Descarcă - Revista HELIS

joc, maturitatea nefiind o manifestare înafara vârstei reale. Convorbirea dintre mamă şi
copilul pe care şi-l ia de la şcoală, aminteşte fără îndoială de spontaneitatea şi naturaleţea de
care doar un copil este capabil. Limbajul e altul, în adevăr, dar până la urmă „a fi îndrăgostit”
nu înseamnă a avea o anumită vârstă. Raportând acest text la întregul volum şi tematica
acestuia, aş putea spune că el trădează, în mod evident, o dorinţă de a ... redeveni copil, de a
... retrăi copilăria în alt ritm, astfel încât să rămânem ... copii, pentru că doar starea de
nevinovăţie şi joc ne poate conduce la ... creaţia vieţii. A fi copil sau a-ţi înţelege copilăriile
este o mască de care avem nevoie pentru a supravieţui într-o lume care nu poate înţelege ...
copilăria în sine însăşi.
Scriitura curge lin spre alte ... portrete. E de remarcat portretul surprins în „Bunica”
sau în „Ea, prim-balerină, el, simplu soldat”, dar şi „Ţiganca” sau „Titi” sau chiar „Gândurile
unei plante” (ce aminteşte poate de ... gândacul kaftian).
Ceea ce rămâne esenţial este însă modul de a povesti. Autentic, specific autoarei,
inconfundabil, cu fine subtilităţi de analiză a experienţelor de viaţă fie ele trăite, fie imaginate:
„A povesti, observă Roland Barthes, e modul nostru de a fi şi de a ne manifesta / comunica.
Având în centrul ei, precum un ax coordonator, evenimentul, acesta e reprezentat în forma
povestirii prin narator, iar reprezentarea ca atare este o operă de interpretare. Lumea există în
pluralitatea povestirilor comunicate prin cuvânt, prin rostire, imagine, gest, mit sau legendă,
epopee sau nuvelă, roman sau fabulă, eveniment istoric, dramă sau tragedie, pantonimă sau
mister etc. Povestirea, scrie Roland Barthes, „începe cu istoria însăşi a umanităţii”.
Povestirea, dincolo de regulile, de gramatica sa, dincolo de natura discursului, înţeles ca
ansamblu de fraze, este printre noi „ca viaţa” 1 .
Creaţie a vieţii este şi acest volum de proză scurtă. Naraţiune subiectivă,
homodiegetică, din care nu lipseşte o inteligenţă lucidă a scriiturii, deoarece aşa cum spunea
Roland Barthes „cartea face sensul, sensul face viaţa”, volumul Florentinei Dănilă poate fi
catalogat drept un „jurnal al vieţii”, nu al autoarei, ci al oricărui lector ce şi-ar dori să dea sens
vieţii şi să-şi înţeleagă sensul fiinţării, dar poate fi tratat şi ca un valoros model de introspecţie
şi autoanaliză. Şi aceasta deoarece „povestirea este prin excelenţă amintire retrăită şi
celebrată, având să exprime ideea unei memorii ancestrale, originare a unei comunităţi decise
să-şi retrăiască şi să-şi re-vadă, sub semnul povestirii, amintirile esenţiale ale vârstei şi ale
miturilor genezei şi ale forţelor tutelare ale existenţei.” 2
„Şi copiii se îndrăgostesc” este o carte a vârstelor scriiturii. Felicitări autoarei,
Florentina Loredana Dănilă, dar şi editorului volumului, scriitorul Aurel Podaru, director al
editurii, prin intermediul căruia cartea a ajuns în mâinile mele şi la inima mea. Frumoasă
realizare, mulţumiri şi succese în continuare!
Maria-Daniela PĂNĂZAN
`Bucovina Literară`, Suceava, octombrie 2008
`Helis`, Slobozia, octombrie 2008
1 Ion Vlad, Aventura formelor. Geneza şi metamorfoza „genurilor”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 76
2 Idem Ibidem, p. 89
2