JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
VILLA RUSTICA ROMANĂ DE LA CIUMĂFAIA
La începutul secolului nostru una din principalele
preocupări ale arheologilor români a fost aceea a
cercetării şi studierii resturilor de cultură materială
romană din Transilvania, fosta provincie Dacia romană.
În urma acestor cercetări au ieşit la iveală numeroase
monumente de arhitectură, epigrafice, cimitire
etc. care au contribuit la cunoaşterea tot mai aprofundată
a nivelului de cultură a populaţiei din Dacia
în perioada stăpînirii romane. Cercetările efectuate
s-au îndreptat însă mai mult spre cunoaşterea castrelor
(lagărelor) militare, a aşezărilor omeneşti, a
monumentelor epigrafice, precum şi a descoperirilor
monetare care au contribuit în largă măsură la lămurirea
unor evenimente istorice, a problemelor de
organizare, cît şi la cunoaşterea vieţii economice şi
socio-culturale a provinciei.
Mai puţină atenţie a fost acordată studierii vieţii
populaţiei civile care departe de centrele militare
şi de oraşele mari trăia în interiorul provinciei în
aşezări răsfirate, în vici, pagi şi villae rusticae. Acestea
din urmă reprezentau tipuri de aşezări rurale răspîndite
în toate provinciile întinsului imperiu roman,
reflectînd prezenţa unui număr de latifundiari, a
sistemului de exploatare agricolă, aruncînd lumină
şi în ce priveşte traiul populaţiei de jos care muncea
în cadrul lor.
Villa rustica, prezentată în lucrarea de faţă, are o
deosebită importanţă şi prin faptul că, printre altele,
ne furnizează şi un bogat material epigrafic. Apoi,
în afară de cunoaşterea felului de viaţă într-o fermă
rurală, indică şi apartenenţa socială a acelora care au
avut-o în stăpînire.
Prin publicarea fermei (villa rustica) de la Ciumăfaia
îndeplinim şi o veche îndatorire faţă de arheologia
română din Transilvania, aceea de a pune
la dispoziţia cercetătorilor şi a publicului doritor de
a cunoaşte viaţa romană în Transilvania rezultatele
unor cercetări efectuate acum 25 de ani.
Cercetări din anul 1911
Satul Ciumăfaia (comună Borşa, jud. Cluj) se
află în valea pîrîului Borşa care se varsă în Someşul
Rece. Casele satului în majoritate sînt aşezate pe
malul drept al acestui pîrîu, malul celălalt fiind mai
ridicat.
La nord-vest de capătul comunei în pîrîul Borşa
se varsă un alt pîrîu care poartă denumirea de Chidea,
şi pe valea căruia un drum duce în comuna
Chidea. Lîngă drum, pe malul stîng al pîrîului Chidea,
terenul, deşi în pantă, formează două terase,
peste care se ridică o movilă de lut, numită de săteni
Movila Rotundă (Domborhegy) (fig. 3/1).
Pe terasa superioară de sub movilă, la 20 martie
1911, sătenii au descoperit cu ocazia aratului de
primăvară 6 altare votive romane, dedicate unor
zeităţi. Colţul unei pietre, văzîndu-se la suprafaţă,
a atras atenţia sătenilor care, în afară de cele 6 monumente
epigrafice, au mai găsit şi cîteva blocuri
de piatră., fragmente de ceramică şi o verigă de fier.
În zilele de 22-23 ale aceleiaşi luni Árpád Buday,
de la Muzeul Transilvaniei din Cluj, cercetînd locul
descoperirii şi negăsind pietre, cărămizi şi mortar,
conchide că altarele menţionate mai sus au fost
transportate din altă parte aici, pentru a fi folosite
ca material de construcţie. Mai menţionează că acest
loc este numit de săteni Pălută (Palota). Urmele
unor materiale de construcţie, fragmente de piatră,
cărămidă şi mortar etc. arată că în acest loc s-a ridicat
cîndva un frumos „palat”.
După Buday, denumirea Pălută (Palota) derivă
din cuvîntul românesc „Pălute” – lîngă locul lutos
(„Agyagosnál”). Mai menţionează că a găsit urme
de clădiri, pe o suprafaţă de 2-2,5 × 10 m, cît şi fragmente
de piatră, cărămidă şi mortar, fapt care nu
permitea ca terenul să fie arat şi cultivat. În concluzie
constată că pe locul descoperirii monumentelor
ar fi putut exista o clădire romană distrusă complet
în cursul timpului. În restul articolului Buday face
cunoscute cele 6 altare descoperite. 1
* Studii şi comunicări, XIV, Muzeul Brukenthal, 1969, 155-184.
(Cu rezumat în limba germană.)
1
A. Buday, Pótlások a CIL III. kötetéhez, Dolg, II, 260-270.
150