INTELLIGENCE INTELLIGENCE - Serviciul Român de Informaţii

Importanţa Mării Negre în strategia de securitate energetică a României
Marea Neagră
interfaţă europeană cu
Marea Caspică şi Orientul Mijlociu
Energia este o necesitate vitală şi, de aceea, securitatea energetică reprezintă o
problemă complexă, esenţială pentru asigurarea creşterii sociale şi a bunei
funcţionări a societăţii, în ansamblu.
Ligia Leaua
Direct învecinată Uniunii Europene şi
complex de securitate emergent în
arealul geopolitic şi geostrategic al
Orientului Mijlociu extins, regiunea
Mării Negre are o importanţă strategică
majoră pentru Uniunea Europeană şi
comunitatea euroatlantică în ansamblul
său. În zona Mării Negre se găsesc
câteva “poziţii cheie”, care o
particularizează, îi imprimă valenţe
deosebite, dar mai ales contribuie la
valoarea şi importanţa geostrategică a
acestui spaţiu: Sistemul strâmtorilor
(Bosfor, Dardanele legate prin Marea
Marmara), Peninsula Crimeea, Gurile
Dunării (Dunărea maritimă), Platoul
continental din faţa litoralului românesc
(în această zonă sunt estimate a fi
aproximativ 70 de miliarde de metri
cubi de gaz şi 12 milioane de tone de
petrol) şi Insula Şerpilor.
Ca nouă frontieră sud-estică a UE,
regiunea Mării Negre se constituie, prin
populaţia sa de aproape 200 de milioane
de locuitori, într-o uriaşă piaţă a Uniunii
Europene. Zonă de tranzit a petrolului
şi gazului natural din Asia Centrală şi
Orientul Mijlociu către Europa,
regiunea Mării Negre reprezintă
totodată veriga de legătură a unei axe
geopolitice şi geoeconomice emergente
Marea Mediterană - Marea Neagră -
Marea Caspică. Marea Neagră este "o
limită a UE, dar şi un loc de schimburi şi
întrepătrunderi". Principalele probleme
ale regiunii sunt: traficul, imigraţia
ilegală, ameninţările teroriste,
conflictele îngheţate, transportul de
hidrocarburi şi diversitatea politică. “În
INTELLIGENCE
ultimii ani, zona Mării Negre a
înregistrat o schimbare semnificativă în
paradigma tradiţională de securitate, cu
impact pe termen lung asupra securităţii
europene şi euroasiatice în ansamblul
lor”. În acelaşi timp, regiunea se
prezintă ca o zonă-tampon de
îngemănare a culturilor şi civilizaţiilor
ortodoxă, islamică şi occidentală.
Securitate energetică
euro-atlantică la Marea Neagră
Competiţia globală pentru asigurarea
necesarului de resurse energetice
devine tot mai acerbă, în condiţiile în
care unele dintre zăcămintele de
hidrocarburi sunt pe terminate, iar cele
mai importante se află în zone instabile
politic. Jocul energetic din zonă se
desfăşoară pe două dimensiuni, prima
constând în obţinerea controlului
asupra infrastructurii extractive, iar cea
de-a doua în obţinerea controlului
asupra infrastructurii de transport a
hidrocarburilor extrase spre diferite
pieţe regionale.
Energia este o necesitate vitală şi, de
aceea, securitatea energetică reprezintă
o problemă complexă, esenţială pentru
asigurarea creşterii sociale şi a bunei
funcţionări a societăţii în ansamblu.
Agenţia Internaţională pentru Energie
(AIE) se aşteaptă ca cererea mondială
de petrol să crească cu 41% până în
2030. AIE afirmă că „abilitatea şi
dorinţa principalilor producători de
petrol şi gaze de a spori investiţiile
pentru a face faţă cererii mondiale în
creştere sunt extrem de incerte”. Creşte
riscul unei întreruperi a aprovizionării
cu energie şi, în plus, nu au fost încă
introduse mecanismele care să asigure
solidaritatea statelor membre în cazul
unei crize energetice, iar unele state
membre depind în mare parte sau în
totalitate de un singur furnizor de gaze.
Conceptul de securitate energetică a
devenit o problemă de interes pentru
factorii politici, analişti şi organizaţii
internaţionale precum NATO, ONU
sau UE. Conceptul se referă şi la
infrastructurile necesare, dar şi la
preţurile practicate şi la utilizatori.
Comisia Europeană caută stabilizarea
resurselor externe şi dezvoltarea
surselor alternative de energie, SUA
vizează producerea de noi tipuri de
energie pe plan intern, China caută să
cumpere acţiuni la companiile
petroliere străine. NATO s-a angajat la
Summitul din aprilie 2008 de la
Bucureşti ca, în privinţa securităţii
energetice, să urmărească fuziunea şi
schimbul de informaţii, proiectarea
stabilităţii, promovarea cooperării
internaţionale şi regionale, susţinerea
managementului consecinţelor şi sprijin
pentru protejarea infrastructurii
energetice critice. Consiliul în Sesiune
Permanentă a fost mandatat să
pregătească pentru Summitul din 2009
un raport asupra progreselor realizate în
acest domeniu al securităţii energetice.
Germania şi Franţa s-au opus unui rol
proactiv al NATO în securitatea
energetică, spre deosebire de România
şi Polonia. La nivelul Uniunii Europene,
sectorul energetic reprezintă un factor
economic şi geopolitic major.