiv se datează doar în sec. XI. 14 În sudestul
Transilvaniei, tipul a fost folosit doar sporadic,
după cum o dovedesc descoperirile din necropolele
de la Peteni şi Zăbala.
Inelele de tîmplă au fost folosite încă din epoca
dacică, după cum o dovedeşte exemplarul descoperit
la Zetea, jud. Harghita, confecţionat din sîrmă de
bronz, cu capetele deschise, unul dintre capete terminîndu-se
cu buton conic (fig. 10/5).
Inelele de degete descoperite în necropola de la
Peteni reprezintă tipuri timpurii, datate în Transilvania
începînd din sec. XI sau chiar de la sfîrşitul
secolului precedent. 15 Inelul cu montură pare a fi
produs al atelierelor bizantine, fiind datat tot în sec.
XI. 16 Pe de altă parte însă, elementul de decor de
pe sigiliul inelului de argint descoperit în M 136,
compus dintr-o cruce dublă în scut (fig. 10/4), este
folosit pentru prima oară abia pe monedele lui Béla
III (1172-1196) 17 şi credem că acest simbol al puterii
regale a fost copiat de pe denar pe respectivul inel. 18
3
M. Roska, în Dolg, IV, 1913, 63; Dolg, V, 1914, 25; R. Heitel,
în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, IX/2, 1972, 139-149; Z.
Székely, în Korunk, 1973, 218-228; K. Horedt, în SCIV, III,
1952, 318 şi 320; Idem, Contribuţii la istoria Transilvaniei în
secolele IV-XIII, 1958, 140 şi 179; Idem, Untersuchungen zur
Frühgeschichte Siebenbürgens, 1958, 49-66 şi fig. 12-18; M. Blăjan
– E. Dörner, în Ziridava, X, 1981, 123-137.
4
E. Zalotay, Gellértegyházi Árpád-kori temetők, 1957, 52-54.
5
Z. Székely, op. cit. Pentru coşciuge de lemn în cimitire din sec.
XI-XII vezi E. Comşa, în Dinogetia, I, 1967, 373. Pentru poziţia
diferită a mîinilor, ibidem, 371. Pentru poziţia chircită încă din
sec. IX-X, vezi K. Melamed, La Dobroudja, 1987, 89, fig. 4.
În acest caz este vorba de cimitirul creştin de la Durankulak,
lîngă oraşul Cavarna. Tot acolo vezi şi 88, fig. 3 – pentru poziţia
braţelor.
6
S. Tettamanti, în ArchÉrt, XCVIII/2, 1971, 216.
7
Gy. Török, în FolArch, VIII, 1956, 130.
8
M. Roska, în Dolg, V, 1914, 52; vezi mai nou R. Popa, în Revista
Muzeelor şi Monumentelor, seria Monumente istorice şi de artă,
XLVII/1, 1978, 25-26 şi fig. 13.
9
B. Szőke, în Régészeti Tanulmányok, I, 1962, 86-88, nr. 48.
10
K. Bakay, în Studia Comitatensia, VI, 1978, 174; R. Popa, La
începuturile evului românesc. Ţara Haţegului, 1988, 64.
11
K. Horedt, Untersuchungen..., 145-146.
12
B. Szőke, op. cit., loc. cit.; K. Bakay, op. cit.
13
Ibidem, 97.
14
Ibidem.
15
M. Roska, op. cit., 8, fig.3/4 şi 4a; B. Szőke, op. cit., 99.
16
J. Hampel, Újabb tanulmányok, 1907, pl. 43; B. Szőke, op.
cit., 99.
17
E. Unger, Magyar éremhatározó, 1960, nr. 101 (279).
18
Z. Székely, în Muzeul Naţional, V, 1981, 138.
237

Zoltán Székely: Lucrări alese
Verigile lucrate din bronz şi din fier reprezintă
tipurile cele mai simple, fiind răspîndite în Europa
central-răsăriteană în sec. XI-XII. 19 Cerceii lipsesc
din inventarul funenar. Cataramele de formă dreptunghiulară
sînt cunoscute din necropolele din sec.
XI-XII din Iugoslavia. 20 Cuţitele de fier sînt şi ele
răspîndite în inventarul necropolelor feudale timpurii.
21 Pentru cuţitul din M 56 nu am găsit analogii
semnificative.
Armele, prezente în inventarul necropolelor din
sec. X-XI, lipsesc de obicei din mormintele tîrzii.
Vîrfurile de săgeţi descoperite la Peteni se încadrează
tipologic într-o perioadă mai largă. 22
Monede s-au descoperit atît în morminte de bărbaţi,
cît şi în cele de femei sau copii. Cele mai multe
(12) au apărut în morminte de femei, opt monede
s-au descoperit în morminte de bărbaţi şi doar două
în morminte de copii. Ele au fost depuse în gura sau
în mîna dreaptă a celui îngropat, avînd semnificaţia
de „obol funerar” şi putînd servi pentru datări. 23
Aspectul general al necropolei apare ca fiind unitar,
fără indicii de diferenţiere socială. Inventarul
funerar este destul de modest, ca şi în celelalte necropole
asemănătoare. Pe temeiul monedelor se poate
afirma că necropola a început să fie populată din
partea ei estică şi din aceea centrală, extinzîndu-se
de aici spre vest. Cele mai vechi elemente de datare
sînt de la sfîrşitul primei jumătăţi a sec. XII, iar
cele mai recente de la sfîrşitul aceluiaşi secol. Avînd
în vedere şi monedele ce n-au putut fi identificate,
este posibil ca necropola să-şi aibă începuturile ceva
mai devreme şi să fi durat pînă la începutul secolului
XIII. Suprapunerile de morminte sugerează oricum
o perioadă mai îndelungată de folosire a necropolei.
Oricum, lipsa din inventarul funerar a unor
piese caracteristice, ca brăţările, colanele şi cerceii,
dovedeşte că necropola este ulterioară sec. XI. Pe
teritoriul necropolei nu s-au găsit vestigii ale unui
monument de cult, după cum nici aşezarea corespunzătoare
necropolei nu a putut fi identificată.
19
B. Szőke, op. cit., 98.
20
S. Nagy, Das frühmittelalterliche Gräberfeld auf dem Gelände
der Ziegelei „Polet” bei Vrbas, Rad Vojvođanskih Muzeja, 1971,
pl. XLI, 7.
21
B. Szőke, op. cit., 99.
22
I. Fodor, în FolArch, XXVI, 1975, 100, fig. 8/1-2.
23
D. V. Rosetti, în Studii şi Comunicări, Muzeul Piteşti, 1971,
187-193; B. Szőke, op. cit., 55-59; K. Bakay, op. cit., 180.
238

Elemente bizantine în inventarul necropolelor din sec. al XII-lea de la Zăbala şi Peteni, judeţul Covasna
ELEMENTE BIZANTINE ÎN INVENTARUL
NECROPOLELOR DIN SEC. AL XII-LEA DE LA ZĂBALA
ŞI PETENI, JUDEŢUL COVASNA
În urma săpăturilor arheologice întreprinse în
ultimii ani în localităţile Zăbala şi Peteni (jud. Covasna)
s-au descoperit două cimitire din feudalismul
timpuriu, aparţinînd sec. al XII-lea, fiind încadrate
pe baza monedelor, descoperite în morminte, care
au fost emise de regi maghiari: Géza II (1141-1163),
Ştefan III (1162-1172) şi Béla III (1172-1196) (fig.
1/10-12). Morţii au fost inhumaţi fără coşciug, cu
orientare V–E, aşezaţi pe spate cu braţele puse în poziţii
diferite. Inventarul inhumaţilor din aceste cimitire,
care constă din inele de tîmplă, cercei, inele de
deget şi monede, ne-au furnizat date pe baza cărora
s-au putut identifica elementele componente ale culturii
materiale a populaţiei care a locuit în feudalismul
timpuriu în această parte a ţării noastre. Printre
aceste elemente unele dovedesc o neîndoielnică provenienţă
romano-bizantină. În cele ce urmează, vom
prezenta elementele care aparţin acestei categorii.
Obiectele de podoabă, ca inelele de tîmplă, cu
capătul în formă de S, precum şi cele cu capetele
tăiate (acestea din urmă au fost purtate şi pe deget),
descoperite în morminte pe lîngă capetele morţilor,
sînt considerate ca rezultatul unei dezvoltări îndelungate
în spaţiul carpato-dunărean, podoabe ce au fost
purtate de populaţia locală care a trăit în primele
secole ale feudalismului timpuriu pe aria Europei
centrale. 1
În afară de acestea, pe lîngă capul morţilor au
fost găsite la unele schelete cercei, iar pe degete inele
făcute din bronz sau din argint. În raport cu celelalte
obiecte, cerceii au fost găsiţi în număr redus.
La Zăbala, din mormîntul nr. 31, ce aparţine unei
femei, a fost găsit la urechea dreaptă un cercel în formă
de verigă, cu 5 globuleţe sudate la un capăt (fig.
1/1). Într-un mormînt, nr. 112, la urechea dreaptă
a scheletului a fost găsit un cercel tot în formă de verigă
din bronz, la care un capăt este decorat cu verigi
mici făcute din sîrmă subţire (fig. 1/4). Aceşti doi
cercei au avut ca prototip cerceii timpurii din sec.
* Muzeul Naţional, V, 1981, 137-140. (Cu rezumat în limba
engleză.)
1
Istoria României, I, 1960, 770; D. V. Rosetti, Moneda şi podoaba
în ritualul funerar din Ţara Românească în veacurile XIII-
XVI, Studii şi comunicări, Muzeul Piteşti, 1971, 187-193. 2 M.
IX-X. 2 Prototipurile acestor cercei trebuie căutaţi în
epoca avară tîrzie şi în sec. IX-X-lea. 3 Aceste obiecte
au avut o mare arie de răspîndire şi de solicitare.
Inelele de degete descoperite, făcute din bronz şi
din argint, reprezintă diferite tipuri ca: 1. inele de
mîna cu montură de chaton, cu capetele aşezate unul
peste altul; 2. inele cu chaton cu capetele închise; 3.
inele din bandă cu casetă rotundă şi păstrată pentru
fixarea pietrei; 4. inele torsionate (fig. 1/8).
Dintre acestea, inelele cu casetă pentru fixarea
pietrei reprezintă tipul cel mai evoluat al inelelor. În
cimitirul de la Zăbala ele au fost găsite în următoarele
morminte:
M. nr. 37, inel de bronz; pe ambele părţi ale bandei
se află o dungă în relief, pe chatonul în formă de
cerc s-a sudat o casetă de prins piatra care lipseşte. Pe
ambele părţi ale chatonului au fost sudate trei granulaţii
în formă de globule (fig. 1/2).
M. nr. 50a, inel de argint, la mijlocul bandei o
dungă în relief, pe capul lărgit al inelului s-a sudat
un suport dreptunghiular în care este o piatră
de culoare galbenă, înconjurată de o sîrmă subţire
(fig. 1/6).
M. nr. 136, inel de argint, pe capul mic în formă
dreptunghiulară a fost sudat suportul care cuprindea
o piatră care îi lipseşte. Laturile suportului sînt
decorate cu linii incizate (fig. 1/3).
M. nr. 163, inel din argint, pe capul în formă de
cerc a fost sudat un suport care cuprinde un cuarţ
de culoare albastră. Chatonul este prins într-o sîrmă
subţire, răsucită. Pe ambele laturi ale suportului au
fost sudate cîte trei globuleţe (fig. 1/5).
Cimitirul de la Peteni este încă în curs de cercetare;
deocamdată au fost găsite: 1. inele de argint cu
chaton şi 2. un inel cu sigiliu (mormîntul nr. 143
şi 145).
Inelul din M. nr. 143 este făcut din placă de
bronz, gros de 0,1 cm, cu chaton în formă ovală,
decorat cu linii incizate vertical şi orizontal.
Széll, în FolArch, III-IV, 1941, pl. V, 11-15; J. Hampel, Újabb
tanulmányok a honfoglaláskor emlékeiről, 1907, t. 184, pl. 71;
pl. 74, 1-2.
3
A. Kralovánszki, Adatok az ún. S végű hajkarika kialakulásának
és időrendjének kérdéséhez, ArchÉrt, LXXXIV/2, 1957, 180, 72.
239

