JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei
CONTRIBUŢII LA PROBLEMA FORTIFICAŢIILOR
ŞI FORMELOR DE LOCUIRE
DIN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Partea sud-estică a Transilvaniei, înconjurată de
arcul Carpaţilor, deja din timpurile cele mai vechi
a fost locul de aşezare al mai multor popoare care
secole întregi au locuit pe aceste meleaguri. Aceste
popoare, pentru apărarea lor contra atacurilor inamice,
au construit forţăreţe, cetăţi în diferite perioade
în timpul staţionării lor în această regiune (fig.
1). Pentru atribuirea acestor fortificaţii, cetăţi popoarelor
respective, care le construiau, se întîmpină greutăţi
serioase, din cauza cercetărilor puţine. Pe baza
cercetărilor făcute de Muzeul din Sfîntu Gheorghe
în ultimii ani, încercăm să tragem unele concluzii de
ordin istoric şi cronologic privind fortificaţiile construite
în sud-estul Transilvaniei, începînd din timpurile
cele mai străvechi, inclusiv cu epoca feudală.
I. Epoca neolitică. Din neolitic, aşezările aparţinînd
celor mai vechi culturi atestate în această regiune,
Criş, cultura cu ceramică liniară, Boian, Precucuteniană,
nu au avut construcţii de fortificaţii. Aşezările
lor au fost deschise. Primele resturi de fortificaţii, şanţ
şi val înconjurător, sînt dovedite numai în neoliticul
mijlociu, la aşezările de cultură cu ceramica pictată,
denumită după aşezarea eponimă cultura Ariuşd. 1
Acest fapt este dovedit şi de săpăturile executate la
Cernat, în grădina lui Mihálcz 2 unde se află o mare
aşezare de cultură Ariuşd, întărită cu val şi şanţ. Din
perioada de trecere din neolitic în epoca bronzului,
cînd pătrund purtătorii culturii Tisa tîrzii, culturii
Bodrogkeresztúr şi culturii Coţofeni, par că locuiesc
în aşezările deschise, după cum ne arată aşezările de la
Reci 3 (jud. Covasna) şi de la Cristur (jud. Harghita).
II. Epoca bronzului. În această epocă în această
regiune sînt atestate culturile Schneckenberg, Wietenberg
şi Ciomortan. Aşezările purtătorilor acestor
culturi – după cum s-a constatat la Zăbala, 4 la Sfîntu
* Aluta, VIII-IX, 1978, 52-110. (Cu rezumat în limba maghiară.)
1
F. László, Ásatások az erősdi őstelepen, Dolg, V, 1914, 136.
2
Săpătură nepublicată, raportul preliminar a apărut în MCA,
IX, 1970, 307-309.
3
Z. Székely, Descoperiri din neoliticul tîrziu în aşezarea de la
Reci, SCIV, XV/1, 1964, 121-126.
4
Idem, în SCIV, XXII/3, 1971, 389.
5
Idem, în MCA, IX, 1970, 311.
Gheorghe-Őrkő, la Jigodin, la Filiaş 5 şi la Păuleni-Ciomortan
6 – au fost aşezate în general pe movile şi au
fost întărite cu şanţ şi val. Epoca de trecere din bronz
în prima vîrstă a fierului este reprezentată prin cultura
Noua. Aşezările purtătorilor culturii Noua din
judeţul Covasna sînt mai puţin cunoscute. Aşezarea
de la Peteni a fost sondată numai cu cîteva şanţuri,
iar cea de la Ghidfalău aproape în întregime a fost
distrusă, ambele au fost situate pe terasa unei ape curgătoare;
resturi de fortificaţii nu au fost stabilite, ceea
ce nu exclude existenţa unei întăriri cu şanţ şi val.
III. Prima vîrstă a fierului (Hallstatt). Au fost
sondate şi cercetate aşezările de la Reci, Cernat, Porumbenii
Mari şi Sîngeorgiu de Pădure. Aşezările de
la Porumbenii Mari, Sîngeorgiu de Pădure şi Cernat
au fost fortificate cu şanţ şi val. 7 Cea de la Reci a fost
o aşezare deschisă. 8 Prin urmare, în această epocă
sînt aşezări deschise şi fortificate.
IV. Epoca La Tène dacic. În a doua vîrstă a fierului,
în La Tène-ul dacic se construiesc cetăţi pe
vîrfurile munţilor, care sînt întărite cu şanţ şi val de
pămînt sau cu zid construit cu lespezi de piatră, legate
între ele cu lut. 9 Cetăţi întărite numai cu şanţ
şi val, ca la Jigodin-Miercurea-Ciuc (jud. Harghita),
pe teritoriul judeţului Covasna deocamdată nu sînt
atestate. La Cernat, la locul denumit „Vîrful ascuţit”,
şanţurile şi valurile mai degrabă aparţin primei vîrste
a fierului, iar la Bicsadul Oltului cetatea a fost
suprapusă de una feudală, cu zid de piatră, şi resturi
de fortificaţii dacice n-au fost constatate. Sînt însă
cunoscute două cetăţi cu terase şi cu zid de piatră
fără mortar, la Covasna 10 şi în valea Casinului, pe
vîrful muntelui Cece. Această ultimă cu deosebirea
de cea de la Covasna, la care au fost trei terase, că
avea numai două terase înconjurate cu zid de piatră,
6
Idem, Cultura Ciomortan, Aluta, II/1, 1970, 71-75.
7
Idem, Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei,
1966, 21, 34.
8
Ibidem, 5, 15.
9
Z. Székely, Contribuţii la problema aşezărilor..., Cumidava, III,
1969, 108.
10
Idem, Cetatea dacică de la Covasna, SCIV, XXIII/2, 1972,
201-214.
241