JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

din care a fost făcut. 7 După coafură (păstrîndu-se
numai partea de dindărăt) piesa se datează în a doua
jumătate a sec. II-începutul sec. III e. n.
Fragmentul de antefix reprezintă figuri umane
dintr-o scenă deocamdată nerecunoscută (fig. 12/8).
Materialul ceramic este de factură locală. Imitaţii
de tera sigillata sînt cunoscute din mai multe aşezări
şi „vile” romane din Dacia. 8 Această ceramică a fost
fabricată în atelierul de olărie de la Cristeşti, care a
funcţionat pe la sfîrşitul jumătăţii a doua a sec. II
e. n. şi la începutul sec. III. 9 Cu toate că formele,
precum şi ornamentele decorative, arată influenţa
ceramicii cunoscute în regiunile Dravei şi Savei (Siscia),
ea apare totuşi ca un produs de ceramică locală,
caracteristică pentru Dacia.
În afară de această ceramică fină, restul materialului
ceramic, destul de numeros, îl formează vase
de uz casnic. Formele de vase arse în culoare roşie
sînt la fel cu cele descoperite şi în castrele romane
din Dacia. 10 O cantitate mai numeroasă o reprezintă
vasele de culoare neagră. Se poate remarca mai
ales numărul mare al borcanelor (urne) nedecorate
a căror buză a fost prelucrată în mod destul de variat.
Formele de vase sînt derivate din vechile forme
italice, reflectînd o tradiţie celtică, ceea ce se observă
mai ales în felul de decorare cu benzi vopsite în
culoare roşie, de diferite nuanţe, precum şi în ornamentul
de linii în val. Acest material ceramic este de
factură locală şi arată tehnica atelierului de olărie de
la Cristeşti. 11
Obiecte din bronz
Din bronz sînt numai două obiecte, o brăţară şi
o cheie.
Brăţara a fost găsită la 50 cm de la zidul nordestic
al incintei de piatră, la o adîncime de 35 cm. E
făcută din bară de bronz cu secţiunea rotundă, groasă
de 0,3 cm. Are forma ovală cu capetele rotunjite,
cu un diametru, măsurat de dinafară, de 4 × 7 cm
(fig. 14/15).
Cheia a fost găsită de Ilie Crişan, înainte de a fi
începute lucrările de săpături, pe locul unde a fost
clădirea fermei. Este lungă de 10 cm (fig. 13/1, 1a).
Obiecte de fier
7
Budapest régiségei, XI, 1932, 306.
8
Dolg, II, 1911, 84, fig. 24-25; Idem, V, 1914, 60, fig. 11.
9
Tipare şi un material bogat de ceramică de la Cristeşti se află
în colecţia muzeului de la Tîrgu Mureş, vezi Bul. Muzeului
Arheologic din Tîrgu Mureş, 1937, 12-13, fig. 8.
Acestea, în majoritate, fac parte din fierăria întrebuinţată
la părţile lemnoase ale clădirii, ca piroa-
Villa rustica romană de la Ciumăfaia
ne în diferite dimensiuni, balamale, piese în formă de
litera T, verigi, scoabe etc. (fig. 12/1-6; 14/1-14). Piesele
din fierăria de usă în majoritate au fost descoperite
în încăperea nr. 9 (fig. 13/8-9). Au mai fost găsite
4 chei de uşă de diferite dimensiuni şi un fragment
de cuţit (fig. 13/2-7). Tot din fier e făcut şi un opaiţ
prevăzut cu un cîrlig de atîrnat. Opaiţul descoperit e
la zidul sud-vestic al încăperii nr. 8, la adîncime de 90
cm, s-a păstrat în mod fragmentar (fig. 14/14).
În afară de acestea au mai fost găsite fragmente
de pahare de sticlă.
În încăperea nr. 11, cum a fost amintit mai sus,
s-a descoperit un altar votiv făcut din gresie (fig. 4/9,
5). Altarul are următoarele dimensiuni: înălţime
0,75 m, grosimea 0,40 m. Cîmpul inscripţiei este
înalt de 0,34 m, în care textul este scris pe o suprafaţă
cu înălţimea de 0,20 cm. Restul a rămas liber.
Frontonul, ieşit în afară faţă de cîmpul inscripţiei,
formează o fîşie lată de 0,1 m. Soclul, la fel ieşit în
afară, are o bordură şi se termină cu o fîşie lată de
0,1 m. Înălţimea literelor variază între 4-5 cm. În
rîndul întîi litera S este înaltă de 0,4 m. Literele sînt
gravate cu mai puţină grijă decît pe celelalte altare
descoperite în anul 1911. Dosul monumentului este
grosolan executat, dar a fost vopsit în culoare roşie,
fapt dovedit prin urmele vopselei păstrate pe latura
stîngă de sub bordură. Inscripţia este mutilată pe
unele locuri, literele sînt şterse, dar se poate citi fără
dificultate.
Textul inscripţiei:
SILVANO
DOMESTICO
AEL IVLIVSVET
EX V. S. L. M.
Lectura:
Silvano Domestico Ael(ius) Iulius Vet(eranus) ex
centurione v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Prin urmare, altarul a fost dedicat de către centurionul
pensionat Aelius Julius zeului Silvanus
Domesticus. În afară de acestea. Aelius Julius a mai
ridicat pe moşia lui încă 5 altare diferitelor zeităţi
(dibus deabus, Fortuna Conservatrix, Juno regina,
Apollo, Mercurius şi Minerva). Altarul al şaselea a
fost dedicat lui Hercules Magusanus, de către Aelius
Maximus care după îndeplinirea serviciului militar,
trecînd prin cele trei grade cuvenite unui cavaler roman
(a militiis), s-a instalat pe proprietatea lui rurală
lîngă Napoca. După toate probabilităţile, acest Aelius
Maximus a fost fiul lui Aelius Julius [şi] care
10
Vezi Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, pl.
X, 11, 20-30.
11
E. Bónis, A császárkori edényművesség termékei Pannoniában
(DissPann, ser. II, nr. 20), 1942, 13.
155