Zoltán Székely: Lucrări alese
Inelul cu suport din mormîntul nr. 145 este făcut
din bandă de bronz subţire; pe locul chatonului
a fost sudată o placă rotundă peste care a fost aplicat
suportul pentru piatra care îi lipseşte.
Scheletul din mormîntul nr. 193 a fost aşezat
pe spate cu mîinile pe lîngă corp, capul aplecat spre
dreapta. Pe degetul inelar a fost un inel de argint,
iar pe lîngă ambele tîmple cîte un inel de tîmplă, cu
capăt în S, de dimensiune mare. Scheletul aparţinea
unui bărbat matur. Inelul este făcut din bară groasă
de 0,3 cm, îngroşată spre sigiliul rotund pe care, întrun
cadru în formă de scut, este gravată o cruce dublă
la care barele orizontale se termină cu un punct.
Inelele făcute din bandă de chaton sînt cunoscute
din cimitirele de la sfîrşitul sec. al X-lea şi din
sec. al XI-lea. 4 Din cimitirul de la Moldoveneşti M.
Roska publică un inel de acest gen. 5 La Zăbala şi la
Peteni avem inele cu sigiliu şi cu elementul decorativ
în formă de cruce (fig. 1/8). Punctele şi liniile incizate,
folosite ca elemente de decor, arată păstrarea
elementelor decorative ale inelelor făcute din bandă
de chaton cu capetele deschise.
În ceea ce priveşte inelele formate dintr-o bandă
simplă şi inelul cu suport, analogia lor o găsim în
inventarul mormintelor din cimitirele din sec. al XIlea,
aparţinînd culturii Bielo Brdo, 6 pe care şi Hampel
le consideră ca obiecte de podoabe de tradiţie
bizantină.
Elementul de decor – crucea dublă în cadrul de
scut – e un decor pînă acum necunoscut în cultura
materială a populaţiei din această perioadă. Prima
dată apare pe o monedă de argint, denar, a regelui
Béla III (1172-1196), din anul 1190. 7 Crucea dublă
înainte de sec. al XII-lea nu a fost folosită, nici ca
emblemă a regatului maghiar. Crucea apostolică,
obţinută de Ştefan I de la papa Silvestru, a fost crucea
cu un singur braţ şi cu bara lungă. S-a constatat că în
sec. al X-XI-lea, în Apus, în lumea romano-catolică
nu se folosea crucea dublă, numai în est, în Imperiul
bizantin, unde era simbolul puterii imperiale. Acest
simbol a fost adus de Béla III în regatul maghiar,
deoarece el a trăit timp îndelungat la curtea imperială
bizantină unde a cunoscut însemnătatea acestui
simbol şi l-a folosit şi el, bătîndu-l pe monedele
sale. Tot despre Béla III este cunoscut faptul că cele
două soţii ale sale erau de origine franceză, cu care
au venit în ţară mulţi cavaleri francezi. În acel timp
în vest, odată cu cavalerismul, s-a răspîndit şi purtarea
emblemei. Regele Béla III a preluat acest obicei,
purtînd emblema şi folosind crucea dublă ca simbol
al puterii regale. Acest simbol apare pe sigiliul unui
inel dintr-un mormînt al unui cimitir, probabil cunoscut
după moneda mai sus-amintită a regelui Béla
III, din sec. al XII-lea, pe care le vom găsi mai tîrziu
pe monedele lui Andrei II (1205-1235). 8
Analizînd elementele de decor ale unor obiecte
de podoabe cunoscute din mormintele acestor două
cimitire, putem constata o mare influenţă a tradiţiei
bizantine pînă în această perioadă în partea
răsăriteană a Transilvaniei. Folosirea granulaţiei la
cercei arată o neîndoielnică tradiţie bizantină cunoscută
deja din Valea Tîrnavei Mari, dintr-o aşezare
din sec. al VIII-lea de la Cristuru Secuiesc (jud.
Harghita), unde a fost descoperită o valvă de tipar
pentru turnarea obiectelor de podoabă. 9 Simbolul
crucea dublă este un argument în plus că la sfîrşitul
sec. al XII-lea influenţa culturii bizantine încă
era puternică. Faptul este dovedit şi de inelele cu
suport, care arată tot o tradiţie bizantină. Existenţa
acestor elemente de cultură în sud-estul Transilvaniei
dovedesc nu numai pătrunderea culturii, dar şi
integrarea acestor regiuni în sfera de influenţă şi de
penetrare a culturii materiale a Imperiului bizantin
şi după sec. al XII-lea.
4
B. Szőke, A honfoglaló és kora Árpád-kori magyarság régészeti
emlékei (Régészeti Tanulmányok, I), 1962, 98; M. Széll, op. cit.,
pl. V, B, 12-14.
5
M. Roska, în Dolg, V, 1914, 8, fig. 3/4, 4a.
6
J. Hampel, op. cit., pl. 43.
7
E. Unger, Magyar Éremhatározó, 1960, pl. VII, nr. 101 (279).
8
Ibidem, pl. VIII, 128; pl. IX, 134.
9
Z. Székely, în Dacia, N. S., XV, 1971, 353-358.
240

Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
CONTRIBUŢII LA PROBLEMA FORTIFICAŢIILOR
ŞI FORMELOR DE LOCUIRE
DIN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Partea sud-estică a Transilvaniei, înconjurată de
arcul Carpaţilor, deja din timpurile cele mai vechi
a fost locul de aşezare al mai multor popoare care
secole întregi au locuit pe aceste meleaguri. Aceste
popoare, pentru apărarea lor contra atacurilor inamice,
au construit forţăreţe, cetăţi în diferite perioade
în timpul staţionării lor în această regiune (fig.
1). Pentru atribuirea acestor fortificaţii, cetăţi popoarelor
respective, care le construiau, se întîmpină greutăţi
serioase, din cauza cercetărilor puţine. Pe baza
cercetărilor făcute de Muzeul din Sfîntu Gheorghe
în ultimii ani, încercăm să tragem unele concluzii de
ordin istoric şi cronologic privind fortificaţiile construite
în sud-estul Transilvaniei, începînd din timpurile
cele mai străvechi, inclusiv cu epoca feudală.
I. Epoca neolitică. Din neolitic, aşezările aparţinînd
celor mai vechi culturi atestate în această regiune,
Criş, cultura cu ceramică liniară, Boian, Precucuteniană,
nu au avut construcţii de fortificaţii. Aşezările
lor au fost deschise. Primele resturi de fortificaţii, şanţ
şi val înconjurător, sînt dovedite numai în neoliticul
mijlociu, la aşezările de cultură cu ceramica pictată,
denumită după aşezarea eponimă cultura Ariuşd. 1
Acest fapt este dovedit şi de săpăturile executate la
Cernat, în grădina lui Mihálcz 2 unde se află o mare
aşezare de cultură Ariuşd, întărită cu val şi şanţ. Din
perioada de trecere din neolitic în epoca bronzului,
cînd pătrund purtătorii culturii Tisa tîrzii, culturii
Bodrogkeresztúr şi culturii Coţofeni, par că locuiesc
în aşezările deschise, după cum ne arată aşezările de la
Reci 3 (jud. Covasna) şi de la Cristur (jud. Harghita).
II. Epoca bronzului. În această epocă în această
regiune sînt atestate culturile Schneckenberg, Wietenberg
şi Ciomortan. Aşezările purtătorilor acestor
culturi – după cum s-a constatat la Zăbala, 4 la Sfîntu
* Aluta, VIII-IX, 1978, 52-110. (Cu rezumat în limba maghiară.)
1
F. László, Ásatások az erősdi őstelepen, Dolg, V, 1914, 136.
2
Săpătură nepublicată, raportul preliminar a apărut în MCA,
IX, 1970, 307-309.
3
Z. Székely, Descoperiri din neoliticul tîrziu în aşezarea de la
Reci, SCIV, XV/1, 1964, 121-126.
4
Idem, în SCIV, XXII/3, 1971, 389.
5
Idem, în MCA, IX, 1970, 311.
Gheorghe-Őrkő, la Jigodin, la Filiaş 5 şi la Păuleni-Ciomortan
6 – au fost aşezate în general pe movile şi au
fost întărite cu şanţ şi val. Epoca de trecere din bronz
în prima vîrstă a fierului este reprezentată prin cultura
Noua. Aşezările purtătorilor culturii Noua din
judeţul Covasna sînt mai puţin cunoscute. Aşezarea
de la Peteni a fost sondată numai cu cîteva şanţuri,
iar cea de la Ghidfalău aproape în întregime a fost
distrusă, ambele au fost situate pe terasa unei ape curgătoare;
resturi de fortificaţii nu au fost stabilite, ceea
ce nu exclude existenţa unei întăriri cu şanţ şi val.
III. Prima vîrstă a fierului (Hallstatt). Au fost
sondate şi cercetate aşezările de la Reci, Cernat, Porumbenii
Mari şi Sîngeorgiu de Pădure. Aşezările de
la Porumbenii Mari, Sîngeorgiu de Pădure şi Cernat
au fost fortificate cu şanţ şi val. 7 Cea de la Reci a fost
o aşezare deschisă. 8 Prin urmare, în această epocă
sînt aşezări deschise şi fortificate.
IV. Epoca La Tène dacic. În a doua vîrstă a fierului,
în La Tène-ul dacic se construiesc cetăţi pe
vîrfurile munţilor, care sînt întărite cu şanţ şi val de
pămînt sau cu zid construit cu lespezi de piatră, legate
între ele cu lut. 9 Cetăţi întărite numai cu şanţ
şi val, ca la Jigodin-Miercurea-Ciuc (jud. Harghita),
pe teritoriul judeţului Covasna deocamdată nu sînt
atestate. La Cernat, la locul denumit „Vîrful ascuţit”,
şanţurile şi valurile mai degrabă aparţin primei vîrste
a fierului, iar la Bicsadul Oltului cetatea a fost
suprapusă de una feudală, cu zid de piatră, şi resturi
de fortificaţii dacice n-au fost constatate. Sînt însă
cunoscute două cetăţi cu terase şi cu zid de piatră
fără mortar, la Covasna 10 şi în valea Casinului, pe
vîrful muntelui Cece. Această ultimă cu deosebirea
de cea de la Covasna, la care au fost trei terase, că
avea numai două terase înconjurate cu zid de piatră,
6
Idem, Cultura Ciomortan, Aluta, II/1, 1970, 71-75.
7
Idem, Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei,
1966, 21, 34.
8
Ibidem, 5, 15.
9
Z. Székely, Contribuţii la problema aşezărilor..., Cumidava, III,
1969, 108.
10
Idem, Cetatea dacică de la Covasna, SCIV, XXIII/2, 1972,
201-214.
241

Zoltán Székely: Lucrări alese
gros de 1,80 cm (fig. 2). Pe baza materialului arheologic
descoperit, a monedelor (două drachme ale lui
Alexandru cel Mare, imitaţii locale – Forrer, 339),
precum şi a fibulelor (fig. 3), aşezarea sau cetatea de
la Cernat datează din sec. II î. e. n., iar cetăţile de la
Covasna şi din valea Casinului sînt mai tîrzii, sec. I
î. e. n. - sec. I e. n.
V. Epoca romană. În epoca romană pe teritoriul
judeţului Covasna trecea drumul roman prin pasul
Oituzului. În acest teritoriu, graniţa de est a Daciei a
fost apărată cu lagăre militare (castra). Valea Oltului
a fost închisă cu castrul de la Olteni (fig. 4); la pasul
Oituzului castrul de la Breţcu, la pasul Buzăului
castrul de la Boroşneul Mare (fig. 5) au păzit siguranţa
limesului roman în această regiune. Castrul
roman de la Comolău, situat la mijlocul bazinului
judeţului Covasna, a avut rolul de asigura drumul
roman care venea din centrul provinciei şi trecea
prin Pasul Oituzului.
VI. Epoca prefeudală. După retragerea armatei
şi a aparatului administrativ roman, populaţia romanizată
rămasă pe loc, trăind o viaţă rurală, nu
mai făcea fortăreţe, nici popoarele care s-au aşezat
aici şi au convieţuit un timp mai scurt sau mai îndelungat
cu ea. În intervalul de timp sec. IV-X sînt
atestate numai aşezări deschise, fără fortificaţii.
VII. Epoca feudalismului timpuriu. La începutul
mileniului II, şi în această regiune s-a instaurat
regatul feudal maghiar care pentru apărarea graniţei
de est a regatului îşi pregătise sistemul lui defensiv,
compus mai întîi din prisăci (indagines), 11 mai tîrziu
din cetăţi de piatră. În privinţa prisăcilor care
sînt atestate şi în documente, nici din punctul de
vedere al cronologiei şi nici al construcţiei nu avem
date sigure. Probabil deja în sec. XI-XII existau şi
construcţia lor, val şi şanţ, era asemănătoare cu cea
folosită în această perioadă în celelalte părţi ale regatului
feudal maghiar. 12 Constatările făcute în ultimii
ani de către unii cercetători sînt neconcludente
şi neconvingătoare. Ceea ce priveşte „şanţurile arse”
(égett sáncok), considerate drept un fel de prisăci 13
din feudalismul timpuriu, părerile sînt divergente,
unii cercetători nici nu acceptă astfel de sistem, arderea
„şanţului”, arsura în şanţ şi val, o consideră
11
K. Horedt, Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în
Transilvania, în Contribuţii la istoria Transilvaniei, sec. IV-XIII,
1958, 110.
12
L. Gerő, A magyar várépítés kialakulása a honfoglalás korából,
în Várépítészetünk, 1975, 17.
13
Gy. László, A honfoglalókról, 1973.
14
Gy. Nováki, Várépítészetünk kezdete, în Várépítészetünk,
1975, 58.
drept urmare a arderii construcţiei de lemn folosită
la val, la vîrful pămîntului aruncat din şanţ; 14 această
părere pare confirmată şi de constatările noastre,
făcute la şanţul aşa-zis Homárka, la care în unele
secţiuni făcute a fost observat un strat ars roşu, cu
resturi de pari carbonizaţi. 15 Şanţurile care se găsesc
pe teritoriul judeţului Covasna, în mare parte au fost
cercetate de subsemnatul, 16 dar un răspuns corespunzător
nu a fost găsit nici în privinţa încadrării
lor cronologice, nici a destinaţiei lor. În nici un caz
nu pot fi un fel de „prisăci” din feudalismul timpuriu.
Acest fapt se contrazice de amplasarea lor pe teritoriul
judeţului, în locurile unde în această epocă,
graniţa fiind pe vîrful arcului Carpaţilor Sudici, din
punct de vedere strategic al sistemului defensiv, nu
a avut nici o importanţă. Destinaţia acestora a fost
de altă natură, aceasta şi cronologia deocamdată este
o problemă nerezolvată.
În ceea ce priveşte construirea cetăţilor, încadrarea
lor cronologică, avem date şi mai puţine. În
a doua jumătate a secolului trecut şi la începuţul secolului
nostru aceste cetăţi au fost cercetate de mai
mulţi cercetători: B. Orbán, 17 Ackner, I. Marţian,
atribuind unele dintre acestea fie ungurilor-secuilor,
fie saşilor, fie dacilor. Al. Ferenczi şi I. Nestor, cu
ocazia unei periegheze, au încercat încadrarea unora
dintre aceste cetăţi din judeţul Covasna în sistemul
de fortificaţie a dacilor. 18 Desigur că aceste cercetări,
avînd la bază numai descoperiri de suprafaţă, nu
au putut aduce date sigure privind originea acestor
cetăţi.
În ultimele două decenii unele dintre aceste cetăţi
au fost săpate de către Muzeul din Sfîntu Gheorghe
şi săpăturile au furnizat unele date: pe baza lor unele
dintre aceste cetăţi pot fi încadrate în sistemul de
apărare construit în epoca feudală. În următoarele
rînduri dăm descrierea acestora pe care le-am cercetat
sau pe baza unor descoperiri le putem considera
ca provenite din feudalismul timpuriu şi tragem
unele concluzii de ordin cronologic şi istoric.
1. Cetatea Bálványos (Turia, jud. Covasna)
Prima descrierea a cetăţii Bálványos o avem de
la Balázs Orbán 19 care în a doua jumătate a secolului
trecut a cercetat – printre altele – şi ruinele acestei
cetăţi. În anul 1942 direcţiunea Muzeului din
Sfîntu Gheorghe 20 a întreprins săpături la cetatea
15
Z .Székely, Jegyzetek Dácia történetéhez, 1946, 30.
16
Ibidem
17
B. Orbán, A Székelyföld leírása, I-VI, 1868-1872.
18
Al. Ferenczi, Raport asupra unei excursii arheologice în judeţul
Trei-Scaune, ACMIT, I, 1929, 242-246.
19
B. Orbán, op. cit., III, 1869, 84-91.
20
În arhiva Muzeului din Sfîntu Gheorghe, nr. de inventar
28456.
242

