JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

frigări, a cărei coadă à douille se aseamănă cu tipul
găsit la Gross-Propstdorf; 15 cealaltă (fig. 4/2), lot cu
coada à douille, e probabil de tipul găsit la Crizbav. 16
Pentru cuţitele de fier (fig. 4/3-5), pentru furculiţa
de fier (fig. 4/8), pentru cîrligul de fier (fig. 4/7) şi
pentru veriga de fier (fig. 4/10) analogia cea mai
exactă o găsim tot în materialul staţiunii dacice de
la Poiana. 17
Între obiectele găsite la Şimleul Silvaniei, de grupa
bijuteriilor ţin fibulele, brăţările, barele de argint
şi cele două perle. Fibula de bronz – cea mai mică
(fig. 4/13) – datează exact din primele timpuri ale
Imperiului Roman, perioada împăraţilor Augustus
şi Tiberius. 18 E cunoscută din materialul staţiunii de
la Tinosul, 19 din Ungaria din stratul La Tène de la
Velemszentvid. 20 Kovrig o pune în categoria fibulelor
de tip răzleţ, 21 din grupa XIV. Fibula a doua (fig.
4/15) aparţine în grupa fibulelor care se atribuie Boilor
(die sog. Bojerspangen). E cea mai recentă formă
de fibulă germanică şi e numită de Frischbier fibula
boica. Prin comerţ a ajuns în secolul I înaintea erei
noastre în Dacia. Conform grupării făcute de Patek,
22 fibula aceasta aparţine de grupa fibulelor care
arată o influenţă germanică. Fibula a treia (fig. 4/16
a-b) intră în grupa fibulelor (kräftig profilierte) care
s-au format de timpuriu în ţinutul nordic al Italiei şi
al Alpilor de Răsărit. Din Dacia acest tip de fibulă e
cunoscut din Muzeul de la Aiud. 23 Conform grupării
făcute de Kovrig, această fibulă intră în grupa
VIII. 24 Acest tip de fibulă se găseşte şi în Muzeul
Naţional de Antichităţi din Bucureşti, provenind
dintr-un loc necunoscut. 25
Torquesul de argint (fig. 5/5) e podoaba caracteristică
a La Tène-ului III, în teritoriul Daciei. Analogia
cea mai precisă pentru torquesul descoperit o
găsim în materialul Muzeului Naţional din Budapesta,
găsit în teritoriul Transilvaniei, 26 şi în materialul
tezaurului dacic descoperit la Slimnic. 27 Brăţările
de argint (fig. 5/3-4) sînt cunoscute din tezaure
15
V. Pârvan, Getica, 1926, fig. 355.
16
Ibidem, fig. 354.
17
Ibidem, fig. 115/1-3; fig 112/1-2, 4; fig. 118/28-41; fig.
117/44-47.
18
R. Forrer, Reallexikon der prähistorischen, klassischen und
frühchristlichen Altertümer, 1907, pl. 60, 10.
19
Ibidem, fig. 44/3; V. Pârvan, op. cit., fig. 192.
20
K. Miske, A velemszentvidi őstelep, 1907, 62, pl. XL, 53; E.
Patek, Verbreitung und Herkunft der römischen Fibeltypen von
Pannonien (DissPann, ser. II, nr. 19), 1944, pl. 1, 4.
21
I. Kovrig, Die Haupttypen der kaiserzeitlichen Fibeln in Pannonien
(DissPann, ser. II, nr. 4), 1937, 28, pl. XII, 129.
22
E. Patek, op. cit., 37, pl. I, 5-6.
23
Ibidem, 21-22, pl. IV, 3-4, 8.
24
I. Kovrig, op. cit., 15, 16, 43, pl. V, 40.
25
D. Popescu, Fibeln aus dem Nationalmuseum für Altertümer
Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei
dacice înainte de stăpînirea romană în Dacia, din
tezaurul dela Cerbel, 28 Poiana Gorj 29 şi din Ungaria
dintr-un tezaur dintr-o epocă mai tîrzie, de la Rábapordány
(Jud. Şopron). 30 Pentru brăţara din fig.
5/1, cea mai exactă analogie o prezintă brăţara găsită
în tezaurul La Tène III de la Remetea. 31 Pentru
brăţara răsucită din mai multe sîrme subţiri, analogia
o găsim tot în tezaurul de la Rábapordány; 32
iar pentru barele de argint sucite – părţi ale unui
colier – în tezaurele de la Oradea 33 şi de la Rábapordány.
34 E interesantă spirala de braţ (sau torquesul)
de bronz cu sîrme mici răsucite cu capetele simplu
îndoite spre a se prinde unul în altul (fig. 5/7), ca
la coloanele de argint. După mărimea ei – dacă era
un fel de torques – se presupune că aparţinea unui
copil. Au mai fost găsite 33 bucăţi denari de argint
romani în două morminte diferite şi anume 16 buc.
în primul mormînt (Nr. 1, 3, 9, 11-17, 19-20, 24,
28, 30, 33) şi 17 buc. în mormîntul celălalt (Nr. 2,
4-8, 10, 18, 21-23, 25, 27, 29, 31-32). Şirul denarilor
începe din anul 99 î. e. n. şi se sfîrşeşte cu anul 2 î. e.
n. E de remarcat că în amîndouă mormintele printre
monedele ascunse au fost găsite mai mult monede
ale lui Octavianus Augustus (în primul mormînt 3
buc., iar în al doilea 6 buc.), care erau în stare bună;
se pare că nu erau în circulaţie sau, dacă au fost, e
probabil că au circulat doar un timp foarte scurt.
În primul mormînt ultima monedă e din anul 8 î.
e. n., iar în mormîntul al doilea din anul 2 î. e. n.
Aceste monede servesc pentru datarea staţiunii de la
Şimleul Silvaniei. Prin urmare, ascunderea lor, adică
data celor două înmormîntări, se poate pune, ca un
termen post quem, la anul 2 î. e. n.
Din materialul găsit la Şimleul Silvaniei se poate
constata, cu siguranţă, că pe muntele Kőrishegy
era o staţiune din timpul sclavagismului dacic.
Conform cercetării lui M. Moga, se afla numai o
locuinţă izolată cu 2 morminte. Materialul ceramic
al mormintelor, amestecat cu materialul staţiunii,
in Bukarest, Dacia, IX-X, 1945, 490, fig. 4/32, 33.
26
F. Rómer, A nagyváradi ezüstlelet, ArchÉrt, VI, 1886, 391, fig.
3; V. Pârvan, op. cit., 537-538.
27
D. Popescu, Nouveaux trésors Géto-Daces en argent, Dacia,
XI-XII. 1948, fig. 10/1.
28
ErdMúz, 1874, 144; F. Rómer, op. cit., 387.
29
C. S. Nicolaescu-Plopşor, Le Trésor Dace de Poiana-Gorj,
Dacia, VII–VIII, 1941, fig. 1/3, 9–12, 14.
30
A. Alföldi, Leletek a hun korszakból és ethnikai széválasztásuk
(ArchHung, IX), 1932, pl. 11.
31
I. Bleyer, Temesvár környéki leletekről, ArchÉrt, XXVI, 1906,
fig. 2, 9.
32
A. Alföldi, op. cit.
33
F. Rómer, op. cit., 205, fig. 6, 8, 12, 14-18.
34
A. Alföldi, op. cit., pl. X.
127