JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

lung de aproape 8 m, larg de 2,5 m şi adînc de 1,5
m, paralel cu marginea sud-vestică a platoului deasupra
carierei de piatră (fig. 4-5, secţiunea I). Mai
tîrziu, sondajul a fost lărgit în direcţia gropilor din
marginea terasei, către cariera de piatră. Stratigrafia
acestei secţiuni arată următoarele straturi:
1) un strat de humus vegetal, gros de 30-40 cm;
2) stratul medieval şi La Tène, amestecat, cu
foarte puţine urme; grosimea lui nu poate fi fixată
precis (cca. 30 cm);
3) stratul neolitic de tip Ariuşd, cu o grosime de
cca. 1 m.
Secţiunea II. Paralel cu tranşeul executat mai
înainte de Al. Ferenczi, s-a executat un sondaj larg
de 2 m, lung de 27 m şi adînc de 1,5 m, de la zidul
vestic al incintei de piatră pînă la cel estic. Acest
sondaj a fost lărgit în direcţia de S şi de N (fig. 4,
6-7, secţiunea II). Stratigrafia acestei secţiuni arată
următoarele straturi:
1) strat de humus vegetal gros de 30-40 cm,
amestecat cu stratul medieval şi cu stratul La Tène,
gros de cca. 35-40 cm;
2) un strat din epoca neolitică, cu ceramica de
tip Ariuşd, avînd o grosime de cca. 90 cm.
Secţiunea III. Perpendicular pe secţiunea II a fost
executat un tranşeu lung de 26 m, larg de 1,40 m
şi adînc de 1,50 m, în direcţia de nord, spre turnul
medieval. Acest tranşeu a fost lărgit în direcţia de
Vest (fig. 4, secţiunea III). Stratigrafia acestei secţiuni
arată aceleaşi straturi asemănătoare cu ale celor
două secţiuni mai sus menţionate.
Secţiunea IV-V. Perpendicular pe secţiunea II, în
direcţia de nord, a fost executat un tranşeu lung de
7,90 m, larg de 1,60 m şi adînc de 1,50 m (fig. 4,
secţiunea IV); în direcţia de vest, acest tranşeu a fost
lărgit într-o nişă lungă de 3 m şi largă de 1,20 m.
Cu o singură întrerupere, el a fost continuat într-un
tranşeu lung de 4,60 m, larg de 1,50 şi adînc de 1,50
(fig. 4, secţiunea V). Stratigrafia acestor 2 secţiuni
corespunde stratigrafiei I-II, cu excepţia că stratul
medieval n-a putut să fie identificat.
Urme de locuinţă
Aproape în toate secţiunile executate s-au aflat
urme din care să se poată constata forma de aşezare
a omului primitiv. Aceste urme constau din rămăşiţe
de vatră, bucăţi de chirpici, urme de lemne tăiate şi
de nuiele, apoi găuri de pari de diferite grosimi, toate
aparţinînd unei case de formă dreptunghiulară. În
secţiunea I, la o adîncime de la 50-80 cm, au fost
găsite urme de vetre de foc, de formă circulară, cu
diametrul mediu de 1,65 m. Aceste vetre de foc prezintă
un strat de chirpic ars, gros de 30 cm, în jurul
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)
căruia se aflau fragmente de vase şi rămăşiţe de oase
de animale (fig. 4, V, 1-5). Astfel de urme de vetre
circulare au fost găsite şi în secţiunea III (fig. 4, V,
6-8), în faţa cărora au fost observate urme de pari cu
diametru cea 20 cm. În secţiunea IV, la o adîncime
de 70 cm, a fost găsită o vatră de foc circulară, cu
diametrul de 130 cm, făcută din bolovani de piatră.
Aceste vetre, după toate probabilităţile, aparţineau
unor case în formă de colibă. Faptul e dovedit şi de
găurile de pari, care au fost aşezate semicircular în
faţa vetrelor de foc din secţiunea III.
Urmele unui alt tip de casă şi de vatră de foc au
fost găsite în secţiunea II, la o distanţă de 8,5 m de
zidul estic al incintei de piatră medievală. Acest tip
de casă are forma dreptunghiulară, după cum arată
găurile parilor, care au rămas în stratul de cultură, la
o adîncime de cca. 80 cm, pline cu pămînt şi fragmente
de vase (fig. 8-9). Urmele acestor găuri de pari
se găsesc şi în adîncimea stratului aluvial.
Dimensiunile găurilor de pari din Secţiunea II
apar în tabloul nr. 1.
Nr. Diametrul Adîncimea Locul unde
se găsesc
1 13 cm 32 cm Latura de vest
2 16 cm 23 cm Latura de vest
4 12 cm 12 cm Latura de vest
6 13 cm 22 cm Latura de vest
10 7 cm 28 cm Latura de vest
5 15 cm 39 cm La mijloc
7 13 cm 16 cm La mijloc
8 20 cm 27 cm La mijloc
3 20 cm 55 cm Latura de est
9 7 cm 23 cm Latura de est
11 16 cm 48 cm Latura de est
12 12 cm 48 cm Latura de est
13 17 cm 19 cm Latura de est
Aşezarea acestor găuri de pari arată întinderea
casei. Axa principală a casei e fixată prin cele 2 găuri
de pari (Nr. 5, 8), care merg paralel cu găurile
de la margine. In locul acestor găuri, erau pari de
susţinători de acoperiş. Felul de construcţie a casei
era următorul: peretele casei era făcut din lemn, aşa
că parii (în unele locuri lemne tăiate) erau împletiţi
cu nuiele şi lipiţi pe dinăuntru şi pe dinafară cu lut.
Acest fapt arată bucăţi de chirpic cu urme de pari,
de nuiele şi de lemn tăiat (fig. 21/20-22). Pardoseala
era făcută din pămînt bătut: în unele locuri, urme
în formă de chirpic ars ale acesteia au rămas pînă în
zilele noastre. Acoperişul casei era în formă ascuţită
şi – probabil – acoperit cu paie. Casa, aşezată în direcţia
N–S, avea o lungime do cea 8 m şi o lărgime
de cea 3,20 m. Pe latura de vest a casei, în colţul
49