JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Zoltán Székely: Lucrări alese
Peste aşezare s-a suprapus un cimitir de inhumaţie.
În afară de mormintele distruse şi anterior
de săteni, au fost descoperite 31 de morminte de inhumaţie
şi unul de incineraţie. Un rit deosebit de
înmormîntare reprezintă mormîntul în urnă cu capac,
care conţinea un schelet nears de copil. Foltiny
a observat acest rit de înmormîntare în cimitirul său
din epoca bronzului de la Deszk (R. P. Ungară) şi îl
consideră ca o tranziţie între ritul de înmormîntare
în poziţie chircită şi ritul de incineraţie. 8 Această
explicaţie pare acceptabilă, fiindcă şi la Pir a fost descoperit
un mormînt de incineraţie. În două cazuri
a apărut înmormîntarea dublă.
Orientarea mormintelor este foarte variată: opt,
N–S; opt, S–N; şapte, V–E; trei, E–V; trei, N-E–S-
V; unu, S-E–N-V; unu, S-V–N-E. Dintre schelete,
zece erau de bărbaţi, patru de femei, unul de copil;
la 16 schelete nu s-a putut stabili sexul. Tipul antropologic
reprezentat de populaţia culturii Otomani
a fost elementul brahicefalic, de nuanţă alpină – cu
trăsături nordice şi mediteraneene, după cum reiese
din studiul a două schelete (M. 10, M. 23). 9
Adîncimea mormintelor a fost în general de
0,40-0,50 m. Doar în caseta II. B nivelul a fost între
0,60-0,80 m.
Inventarul mormintelor de bărbaţi se compunea
din următoarele: un topor din corn de cerb cu gaură
de înmănuşare, un vas de lut şi uneori cîte un prîsnel
de lut. Obiecte de bronz s-au găsit numai în trei
morminte. Femeile erau înmormîntate fără inventar
sau numai cu o ceaşcă. În unele morminte a fost aşezată,
deasupra sau în apropierea mormîntului, cîte o
piatră de rîşnit.
Pentru datarea mormintelor servesc: pumnalul
de bronz găsit în mormîntul nr. 19 şi ceramica.
Acest tip de pumnal e cunoscut de la Megyaszó (R.
P. Ungară). 10
Dintre vase, ceştile cunoscute din aşezare se mai
păstrează şi în morminte (M. 20, 22, 27), iar unele
prezintă tipuri mai evoluate. Nu cunoaştem îndeajuns
materialul ceramic al aşezării „Curtea Cetăţii”,
însă pe baza observaţiilor făcute în anul 1954, cînd
şi pe acest loc a fost executat un şanţ de verificare,
credem că populaţia retrasă din „Cetate” s-a înmormîntat
peste aşezarea abandonată şi uitată. Prin
urmare cimitirul reprezintă o fază tîrzie a aceleiaşi
culturi. Formele vechi păstrate se explică prin faptul
că e vorba de aceeaşi populaţie sedentară care nu şi-a
schimbat locul de trai. Prin urmare aspectul culturii
nu s-a schimbat mult.
În concluzie, se poate constata că săpăturile executate
la „Cetate”, din comuna Pir, au contribuit
mult la cunoaşterea epocii bronzului, descoperindu-se
pentru prima dată la noi în ţară un cimitir al
culturii Otomani; ele au adus şi un aport important
pentru reanalizarea cronologiei acestei epoci în vestul
Transilvaniei.
8
I. Foltiny, în FolArch, III-IV, 1941, 86-87.
9
O. Necrasov şi M. Cristescu, în Anuarele Ştiinţifice ale Universităţii
„Al. I. Cuza” din Iaşi, S. N., Secţ. II (Ştiinţe Naturale),
VI/1, 1960, 39 şi urm.
10
F. Tompa, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-
1936, BerRGK, 24-25, 1937, pl. 45, 5-7.
78