Bálványos, conducerea lucrărilor fiind încredinţată
arheologului clujean Al. Ferenczi. Rezultatele campaniei
de săpătură din anul 1942 nu au fost publicate,
fiindcă Al. Ferenczi a dispărut în timpul războiului
trecut; de asemeni, au dispărut şi însemnările
lui, precum şi materialul descoperit şi transportat la
Cluj. Se păstrează numai un raport sumar şi o ladă
cu material ceramic, care au fost depuse de către Al.
Ferenczi la Muzeul din Sfîntu Gheorghe. Al. Ferenczi
a constatat următoarele:
a. Cetatea a fost construită pe etape, mai întîi
donjonul, apoi incinta interioară şi pe urmă incinta
exterioară;
b. nu a fost găsită nici o urmă de aşezare sau de
fortificaţii, mai veche decît epoca feudală timpurie;
c. nu au fost găsite resturi de construcţii ogivale,
nici arme de foc. Două piese, resturi de construcţii
găsite în cetate au fost făcute în formă de semicerc.
d. zidurile nu sînt întărite cu bastioane, ci cu creneluri,
forme care înfăţişează tipul cunoscut din sec.
al XII-lea.
Pe baza observaţiilor făcute în cursul săpăturii
Al. Ferenczi considera că cetatea a fost construită în
sec. XI sau cel mai tîrziu în secolul al XII-lea.
21
G. Nagy, A Szabolcsmegyei Múzeum középkori sarkantyúi,
ArchÉrt, XVIII, 1898, 62, fig. IV, 11.
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
Săpături din anul 1971
La distanţă de 10 km de la comuna Turia, într-o
vale înconjurată de munţi, traversată de pîraie, se află
Băile Bálványos. În partea de nord a văii se ridică un
vîrf de stîncă, cu pantele abrupte spre V, S şi E, unde
se află ruinele Cetăţii Bálványos. Pe partea cea mai
înaltă a masivului de stîncă este aşezat donjonul, de
formă pătrată, construit din lespezi de piatră legate cu
var. Dimensiunile: 10 × 10 m măsurat pe dinafară, în
interior 3,60 × 3,80 m. Grosimea de est este de 3,80
m, celelalte fiind groase de 3,20 m. În colţul nord-estic
zidul şi-a păstrat aproape întălţimea lui originală,
în celelalte părţi s-a dărîmat, păstrîndu-se numai pe o
înălţime de cîţiva metri (fig. 8/1). Colţurile nord-vestic
şi nord-estic ale donjonului se leagă de incinta de
piatră a unei cetăţi de piatră, care cuprinde platoul (fig.
6; 9/1). La colţul nord-vestic al donjonului din zidul
incintei de piatră şi dintr-un zid interior s-a format
o încăpere dreptunghiulară, scobită în stîncă, avînd
dimensiunile de 10 × 4 m. Zidul de piatră al incintei
nu este ţesut cu zidul donjonului, ci este adosat. Pe
latura nordică a incintei se găseşte un contrafort lung
de 5 m şi gros de 3 m, iar pe cea sudică se află locul
porţii cetăţii interioare. Pe partea nordică şi pe partea
sudică ale incintei de piatră, pe o porţiune de cca.10
m, s-a păstrat la înălţimea ei originală, 5 m, măsurată
pe interior, de la temelia zidului pînă la vîrful parapetului.
Zidul este lat de 1,5 m; parapetul, înalt de 1
m, este gros de 0,45 m (fig. 8/2). Dimensiunile cetăţii
interioare sînt 40 × 25 m. Cetatea exterioară este formată
de o incintă de piatră, ovală, pe panta abruptă
a masivului de stîncă, şi se leagă de colţul vestic al
cetăţii interioare; poarta cetăţii este situată pe latura
estică. Dimensiunile: 105 × 40 m. Grosimea zidului
este de 2 m (fig. 7).
Zidul incintelor de piatră este construit din lespezi
de piatră legate cu mortar, aşezate pe stîncă.
În unele locuri stîncă este cuprinsă în zid. Pentru a
obţine o stratigrafie cît mai completă, în direcţia N–
S cetatea fost secţionată cu un şanţ lung de 52,5 m
şi lat de 1 m. Şanţul a fost început pe partea exterioară
a zidului nordic al incintei de piatră a curţii
interioare, secţionînd fîntîna cetăţii şi zidurile curtinelor
de pe latura sudică a masivului de stîncă. În
această porţiune, sub moloz compus din pietre şi din
pămînt amestecat cu mortar, se găseşte un strat de
lut galben, gros de 20-50 cm, aşezat pe stînca nativă.
În continuare terenul este acoperit numai de strat
de moloz, gros de 0,3 m, aşezat tot pe stînca nativă
(fig. 7). În cetatea interioară în moloz au fost găsite
fragmente de vase şi un pinten de fier cu rotiţă (fig.
16/6). În colţul nord-vestic al cetăţii interioare, pe
partea care a fost considerată relativ intactă, a fost
făcută o casetă cu dimensiunile de 2,5 × 2,5 m. Sub
moloz a fost stîncă masivă; în moloz a fost găsit un
singur fragment de vas feudal. La zidul cetăţii exterioare
şanţul a fost lărgit spre E şi V, cu cîte o casetă
avînd dimensiuni de 3 × 3 m. Pe această porţiune
molozul a fost gros de 0,5 m, conţinînd cîteva fragmente
de vase feudale. Interiorul donjonului a fost
curăţat de moloz, sub care a urmat stînca. În donjon
n-a fost găsită nici o piesă arheologică.
În cetatea interioară secţiunea nu a dat nici un
rezultat. De-a lungul curtinei şi în interiorul cetăţii
pămîntul a fost deranjat, stînca fiind acoperită cu
moloz, formînd un singur strat. În humusul subţire
şi în moloz au fost găsite puţine fragmente de vase.
Acestea aparţin secolelor XV-XVII (fig. 11/1-2; 4).
Un fragment de margine şi cîteva fragmente din
vasele făcute la roată înceată sînt mai timpurii, din
sec. XIII-XIV (fig. 10/3, 5-6). În faţa porţii, unde
stratul de moloz a fost cel mai gros, la adîncimea de
25 cm a fost găsit un pinten drept, singura piesă de
fier. Pintenul reprezintă tipul cunoscut din timpul
domniei regelui Sigismund şi aparţine sfîrşitului secolului
XIV şi începutul secolului XV 21 (fig. 16/6).
În cetatea exterioară, în casetele făcute lîngă zid, pe
stîncă au fost găsite cîteva fragmente de vase, dintre
care un fragment de margine parcă este preistoric
243

Zoltán Székely: Lucrări alese
(fig. 11/3), iar celelalte pot fi încadrate în sec. XIV-
XV (fig. 11/1-2, 4-5).
Materialul ceramic descoperit de Al. Ferenczi
este mai bogat. Au fost întregite 4 vase care aparţin
epocii feudale timpurii. Pe fundul unui vas se găseşte
o ştampilă în relief, în formă de roată cu 6 spiţe
(fig. 12/3). În afară de vase borcane au mai fost găsite
şi fragmente de căni cu toartă.
Descrierea vaselor :
1. Vas borcan făcut la roată înceată, din pastă
bună, cu marginea răsfrîntă în afară, buza tăiată
oblic; pe umăr este decorat cu o singură linie în val,
iar în rest pe corpul vasului este ornamentat cu 4
linii paralele distanţate (fig. 12/2).
2. Vas borcan făcut la roată, din pastă bună, arsă
în culoare brun-neagră. Buza vasului este răsfrîntă
în afară, cu marginea tăiată drept. Marginea fundului
este îngroşată. Dimensiunile: înalt de 17 cm,
diametrul gurii 13 cm, al fundului 9 cm (fig. 12/1).
3. Vas borcan făcut la roată bună, din pastă
cu nisip, ars negru, buza, răsfrîntă puţin în afară,
este tăiată drept, Dimensiunile: înălţimea 11,4 cm,
diametrul buzei 10,8 cm, al fundului 6,5 cm (fig.
12/5).
4. Vas borcan făcut la roată înceată, de culoare
neagră, cu marginea răsfrîntă în afară şi buza tăiată
orizontal. Dimensiunile: este înalt de 16,4 cm,
diametrul buzei 13,5 cm, al fundului 8,7 cm (fig.
12/4).
Fragmentele de margine, care au mai fost găsite,
aparţin tipurilor de vas borcan descrise mai sus (fig.
10/1-7). În afară de vase borcan, au mai fost găsite
şi căni cu toarte. Partea de sus a unei căni, făcute la
roată din pastă fină şi arsă galben, este decorată sub
buză cu linie în val încizată, iar pe umăr se găseşte
o bandă acoperită cu puncte imprimate, aşezate în
două şiruri (fig. 12/6).
Pentru stabilirea datei construirii cetăţii Bálványos
ne stau la dispoziţie în afară de datele arheologice
şi documente scrise. Timon 22 crede că pe acest
loc a fost o cetate dacică sau gotică peste care s-a
suprapus o cetate feudală secuiască. Orbán acceptă
o cetate secuiască construită de familia Apor, în
timpul lui Ştefan I. Orbán foloseşte şi date furnizate
de P. Apor 23 care, referindu-se la documentul eliberat
în anul 1402 de împăratul Sigismund, afirmă
că cetatea a fost construită în sec. XI. Tot conform
22
S. Timon, Imago antique Hungariae, 1733, Epist. II.
23
P. Apor, Lusus Mundi (Monumenta Hungariae Historica, II,
Scriptores, XI), 1863, 93.
24
Ibidem, 43.
25
M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely Nemzeti
Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, 314; Idem, Erdély Régészeti
Repertóriuma, I, 1942, 92.
acestui document, cetatea a fost lărgită cu incintă de
piatră exterioară în anul 1236, sub domnia regelui
Béla IV. 24
M. Roska aminteşte nişte mărgele celtice păstrate
în Muzeul din Sfîntu Gheorghe, care provin din
cetatea Bálványos. 25 Aceste mărgele însă n-au fost
găsite în depozitul Muzeului.
În cursul celor două campanii de săpături, în anul
1942 şi 1971, n-au fost găsite decît urme feudale.
Nu avem nici o indicaţie de unde provine materialul
ceramic descoperit de Al. Ferenczi. Presupunem că
vasele au fost găsite în stratul de moloz şi în fîntîna
cetăţii. Din aceste cauze materialul ceramic al lui
Ferenczi se poate folosi numai tipologic. Încadrarea
lui justă pe secole este destul de dificil, fiindcă avem
puţine descoperiri de ceramică feudală bine datată.
Din secolul XII-XIII este un vas decorat cu linii paralele
distanţate. Acest tip de vas este cunoscut de pe
teritoriul Ungariei din aşezarea feudală de la Orosháza.
26 Vasul cu ştampila pe fund datează din sec.
XIII şi este cunoscut din Germania de la Eibenstok-
Teufelschloss. 27 Perioadei mai tîrzii, sec. XIV-XV îi
aparţin vasele cu gura lată, cu buză evazată şi tăiată
orizontal. Materialul ceramic găsit în anul 1971 este
fragmentar. Sînt bucăţi de margini din vase borcane
care pot fi încadrate în sec. XIII-XIV, iar restul
aparţine sec. XV-XVIII.
La stabilirea datei construirii cetăţii, în afară de
materialul arheologic prezentat mai sus, ne ajută însemnările
lui Apor şi elementele de construcţii. Dacă
acceptăm afirmaţiile luiApor, au fost trei etape de
construcţie. Prima cînd s-a făcut donjonul, a doua
cînd s-a construit incinta interioară în timpul lui
Béla IV, anul 1236, şi a treia cînd s-a ridicat incinta
exterioară în timpul regelui Ladislau IV, între anii
1272-1290. După Apor, data construirii donjonului
trebuie s-o punem în sec. XI, timpul lui Ştefan I
(1000-1038).
Donjonul în forma pătrată, 28 precum şi sistemul
de fortificaţie, zid de piatră fără întăriri cu turnuri,
pledează pentru o dată de construire destul de timpurie,
sec. XII-XIII. Acest fapt nu este contrazis nici
de materialul ceramic descoperit în cele două campanii
de săpături. Pe baza ceramicii şi a sistemului de
construcţie se poate accepta sec. XIII, în cel mai bun
caz sec. XII, ca cea mai timpurie etapă. Al. Ferenczi
a acceptat sec XI-XII. Lărgirea ei cu două incinte de
26
I. Méri, Árpád-kori népi építkezésünk feltárt emlékei Orosháza
határában (Régészeti Füzetek, ser. II, nr. 12), 1964, pl. X, 4.
27
Zur Keramik der Burg Wiedersberg, Kreis Oelsnitz, Arbeitsund
Forschungsberichte zur Sächsischen Bodendenkmalpflege,
16/17, 1967, fig. 5/15.
28
G. Nagy – J. Könyöki, A középkori várak, különös tekintettel
Magyarországra, 1905, 180, 182.
244

