JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum
JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum
JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Zoltán Székely: Lucrări alese<br />
între fragmente de vase un cap de figurină zoomorfă<br />
cu botul lung şi perforat (pl. V, 2). O statuetă zoomorfă<br />
caracteristică pentru cultura Ariuşd este un<br />
exemplar cu patru picioare cu o adîncitură pe spate.<br />
15 O asemenea figurină fragmentară a fost găsită<br />
în şanţul B, la adîncimea de 0,30 m (pl. V, 9).<br />
S-au descoperit relativ puţine unelte. În interiorul<br />
locuinţei au fost găsite următoarele piese: un<br />
toporaş de piatră şlefuită, un vîrf de săgeată, un<br />
răzuitor şi cîteva lame, toate de silex. Toporaşul e<br />
lucrat din gresie (pl. IV, 4), avînd tăişul ascuţit pe<br />
amîndouă feţele. Vîrful de săgeată de cremene, găsit<br />
pe podeaua locuinţei, are o formă triunghiulară (pl.<br />
IV, 5), retuşată pe amîndouă feţele şi pe margini.<br />
Răzuitorul şi lama de silex (pl. IV, 1-2) reprezintă<br />
tipul obişnuit întîlnit în cultura Ariuşd. Tot în interiorul<br />
locuinţei a fost găsit singurul obiect de metal,<br />
un ac de cupru roşu (pl. IV, 8).<br />
Tipul de locuinţă al aşezării e cunoscut din<br />
aşezările de la Ariuşd 16 şi de la Bicsadul-Oltului, 17<br />
cu deosebirea că locurile parilor care au susţinut acoperişul<br />
nu au fost găsite. La Ariuşd locuinţele – cu<br />
o singură excepţie – sînt pătrate, cu axa principală<br />
N–S. La Bicsadul-Oltului forma locuinţei e dreptunghiulară,<br />
tot cu axa principală N–S. Locuinţa de<br />
la Gémvára e tot dreptunghiulară, cu axa principală<br />
NV–SE. Pe baza amprentelor de bîrne secţionate<br />
semicircular, observate cu ocazia ridicării stratului<br />
de chirpic, s-a putut constata că este vorba de obişnuitul<br />
tip de locuinţe cu platforme, ale aşezărilor<br />
cucuteniene. Forma de vatră făcută din lespezi de<br />
piatră, fără lipitură, e probabil o podea pentru vatră<br />
ca la Corlăteni, în Moldova (informaţia primită de<br />
la Eugenia Zaharia).<br />
H. Schroller e de părere că tipul de case numit<br />
„platforme” e contemporan cu tipul de casă de la<br />
Strelice II şi s-a format sub influenţa venită din nordul<br />
Europei. Iar pentru Ariuşd (stratul inferior) sînt<br />
caracteristice pintaderele, topoarele de piatră plate<br />
şi casele pătrate dezvoltate sub influenţa venită din<br />
Tesalia şi din Nord. 18<br />
La Gémvára nu au fost găsite pintadere, însă<br />
acest fapt nu înseamnă că nu vor fi fost ca şi în celelalte<br />
aşezări de tip Ariuşd din valea Oltului, de unde<br />
sînt cunoscute în număr destul de mare. Tipul de<br />
casă cu platforma groasă de chirpic e cunoscut şi din<br />
Moldova, de la Hăbăşeşti 19 şi de la Truşeşti, 20 şi prin<br />
15<br />
F. László, Dolg, II, fig. 86; Idem, în Dacia, I, pl. XII, 1.<br />
16<br />
Idem, Ásatások az erősdi őstelepen, Dolg, V, 1914, 367-370.<br />
17<br />
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (trei-<br />
Scaune), în Materiale şi cercetări de istorie veche a României,<br />
1951, 77-79.<br />
18<br />
H. Schroller, Hausbaum in der jungsteinzeitlichen bemalten<br />
