Descarcă - Revista HELIS

Florentina Loredana Dănilă şi condiţiile sine qua non ale fericirii
Florentina Loredana Dănilă debuta în anul 2008, la editura Clubul
Saeculum, cu volumul „Şi copiii se îndrăgostesc”. După primele pagini, titlul
cărţii nu se justifica întru totul, iar textele înfăţişau o scriitoare cu înclinaţie
evidentă spre poezia în proză, mai ales datorită atitudinii lirice de a pune accent
pe mesajul artistic, evitându-se oralitatea. „Controlorul de trafic”, „Păsările”,
„Să râzi”, „Ningea” erau câteva flash-uri în care autoarea versifica liber, cu
eleganţă şi naturaleţe.
Însă, acele texte erau strict introductive şi evidenţiau trecerea de la starea
de sentimentalism feminin la viaţa cotidiană, de familie, cu toate frumuseţile şi
dificultăţile ei. Treptat, oralitatea lua locul poetizării şi copiii „începeau să intre
în joc”. Florentina Loredana Dănilă miza pe plăcerea şi răbdarea cititorului de a
asimila texte scurte, captivante, fără prea mult efort intelectual. Cu singura
precizare că s-ar fi cuvenit o mai mare atenţie la alternarea dialogurilor cu
propriile comentarii. Diferenţierea timpurilor verbale ar fi fost o soluţie mult
mai elegantă.
Volumul „Aceeaşi lună peste sat”, apărut în anul 2010, la editura Remus,
este însoţit de prezentarea criticului Adrian Dinu Rachieru. Acesta remarcă
avantajele şi facilitatea unei lecturi ce mizează pe oralitate, într-o epocă în care
hiperintelectualismul sufocă. Totuşi, în momentul în care intri pe teritoriul
generos al prozei, se cuvine şi se merită să dezvolţi, să pui accent pe naraţiune,
pe descrierea personajelor, lucruri care nu pot fi „fentate” prin dialoguri şi
comentarii scurte. Dar, pe de altă parte, este interesantă şi abordarea Florentinei
Loredana Dănilă, cu target spre cititorii care trec prin acelaşi gen de experienţe
familiale. Imaginaţi-vă cât timp liber îi rămâne unui părinte cu unul sau mai
mulţi copii. Cu atâtea griji pe cap, cu atâtea probleme de la o zi la alta,
„fereastra” unor texte scurte şi savuroase poate avea un efect benefic, salvator.
Doza necesară de lectură, păstrarea optimismului şi a bunei dispoziţii, sunt
condiţiile sine qua non ale unei vieţi echilibrate şi, implicit, ale fericirii.
Vrând parcă să ne contrazică şi să se contrazică pe sine, autoarea ne
prezintă şi o latură pesimistă a personajului din „Halucinaţii” (pag.15).
„Frumuseţea, inteligenţa, talentul şi toate calităţile omului sunt bune la nimic,
câtă vreme nu te ajută să dobândeşti puţinul pe care-l ceri de la viaţă.” O
atitudine destul de pasivă am spune, să ceri, să aştepţi, în loc să lupţi pentru tot
ceea ce îţi poate aparţine. Desigur, gândirea contradictorie este gândirea unui