JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei
AŞEZĂRI DIN PRIMA VÎRSTĂ A FIERULUI ÎN
SUD-ESTUL TRANSILVANIEI
Cuvînt înainte
Una dintre perioadele cele mai puţin cunoscute şi
mai puţin cercetate din istoria Transilvaniei este prima
vîrstă a fierului. Descoperirile întîmplătoare, precum
şi depozitele de obiecte de bronz, prin care a fost mai
mult cunoscută epoca hallstattiană, nu au fost suficiente
pentru cunoaşterea completă a culturii materiale
din această vreme. Cercetările executate în ultimii ani
de Muzeul Regional din Sf. Gheorghe, la Reci (rai. Sf.
Gheorghe, Reg. Braşov), la Cernat (rai. Tg. Secuiesc,
Reg. Braşov), la Porumbenii Mari (rai. Odorhei, Reg.
Mureş-Autonomă Maghiară), ** în aşezări din prima
vîrstă a fierului, ne pun la dispoziţie un material pe
baza căruia putem contura mai complet cultura materială
a epocii hallstattiene. În afară de acesta, observaţiile
făcute cu ocazia acestor săpături ne ajută mult
în încercarea şi stabilirea unei cronologii relative pentru
această perioadă. Publicarea materialului provenit
din aceste aşezări are scopul de a pune la dispoziţia
cercetătorilor rezultatele obţinute de Muzeul Regional
din Sf. Gheorghe în cercetarea primei vîrste a fierului
în colţul sud-estic al Transilvaniei.
1. Aşezarea de la Reci
Comuna Reci se află pe malul drept al Rîului
Negru. La est de comună se găseşte o terasă înaltă
numită Telek, cu malul abrupt spre V, iar spre S în
pantă (pl. I, 1). Terenul a fost arat, cu care prilej au
ieşit la iveală multe fragmente de vase, aparţinînd
mai multor epoci. În urma acestei descoperiri, în
anii 1957-1959 au fost executate sondaje de către
Muzeul din Sf. Gheorghe (fig. 1). S-a constatat că
acest loc a fost locuit începînd din neolitic pînă în
epoca prefeudală (sec. IV). Rezultatele obţinute
au fost publicate în parte în rapoartele preliminare
1 şi într-un articol 2 . În cursul săpăturilor au fost
descoperite resturi de locuinţe, gropi şi morminte
de incineraţie, care aparţin primei vîrste a fierului.
* Volum editat de Muzeul Regional Sf. Gheorghe în 1966, 63 p.
(Cu rezumat în limba germană. Fotografii: P. Fóris).
** Cercetările au fost efectuate în colaborare cu Muzeul Raional
din Cristuru Secuiesc.
În următoarele ne vom ocupa numai cu materialul
hallstattian provenit din aşezare.
Locuinţele
Bordeiul nr. 1: la marginea terasei, pe partea sudică
a terenului, în şanţul nr. II, la adîncimea de 0,25
m, au fost dezvelite resturile unui bordei de formă
ovală, fără urme de pari. Fundul bordeiului, săpat în
pămînt, a fost atins la 0,70 m adîncime. Axul lung
al bordeiului a fost orientat N-E–S-V. Dimensiunile:
2,50 × 2 m. Vatra a fost aşezată în mijlocul locuinţei;
era de formă circulară, cu suprafaţa făţuită şi înconjurată
de cîteva pietre. Pe podeaua bordeiului au fost
găsite fragmente de vase de culoare neagră, decorate
cu caneluri şi bucăţi de chirpici. Tot de inventarul
bordeiului aparţin jumătatea unui prîsnel de lut bitronconic,
o greutate de ţesut din piatră perforată la
partea de sus, o piatră de măcinat de formă ovală şi
o bucată dintr-un corn de cerb.
Bordeiul nr. 2: spre nord de acest bordei, la o distanţă
de 45 m, în şanţul IV, a fost descoperită, la
o adîncime de 0,70 m, vatra unui bordei hallstattian
de formă ovală. Vatra avea forma ovală şi diametrele:
1,50 × 2 m; lipitura a fost din lut gros. În jurul vetrei
au fost descoperite fragmente de vase de culoare
neagră, decorate cu caneluri şi un fragment dintr-o
valvă de turnat topor de bronz (pl. VIII, 7). Tot în
bordei s-a mai găsit şi o greutate de plasă, făcută din
lut, de formă piramidală.
Bordeiul nr. 3: la vest de bordeiul nr. 1, la o distanţă
de 20 m de acesta, în şanţul nr. IX, la adîncimea
de 0,58 m, au fost descoperite resturile unui
bordei circular cu diametrul de 3 m. A avut o vatră
de formă circulară aşezată la mijloc; făţuiala din care
s-au mai păstrat cîteva bucăţi, fusese lipită de pietre.
În jurul vetrei au fost găsite trei căni cu o toartă (pl.
I, 4), cîteva fragmente de vase, o bucată de piatră de
măcinat, pe care a fost şi o piatră de pisat. Cana nr.
1: este făcută din pastă cu cioburi pisate, arsă brunneagră
şi bine lustruită. Marginea este uşor răsfrîntă
1
MCA, VI, 1959, 196-199; MCA, VII, 1961, 179-181; MCA,
VIII, 1962, 325-328.
2
SCIV, XV/1, 1964, 121-126.
95