JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
a executat transformările şi amenajările ulterioare
observate la villa rustica de la Ciumăfaia.
La această construcţie a fost găsită doar o singură
monedă, un denar de argint foarte uzat al lui Septimius
Severus.
Av. L. SEPT. SEV. PERT. AVG. IMP. VIII. sau
VII. Capul laureat al împăratului spre dreapta.
Rev. Coh 2 , IV, 592 şi 777, din anul 195 sau 197.
Concluzii generale
Villa rustica de la Ciumăfaia aparţine grupului
de ferme fortificate, cu incinta de piatră.
Ferma, în prima ei fază de construire, prezintă
un tip de fermă prevăzut la faţadă cu un coridor
(porticus) şi cu un colţ dreptunghiular proeminent
(Eckrisalit). Dintre fermele rurale descoperite pînă
acum în Dacia, pe acest tip îl reprezintă, în ce priveşte
prima ei fază, villa suburbană de la Hobiţa-Sarmizegetusa.
12 În provinciile învecinate acest fel de fermă
îşi găseşte analogii în unele tipuri, de asemenea
construcţii gospodăreşti agricole, din Pannonia.
Modul de construire a caselor de către populaţia
băştinaşă nu a influenţat felul de construire al fermelor
romane nici în Dacia, nici în Pannonia. 13 După
cunoştinţele noastre actuale, elementul autohton a
construit alt tip de casă. Colţ proeminent în formă
de bastion, la clădiri, apare mai întîi la greci. În Italia
se întîlnesc numai cazuri izolate; se găseşte mai ales
în provinciile romane ca în Pannonia şi în regiunile
Rinului. În timp ce turnul proeminent în Italia nu
servea drept apărare, în provinciile expuse la atacul
duşmanului avea, pe lîngă rostul de supraveghere a
proprietăţii, şi această destinaţie. Originea acestui
tip de fermă încă nu e clară; ea trebuie căutată în
tipurile de clădiri din Italia, care în provincie s-au
dezvoltat în formele lor caracteristice. 14 În Pannonia
formele cu „Eckrisalit” sînt datate în a doua jumătate
a sec. III e. n.
Ferma de la Ciumăfaia, în forma ei incipientă,
trebuie datată mai devreme, în a doua jumătate a
sec. II e. n. Acest fapt este confirmat prin caracterul
literelor inscripţiilor de pe altarele votive dedicate de
către Aelius Julius, centurionul ieşit din armată, pe
care îl considerăm ca primul proprietar al fermei.
Aceste inscripţii sînt caracteristice pentru sfîrşitul
sec. al II-lea, începutul sec. al III-lea e. n. 15
Incinta de piatră cu dependinţele de lîngă ziduri
(nr. I-III), precum şi lărgirea clădirii principale
cu două abside şi cu noi încăperi (nr. 6-11) aparţin
fazei a doua de construire. Împrejmuirea terenului,
mai tîrziu, cu o incintă de piatră, rezultă din faptul
că toate fragmentele ceramice de imitaţii de terra sigillata
au fost găsite lîngă zidurile incintei de piatră.
Acestea aparţin mai mult perioadei de trecere din
sec. II la sec. III e. n. Tot din această vreme datează
şi instalaţia de încălzit din încăperea nr. 9, care a
servit drept baie cu aer cald (caldarium).
Villa astfel transformată avea ulterior o formă
dreptunghiulară, cu un bastion pătrat sau dreptunghiular
la colţul sud-vestic şi cu două abside pe laturile
nord-vestică şi sud-estică. Acest tip de villa rustica
încă nu a fost cunoscut în Dacia. Fermele rurale
identificate şi dezvelite din această provincie sînt
puţine la număr (8). 16 Multe dintre ele, înainte de
a fi săpate şi studiate, au fost atît de deranjate, încît
ele nu mai pot forma obiective sigure în furnizarea
datelor ştiinţifice valabile pentru tragerea unor concluzii
privitoare la originea şi forma tipului în care
se grupează. Prin urmare, încă nu suntem în situaţia
de a cunoaşte tipul de fermă caracteristic pentru Dacia.
Ferma rurală cu incinta de piatră descoperită la
Hobiţa nu e de tipul celei de la Ciumăfaia; la casa
pentru locuit a acesteia nu apare la colţ bastionul
proeminent, nici absidă la vreo latură. Ferme rurale
cu bastion şi cu absidă, ca cea de la Ciumăfaia, sînt
cunoscute în Pannonia 17 şi în Germania. 18 Probabil
că acest tip s-a răspîndit din Germania, prin Pannonia,
în Dacia 19 şi acest lucru îl arată a doua fază de
construire a fermei, în prima jumătate a secolului al
III-lea e. n. Faptul este dovedit de o singură monedă
a lui Septimus Severus din anul 197 e. n., descoperită
cu prilejul săpăturilor, care arată că la data de trecere
în sec. al III-lea ferma era în funcţiune. Faptul că
altarul votiv dedicat zeului Silvanus a fost descoperit
într-o încăpere (nr. 11) care aparţine fazei a doua de
construire, ne lasă să emitem părerea că centurionul
I. Aelius în timpul fazei a doua de construire a
villei era încă în viaţă, participînd la lărgirea casei.
Această constatare pare să fie confirmată de faptul
că celelalte 6 altare votive, ridicate de el şi de fiul
său, au fost găsite împreună într-un sanctuar în aer
liber, în afară de clădire. Altarul dedicat de centurionul
zeului Silvanus serveşte ca element de datare. În
12
O. Floca, O nouă villa suburbană în hotarul Sarmizegetusei,
Sargetia, I, 1937, fig. 1.
13
E. B. Thomas, Römische Villen in Pannonien, 1964, 356.
14
Ibidem, 361-363.
15
A. Buday, op. cit., 266.
16
A. Bodor, A mezőgazdasági viszonyok alakulása a római Dáciában,
în: A Kolozsvári Bolyai Tudományegyetem (1945-1955),
1956, 214-15.
17
E. B. Thomas, op. cit., fig. 175.
18
A. von Cohausen, Der Römische Grenzwall in Deutschland,
1884, pl. VI, pl. VIII, fig. 13.
19
E. B. Thomas, op. cit., 361.
156