piatră s-ar fi putut întîmpla tot în cursul sec. XIII,
după cum afirmă Apor.
Se pune întrebarea cine a construit această cetate.
Apor, bazîndu-se pe documentul eliberat de Sigismund,
atribuie construirea cetăţii strămoşului familiei
Apor, din sec. XI. Acest document este cunoscut
numai prin menţiunea lui Apor, deoarece primele
menţiuni în documente, scrise despre familia Apor,
în judeţul Trei Scaune, datează numai de la începutul
sec. XIV. 29 Familia Apor este considerată ca
de origine secuiască, 30 ca atare atestarea membrilor
acestei familii în sec. XIII-XIV, este natural, fiind
cunoscut că secuii s-au stabilit pe aceste meleaguri la
sfîrşitul sec. XII, la începutul secolului al XIII-lea. 31
Prezenţa lor însă nu se poate dovedi în sec. XI-XII
cînd acest colţ al Transilvaniei aparţinea regatului
feudal maghiar, judeţului Fehér. 32 Teritoriul unde
se află cetatea Bálványos, împreună cu alte localităţi
din fostul scaun Kézdi ca Kanta, Karatna, Volál
de Jos şi de Sus, Peselnek şi Valea Seacă, aparţineau
fostului judeţ Fehér. Prin urmare, acestea au format
proprietatea regelui maghiar. Posesiunea cetăţii
Bálványos şi a satelor aparţinătoare este confirmată
de regele Sigismund prin documentul emis în anul
1402, amintit de Apor, 33 ca veche proprietate familiară.
Acest fapt ne lasă să presupunem că această
cetate la început a fost o proprietate regală, donată
în cursul vremii pentru anumite merite familiei
Apor, fiindcă regele n-a avut drept să doneze pămînt
pe teritoriul populaţiei secuieşti. Pe acest teritoriu
au mai fost şi alte cetăţi regale, ca le Sînzieni, 34 la
Leţ-Várhegy, 35 probabil şi cetatea Şoimilor 36 în valea
Oltului, la Bicsad, care aparţinea tot fostului judeţ
Fehér. Această ultimă cetate a fost donată în 1421
strămoşului familiei Mikó.
Dintre numeroasele cetăţi medievale de pe teritoriul
unde locuiesc secuii, numai originea unora este
lămurită, în sensul că au fost cetăţi regale; originea,
încadrarea celorlalţi rămîne deocamdată o problemă
deschisă. Dacă cetatea Bálványos a fost o cetate regală
sau a fost construită de familia Apor, este greu de
stabilit pe baza datelor care ne stau la îndemînă. Un
fapt este sigur: mai întîi a fost construit donjonul.
Acest donjon ar fi putut servi drept turn de veghe,
adăpostind o garnizoană mică, ţinînd legătură cu
celelalte cetăţi care se află pe creasta munţilor, ca
la cetatea Ika, Piatra Şoimilor etc. Dar iniţial ar fi
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
putut să fie şi un turn de locuit, un loc de refugiu,
adăpostind o familie feudală. Astfel de construcţii
sînt atestate în Transilvania în a doua jumătate a sec.
XIII şi în cursul sec. XIV. 37 Faptul însă că împărţirea
în clase a comunităţii secu-ieşti în sec. XIII-XIV
era într-un stadiu de început, nu pledează pentru
construirea unui „turn de locuinţă” într-o vreme aşa
de timpurie, de către o familie feudală secuiască.
Prin urmare, construirea lui, după părerea noastră,
se leagă de alt factor istoric.
Luînd în considerare datele furnizate de documentele
scrise, precum şi rezultatele săpăturilor executate
în anii 1942 şi 1971, putem constata următoarele:
Cetatea Bálványos este una dintre cele mai
vechi cetăţi medievale din sud-estul Transilvaniei, al
cărei donjon a fost construit în sec. XII-XIII, după
cum ne arată materialul arheologic descoperit şi sistemul
de construcţie al lui. În sec. XIII la donjon
au fost adaosate două incinte de piatră, concomitent
sau la un interval scurt, una de alta.
Viaţa a durat în cetate pînă în sec. XVII cînd îşi
pierde însemnătatea, fiind abandonată, după cum ne
înştiinţează şi Orbán. Acest fapt este confirmat şi de
rezultatele celor două săpături. Materialul ceramic
nu depăşeşte secolul XVIII. Ca proprietari ai cetăţii
sînt documentaţi membrii familiei Apor, începînd
din prima jumătate a sec. XIV, iar pentru secolele
anterioare, XII-XIII, nu avem nici un document
care să ne informeze, cui aparţinea cetatea.
2. Cetatea Herecz (Malnaş, jud. Covasna)
La capătul sudic al satului Malnaş, pe malul
stîng al Oltului, se ridică un promontoriu denumit
„Vîrful cetăţii” (Vártető). Pe vîrful acestui munte se
află un platou, spre N, V şi E cu laturi abrupte; pe
partea sudică terenul este mai accesibil. La nord se
află pîrîul Herecz care sevarsă în Olt, iar la sud Sziktorka
pataka. Pe platoul acestui munte se află ruinele
Cetăţii Herecz sau Mikó. B. Orbán este primul care
face menţiune despre cetate şi o consideră ca cetate
medievală construită de un străbun al familiei Mikó.
Pentru stabilirea epocii, cînd a fost construită cetatea,
în vara anului 1976 a fost întreprinsă o săpătură
şi platoul a fost secţionat cu 6 şanţuri (fig. 13).
S. I. În direcţia E–V teritoriul întreg al cetăţii a fost
secţionat. Pe ambele laturi ale platoului s-au constatat
două şanţuri şi valuri şi un zid de piatră construit
29
Székely Oklevéltár, I, 1872, 34.
30
J. Pálmai, Háromszék vármegye nemes családjai, 1901, 18.
31
Z. Székely, Kora középkori temetők Délkelet-Erdélyben, Korunk
Évkönyve, 1973, 219; P. Binder, A kézdi székelyek és Szászkézd,
Megyei Tükör, nr. 870, 1973.
32
J. Erőss, Háromszék telepedési története, în Emlékkönyv...,
1929, 130-131; B. Orbán, op. cit., III, 1869, 91, n. 2.
33
B. Orbán, op. cit.
34
Székely Oklevéltár, I, 1872, 8.
35
Ibidem, 62.
36
Ibidem, 116-117.
37
R. Popa, Über die Burgen der Terra Hatzeg, Dacia, N. S.,
XVI, 1972, 257.
245

Zoltán Székely: Lucrări alese
din lespezi de piatră, legate între ele cu mortar. Pe
partea vestică a platoului, lîngă zid, în moloz, au fost
găsite cîteva fragmente de vase hallstattiene. În secţiune,
sub humus subţire de 5-10 cm, a fost numai lut
galben, fără resturi de cultură (fig. 14).
S. II. În direcţia N–S, pornind de lîngă bastion
a fost executat un alt şanţ, lung de 44 m, larg de 1
m şi adînc de 0,40-0,80 m. Sub humus, gros de 5-10
cm, a fost lut galben.
S. III. În interiorul cetăţii, în partea vestică
a cetăţii, lîngă zid terenul este mai ridicat în lărgime
de 3 m. La capătul sudic al cetăţii, în apropierea
bastionului, perpendicular la zid în direcţia E–V, terenul
a fost secţionat cu un şanţ lung de 8 m. Sub
stratul de humus, gros de 10-20 cm, a fost un strat
de pămînt aruncat din şanţul de fundaţie al zidului
gros de 0,-0,80 m, urmat de un strat de pămînt ars
roşu şi gros de 0,20-0,30 m. Sub acest strat a fost
lut galben. În direcţia N–S, lîngă zidul perpendicular
pe acest şanţ, a fost executat un alt şanţ (S. IV),
cu scopul de a clarifica provenienţa acestui strat ars.
Stratul ars nu a fost compact şi la bază au fost găsite
bucăţi de zgură din rocă, care conţinea metal, probabil
fier. Cu un alt şanţ, executat la capătul estic
al şanţului, în direcţia N–S (S. V), a fost urmărită
întinderea stratului de arsură. În stratul de arsură nu
a fost găsit nici un obiect care ar fi putut da indicaţie
la o încadrare cronologică sigură. Nu s-a putut stabili
nici form unui cuptor de topit metale, care ar fi
putut exista pe acest loc, ceea ce ne arată bucăţile de
zgură de fier găsită în strat (fig. 14a).
S. VI. La capătul N, în direcţia N-E–S-V, au fost
tăiate zidurile şi cele două şanţuri care pe această
porţiune înconjoară incinta de piatră. Stratigrafia a
fost aceeaşi ca la celelalte şanţuri, sub humus a fost
lutul galben (fig. 14b).
Bastionul dreptunghiular este aşezat la capătul
sudic al incintei de piatră, nu tocmai la mijloc,
puţin plasat spre est. Pe partea exterioară are
la ambele colţuri două contraforţi, cu dimensiuni
1,35 × 1,30 m, ieşite din fronton. La intrarea, lată
de 2,50 m, zidul, ieşit la 35 cm la partea estică, este
gros de 2 m, iar la cea vestică de 2,60 m. Interiorul
bastionului are dimensiunile: 3,15 × 3,25 m. Partea
nordică, dinspre interiorul cetăţii, este construită
tot cu acelaşi sistem ca la intrare, frontonul ieşit
în afară, are grosimea de 1,50 m. Pietrele din colţul
estic al bastionului sînt scoase din temelie. Din interiorul
bastionului dărîmăturile căzute au fost scoase
pînă la sol virgin. În interiorul bastionului la nivelul
de călcare medieval al solului a fost găsit un denar de
argint al regelui Andrei II (1205-1235) (CNH, 299;
Unger, 162; fig. 16/1). În afară de monedă nu a fost
găsită nici o piesă arheologică.
Forma cetăţii este ovală, la capătul sudic cu un
bastion dreptunghiular, cu axul lung N–S, cu dimensiuni:
182 × 82 m. Zidul cetăţii, gros de 2 m.
Dimensiunile bastionului, măsurate pe exterior:
6,45 × 7,25 m. În faţa bastionului, în afară de şanţul
apărător, la o distanţă de cca. 200 m, este un alt şanţ,
în direcţia E–V, care a avut destinaţia de a împiedica
accesul la cetate pe singura latură plată unde platoul
este legat cu şea cu restul masivului de munte. Zidul
de incintă este înconjurat cu şanţ dublu care pe latura
estică este neterminat.
Pentru stabilirea epocii, cînd a fost construită
cetatea, sînt puţine date, dar acestea sînt destul de
concludente. Fragmente de vase hallstattiene, găsite
pe loc secundar în şanţul I, arată ca în prima vîrstă
a fierului purtătorii acestei culturi numai temporar
s-au stabilit pe acest loc. Tot acestei perioade îi aparţin
probabil şi resturile „cuptorului de topit”, descoperit
în şanţul III; acest lucru pare dovedit prin faptul că
acestea au fost acoperite de pămîntul scos din şanţul
săpat pentru fundaţia zidului de piatră al cetăţii medievale.
Alte urme arheologice n-au fost găsite.
Forma ovală a cetăţii, cu zid de piatră făcut cu
mortar, întărită cu un bastion dreptunghiular la un
capăt şi înconjurată cu şanţuri de apărare, arată că
cetatea a fost medievală. Dimensiunile impunătoare
ale cetăţii arată că numai o putere centrală puternică
ar fi putut construi astfel de fortăreaţă.
Pentru încadrarea cronologică a cetăţii, ca „terminus
post quem”, ne serveşte denarul de argint
descoperit în interiorul bastionului, începutul secolului
XII, anul 1205. Lipsa totală a armelor şi a altor
obiecte din turn şi din interiorul cetăţii, precum şi
neterminarea şanţurilor de apărare, arată că cetatea
nu a intrat sau a fost numai scurt timp în folosinţă.
3. „Cetatea Comorilor”
– Kincsásvára de la Bodoc (jud. Covasna)
Tot pe acelaşi masiv de munte, unde este situată
cetatea Herecz, lîngă Vîrful Bodoc, un platou este
înconjurat de o incintă de piatră (fig. 26) şi pe laturile
nord-vestică şi vestică, unde terenul este mai abrupt,
şi cu şanţ. Incinta de piatră, care înconjoară platoul,
în anul 1950 a fost secţionată cu ocazia cercetării
graniţei de est a Daciei romane, de către un grup de
arheologi, din care făcea parte şi subsemnatul. S-a
constatat că „au ieşit la iveală în secţiunea B, prin
valul interior, un zid sec de piatră şi puternice urme
de arsură (fig. 27). Acestea din urmă sînt însă eventual
rezultatul intenţionat al unui procedeu specific
de construcţie (valuri de zgură) şi nu se datoresc arderii
zidului în momentul prăbuşirii lui. Cîteva cioburi
netipice din secţiune, probabil hallstattiene, cît
şi forma cetăţii, prea complicată ca să aparţină unei
246

