JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
Unul dintre celturi a fost găsit de un ţăran în anul
1957, în timpul aratului în partea sudică a aşezării.
Are gura de înmănuşare dreaptă şi îngroşată; pe
amîndouă feţele este decorat cu linii în relief, aşezate
orizontal, de care atîrnă linii verticale. Tăişul e
lat şi drept. Dimensiunile: lungimea 9 cm, diametrele
interioare ale gurii 3 × 2 cm, adîncitura găurii
de înmănuşare 5,5 cm, lăţimea tăişului 4,8 cm (pl.
VIII, 1).
Celtul celălalt a fost descoperit în şanţul nr.
XI, la adîncimea de 40 cm. Are gura dreaptă şi îngroşată;
fără decor. Patina se păstrează şi are o culoare
verde-albăstruie. Dimensiuni: lungimea 6,5 cm,
diametrele interioare ale gurii 2, 8, 3 cm, adîncitura
găurii de înmănuşare 4,3 cm, lăţimea tăişului 4,1
cm (pl. VIII, 2).
Idolul zoomorf e făcut din lut şi înfăţişează un
cal. Figura animalului e redată cu multă dibăcie. E
înalt de 3 cm (pl. VII, 6).
Formele de vase şi elementele de decor ale materialului
ceramic din aşezarea de la Reci arată aspectul
unui orizont arhaic în dezvoltarea culturii materiale
a primei vîrste a fierului din Transilvania. Tipul de
vas foarte frecvent şi conducător este vasul cu gît
cilindric, cu partea superioară în formă de cupolă,
iar partea inferioară tronconică şi cu fund mic. Acest
tip de vas derivă din formele binecunoscute în culturile
epocii bronzului de pe teritoriul ţării noastre,
Monteoru, Wietenberg, Gîrla Mare etc. Prototipul
cel mai exact al acestui vas îl găsim în vasele mari de
provizii ale culturii Monteoru, 4 şi în urnele funerare
din cultura Gîrla Mare. 5 Varianta cealaltă a acestui
tip de vas, cu pîntec rotunjit, fără brîul puternic reliefat
sub cupolă, are analogii în cultura Wietenberg. 6
Aceste două variante sînt reprezentate de două
vase găsite la Telek, de dimensiuni mai mici, păstrate
fragmentar şi care provin din fondul vechi al muzeului
(pl. III, 3-4).
În afară de aceste vase, tradiţii neîndoielnice ale
culturii Wietenberg arată vasul sferic cu marginea
dreaptă, prevăzut pe umăr cu patru urechiuşe. Acest
tip de vas e foarte frecvent în cultura Wietenberg, precum
şi străchinile cu marginea arcuită cu colţuri trase
în sus. 7 Tot o influenţă a culturii Wietenberg arată şi
ornamentele în benzi umplute cu linii incizate, precum
şi decorul spiralic executat în tehnica exciziei.
4
Istoria României, I, 1953, pl. XV, 1-8; MCA, 1956, 271, fig.
9/1-2.
5
D. Berciu, Catalogul Muzeului arheologic din Turnu Severin,
MCA, I, 1959, pl. XV, 1-8; MCA, II, 1956, 279, fig. 9/1-2.
6
K. Horedt, Die Wietenberg-Kultur, Dacia, N. S., IV, 1960,
fig. 12, A, 27.
7
K. Horedt, op. cit., fig. 12, A, 1-2, 7, 5, 9-10, K, 13-15.
8
În colecţia Muzeului din Braşov se află vase de acest tip provenite
din cimitirul de la Noua (nr. de inv. 221) şi în aşezarea de la
Vasele în formă de sac arată analogii cu vasele de
acest tip cunoscute din aşezările şi din mormintele
culturii Noua. 8
Legătura clară cu ceramica epocii bronzului din
culturile locale arată şi cele trei căni găsite împreună
într-un bordei. Cana cu toartă, prevăzută la vîrf cu
un buton plat, arată un element de decor cunoscut
din cultura Noua. Iar butonul în formă de melc pe
toartă e atestat în stratul de cultură Wietenberg din
aşezarea de la Ciomortan. 9 Cana decorată pe pîntec
cu coaste în relief, aşezate vertical, are analogii în
Verbicioara 10 şi în cultura Ariuşd–Bodrogkeresztúr,
descoperită la Cristur.
Amfora cu două toarte nu are analogie în culturile
locale din epoca bronzului. Acest tip de vas e
cunoscut în R. P. Ungară pe teritoriul de lîngă cotul
Dunării, în grupa Velatitz, din Hallstattul timpuriu;
11 deocamdată e unui din puţinele elemente care
arată legături cu regiunile vestice din Europa Centrală.
Celturile de bronz arată un orizont mai recent,
avînd analogii cu celturile cunoscute din depozitele
de obiecte de bronz de la Zagon, Bancu etc., care
sînt încadrate în grupa Moigrad-Tăutău, în H B. 12
Se pune întrebarea cum se explică această neconcordanţă
cronologică ce există între aspectul ceramicii
şi între tipurile de celturi descoperite în aşezarea de
la Reci?
Partea sud-vestică a terenului e în pantă şi arată
următoarea stratigrafie: sub humusul arat gros, de
25-30 cm, e stratul de cultură de culoare brună, gros
de 30 cm, cu gropi de morminte şi cu groapa bordeiului
nr. 1, sub care urmează solul viu – lut galben.
Din acest fapt reiese că mormintele aparţin nivelului
de jos al aşezării. Pe partea nordică a terenului, în
şanţul IV, stratigrafia se prezintă în modul următor:
sub humusul gros de 20 cm a fost un strat de culoare
neagră-cenuşie, amestecat cu bucăţi de chirpici, gros
de 30-40 cm, aparţinînd culturii Sîntana de Mureş.
Acesta suprapune un strat compact de culoare brună,
gros de 50 cm, sub care se află lutul galben. La o
adîncime de 70 cm, măsurată la suprafaţa pămîntului,
a fost descoperită vatra bordeiului nr. 2, aşezată
în partea superioară a stratului hallstattian. Prin
urmare, nivelul bordeiului arată că acest strat gros,
hallstattian, avea sigur două nivele de locuire.
Peteni (în colecţia Muzeului din Sf. Gheorghe).
9
MCA, V, 239, pl. IX, 4.
10
D. Benciu, Die Verbicioara-Kultur, Dacia, N. S., V, 1961,
135, fig. 5/6.
11
E. Patek, Koravaskor-kutatásunk néhány problémája, ArhÉrt,
LXXXII/2, 1955, 166, fig. 1/26.
12
M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transilvanien,
Dacia, N. S., VII, 1963, 208-209.
98