JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
chirpici ars. În umplutura gropii au fost descoperite
fragmente de vase hallstattiene. La capătul sudic al
acestui şanţ a fost găsită o altă groapă, tot în formă
de sac; diametrul gurii 2 m, adîncimea 1,35 m.
În afara gropii a fost găsit un vas mare cu pîntec
rotunjit, decorat cu caneluri aşezate în ghirlande;
s-a păstrat fragmentar; îi lipseşte partea de sus. În
groapă a fost găsit un mic vas de formă bitronconică,
cu pîntec rotunjit căruia îi lipseşte marginea
(pl. IV, 6).
Perpendicular pe şanţul nr. 2, a fost executat, în
direcţia V–E, şanţul nr. 11; la capătul lui estic a fost
descoperită o vatră circulară înconjurată de lespezi
de piatră, aparţinînd unui bordei hallstattian, probabil
de formă circulară. Lipitura vetrei a fost aşezată
pe o podea de fragmente ceramice. Lîngă vatră
s-a găsit un vas mare, acoperit cu un fund de vas,
precum şi alte fragmente ceramice (pl. IV, 4, 4a, 5).
Lîngă vas, la o adîncime de 0,35 m, a fost găsită o
fibulă de bronz de tip Peschiera (pl. IX, 2).
Perpendicular pe şanţul nr. 11, au fost executate
şanţurile nr. 13 şi nr. 14. În amîndouă şanţurile au
fost găsite cîte o vatră circulară înconjurată de pietre.
Lipitura vetrei, la amîndouă, a fost aşezată pe fragmente
de vase.
Partea nordică a terenului a fost cercetată cu trei
şanţuri (şanţurile nr. 6, 8-9). În şanţul nr. 8 au fost
descoperite resturile unui bordei hallstattian. Terenul
fiind în pantă, stratul de cultură a fost spălat,
încît fragmentele au fost găsite la adîncimea de 19
cm. Forma bordeiului pare că a fost dreptunghiulară.
În partea sud-vestică a aşezării, în şanţul nr. 17,
s-a descoperit la adîncimea de 25 cm un bordei, probabil
de formă rotundă, şi fără urme de pari. Vatra
circulară a fost făcută din lespezi de piatră aşezate
plat, păstrîndu-se la mijloc lipitura de lut ars roşu.
Lîngă vatră au fost găsite fragmente de vase cu pereţi
groşi, decorate cu caneluri, o strachină mică (pl.
IV, 14), un prîsnel de lut (pl. VII, 5, 5a), o lingură
de turnat (pl. VIII, 4), un depozit de unelte şi de
podoabe de fier, bare de fier aşezate una peste alta
(pl. I, 7).
Laturile din E–V şi S ale aşezării au fost cercetate
cu şanţuri (şanţurile nr. 7, 9-10) şi s-a constatat că
pe două părţi, la E şi la V, aşezarea a fost întărită cu
şanţ şi val. La S şi N, terenul fiind ridicat, nu a fost
nevoie să fie întărit.
*
Terenul unde au fost ridicate bordeiele şi gropile,
e sau în pantă, sau ridicat; din această cauză stratul
de cultură a fost destul de subţire. Sub humusul gros
de 20 cm grosimea stratului de cultură de culoare
brun-neagră varia între 10-40 cm şi a fost urmat de
lut galben sau aşezat pe stîncă. Un topor plat de piatră,
cîteva fragmente de vase şi de idoli zoomorfi,
găsite sporadic la fundul stratului de cultură, ne lasă
să bănuim că pe acest loc s-au aşezat prima dată
purtătorii culturii Cucuteni–Ariuşd.
Pe baza observaţiilor făcute, precum şi a materialului
descoperit, s-a constatat că a fost un singur nivel
hallstattian, suprapus de o aþezare din epoca La
Tène. Materialul ceramic dacic a fost în genere foarte
puţin; cîte un fragment de vas dacic a fost găsit
însă pretutindeni printre fragmentele de vase hallstattiene.
Prezenţa fibulelor de fier de tip La Tène la
suprafeţele din şanţurile nr. 2 şi 4 ne îndeamnă să
le atribuim acestea populaţiei dacice de la care s-au
păstrat şi două monede de billon, imitaţii barbare
(Forrer, 339).
Aşezarea de la Cernatu, situată pe creasta unui
munte, întărită cu şanţ şi cu val, a furnizat multe
elemente pe a căror bază putem contura aspectul
culturii materiale a Hallstattului timpuriu din
Transilvania.
Populaţia a locuit în bordeie dreptunghiulare şi
circulare, folosind vetre circulare înconjurate de pietre,
lipitura fiind aşezată la mijloc, pe o podea de
cioburi. Inventarul bordeielor constă din material
ceramic, din unelte de uz casnic, din lut, din bronz
şi din fier, precum şi din obiecte de podoabă. Suprafeţe
arse din şanţul 4, unde au fost găsite bucăţi de
zgură de fier şi bucăţi de var, ne arată că prelucrarea
minereurilor de fier a fost exercitată pe loc, în
aşezare. Iar prezenţa obiectelor de fier dovedeşte că
prelucrarea fierului în această perioadă a fost înfloritoare.
Materialul ceramic, cu excepţia a două vase mari
şi cîtorva vase mai mici, s-a păstrat foarte fragmentar.
Fragmentele păstrate însă arată o destul de mare
varietate a formelor. După pastă şi ardere se pot
deosebi două specii: una arsă negru, bine lustruită şi
decorată cu caneluri, şi o categorie arsă brun-roşcat
şi în general fără decor.
Din prima specie ceramică fac parte următoarele
tipuri de vase:
a) Vasul mare bitronconic, decorat cu caneluri;
are mai multe variante. Una dintre acestea este vasul
găsit în şanţul nr. 11, împreună cu fibula, are gîtul
tronconic, formînd un prag în jurul umărului; partea
de maximă dezvoltare este rotunjită şi decorată
cu benzi de caneluri în ghirlande. Partea inferioară
a vasului este înaltă şi tronconică, avînd fundul foarte
mic. Lipseşte marginea: e înalt de 38 cm (pl. IV,
4). Varianta cealaltă a fost găsită în şanţul nr. 2; îi
lipseşte partea de sus. La acest vas partea de maximă
dezvoltare e puternic rontunjită şi e decorată cu
caneluri în ghirlande (pl. IV, 6). Tot de acest tip este
100