JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

19/1-3, 21/6, 20/5-6), sînt cunoscute tot din staţiunile
de la Tinosul, 38 Poiana 39 şi Sf. Gheorghe (Bedeháza).
40 Vasul decorat cu buton, cu un ornament de
ghirlandă cu urme de degete, e cunoscut şi el din
materialul de la Poiana 41 şi Sf. Gheorghe. 42 Analogia,
pentru vasele decorate cu ornament de urme de
degete cu buton şi avînd sub buză un ornament făcut
din linie ondulată, e cunoscută de asemenea din
materialul staţiunilor dela Tinosul 43 şi Poiana. 44 Tot
la Poiana 45 găsim o analogie pentru vasele cu picior
cilindric, de culoare neagră, şi pentru cele făcute din
pastă poroasă (fig. 16/8-10). În secţiunea II, la adîncime
de 1 m şi la o distanţă de 7 m de zidul vestic
al incintei de piatră, într-un mormînt de incineraţie,
a fost găsit un vas mare de culoare neagră, cu buza în
afară (fig. 22/1). În acest vas se aflau rămăşiţe de oase
omeneşti, cărbune şi cenuşă; lîngă vas erau 2 ceşti
cu toarte (fig. 20/6, 21/6). Înmormîntarea aparţine
epocii La Tène-ului dacic. Acest fapt arată ceramica
găsită, precum şi ritul de înmormîntare obişnuit la
geto-daci. 46
La suprafaţa terasei se văd urmele unei incinte
de piatră cu un bastion pătrat la capătul nordic al
incintei (fig. 4). Zidul de piatră e făcut din lespezi
de piatră, nelucrate, puse unele peste altele şi legate
cu mortar. Grosimea zidului e de 1,6 m; la capătul
nordic al incintei, nu la mijloc, ci puţin în partea
vestică, se află un turn pătrat făcut tot din lespezi
de piatră nelucrate şi legate cu mortar. Acest turn e
legat ulterior de zidul incintei, care formează latura
lui nordică. Zidul turnului în partea nordică are o
grosime de 3 m; în partea de E şi S aceasta e de 2 m,
iar în partea de V de 2,6 m. Turnul în interior are
dimensiunile: 3 × 3 m. S-a curăţat interiorul turnului
de dărîmături, pînă la solul virgin. La fund s-au
găsit numai cîteva fragmente de vase preistorice atipice.
Cetatea – după B. Orbán – are o formă de triunghiu.
47 Acest cercetător a văzut terenul împreună
cu întreaga incintă de piatră, la mijlocul secolului
trecut. Capătul de sud al incintei a fost nimicit la
începutul secolului nostru. 48 Diametrul incintei de
piatră, măsurat de la faţada interioară a zidului în
Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)
direcţia de E şi V, e de 27 m. Lungimea incintei n-a
putut să fie măsurată. În partea nordică a incintei, în
faţa turnului pătrat, se află 2 şanţuri adînci care despart
terenul cetăţii de restul terasei. Incinta de piatră,
cu turnul pătrat, datează din perioada feudalismului;
ea era o fortăreaţă medievală. Din materialul
găsit în cursul săpăturii numai foarte puţine obiecte
pot fi luate în considerare, în ce priveşte datarea incintei:
un pinten de fier, găsit în secţ. I, la adîncimea
de 30 cm, în apropierea zidului, o potcoavă de fier,
în secţ. III, şi cîteva fragmente de vase. Numai aceste
obiecte aparţin cronologic materialului din incinta
de piatră. Pintenul de fier e cu rotiţe şi cu 6 ramuri;
fierul e încovoiat în formă de cot, la capetele căruia
sînt găuri şi o pendantivă pentru curea. E lung
de 13 cm (fig. 21/24). Acest tip din pinion de fier
e cunoscut la sfîrşitul sec. XIV-XV 49 din teritoriul
Ungariei. Potcoava de fier nu e întreagă; la un capăt
e fragmentară; pe suprafaţă găurile de cui sînt împărţite
în mod simetric, cîte 3 în fiecare parte. Acest
tip de potcoavă e cunoscut în Ungaria la Sümeg şi e
datat în sec. XV. 50 Nu posedăm nici o dată istorică
despre cetatea Vápavára. Orbán greşeşte cînd o situează
în timpul preistoric. 51 La distanţă de cca. 6 km
de Vápavára, se află pe malul drept al Oltului, pe o
stînca înaltă, ruinele unei fortăreţe medievale, „Cetatea
Şoimilor”, cu un zid făcut cu mortar, de aceeaşi
factură ca acela de la Vápavára. Această fortăreaţă
medievală e amintită în anul 1421 de un document
istoric. 52 Se poate presupune că şi cetatea Vápavára
e contemporană cu „Cetatea Şoimilor” (Sólyomkő).
Faptul poate fi dovedit şi de obiectele găsite în cursul
săpăturii. Aceste 2 cetăţi nu intrau în grupa cetăţilor
principilor Transilvaniei, ci erau cetăţi private ale
unor grofi bogaţi. 53 Au fost făcute probabil în sec.
XIV-XV şi, neavînd importanţă, au fost părăsite de
timpuriu. Acest fapt arată că în terenul cetăţii Vápavára
nu s-au găsit deloc urme de clădiri medievale
şi că materialul medieval descoperit e foarte sărac.
Prin urmare, după ce incinta de piatră a fost făcută,
ea n-a mai fost folosită mult timp; din anumite cauze,
încă nelămurite, cetatea a fost părăsită.
38
Ibidem, fig. 32.
39
Ibidem, fig. 43/1-4.
40
Z. Székely, Sepsiszentgyörgy története a középkor végéig, 1948,
pl. II, 3, 4.
41
Ibidem, fig. 41/5-6.
42
Ibidem, pl. I, 9, pl. II, 1.
43
Ibidem, fig. 22/1-13.
44
Ibidem, fig. 47/1-5.
45
Ibidem, 288, fig. 25/1-7, fig. 43/11-12.
46
V. Pârvan, Getica, 1926, 631-632.
47
B. Orbán, op. cit., 61.
48
F. László, în Dolg, II, 1911.
49
J. Szendrey, Magyar hadtörténelem emlékei, 1896, 215, nr.
725. G. Nagy, A szabolcsmegyei múzeum középkori sarkantyúi,
ArchÉrt, XVIII, 1898, 63, pl. III, 13.
50
J. Szendrey, op. cit., 132, Nr. 398.
51
B. Orbán, op. cit, 59.
52
Székely Oklevéltár, I, 116-119, CXVIII, n. 2-4.
53
L. Szádeczky-Kardoss, A székely nemzet története és alkotmánya,
1927, 281; I. Rugonfalvi Kiss, A nemes székely nemzet képe, I,
1939, 104.
55