JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
Concluziuni
Se poate constata, din materialul găsit în cursul
săpăturii în anul 1949, că la Bicsadul-Oltului,
pe terenul cetăţii Vápavára, se aflau multe aşezări
omeneşti, suprapuse. Materialul descoperit cu ocazia
acestei săpături ţine de diferitele epoci din dezvoltarea
culturii materiale a societăţii omeneşti.
Cea mai veche aşezare ţine de acea grupă a cercului
de cultură a societăţii omeneşti, care se caracterizează
prin ceramică pictată. Din punctul de vedere
al tehnicii, al formei şi al ornamentaţiei, obiectele
de piatră, ceramica şi plastica arată analogie nu numai
cu obiectele găsite în primul rînd la Ariuşd şi
la Olteni în Transilvania, dar şi cu obiectele găsite
la Cucuteni, Şipeniţ sau, mai departe, la Tripolje
în U. R. S. S. şi la Sesklo şi Dimini în Tessalia.
Acest fapt arată că civilizaţia cu ceramică pictată s-a
format ca o unitate deplină, pe o mare întindere de
pămînt; micile diferenţe, ce se observă, pot fi atribuite
evoluţiei locale dezvoltate în decursul timpului.
S-a putui constata că la Bicsadul-Oltului era o
civilizaţie cu un singur strat de ceramică pictată şi
nepictată. Din cîteva fragmente, decorate cu ornamente
de incizie, se poate presupune că viaţa acestei
aşezări a durat pînă în epoca de aramă. Această aşezare
omenească era contemporană cu staţiunile de
la Olteni şi Ariuşd, din faza mai înaintată a treptei
inferioare a barbariei (neolitic mijlociu – începutul
epocii de aramă, stadiul Cucuteni A). În vreme ce la
Olteni şi la Ariuşd, în treapta inferioară a barbariei,
viaţa staţiunii se sfîrşeşte, 54 la staţiunea dela Vápavára,
cu o întrerupere oarecare – sau poate pentru că
obiectele treptei de mijloc a barbariei au fost distruse
– viaţa continuă numai în epoca statului sclavagist
dac. Stratul de cultură al aşezării geto-dacice arată
deci că aici era o staţiune civilă a locuitorilor băştinaşi,
putînd să fie întărită cu o oarecare fortificaţie,
în nici un caz însă cu o incintă de piatră făcută cu
mortar, cum a susţinut Al. Ferenczi. 55 Incinta de piatră
– cu turnul pătrat şi cu şanţuri adînci înaintea
lui – aparţine epocii feudalismului; este de un tip
modern medieval şi a fost făcut cel mai recent, în
sec. XV. Construcţia zidului, precum şi a turnului,
nu lasă nici o îndoială că este vorba de o cetate medievală
fără mare importanţă; numele ei nu figurează
în documentele istorice referitoare la această
regiune. Nu era o cetate care să fi aparţinut principilor
Transilvaniei; e foarte probabil ca ea să fi fost
contemporană cu acele numeroase biserici cu cetate,
ridicate în această regiune în sec. XIV-XV.
54
F. László, în Dolg, II, 1911225-226.
55
Al. Ferenczi, în ACMIT, I, 1929.
56