epoci anterioare, sprijină datarea ei la sfîrşitul treptei
de mijloc a barbariei”. 38
Pentru o încadrare mai justă a cetăţii, credem că
ne ajută o sabie de fier găsită în interiorul cetăţii de
un păstor, care a ajuns în colecţia muzeului ca donaţie
din partea preotului de la Bodoc, Árpád Kiss.
Sabia are două tăişuri, pe mijlocul lamei cu un canal
de sînge, gardina e formată dintr-o bară cu secţiune
dreptunghiulară, la capătul mînerului este un glob
de formă sferică, la perimetru în patru puncte şi la
capăt aplatizat. Vîrful sabiei lipseşte, este lungă de
103 cm, lama este lungă de 83 cm, lată de 4,5 cm,
gardina 26,5 cm, groasă de 1 cm, mînerul 18 cm
(fig. 16/5). Sabia reprezintă tipul caracteristic al săbiilor
feudale în sec. XII-XIII. 39
Această descoperire, precum şi forma cetăţii, cu
zid de piatră şi cu şanţ de apărare ca la cetatea Herecz,
pledează lîngă faptul că cetatea aparţine feudalismului
timpuriu. Procedeul de construcţie al zidului,
cu ardere, deocamdată a fost constatată numai
la această cetate.
4. Cetatea Vápa (Bicsad, jud. Covasna)
Pe malul drept al Oltului, în hotarul comunei Bicsad,
a fost construită o cetate de formă ovală, cu zid
de piatră cu mortar; la capătul sudic al cetăţii a fost
un turn pătrat. Cetatea a fost făcută peste o aşezare
de cultură Ariuşd şi una din La Tène-ul dacic.
După forma cetăţii şi pe baza materialului ceramic şi
a unui pinten, considerăm cronologic contemporană
cu cetatea Herecz. 40 Dimensiunile: 27 × 80 m, cît s-a
păstrat în anul 1949 din incinta de piatră. În prezent
a rămas numai turnul.
5. Cetatea Şoimilor (Bicsad, jud. Covasna)
Tot pe malul drept al Oltului, în gura strîmtorii
de la Tuşnad, mai sus de Bicsad, pe vîrful unei stînci
înalte, se află ruinele unei cetăţi de formă dreptunghiulară;
la capătul sudic al cetăţii a fost un turn
pătrat, văzut de B. Orbán, 41 care nu mai există. Zidul
de piatră al cetăţii este legat cu mortar. Dimensiunile:
55 × 10 m (fig. 25). Această fortăreaţă este
amintită şi de un document. 42 (fig. 25).
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
6. Cetatea Saciova (jud. Covasna)
În hotarul satului Saciova, în valea pîrîului cu
acelaşi nume, pe vîrful unui bot de deal, se află ruinele
unei cetăţi de formă ovală, cu zid de piatră. Dimensiunile:
46 × 34 m (fig. 17). În secţiunea făcută
în anul 1976, prin care a fost tăiat zidul de piatră,
s-a constatat că pietrele zidului sînt legate între ele
cu mortar. Prin urmare, constatarea făcută în anul
1949 trebuie rectificată. 43 Cetatea aparţine în epoca
feudalismului timpuriu sau feudală (fig. 16).
7. Cetatea de la Boroşneul Mic (jud. Covasna)
În hotarul satului, în valea Pîrîului Mic, pe o
movilă se află resturile unei cetăţi de formă ovală,
cunoscută sub denumirea de Bodzavára sau Borzvára,
cetatea este suprapusă peste o aşezare de cultură
Ariuşd şi una din La Tène-ul dacic. 44 Zidul de piatră,
făcut cu mortar, este gros de 1,5 m. Dimensiunile:
29 × 14 m (fig. 18).
8. Cetatea de la Leţ (jud. Covasna)
Săpăturile executate în anul 1959 au confirmat
că sub ruinele cetăţii medievale, construită în sec.
XVI, se află resturile unei cetăţi mai timprii, 45 fapt
semnalat şi de documentele istorice. 46
9. Cetatea Ika (Cernatul de Sus, jud. Covasna)
În hotarul comunei Cernat, pe platoul unui promontoriu
cuprins între Pîrîul Cernat şi Ika, se află
ruinele cetăţii. Forma este ovală, cu axul lung N–S,
cu cîte un turn rotund la fiecare capăt, din care s-a
păstrat numai cel din S, pînă la înălţimea de 13 m
(fig. 19).
La capătul sudic al cetăţii, în direcţia E–V, perpendicular
pe zid, a fost executat un şanţ lung de
20 m. În şanţ, sub humusul gros de 20 cm, a fost
un strat de şisturi, gros de 70 cm, aşezat pe stînca
nativă (fig. 20). Lîngă zidul gros de 2 m, făcut din
lespezi de piatră legată cu mortar, a fost găsit un vîrf
de săgeată din fier, prevăzut cu două aripioare şi cu
tub. Este lung de 5,5 cm (fig. 14/2). Tot de lîngă zid
a ieşit la iveală o cataramă de fier, spinul îi lipseşte.
Capătul oval al cataramei este aplatizat. Dimensiunile:
3,7 × 2,7 cm (fig. 14/4). Zidul turnului rotund
este gros de l,80 m, diametrul interiorului este de
3,40 m. Dimensiunile cetăţii: 200 × 10 m. Forma
turnurilor, al vîrfului de săgeată şi al cataramei,
datează cetatea în secolul XIII-XIV. 47
38
B. Orbán, op. cit., 56-58; Şantierul arheologic Sfîntu Gheorghe–Breţcu,
1950, SCIV, I, 302-303.
39
F. Csillag, Kardok történelmünkben, 1971, 23.
40
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului, în Materiale
şi cercetări de istorie veche a României, 1951, 88, 90-92.
41
B. Orbán, op. cit., 63-64.
42
Székely Oklevéltár, I, 1872, 116-119, nr. CXVIII, n. 2-3.
43
SCIV, I, 1950, 118.
44
Almanah 1949-1954, Muzeul Regional Sf. Gheorghe, 1955,
13-14.
45
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu, în Materiale
şi cercetări de istorie veche a României, 1951, 17.
46
Székely Oklevéltár, I, 62-63, n. 2.
47
L. Gerő, op. cit., 36-37.
247

Zoltán Székely: Lucrări alese
10. Cetatea de la Lemnia (jud. Covasna)
În hotarul comunei Lemnia, în valea Pîrîului
Lemnia Mare, se ridică un bot de deal, cunoscut sub
denumirea de Várerősse. Pe vîrful acestuia se află ruinele
unei cetăţi, de formă ovală, cu un bastion. Prima
dată cetatea a fost semnalată de B. Orbán 48 şi în
vara anului 1976 a fost cercetată şi de subsemnatul.
Zidul de piatră al cetăţii este făcut cu mortar. Forma
bastionului se poate clarifica numai după efectuarea
unei săpături. Forma şi felul de construcţie ale
cetăţii, foarte asemănătoare cu cetatea Bálványos, ne
îndeamnă să o considerăm contemporană cu aceasta
pînă cînd nu avem date mai concludente.
11. Cetatea de la Valea Crişului (jud. Covasna)
Cetatea, care se află pe platoul unui bot de deal,
denumit „Platoul Mestecăniş” (Nyírtető), a fost
săpată în anul 1946. 49 Forma ovală a cetăţii, cu zid
de piatră făcut cu mortar, arată că este o cetate medievală.
12. Cetatea de la Biborţeni (jud. Covasna)
Ruinele cetăţii, de formă ovală, au fost cercetate
în anul 1948. 50 Nu avem indicaţii sigure la încadrarea
ei cronologică, dar incinta de piatră şi cîteva
fragmente de vase, descoperite lîngă zid, pledează
mai mult de a fi o cetate medievală.
13. Racoşul de Sus, Cetatea Réka
(jud. Covasna)
în hotarul comunei, între munţi, se ridică între
două pîraie un bot de deal, cunoscut sub denumirea
de „Ascuţişi” (Hegyes), pe al cărui vîrf se află un
turn rotund, înconjurat cu incintă de piatră, în formă
ovală; 51 zidul de piatră este făcut cu mortar (fig.
21). Donjonul de formă rotundă indică o datare mai
tîrzie, sec. XIV.
14. Cetatea Rákóczi în Pasul Oituzului
(jud. Covasna)
După B. Orbán cetatea a fost construită de către
principele Transilvaniei, Gheorghe Rákoczi II. Forma
ei dreptunghiulară, cu cîte un bastion dreptunghiular
la fiecare colţ, arată o etapă de construcţie
destul de tîrzie. Dimensiunile bastionului de colţ:
8 × 8 m.
Aceste cetăţi se află pe teritoriul judeţului Covasna.
În afară de acestea, au mai fost săpate de către
48
B. Orbán, op. cit., 119-120.
49
Z. Székely, Jegyzetek Dácia történetéhez, 1946, 18-20.
50
Idem, în Almanah..., 14-16.
51
B. Orbán, op. cit., 230-231. Cetatea a fost cercetată de Zoltán
Kisgyörgy.
Muzeul din Sfîntu Gheorghe cîteva cetăţi care sînt
situate pe teritoriul judeţelor Harghita, Mureş şi
Braşov şi care aparţin tot acestei epoci. Acestea sînt
următoarele :
15. Racu (jud. Harghita)
La nord-vest de comuna Racu, în munţi, peste
o fortificaţie dacică s-a suprapus o cetate de formă
dreptunghiulară, cu un bastion dreptunghiular în
colţul nord-vestic (fig. 23). Pe baza materialului ceramic
şi a obiectelor de fier (fig. 24) descoperite cetatea
se încadrează în sec. XIII-XIV. 52
16. Gheorgheni (jud. Harghita)
La capătul estic al oraşului, pe un promontoriu,
se află ruinele unei cetăţi cu zid de piatră făcut cu
mortar. Cetatea are formă ovală şi se poate data în
epoca feudală. 53
17. Ghindari (jud. Mureş)
În hotarul comunei, pe malul stîng al Tîrnavei
Mici, pe un promontoriu mic, „Ascuţişul cetăţii”,
peste o cetate dacică cu zid de piatră s-a suprapus o
cetate de formă ovală, cu zid de piatră construit cu
mortar, care aparţine epocii feudale. 54
18. Racoşul de Jos (jud. Braşov)
În hotarul comunei, pe malul drept al Oltului, pe
promontoriul denumit Tepej sau Tepő se află ruinele
unei cetăţi de formă ovală, cu zid de piatră făcut cu
mortar (fig. 21). 55 Pe baza unui vîrf de săgeată de
fier, de formă romboidală, prevăzut cu o prelungire,
cetatea se poate încadra într-o eepocă destul de timpurie,
sec. XII (fig. 16/3).
*
Din cele relatate mai sus reiese că primele fortificaţii
au fost făcute în regiunea noastră deja în neolitic,
la aşezările de cultură Ariuşd. Acestea sînt numai
aşezări omeneşti întărite şi nu fortificaţii făcute
cu scop militar. Cetăţi, fortificaţii propriu-zise, cu
zid de piatră fără mortar, sînt construite numai începînd
din epoca La Tène dacică, care în alte regiuni
au fost prevăzute şi cu turnuri. Sistemul de apărare
cu fortificaţii, cu zid de piatră făcut cu mortar
şi bastioane, au fost construite prima dată în epoca
cînd romanii au cucerit şi acest colţ al Daciei. După
cercetările făcute în ultimii ani, întărirea graniţei de
est a Daciei cu castre romane a fost deja în timpul
împăratului Traian. Este un lucru dovedit că în tim-
52
În MCA, IX, 1970, 304-305, fig. 5/5-10, 9.
53
Ibidem, 304.
54
Ibidem, 302.
55
B. Orbán, op. cit., 204. Cetatea a fost cercetată de Zoltán
Kisgyörgy.
248

