JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
N-au fost găsite nici morminte. Ceramica acestei culturi
prezintă varietate şi abundenţă, mai ales grupa
decorată. Pentru datarea cronologică a culturii s-au
emis diferite păreri. Roska o datează pe la începutul
epocii bronzului. 25 I. Nestor accentuează influenţa
culturii Aunjetitz (Unĕtice), exercitată asupra acestei
culturi pe care o situează cronologic, în linii mari, la
începutul epocii bronzului, pentru faza ei tîrzie acceptînd
şi o durată mai lungă. 26 Childe 27 şi Tompa 28
au datat întreaga cultură Otomani în epoca tîrzie
a bronzului.
Pentru lămurirea cronologiei culturii Otomani e
importantă săpătura de salvare executată în toamna
anului 1954 de colectivul muzeelor regionale din Sf.
Gheorghe şi Baia Mare în comuna Pir (Szilágypér),
rai. Careii Mari, Regiunea Baia Mare, pe locul numit
„Cetate” (Vár). Terenul aşezării e situat la N-E
de sat, pe un loc puţin ridicat de formă ovală, înconjurat
de mlaştini şi împărţit în două părţi printrun
şanţ săpat la mijlocul lui. Prima parte unde s-a
efectuat săpătura se numeşte „Cetate”, iar cealaltă
„Curtea Cetăţii”. Terenul e arat şi sătenii au distrus,
cu căutarea comorilor, o mare parte a aşezării,
lăsînd numai o mică parte intactă. Prin secţiunile
executate s-a constatat că pe acest teren a existat o
aşezare omenească de tip Otomani, cu un singur
strat de cultură şi mai multe niveluri de locuinţe.
Peste aşezările de la „Cetate” s-a format şi cimitirul
aşezării din „Curtea Cetăţii”, care aparţine unei faze
ulterioare a aceleaşi culturi.
În cursul săpăturii a fost descoperit un bogat material
ceramic care serveşte mult pentru datarea cronologică
a aşezării. Ceramica găsită se poate împărţi
în mai multe grupe. În grupa întîi se încadrează
vasele confecţionate din pastă mai puţin omogenă,
conţinînd ca materie degresată bucăţele de calcar
(fig. 10/4-13). Vasele sînt arse mediocru. Erau întrebuinţate
pentru uz casnic. Sînt decorate sub buză cu
un brîu alveolar sau cu buton. Apare şi decorul în
linii paralele imprimate cu un obiect dinţat. Unele
exemplare sînt neornamentate. În grupa a doua intră
vasele confecţionate din pastă compactă bine arsă,
de culoare neagră. Acestea sînt ceşti sau borcane cu
una sau două torţi, decorate cu ornamente incizate
în formă de linii paralele (triunghiuri sau spirale formate
din caneluri adîncite, cu vîrf terminat în buton
ascuţit).
Ceramica din grupa întîi arată, în privinţa pastei
şi a ornamentaţiei cu brîu alveolar sub buză, analogii
cu ceramica din cultura Schneckenberg. O strachină
25
M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 215, 272.
26
I. Nestor, op. cit., 91-110.
27
G. Childe, The Danube in prehistory, 1929, 378.
28
F. Tompa, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-
cu decor incizat, precum şi un fragment de strachină
lobată arată influenţa neîndoielnică a culturii
Wietenberg (fig. 5/5-5a; fig. 10/5). Pentru grupa
a doua, cu decor incizat şi cu caneluri, analogia cea
mai bună se găseşte în R. P. Ungară, în materialul
aşezării de la Tószeg, din epoca tîrzie a bronzului,
Tószeg D. Cele două ceşti cu torţi de culoare brună,
una cu trei butoni pe pîntece, au analogii la Szőreg şi
Rákóczifalva (Tószeg C), în a treia epocă a bronzului.
29 O ceaşcă mică de culoare neagră, prevăzută cu
toartă şi decorată cu incizii în formă de spirale (fig.
10/7), e cunoscută din cimitirul cu schelete chircite
de la Megyaszó (Tószeg D, faza a patra a epocii
bronzului). 30 Tot fazei tîrzii a epocii bronzului (Tószeg
D) îi aparţine un vas de culoare neagră cu pîntece
bombat, decorat cu caneluri oblice (fig. 10/12).
Tipul acestui vas se regăseşte în Ungaria la Pákozdvár
(Tószeg D). 31
Printre uneltele de producţie găsite în timpul
săpăturii, relevăm topoare de piatră perforate, ace şi
sule de os, rîşniţe de piatră, prîsnele de lut, săpăligi şi
topoare confecţionate din corn de cerb (fig. 1/1; fig.
10/2). Judecînd după unele materiale, constatăm că
oamenii din aşezarea de la Pir s-au ocupat, pe lîngă
pescuit, vînat, creşterea vitelor, cu agricultura şi cu
ţesutul. Ei cunoşteau războiul de ţesut, ceea ce e arătat
prin numeroasele greutăţi de ţesut, în formă de
piramidă, descoperite în cursul săpăturii, precum şi
prin fusaiole (fig. 10/9). Forma locuinţelor era dreptunghiulară.
Ele aveau podele de lut bătut, lucru ce
s-a observat foarte clar.
Pe teritoriul aşezării au mai fost găsite şi fragmente
de tipare pentru turnat topoare de bronz cu
gaură de înmănuşare şi vîrfuri de lănci (fig. 1/3;
10/3), ceea ce arată că metalurgia bronzului era în
plină dezvoltare. Acest fapt e dovedit şi prin numeroasele
fragmente de vase groase prevăzute cu găuri,
care au servit pentru topirea bronzului, precum şi
prin numeroase bucăţi de zgură de bronz găsite în
aşezare.
În cursul săpăturii au fost descoperite şi dezvelite
30 de morminte. Mormintele au fost descoperite
la o adîncime relativ mică, circa 0,50-0,60 m de la
suprafaţa pămîntului. Ritul de înmormîntare era inhumaţia;
numai într-un singur caz a fost constatată
incineraţia cu urnă. Scheletele erau aşezate în poziţie
chircită (fig. 10/14-15); doar în două cazuri erau întinse
pe spate, dar şi la acestea s-a păstrat în parte
ghemuirea. Au fost găsite şi două morminte duble
(fig. 10/14). În general, la picioarele sau în spatele
1936, BerRGK, 24-25, 1937, 101.
29
F. Tompa, op. cit., pl. XXX, 7; pl. XXXI, 5.
30
Ibidem, pl. XLIII, 5; pl. XLIV, 2.
31
Ibidem, pl. XLVII, 15.
86