JuD. COvaSna - Székely Nemzeti Múzeum

Cercetări arheologice la Porumbenii Mici – jud. Harghita
Şanţul nr. 27, orientat N–S (17 × 1 m), tăiat perpendicular
pe şanţul nr. 7. Sub humus pînă la 0,40
m s-au găsit fragmente ceramice Wietenberg şi prefeudale.
Suprafaţa nr. 28 (5 × 5 m), deschisă în şanţul de
apărare din mijlocul platoului lîngă şanţul nr. 3. În
această regiune au fost cele două straturi de cultură,
cel prefeudal de culoare brună, gros de 40 cm, şi
cel negru roman, gros de 50 cm. În depunerea de
pămînt negru s-au găsit fragmente ceramice prefeudale,
un cuţit de fier, multe oase de vite şi porcine,
bucăţi de cărbune.
*
Pe baza observaţiilor făcute şi a materialului descoperit
în cursul săpăturilor efectuate între anii 1956-
1960 s-a putut ajunge la următoarele rezultate:
– Purtătorii culturii Wietenberg s-au stabilit primii
pe partea nordică a platoului şi ei au construit
valul şi şanţul de mijloc. A urmat un interval de timp
destul de lung pînă cînd, în epoca romană, în sec. II-
III e. n., terenul a fost iarăşi locuit, după cum ne arată
cele două monede ale lui Vespasian şi Commodus,
precum şi resturile de locuinţă şi materialul ceramic
roman, cele două inele descoperite în spatele valului
şi în panta interioară a şanţului de mijloc (pl. XLIII,
3–5, 7–8). Populaţia din această perioadă, adîncind
şanţul, l-a folosit ca fortificaţie. Perioadei următoare,
a sec. III-IV, îi aparţin locuinţa din şanţul nr. 17,
precum şi fragmentele de vase cenuşii, cu margine
îngroşată, de tip cultura Sîntana de Mureş, descoperite
în şanţ şi în val (pl. XLIII, 1, 9).
Într-o perioadă mai tîrzie platoul întreg a fost
înconjurat cu şanţ săpat pînă la stratul de breccie
diluvială, compus din piatră şi nisip. Suprafeţele de
pietre, care au fost găsite la marginea platoului, sînt
construite din pietre scoase din şanţ şi sînt contemporane
cu el. Pe aceste suprafeţe au fost găsite fragmente
de vase cenuşii făcute la roată (pl. XLIII, 2,
10-12), care au mai fost descoperite şi în şanţuri, sub
humus, în stratul de cultură, amestecate cu fragmentele
de vase provenite din alte culturi, deoarece
platoul a fost mult timp arat şi numai în ultimul
timp a fost folosit ca fîneaţă. Destinaţia acestor suprafeţe
de pietre deocamdată nu este lămurită; pot
fi podele de locuinţe, deocamdată nu sînt cunoscute
analogii pentru ele. Suprafaţa de piatră descoperită
la „Cetate”, în aşezarea de la Moreşti, este datată în
sec. XI-XII.
2
Z. Székely, în MCA, IX, 1970, 304.
3
I. Kovács, A mezőbándi ásatások, Dolg, IV, 1913, fig. 62/2, 5,
8; fig.74/2, 7–9, 12.
4
K. Horedt, Moreşti, 1979, fig. 59, 60.
5
Ibidem, fig. 64/4.
6
K. Horedt, Siedlung, Burg und Stadt (Deutsche Akademie der
Wissenschaften zu Berlin, Schriften der Sektion für Vor- und Früh-
Pentru încadrarea cronologică a aşezării de după
sec. IV ne servim numai de materialul ceramic care
reprezintă diferite tipuri de vase, dar în majoritate
sînt de tip oală-borcan. Vasele făcute din pastă fină,
arsă cenuşiu, cu fund plat, decorate pe corp cu linii
în val, precum şi cele cu decor ştampilat, sînt cunoscute
din cimitirul de la Bandul de Cîmpie. 3
Fragmentul de vas cu gîtul umflat (pl. XXVIII,
15) este cunoscut tot din cimitirul de la Bandul de
Cîmpie. Celelalte vase, cu margine răsfrîntă în afară,
iar pe umăr decorate cu linii paralele dncizate sau
fără decor, au analogii cu vasele epocii prefeudale
descoperite în aşezarea de la Moreşti. 4 Un fragment
de margine dintr-un vas cu buza răsfrîntă în afară,
decorat pe umăr cu linii distanţate, este cunoscut tot
de la Moreşti (pl. XXV, 6). 5 Un fragment dintr-un
vas-cană, prevăzut cu ţeava de scurgere, descoperit
în anul 1938, 6 reprezintă tipul de vas cunoscut din
aşezarea de la Moreşti, caracteristic populaţiei gepidice.
7
Uneltele de lucru sînt reprezentate prin cuţitele
de fier, prîsnele de lut şi moara rotativă. Cuţitele sînt
destul de mari (8-10-14 cm). Acest tip de cuţit, cu
spinarea dreaptă, este cunoscut din aşezarea de la
Moreşti 8 şi din cimitirul de la Bandul de Cîmpie. În
afară de două vîrfuri de săgeţi din fier, prevăzute cu
tub de înmănuşare, nu au fost găsite alte arme. Acestea
au analogii cu vîrful de săgeată găsit în cimitirul
de la Bandul de Cîmpie (LXV, 4-5, fig. 48/4-5). Fusaiolele
cu suprafaţa şlefuită sînt cunoscute tot din
cimitirul de la Bandul de Cîmpie (LXXXV, 1) şi din
aşezarea de la Moreşti. 9
Aşezarea ultimă de pe platoul „Dealului Galath”,
pe baza materialului ceramic şi a celorlalte obiecte
descoperite, se poate data în epoca prefeudală, în
sec. VI-VII. K. Horedt îi consideră pe gepizi purtătorii
acestei culturi, care au fortificat acest platou
într-o perioadă destul de tîrzie a dominaţiei lor în
Transilvania. 10 La Galath s-a dovedit că valul de mijloc
care, după dimensiunile lui se poate compara cu
şanţurile construite în epoca prefeudală la Moreşti,
este mai vechi şi nu aparţine epocii prefeudale. Materialul
arheologic descoperit este destul de sărac şi
lipsesc obiecte de metal, care ar putea confirma această
părere. E mai plauzibil ca pe acest loc s-a fortificat
populaţia locală, în sec. VI-VII, alături de care mai
dăinuiau unele elemente gepidice, după cum arată
materialul ceramic şi unele obiecte caracteristice
geschichte, 25), fig. 5/a.
7
Idem, Moreşti, fig. 63/10.
8
Ibidem, fig. 58/12.
9
Ibidem, fig. 50/12-14.
10
K. Horedt, Eine neuendeckte Gepidenfestung im Kokeltal,
Neuer Weg, 1965, nr. 2652, 4; Idem, Siedlung, Burg un Stadt,
134, 136.
193