pul lui Hadrian castrele erau construite din piatră,
castre de pămînt pe teritoriul judeţului nu sînt atestate.
56 După părăsirea acestei regiuni de către armata
şi administraţia romană, nici populaţia romanizată
rămasă pe loc, nici popoarele noi venite n-au mai
construit cetăţi; felul de trai migrator al acestora din
urmă nepermiţîndu-le asemenea realizări. Nici slavii,
veniţi în aceste regiuni deja în sec. VI, nu au
întărit aşezările lor, nici nu făceau cetăţi, cu toate
că în alte regiuni (Pannonia, Zalavár) sînt atestate
cetăţi de lemn atribuite slavilor. 57
Numeroasele cetăţi din judeţul Covasna, a căror
origine a fost obscură, în urma cercetărilor efectuate
în ultimii ani pot fi încadrate cronologic just în epoca
feudalismului timpuriu sau în feudalismul dezvoltat.
Pe baza felului de construcţie putem împărţi
cetăţile din feudalismul timpuriu în următoarele
grupe :
a. Cetăţi din pămînt, cu val şi şanţ;
b. cetăţi de lemn;
c. cetăţi de formă ovală, cu zid de piatră, cu un
bastion dreptunghiular la un capăt, înconjurate cu
şanţ;
d. cetăţi de formă dreptunghiulară, cu un turn
într-un colţ şi cetăţi de formă ovală, cu 1-2 turnuri
rotunde.
Cetăţi de pămînt cu val pînă în prezent sînt puţine
cunoscute. La Arcuş, la Zălan au fost atestate astfel
de resturi care pot fi considerate ca provenite din
această epocă. 58 Pentru încadrarea lor sigură nu avem
însă date concludente; foarte probabil că acestea sînt
cele mai timpurii cetăţi din această perioadă. 59
Resturi de cetăţi de lemn au fost constatate numai
în două cazuri, la Valea Crişului, la cetatea de la
Nyírtető şi la Várhegy, de lîngă comuna Leţ. Forma
cetăţii de la Valea Crişului a fost ovală, întărită cu şanţ
şi val pe al cărui vîrf a fost palisadă făcută din stîlpi
de lemn. La Leţ construcţia cetăţii a fost mai solid
făcută, din grinzi groase de 30-40 cm. Cronologic,
pe aceste două cetăţi trebuie să le considerăm ca cele
mai timpurii cetăţi feudale (sec. XI-XII). Cetatea de
la Leţ este amintită ca cetate regală de un document
din anul 1353. 60 Pe vîrful muntelui Perkő, în hotarul
comunei Sînzieni, a fost o aşezare din epoca bronzului,
aparţinînd culturii Schneckenberg, înconjurată
cu un val de pămînt. Cetatea feudală regală menţionată
în documente arheologice nu a fost atestată. 61
Pentru datarea cetăţilor de formă ovală, cu un
bastion dreptunghiular (donjon) – printre care se
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
numără şi cetatea Bálványos –, în afară de ceramica
caracteristică pentru sec. XII-XIII, găsită în ele în
cursul săpăturilor, mai serveşte ca un element mai
sigur de datare moneda luiAndrei II, găsită în bastionul
cetăţii Herecz, precum şi sabia găsită în „Cetatea
Comorilor”. Pe baza acestor dovezi arheologice
cetăţile acestea pot fi încadrate în a doua jumătate
a secolului XII, începutul sec. XIII.
Cetăţile de formă dreptunghiulară, ca cetatea de
la Racu, precum şi cele prevăzute cu turn rotund, ca
cetăţile de la Cernat şi Racoşul de Sus, sînt datate
mai tîrziu, în sec. XIII-XIV, ceea ce arată şi materialul
arheologic descoperit în ele.
Cetăţile acestea sînt aşezate în locurile de trecere,
în văile apelor curgătoare, pe piscurile înalte ale
munţilor, în faţa strîmtorilor, avînd rolul de a opri
pătrunderea de dinafară a duşmanului. Este un sistem
de fortificaţie construită în adîncime, pe care
a putut-o face numai o puternică putere centrală, cu
scop defensive, şi nu putem atribui ordinului cavalerilor
teutoni care a avut permis de a construi numai
cetăţi din lemn. Lipsa documentelor scrise referitoare
la aceste cetăţi se explică prin faptul că acestea
au fost construite înaintea venirii secuilor, iar documentele
referitoare asupra secuilor din această regiune
încep cu secolul XIV, deci este firesc că din această
cauză nu mai sînt amintite aceste cetăţi. 62 După
stabilirea lor pe aceste meleaguri, cetăţile acestea
şi-au pierdut însemnătatea. Fapt dovedit de cetatea
de la Herecz, la care lucrările de apărare exterioare,
valurile şi şanţurile nu au fost terminate. Organizaţia
militară şi felul de a lupta al secuilor au făcut de
prisos aceste cetăţi. Cetatea Herecz a furnizat date
concrete de caracter arheologic ca argument în plus
în afară de documente scrise pentru stabilirea datei
cînd secuii s-au aşezat pe aceste meleaguri. Acest
eveniment a fost la începutul secolului al XIII-lea.
Faptul că unele cetăţi în sud-estul Transilvaniei şi
în secolele următoare, XIII-XIV, au mai fost folosite,
se explică fiindcă comunitatea secuiască, care
la început a fost unitară, în această perioadă se diferenţiază
în clase. Iar regii maghiari oamenilor de
încredere, fruntaşilor secui le-au încredinţat probabil
cu obligaţie militară unele dintre aceste cetăţi,
după cum dovedesc acest fapt şi documentele, ca în
cazul Cetăţii Şoimilor la Bicsad şi Cetăţii Bálványos
la Turia. Aceste cetăţi, despre care ştim sigur că mai
persistau şi după venirea secuilor, au fost cetăţi regale
şi erau situate pe teritoriul judeţului Fehér, care pînă
56
Z. Székely, în Cumidava, 1970, 49-52; SCIVA, XXVI/3, 1975,
343-347.
57
L. Gerő, op. cit., 52.
58
Z. Székely, în Almanah..., 42.
59
L. Gerő, Magyarországi várépítészet, 1955, 112.
60
Z. Székely, Săpăturile la Leţ-Varhegiu..., 1951, 18.
61
Rezultatele săpăturilor executate în anul 1974, nepublicate.
62
K. Horedt, Zur siebenbürgischen Burgenforschung, Südostforschungen,
VI, 1941, 585, n. 26.
249

Zoltán Székely: Lucrări alese
la 1876 nu aparţinea Ţării Secuieşti. 63 Din acest fapt
reiese că secuii nu au făcut cetăţi şi considerau vătămare
a libertăţii şi privilegiilor lor strămoşeşti cînd
Ioan Sigismund a făcut în urma oprimării revoluţiei
secuieşti cele două cetăţi princiare la Odorhei şi Leţ.
Cetatea de la Leţ a şi fost dărîmată cînd secuii s-au
aliat armatei lui Mihai Viteazul.
Desigur că înşirarea şi încadrarea tuturor fortificaţiilor,
care se găsesc pe teritoriul regiunii, tratate
în lucrarea de faţă, nu este completă. Ne-am bazat
pe cercetările şi săpăturile executate de Muzeul
din Sfîntu Gheorghe pînă în prezent şi am folosit
puţinele date pe care le-au păstrat documentele scrise,
confruntîndu-le cu rezultate obţinute pe cale
arheologică. Rezolvarea justă a problemei se poate
realiza numai prin cercetarea tuturor fortificaţiilor
care se găsesc în sud-estul Transilvaniei 64 şi numai
atunci se pot stabili relaţiile demografic-social-politice
în acest colţ al Transilvaniei. Natural că această
problemă solicită şi cercetarea aşezărilor şi cimitirelor
din perioadele respective.
*
Forma de locuire în neolitic a fost bordeiul săpat
în pămînt sau locuinţa construită pe suprafaţa
pămîntului. În sud-estul Transilvaniei aşezările de
cultură Criş şi Boian mai puţin, dar cele din culturile
Precucuteniană şi Cucuteni–Ariuşd sînt mai
bine cunoscute. În aceste ultime culturi au fost găsite
locuinţe dreptunghiulare construite la suprafaţa
pămîntului, din nuiele văruite cu lut şi cu acoperiş
în două ape. 65 În epoca bronzului, după cum s-a
putut constata la cultura Schnekenberg, locuinţe de
formă dreptunghiulară au fost făcute tot la suprafaţa
solului. 66 În epoca de tranziţie din epoca bronzului
în prima vîrstă a fierului este atestată cultura Noua.
Purtătorii acestor culturi au avut următoarele forme
de locuire: aşa-numita „cenuşare” (zolniki), locuinţă
de formă circulară şi dreptunghiulară, construită la
suprafaţa solului. 67 În prima vîrstă a fierului populaţia
a locuit în bordeie dreptunghiulare şi circulare.
68 În La Tène-ul dacic sînt atestate două tipuri de
locuinţe: semibordeiul săpat în pămînt şi locuinţa
de suprafaţă. 69
Sub stăpînirea romană, în afară de locuinţele din
jurul lagărelor miIitare (canabae) sînt atestate ferme
rurale (villae rusticae). 70 După părăsirea Daciei de către
romani, în sec. IV-VI, forma de locuire a fost casa
63
B. Orbán, op. cit., 91, n. 2; E. Iczkovits, Az erdélyi Fehér megye
a középkorban, 1839, 7.
64
L. Gerő, op. cit., 456, n. 216.
65
F. László, op. cit.
66
Z. Székely, în Studii şi comunicări, 1973 [Aluta, V], 130.
67
Idem, în Studii şi comunicări, XII, Muzeul Brukenthal, 1965,
22; Observaţiile făcute la aşezările de la Peteni şi Ghidfalău.
68
Idem, Aşezările din prima vîrstă a fierului..., 10, 22, 34.
dreptunghiulară, construită la suprafaţa solului. 71 În
epoca prefeudală forma de locuire este semibordeiul
săpat în pămînt, cu vatra pietrar într-un colţ. 72
Formele de locuire din feudalismul timpuriu,
sec. XI-XIII, pînă în ultimii ani nu au fost cunoscute,
fiindcă nici o aşezare din această perioadă nu
a fost săpată. Numai unele materiale descoperite întîmplător,
depozitate în muzeu, au indicat provenienţa
lor din această epocă. Dintre acestea cele mai
importante sînt obiectele găsite la Sfîntu Gheorghe-
Bedeháza. Acestea au fost găsite cu ocazia lucrărilor
de construcţii ale căii ferate, din anul 1912, lîngă
Sfîntu Gheorghe, la moara de la Bedeháza, pe terasa
Oltului. Aşezarea din feudalismul timpuriu a fost
suprapusă peste o aşezare dacică. Lucrările au fost
urmărite de Ferenc László, fostul custode-director
al Muzeului din Sfîntu Gheorghe, care a salvat materialul
arheologic şi în limita posibilităţilor a făcut
desene despre urmele de aşezare, pe care le-a putut
observa. 73 Acestea însă au fost numai gropi care
aparţin diferitelor epoci istorice. Pe acest loc în anul
1949 Academia Română, în colaborare cu Muzeul
din Sfîntu Gheorghe, a făcut săpături şi au fost
dezvelite printre altele şi resturile unei locuinţe
care „aparţine epocii feudale în plină dezvoltare”. 74
Prin urmare, nici prin această cercetare nu s-au putut
stabili formele de locuire din feudalismul timpuriu.
Pentru rezolvarea acestor probleme, Muzeul
din Sfîntu Gheorghe a întreprins cercetări în unele
puncte ale regiunii, unde au fost semnalate descoperiri
din epoca feudală. Cercetările executate în
anii 1975-1976 la Cernat (jud. Covasna) şi la Cristuru
Secuiesc (jud. Harghita) au scos la iveală resturile
unor bordeie aparţinînd acestei epoci, fiind stabilite
şi formele lor. În următoarele rînduri descriem aceste
bordeie şi pe baza inventarului lor încercăm să
stabilim şi încadrarea lor cronologică.
1. Cernat.
În toamna anului 1975 Ferenc Kocsis, locuitor
în comuna Cernat sub nr. 231, săpînd o groapă în
grădină, a găsit un craniu uman. În urma sesizării
lui, în grădină s-a făcut un sondaj de verificare.
Casa şi grădina lui Ferenc Kocsis se află la mijlocul
comunei, aflată pe malul stîng al pîrîului denumit
„Şanţul dracului” (Ördögárka), care se varsă
în pîrîul Cernat. În grădină, în direcţia N-V–S-E
69
Idem, în Cumidava, III, 1969, 107.
70
Idem, Sepsiszentgyörgy története, 1948, 53-58.
71
Idem, în Aluta, I, 1969, 69
72
Idem, în Aluta, III, 1971, 135.
73
Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1910. és 1911. évi állapotáról,
1912, 8.
74
În MCA, II, 1956, 15.
250

am făcut un şanţ, lărgind în casete, în care am găsit
un schelet de femeie, zăcînd pe spate, cu capul spre
V şi cu picioarele spre V. Sub acest schelet au mai
fost încă două schelete de copil, de vîrstă de 8-10 ani
(fig. 27), morţii au fost înmormîntaţi într-o ladă al
cărei material lemnos a putrezit. Resturile de aplici
de fier ale lăzii au fost găsite la braţul superior stîng
şi la picioarele scheletului (fig. 31/6-8). La picioarele
scheletelor de copii a fost găsită o placă din os, prelucrată
şi decorată cu cercuri şi semicercuri gravate
(fig. 31/11).
Morţii au fost îngropaţi într-un bordei adîncit
în pămînt cu un cuptor săpat în pămînt în colţul
nord-vestic. Bordeiul a avut dimensiuni de 2,40
× 2,40 m şi orientat N-E–S-V. Dimensiunile cuptorului:
1,70 × 1,60 m. În fundul cuptorului făţuit cu
lut au fost găsite fragmentede vase, iar bolta a fost
arsă roşu, ca şi gura unde s-a păstrat un strat gros de
30 cm ars roşu (fig. 27). În cuptor au fost găsite următoarele
obiecte: un cuţit, o sulă de fier (fig. 21/9-
10), un prîsnel de lut, iar în colţul nord-vestic scheletul
unui sugar aşezat cu capul spre sud. La gura
cuptorului, în afară de o placă de bronz cu decor
de crin (fig. 32/1), au fost găsite multe fragmente de
vase. Materialul ceramic este foarte fragmentar, nu
s-a putut întregi nici un vas. Sînt bucăţi din vase şi
căni cu toartă, făcute la roată bună, din pastă bună,
arsă la roşu. Sînt fără şi cu decor cu linii în val (fig.
29/1-8).
Pe baza materialului ceramic bordeiul se poate
încadra cel mai devreme în sec. al XIV-lea, iar înmormîntările
cu mult mai tîrziu, în sec. XVI-XVII.
Datarea bordeiului în sec. al XIV-lea, eventual în
sec. al XV-lea este plauzibilă, fapt dovedit de placa
de bronz cu motiv decorativ floral, crinul, caracteristic
pentru epoca stăpînirii dinastiei Anjou în
Ungara. Aplici cu astfel de decor sînt cunoscute din
cimitirul din sec. al XIV-lea, descoperit la Hinga,
lîngă Subotica, în Iugoslavia. 75 O diferenţă de timp
de cel puţin 100-200 de ani a trebuit să treacă ca
locul bordeiului să fie uitat şi în locul ei să se facă
morminte. Acest caz nu este unic. La Cristur tot în
anul 1975, în grădina liceului din oraş, a fost săpat
un bordei adîncit în pămînt, cu vatră circulară, cu suprafaţa
făţuită la mijlocul bordeiului, care a servit tot
ca loc de înmormîntare cu coşciug a unei femei şi al
unui sugar. Bordeiul, pe baza ceramicii găsite în el,
se poate încadra tot în sec. XIV-XV. Iar mormîntul
de femei, pe baza monedei găsite în mina mortului,
denar de argint al lui Ferdinand II, din anul 1622
(Unger, Újkor, 86, nr. 286), se datează din prima
jumătate a secolului al XVII-lea.
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
2. Cristur.
În cvartalul nou al oraşului, situat pe malul drept
al Tîrnavei, unde pîrîul Geoagiu se varsă în el, cu
ocazia construcţiilor au fostgăsite resturi de locuinţă,
gropi, în care au fost găsite fragmente de vase şi de
căldări de lut. În urma acestor descoperiri în toamna
anului 1976 în grădina Gyárfás, unde terenul a rămas
intact, a fost executată o cercetare de verificare.
Într-un şanţ (S. I), executat în direcţia N–S, au fost
dezvelite resturile unui bordei adîncit în pămînt, cu
un cuptor săpat iîn pămînt într-un colţ cu dimensiuni
3 × 2 m, cu axul lung E–V. Gaură de par a fost
găsită la mijlocul peretelui estic. Cuptorul cu dimensiunile
1 × 1 m se găsea în colţul nord-estic; pe
fundul făţuit au fost puse fragmente de vase (fig. 28).
În bordei şi în jurul vetrei au fost găsite fragmentede
vase şi de căldări de lut şi un cuţit de fier (fig. 31/10).
Materialul ceramic a fost fragmentar. Au fost întregite
două vase şi parţial un vas. Descrierea lor:
1. Vas oală, făcut la roată din pastă cu nisip fin,
ars negru. Buza este răsfrîntă în afară, tăiată drept.
Pe umăr este decorat cu o singură linie în val. Fundul
este plat. Dimensiunile: înălţimea 11 cm, diametrul
buzei 13 cm, a fundului 8,5 cm, grosimea
peretului 0,7 cm (fig 30/3).
2. Vas oală, făcut la roată din pastă bună amestecată
cu nisip, ars în culoare brun-cărămiziu. Buza
este răsfrîntă în afară, tăiată drept. Pe umăr este decorat
cu o singură linie în val, spre fund mai sînt
încă trei linii paralele incizate. Dimensiunile: înălţimea
16,4 cm, diametrul buzei 15,5 cm, al fundului
9,3 cm (fig. 30/2).
3. Vas oală, făcut la roată din pastă bună, ars
negru brun. Buza este răsfrîntă în afară, tăiată drept,
pe umăr ca decor este o linie în val, urmată de o singură
linie incizată. Partea dinspre fund îi lipseşte
(fig. 30/1). Fragmentele de căldări din lut sînt din
două vase diferite, făcute la roată, păstrîndu-se numai
bucăţi din buză. Prima este arsă în culoare cărămizie
şi sub buză este decorată cu linii în val (fig.
30/5-6). Cealaltă, făcută din pastă bună cu nisip fin,
este arsă în culoare neagră (fig. 30/4). Inventarului
bordeiului îi aparţine şi un cuţit de fier descoperit
în colţul sud-estic al bordeiului (fig. 31/5). Lîngă
peretele nordic al bordeiului au mai fost găsite încă
două cuţite (fig. 30/7-8).
Pentru încadrarea cronologică a aşezării şi a bordeiului
se pot folosi – în afară de forma locuinţei –
vasele şi căldările de lut. Bordeiul adîncit în pămînt,
cu o boltă săpată în peretele gropii într-un colţ al
bordeiului, este o formă caracteristică de locuire în
sec. XI–XII. Astfel de bordeie sînt cunoscute din
75
O. Schafarik. – M. Schulmann, The medieval necropolis Hinga
near Subotica, Rad Vojvođanskih Muzeja, III, 1953, 40 şi pl.
XI, 14-15.
251

