INTELLIGENCE INTELLIGENCE - Serviciul Român de Informaţii

audienţa liberală care legitimează ajutorul autorităţilor pakistaneze, a
teroristul prin acceptarea raţionalizării declarat la judecată, când a primit
crimei. Totuşi, unii terorişti au fost sentinţa: „Da, sunt terorist şi sunt
antrenaţi cognitiv-comportamental în mândru de asta” (Delcea, 2003). Astfel,
aşa fel încât să nu mai simtă nicio raţionalizarea comportamentului
remuşcare până în momentul în care se antisocial la terorişti constituie un
vor confrunta cu consecinţele repertoriu de reacţii la un pericol,
acţiunilor lor. dependente de procesările de
Când jurnalistul Eileen MacDonald a informaţie pe care sistemul cognitiv al
întrebat-o pe o combatantă ETA, teroristului le execută, fiind astfel
Amaia, ce a simţit atunci când a aflat că ajutat, atunci când el este angajat într-o
bombardamentele sale au avut succes, sarcină dată, să facă faţă mobilizând, de
aceasta a răspuns, după ce iniţial a negat asemenea, resursele defensive adacă
ar fi responsabilă de uciderea cuiva: ptative pentru a anticipa un pericol
„Satisfacţie. Ticăloşii au meritat-o. Da,
am plasat bombe care au ucis oameni”.
distal şi non-perceptiv. I
Cu toate acestea, MacDonald a Bandura, A. (2009), „Social Cognitive
presupus că Amaia, care s-a alăturat Theory of Mass Communication” p. 94-
„porci” sau „câini de pază”. Hacker
(1996) afirmă că teroriştii îşi
transformă victimele în simple obiecte,
deoarece: „Cogniţiile şi compor-
tamentele teroriste reduc indivizii la
statutul de marionete”. Astfel, rolul
jucat de terorişti în caracterizarea
inamicului ca un conspirator şi opresor
este reversibil. Deşi acuzaţi de terorism
statal, ei se consideră „luptători pentru
libertate” sau „revoluţionari”.
Folosind interferenţa cognitivă pentru
a raţionaliza violenţa, teroriştii îşi pot
crea propriile tensiuni psihologice
autodestructive. Toţi teroriştii trebuie
grupării armate la vârsta de 18 ani, nu
se gândise până atunci la consecinţele
acţiunilor sale, iar intuiţia sa a fost
confirmată în momentul în care
dispoziţia Amaiei a trecut de la bravadă
la deznădejde, ascunzându-şi capul în
mâini şi strigând: „O, Doamne, ce greu
e!”, şi lamentându-se că nu s-a pregătit
pentru interviu. Ahmed Mohamed
Hamed Ali, un conspirator de elită al
grupării Al - Qaeda din perioada 1998-
2001, şi-a dovedit abilitatea în aşa fel, că
autorităţile americane au declarat -
după atentatele din 11 Septembrie
2 0 0 1 – c ă l a b a z a a c e s t o r
comportamente antisociale a stat
124, in Media Effects. Advances in Theory
and Research. Taylor & Francis, by
Routledge, NY;
Bandura, A. (1998), „Mechanisms of
Moral Disengagement”, p. 16191, in
Walter Reich, ed., „Origins of Terrorism:
Psychologies, Ideologies, Theologies,
State of Mind”. Cambridge: Cambridge
University Press;
Delcea, C., (2003), „Cine devine terrorist şi
de ce?” Ed. Cartimpex: Cluj-Napoca;
Hacker, F. J., (1996) „Crudaders,
Criminals, Crazies: Terror and Terrorism
in Our Time”. New York: W.W. Norton;
Horgan, J., (2005). „The Psychology of
Terrorism” (Cass Series: Political
Violence), Frank Cass Publishers.
să nege relevanţa vinii şi a inocenţei;
însă procedând astfel, ei creează o
tensiune insuportabilă la nivel cognitiv,
deoarece susţin că un individ nu este o
persoană. Pornind de la
această raţionalizare a
vinii, Horgan (2005)
afirmă că teroristul
susţine că apreciază doar
calităţile sociale salvatoare
ale acţiunilor sale
ucigaşe, nu şi acţiunea în
sine. Prin această logică,
conştiinţa teroristului se
ridică împotriva celor
care se opun metodelor
sale violente, şi nu
împotriva lui însuşi.
Aşadar, teroristul şi-a
proiectat vina „externă”.
Pentru a se absolvi de
propria vină, teroristul
susţine că în circumstanţele
date nu are altă
alternativă decât să facă
ceea ce trebuie să facă.
Deşi ar fi posibile şi alte
opţiuni, cum ar fi
„controlul cognitiv şi raţionalizarea
actului”.
Ramzi Ahmed Yousef, unul din cei mai
de seamă terorişti, arestat de FBI cu
Cristian Delcea este psiholog şi preşedinte
al Institutului de Studii şi Cercetări ale
Terorismului
martie – aprilie 2009 67