Keramik, Tagungsberichte der Deutschen Antropologischen Gesellschaft,<br />
1928, 93-96.<br />
urmare nu e exclus ca această formă de casă să fi<br />
putut exista şi în valea Oltului, mai ales că în ultimul<br />
timp s-au putut descoperi în această regiune şi<br />
urmele fazei Cucuteni B. 21 Pe baza cunoştinţelor actuale<br />
trebuie să plasăm în Transilvania geneza culturii<br />
Ariuşd–Cucuteni–Tripolie, fiind vorba mai mult<br />
de influenţe reciproce ale grupelor componente ale<br />
acestei culture decît de influenţa unei culturi venite<br />
din Tesalia şi din nordul Europei, cum a susţinut H.<br />
Schroller.<br />
În masa compactă arsă de chirpic au fost prinse<br />
de bucăţi, fragmente de vase şi suporturi întregi,<br />
unele – mai ales un suport de vas – suferind o ardere<br />
secundară, au fost deformate. Aceasta arată că locuinţa<br />
a fost distrusă de un incendiu şi podeaua de<br />
lut a fost arsă cu această ocazie şi nu – cum cred unii<br />
cercetători – intenţionat, după făţuiala podelei, ca<br />
să formeze o placă compactă şi bine arsă. La acest<br />
rezultat au ajuns în urma cercetărilor lor, Banner,<br />
Tompa 22 şi Vladimir Dumitrescu. 23<br />
Aşezarea a fost fortificată cu un şanţ de apărare,<br />
care a înconjurat botul de deal. În partea sudică, la<br />
capătul botului de deal, din cauza surpării malului,<br />
şanţul nu s-a putut constata, însă în şanţul A, pe laturile<br />
de E şi V ale promontoriului, urmele şanţului<br />
s-au putut observa bine (pl. III). În partea nordică<br />
a aşezării, lîngă resturile locuinţei, şanţul de apărare<br />
care a despărţit aşezarea de restul terenului a fost<br />
descoperit şi de László, care l-a urmărit pe o lungime<br />
de 22 m. Şanţul a fost umplut cu pămînt, cu<br />
fragmente ceramice, cu oase şi cu cărbuni. El e semicircular<br />
în secţiune şi pe latura estică, din cauza<br />
surpării malului, s-a păstrat mai puţin adînc.<br />
Acest sistem de apărare, care se caracterizează<br />
prin unul sau două şanţuri de apărare înspre partea<br />
mai uşor accesibilă, se găseşte la toate aşezările<br />
din valea Oltului, care aparţin culturii Ariuşd. 24<br />
La Bicsadul-Oltului fortificaţia medievală a distrus<br />
acest sistem de apărare, iar şanţurile adînci din<br />
partea nordică a terenului, în faţa turnului pătrat,<br />
aparţin epocii feudale.<br />
B. Aşezarea de tip Wietenberg de la Avasalja.<br />
Botul de deal Gémvára se continuă într-un platou<br />
numit Avasalja, a cărui pantă sudică e lentă (pl. I,<br />
2). Acest teritoriu a fost arat, prin urmare stratul de<br />
cultură de pe platou se află pe loc secundar, pe panta<br />
platoului.<br />
19<br />
Vl. Dumitrescu, Hăbăşeşti, 1954, 183-184, 15<br />
20<br />
Şantierul Valea Jijiei, SCIV, III, 1952, 60-66.<br />
21<br />
Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu, în Materiale<br />
şi cercetări de istorie veche a României, 1951, fig. 8/2<br />
22<br />
I. Banner, A Hódmezővásárhely-kopáncsi neolithkori lakóház<br />
(Szegedi Alföldkutató Bizottság Könyvtára, ser. II, nr. 6), 1936, 6.<br />
23<br />
Vl. Dumitrescu, op. cit.<br />
24<br />
F. László, în Dolg, II, 175-184.<br />
46