Zoltán Székely: Lucrări alese
Ungaria de la Orosháza, Rázom, Kardoskút, Bashalom.
76 Materialul ceramic, oalele, precum şi căldările
de lut, sînt cunoscute tot din aceste aşezări şi
reprezintă forme destul de timpurii, din feudalismul
timpuriu. 77 Datarea aşezării în sec. al XII-lea este
sprijinită de forma scundă a unui vas întregit şi de
fragmentul de căldare de lut, decorată cu linii în val,
forme de vase, care nu depăşesc sec. al XII-lea. Un
inel de tîmplă, cu capătul în formă de S, găsit lîngă
vatra unui bordei distrus, este tot un argument în
plus că încadrarea justă a aşezării este sec. XII.
[3. Reci.]
O aşezare tot din sec. XI-XII a fost descoperită
pe malul drept al Oltului, la capătul satului Reci,
de unde au ajuns în Muzeu următoarele obiecte: un
pinten, un inel de aramă şi o mărgea de sticlă (nr.
de inventar 8319–21). În depozit a fost găsit numai
pintenul care, prevăzut cu spin pyramidal, prezintă
o formă timpurie (fig. 15). Această datare este confirmată
şi de săpătura de verificare executată în anul
1957 cînd au fost descoperite şi fragmente de vase
caracteristice pentru această epocă. 78
76
I. Holl, Mittelalterarchäologie in Ungarn (1946-1964), Acta-
ArchHung, XXII, 1979, 371, fig. 2.
77
I. Méri, Árpád-kori népi építkezésünk feltárt emlékei Orosháza
határában (RégFüz, ser. II, nr. 12), 1964, 7, 11, pl. X, 1-2, 4, 6.
78
Z. Székely, în MCA, VI, 1959, 198-199; Z. Hilczerówna, The
Din cele relatate mai sus reiese că în sec. XI-XII
forma de locuire a populaţiei în sud-estul Transilvaniei
a fost bordeiul adîncit în pămînt, cu vatră cu
boltă săpată în peretele gropii bordeiului. În secolul
al XIV-XV-lea această formă persistă pe lîngă bordeiul
cu vatră circulară, aşezată la mijloc. Din sec. al
XIV-lea, de la Cernat, este cunoscută şi o altă formă
de locuire, casa cu două camere, cu vatră cu gardina
într-un colţ, construită la suprafaţa pămîntului.
Această ultimă formă de locuire a rămas în secolele
următoare forma de locuire obişnuită, după cum
dovedesc casele ţărăneşti construite în sec. XVIII-
XIX.
În ceea ce priveşte cultura materială, ceramica,
unelte, bijuterii etc, în cursul secolelor s-au făcut
schimbări. La ceramică în sec. XIII-XIV dispar
căldările de lut, iar oalele sînt prevăzute cu toarte.
Formele se îmbogăţesc, apar căni, ulcioare, cupe etc.
Tehnica de confecţionare a ceramicii, în privinţa
pastei, arderii şi formelor, se schimbă.
În privinţa uneltelor de uz casnic, în inventarul
bordeielor figurează mai mult cuţite din fier. Despre
prelucrarea metalelor, în primul rînd al fierului şi
despre uneltele folosite, ne dă o imagine depozitul de
unelte descoperit la Poian în anul 1875, donat muzeului
de către Mihály Zonda. 79 Depozitul constă din
următoarele obiecte (nr. de inventar 361-369):
1. Sfeşnic de bronz;
2. tîrnăcop de fier mic;
3. tîrnăcop mare din fier;
4. ciocan de fier;
5. bucăţi dintr-un zăvor de fier;
6. cocoşul unei arme;
7. fier de plug (lat);
8. fier de plug (lung);
9. daltă din fier.
Dintre aceste piese s-au putut identifica numai
patru piese cu siguranţă, care au avut nr. de inventar,
acestea sînt următoarele: 1. tîrnăcop mic cu două
tăişuri (fig. 31/3), 2. tîrnăcop mare cu un singur braţ
(fig. 31/1), 3. ciocan de fier (fig. 31/2), 4. daltă de fier
(fig. 31/4).
Regretabil este că nu s-au putut identifica brăzdarele
de fier, care ar fi putut aduce date concrete la folosirea
tipului de plug, folosit în această perioadă. Pe
baza formelor de unelte, cronologic se poate încadra
în sec. XV-XVI, acest fapt este dovedit de forma tîrnăcopului
cel mare, care e identic cu cel descoperit în depozitul
de la Mohács. 80 Componenţa uneltelor arată
modul de viaţă a populaţiei şi ocupaţiile principale pe
care le exercitau, ca agricultura, prelucrarea lemnului
etc. Data fabricării uneltelor nu poate să fi fost mai devreme
ca sec. XV, iar ascunderea lor în cursul secolului
al XVI-lea, cu ocazia frămîntărilor sociale prin care a
trecut populaţia secuiască în acest secol. 81
În privinţa obiectelor de artă, bijuteriilor, din
această epocă avem foarte puţine descoperiri. Printre
acestea sînt cele mai importante figurinele de teracotă
(capul unui bărbat, o capră) găsite în oraşul
Cristur cu aocazia construcţiilor făcute pe teritoriul
oraşului şi cîteva obiecte de artă toreutică, ca aplica
de bronz găsită la Cernat. Acest obiect, făcut cu măiestrie,
arată gradul înaintat al prelucrării metalelor.
Unei perioade mai timpurii, probabil sec. XIIlea,
aparţine un disc de bronz de formă rotundă,
care a fost găsit la Tinoasa (jud. Covasna), la capătul
satului, cu ocazia scoaterii prundişului de pe malul
Rîului Negru (fig. 32/1). Piesa aparţine probabil
unui sfeşnic. Pe acest loc au mai fost găsite resturi
de bordeie, fragmente de vase şi alte obiecte de uz
casnic, aparţinînd epocii feudale. Din acestea numai
discul a ajuns în colecţia muzeului. Motivele cu care
este decorat, semicercuri, puncte, cruci, sînt elemente
care se găsesc pe monedele ungureşti timpurii şi
chronology of the 10 th -13 th century Polish spurs, Wiadomości Archeologiczne,
XXIII, 1956, 203-207.
79
A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője, I, 1890, 64.
80
A. Kiss, A mohácsi késő-középkori vaseszköz lelet, 1963, fig. 4.
81
L. Demény, Székely felkelések a XVI. sz. második felében, 1976.
252

acest fapt ne îndeamnă ca să-l datăm în sec. al XIIlea
(fig. 32/2).
Această datare este plauzibilă şi din motivul că
în apropierea aşezării în anul 1949, cu ocazia construirii
şoselei de beton, a fost găsit un mormînt cu
schelet întins pe spate, lîngă care a fost o sabie de
tip. sec. XI-XII.
Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
Rezultatele acestea, ale unor cercetări răzleţe,
sînt numai contribuţii modeste la clarificarea aspectului
gradului de dezvoltare economico-cultural-socială
a populaţiei din feudalismul timpuriu, pentru
cunoaşterea lui mai profundă sînt necesare cercetări
mai sistematice şi de mai mare amploare.
253

Zoltán Székely: Lucrări alese
CIMITIRUL ŞI BISERICA DATÎND DIN FEUDALISMUL
TIMPURIU DE LA CHILIENI
(ORAŞ SF. GHEORGHE, JUD. COVASNA)
Satul Chilieni, situat pe malul stîng al Oltului,
aparţine din punct de vedere administrativ oraşului
Sf. Gheorghe. Pe teritoriul satului au fost cercetate
două obiective: 1. terasa Oltului şi 2. biserica unitariană.
1. Malul stîng al Oltului este o tersasă înaltă – teren
arabil – unde funcţionează şi o baie de nisip. În
ruptura malului se văd gropi în formă de sac, în umplutura
cărora se află oase, cărbune şi fragmente de
vase. Din motive obiective nu s-au putut face săpături
arheologice, mulţumindu-ne deci numai cu cercetarea
gropilor evidenţiate în ruptura malului. S-a constatat
că este vorba de gropi cu resturi menajere din
care au fost colectate fragmente de vase aparţinînd
culturii Sîntana de Mureş (secolul IV e. n.).
2. Biserica unitariană, construită pe o movilă,
se află la marginea estică a satului. Întrucît a fost
grav avariată de cutremurul din 1977 şi urmează
a fi restaurată, atît în interiorul, cît şi în exteriorul
bisericii au fost executate săpături arheologice în
vederea stabilirii etapelor de construcţie ale monumentului.
În forma ei actuală, biserica este o construcţie în
stil gotic (cu orientare E–V, cu 30° deviere spre N-
E), cu o singură navă, încheiată cu o absidă alungită
poligonală (fig. 1; 8/1). Nava şi absida sînt înconjurate,
la exterior, cu contraforturi care se ridică pînă la
brîul profilat de sub acoperiş, iar pe partea sudică
a absidei sînt două ferestre în stil gotic (fig. 8/2, 3).
Intrarea în biserică se face printr-un portal adosat de
peretele monumentului, acoperind fereastra etapei
anterioare a construcţiei gotice. Lîngă peretele vestic
al portalului se află intrarea, astupată acum, a bisericii
din prima etapă, din ancadramentul uşii păstrîndu-se
doar grinda superioară, din piatra. Fereastra a
doua a primei etape a fost lărgită, nemaipăstrîndu-se
forma îngustă cu laturi oblice. Pe perete s-a păstrat,
într-un cadru pătrat, pictura murală (fig. 8/4).
În interiorul absidei, la marginea peretelui nordic,
este uşa, acum astupată, a sacristiei, păstrîndu-se
ancadramentul din piatră, lucrat în stil gotic tîrziu,
precum şi pragul, realizat dintr-o singură bucată de
piatră. În colţul nord-estic al absidei se află tabernacolul
pentru păstrarea cuminicăturii, lucrat din gresie
şi decorat cu pictură figurală, în interiorul acesteia
fiind incizat anul 1526. Tavanul bisericii este din
lemn, cu casete pictate. De asemenea, peretele vestic
– în întregime – şi pereţii de sud şi nord – ambii pe
o lungime de 8 m – sînt acoperiţi cu pictură murală.
Biserica are dimensiunile de 17 × 5,5 m.
La exterior, pe latura nordică a absidei, se află
bazele zidurilor unei sacristii cu dimensiunile de
3 × 3 m; colţurile sacristiei sînt legate de zidul absidei,
iar ulterior, deasupra lor, au fost dispuse contraforturi.
Pe peretele absidei se văd urmele grinzilor
din acoperişul în două ape al sacristiei. Lîngă aceasta
se află o construcţie în formă dreptunghiulară, o
altă sacristie, peste colţurile căreia s-au construit contraforturile
legate de zidul absidei romanice. Colţul
nord-estic al celei de-a doua sacristii intră sub zidul
celei precedente, care este mai mare. În peretele ei
vestic s-a aflat o firidă care a fost folosită ca ossarium,
fiind plină cu oseminte omeneşti şi cu fragmente
de vase. De această construcţie a fost adosată o
alta, de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de
3 × 1,5 m, folosită de asemenea tot ca ossarium, în
interiorul ei găsindu-se oase arse.
Sub tencuiala zidului se aflau elemente arhitecturale
romanice şi gotice, acestea devenind vizibile în
urma căderii unor tencuieli.
Prima secţiune arheologică a fost executată în interiorul
bisericii, pornind de la zidul vestic al navei,
în direcţia axului lung (S. Ia), rămînînd nesăpată
doar o mică porţiune, necesară lucrărilor şantierului
nostru. Secţiunea prezintă următoarea stratigrafie:
sub duşumeaua de scîndură, pămînt de umplutură
(grosime 20 cm), de culoare brună, acoperit de
var; umplutură din pămînt galben şi negru (grosime
40 cm); strat compact de moloz cu pietre şi var
(grosime 20-30 cm), care are aspectul unei podele;
strat de pămînt de culoare brună (grosime 30 cm),
cuprinzînd morminte (vezi fig. 2).
* MCA, XVI, 1986, 215-224. (Cu rezumat în limba engleză.) ** Colectivul a fost compus din Z. Székely – responsabil –, Zs.
Székely K., Á. Kónya şi G. Lambescu.
254

Cimitirul şi biserica datînd din feudalismul timpuriu de la Chilieni (oraş Sf. Gheorghe, jud. Covasna)
Stratul nr. 2 provine dintr-o umplutură depusă
aici după cutremurul din 1802; stratul nr. 3 aparţine
etapei de construire în stil gotic, din secolul al
XV-lea; stratul nr. 4, din care se sapă morminte,
cuprinde dintre secolele XIII şi XV; mormintele nr.
1-3 sînt mai tîrzii, deoarece gropile lor taie stratul de
moloz; mormintele conservau resturi de sicrie, dar
erau lipsite de inventar şi erau răvăşite. Mormintele
nr. 4-5 aparţin nivelului secolelor XIII-XIV, dar nu
s-a putut stabili dacă înhumarea s-a făcut cu sau fără
sicriu. Orientarea scheletelor a fost N-V–S-E. Mormîntul
nr. 3 a fost înconjurat cu gard de piatră.
Secţiunea a fost prelungită pînă la zidul absidei
(S. Ib). Peretele sudic al şanţului prezintă următoarea
stratigrafie: 1. strat de umplutură (grosime 60 cm),
de culoare brună; 2. strat ce cuprinde fundaţia zidului
absidei bisericii romanice; 3. strat de culoare brună,
cu resturi de înmormîntări din cimitirul existent înaintea
construirii bisericii romanice (vezi fig. 3).
Şanţul S. Ib a fost lărgit spre sud cu o casetă (pînă
la peretele sudic al bisericii) în care a fost găsită absida
semicirculară a bisericii romanice şi un cavou
de formă dreptunghiulară, făcut din cărămizi, care,
cu colţul lui de sud-est, s-a suprapus peste zidul absidei.
În cavoul cu dimensiunile de 2,50 × 2 m au
fost înhumaţi un bărbat şi o femeie, înmormîntaţi
în sicriu. Din sicrie s-au păstrat numai cuiele de fier
ruginite, iar din schelete numai cîteva fragmente de
oase lungi. Din îmbrăcămintea femeii s-au păstrat
fragmente de ilic cu fire metalice şi cu nasturi; pe
deget se observă un inel făcut din argint de calitate
slabă, cu „chaton” decorat cu puncte. Cavoul a fost
făcut la începutul secolului al XIX-lea (fig. 4).
Din absida semicirculară s-a păstrat numai jumătate,
partea sud-estică şi baza coloanei arcului triumfal
al bisericii romanice. Pe latura nord-estică pietrele
semicercului au fost scoase. Între zidul absidei
gotice şi cel al absidei romanice s-a descoperit un
schelet aşezat pe spate, cu mîinile în lungul corpului,
cu capul spre V şi picioarele spre E, înmormîntat
fără sicriu; craniul scheletului lipsea, fiind tăiat cînd
s-a construit absida semicirculară. Fundul mormîntului,
măsurat de la nivelul actual al podelei, a fost la
adîncimea de 1,60 m, la aceeaşi adîncime fiind săpat
şi şanţul pentru fundaţia zidului absidei romanice.
Secţiunea I a fost prelungită şi în afară, perpendicular
pe absida poligonală (S. Ic). Profilul secţiunii
arată următoarea stratigrafie: 1. strat de humus (grosime
30 cm); 2. strat amestecat cu var (grosimea 10-
40 cm); 3. strat compact de pămînt brun (grosime 2
m), în care se adîncesc gropile mormintelor (vezi fig.
5). În secţiune au fost găsite trei morminte.
1
I. Bóna, VII. századi avar települések és Árpád-kori magyar falu
Dunaújvárosban, 1973, pl. 17, 10.
Mormîntul nr. 1: Mortul – bărbat – era aşezat în
sicriu pe spate, cu capul spre S-V şi picioarele spre N-
E, cu braţele în lungul corpului, fără inventar. Sub
braţul stîng s-a descoperit cărbune. Fundul mormîntului
se afla la adîncimea de 2,70 m, adîncime
măsurată de la suprafaţa actuală, groapa fiind săpată
în prundiş aluvial.
Mormîntul nr. 2: De fapt s-a găsit doar un craniu,
la adîncimea de 2,35 m, lîngă un bolovan mare
de piatră.
Mormîntul nr. 3: În peretele sudic al secţiunii a
fost descoperit un schelet prost conservat, cu capul
spre N-V şi picioarele spre S-E.
Perpendicular pe latura sudică a bisericii au fost
făcute trei secţiuni (S II-III-IV). În profilul şanţurilor
s-au putut constata cele două etape de construire
a bisericii. Fundaţia zidului primei etape de
construcţie a fost săpată în stratul brun-compact; a
doua etapă este marcată doar de stratul amestecat cu
var (fig. 6-7).
Mormintele secţiunii au fost găsite deranjate şi
răvăşite, fără inventar; ele pot fi încadrate într-un interval
destul de larg. În S. II se afla un mormînt cu
schelet prost conservat, datînd dintr-o fază timpurie,
fapt sugerat de un fragment de buză de vas, cunoscut
din aşezări ale secolelor XII-XIII (fig. 9/1). 1 Tot în
aceeaşi perioadă pot fi încadrate şi cele trei morminte
găsite în exteriorul absidei bisericii în S. Ic. Mormintele
descoperite în partea sudică a S. II se situează
cronologic în intervalul dintre secolele XIII şi XIV.
În urma săpăturilor executate în interiorul bisericii
şi în jurul ei s-au putut constata următoarele:
Pe movilă a fost mai întîi un cimitir, fapt dovedit
stratigrafic şi prin tăierea capului unui înhumat
în momentul săpării şanţului de fundaţie a absidei
semicirculare. Înmormîntările, care aparţin acestei
faze a cimitirului, s-au făcut atît în sicrie, cît şi fără;
inhumaţii erau aşezaţi pe spate, cu mîinile în lungul
corpului, orientarea generală fiind V–E. Morţii au
fost înmormîntaţi cu şi fără inventar, în acest sens
amintim că sacristia nr. 2 (ossarium) cuprinde printre
osemintele omeneşti o bucată din tîmpla unui
craniu cu o pată verde mare: urma unui cercel sau
inel de tîmplă, cu capăt în formă de S. Numărul
mormintelor din această epocă va creşte cu siguranţă
în cazul că cercetările vor fi continuate. Folosirea
frecventă a ritului de înmormîntare cu sicriu,
precum şi inventarul mai sărac ne îndeamnă să încadrăm
cimitirul la sfîrşitul secolului al Xll-lea sau
în prima jumătate a secolului al XlII-lea.
Peste cimitir s-a construit o biserică în stil romanic,
cu absida semicirculară, căreia îi aparţine
255

Zoltán Székely: Lucrări alese
sacristia nr. 12. Nava, cu zidurile groase de 90 cm
şi înalte de aproape 5 m (măsurate de la nivelul de
călcare din faza construirii) aparţine bisericii romanice.
Nu avem nici o indicaţie dacă tavanul a fost cu
boltă. Biserica avea două intrări: una pe latura vestică,
cealaltă pe latura sadică, pe aceasta din urmă
aflîndu-se şi două ferestre mici. Absida semicirculară
(cu dimensiunile de 4,6 × 6 m) dovedeşte prin forma
ei alungită că monumentul datează de la sfîrşitul secolului
al XIII-lea.
Pe pereţii navei picturile au fost făcute la sfîrşitul
secolului al XIV-lea. Urmele de arsură observate sub
tencuială, la intrarea dinspre vest, ne lasă să presupunem
că la un moment dat s-a produs un incendiu
care a avariat biserica, picturile fiind executate după
aceasta.
Avarieri cauzate de cutremurul din anul 1471 sau
alte motive (eventual înmulţirea populaţiei) au făcut
ca biserica să fie lărgită la sfîrşitul secolului al XVlea.
Absida romanică a fost demolată şi înlocuită cu o
absidă poligonală, cu boltă, tot atunci supraînălţîndu-se
şi zidurile navei. Sub tencuială s-au păstrat urmele
nervurilor de cărămidă; urme de console nu
s-au găsit, iar ogivele se desprind direct din pereţi.
Intrarea de pe latura sudică a fost astupată, în faţa
ei fiind construit un contrafort; noua intrare a fost
deschisă pe partea sanctuarului, cu ancadrament în
stil gotic. Concomitent au fost create şi cele două
ferestre ogivale. S-a construit o nouă sacristie, cu
ancadrament de uşă gotică, iar cea veche, romanică,
a fost folosită ca ossarium. Fragmente de vase, şi
cahle, descoperite în interiorul şi la uşa noii sacristii,
situează data lucrărilor de transformare în secole
XV-XVI (fig. 9-10).
În timpul cînd noul curent religios, protestantismul,
s-a impus, sacristia a fost demolată, tabernacolul
şi picturile murale au fost astupate şi văruite,
iar într-o perioadă mai tîrzie, probabil în secolul al
XVIII-lea, a fost deschisă intrarea pe mijlocul laturii
sudice. În navă se montează un tavan cu casete
în anul 1801. Datorită cutremurului din 1802 bolta
gotică a absidei s-a prăbuşit, după care se montează
şi în absidă un tavan plat cu casete. În anul 1820
a fost construit portalul pe latura sudică. Turnul cu
schelet de lemn, construit din cărămidă, adosat laturii
vestice a bisericii, este construcţia cea mai tîrzie
– din anul 1806.
Importanţa săpăturilor efectuate la biserica unitariană
de la Chilieni constă în faptul că a permis
lămurirea unei probleme mult discutate: data construirii
în sud-estul Transilvaniei a primelor biserici
de piatră în stil romanic.
256

Abrevieri
Abrevieri
ActaArchHung = Acta Archaeologica Academiae Scientiarium Hungaricae (Budapest)
AMN = Acta Musei Napocensis (Cluj)
ACMIT = Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secţiunea pentru Transilvania (Cluj)
ArchÉrt = Archaeologiai Értesítő (Budapest)
ArchHung = Archaeologia Hungarica dissertationes archaeologicae Musei Nationalis Hungarici, a Concilio Archaeologorum
Academia Scientiarum Hungaricae redactae (Budapest)
ArchKözl = Archaeologiai Közlemények (Budapest)
BerRGK = Bericht der Römisch-Germanischen Kommission (Frankfurt a. Main)
CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum (Berlin)
Dacia = Dacia. Recherches et Découvertes Archéologiques en Roumanie (Bucureşti)
Dacia, N. S. = Dacia. Revue d’Archéologie et d’Histoire Ancienne. Nouvelle Série (Bucureşti)
DissPann = Dissertationes Pannonicae ex Instituto Numismatico et Archaeologico Universitatis de Petro Pázmány nominatae
Budapestinensis provenientes (Budapest)
Dolg = Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és Régiségtárából (Kolozsvár)
DolgSzeged = Dolgozatok a m. kir. Ferencz József Tudományegyetem Archaeologiai Intézetéből – Dolgozatok a m. kir.
Horthy Miklós Tudományegyetem Régiségtudományi Intézetéből (Szeged)
ErdMúz = Erdélyi Múzeum (Kolozsvár/Cluj)
FolArch = Folia Archaeologica (Budapest)
FontArchHung = Fontes Archaeologici Hungariae (Budapest)
Germania = Anzeiger der Römisch-Germanischen Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts (Frankfurt a. Main)
Közl = Közlemények az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és Régiségtárából (Kolozsvár)
KözlDebr = Közlemények a debreceni m. kir. Tisza István Tudományegyetem Régészeti Intézetéből (Debrecen)
Mannus = Mannus – Zeitschrift für Deutsche Vorgeschichte (Berlin)
MCA = Materiale şi Cercetări Arheologice (Bucureşti)
RégFüz = Régészeti Füzetek (Budapest)
SCIV = Studii şi Cercetări de Istorie Veche (Bucureşti)
SCIVA = Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie (Bucureşti)
SCN = Studii şi Cercetări de Numismatică (Bucureşti)
257

Muzeul Naţional Secuiesc
Sf. Gheorghe, str. Kós Károly nr. 10, RO-520055
Tel./fax: +40 267-312442, e-mail: office.sznm@gmail.com
Director: Vargha Mihály
Tehnoredactare: Editura Sámán
Tipărire şi legătorie: Editura Sámán
Director: Bács Attila
Format: 20,5 × 29 cm
Volum: 32,5 coli
ISBN ISBN 978-973-0-13679-1