INTELLIGENCE INTELLIGENCE - Serviciul Român de Informaţii

5. Comandamentul Trupelor de - Serviciul corespondenţei şi evidenţei 1943, se subordona Ministerului de
Pompieri; (Biroul repartizări şi controlul Război, dar continua să îndeplinească
6. Direcţiunea Contabilităţii; corespondenţei; Biroul cifrului; Biroul atribuţii de poliţie în mediul rural,
7. Direcţiunea Generală a Exploatărilor corespondenţei diverse; Biroul specifice MAI.
Locale; registraturii şi arhivei);
Conducerea Inspectoratului General al
8. Direcţiunea Mobilizării şi - Serviciul radio, cu un post central de Jandarmeriei era asigurată de un
Organizării Naţiunii şi Teritoriului radio-emisie şi recepţie şi 3 posturi ale inspector general, care deţinea şi
(MONT); inspectoratelor regionale de poliţie. funcţia de subsecretar de stat al
9. Direcţiunea Casei de Credit şi De remarcat faptul că Poliţia de Ministerului Afacerilor Interne, numit
Ajutoare; Siguranţă avea „ca mijloc principal de prin decret al ministrului de război, cu
10. Oficiul de Documentare şi Studii acţiune informaţia”, urmând să apeleze acordul MAI.
Administrative. la mijloacele de represiune „numai Structura Inspectoratului General al
La rândul lor, aceste organisme erau atunci când toate măsurile de prevenire Jandarmeriei, ca organ central,
structurate pe plan central pe direcţii, nu au putut stăvili acţiunile contrare cuprindea:
servicii şi birouri, iar în teritoriu ordinii publice şi siguranţei statului”. �Serviciul de Stat Major;
dispuneau de inspectorate generale de Imediat după război, Poliţia de �Direcţiunea Siguranţei şi Ordinei
gardieni publici şi jandarmerie, chesturi Siguranţă îşi păstra structura stabilită Publice;
de poliţie, legiuni de jandarmi, poliţii, prin Ordinul nr. 9000 din 4 iunie 1945, �Direcţiunea Personalului;
comisariate şi detaşamente de poliţie,
companii şi posturi de jandarmi.
ordin care reglementa şi activitatea
informativă, în ceea ce priveşte
�Serviciul medical uman, veterinar www.nato.intşi
far maceutic, diverse ateliere
Colaborarea cu Siguranţa
„acţiunea represivă”, aceasta urma să se
desfăşoare potrivit cadrului stabilit
şi depozite.
De asemenea, avea în subordine sub-
Generală
pentru Poliţia Judiciară, „fără să se inspectorate generale, inspectorate,
recurgă, în timpul cercetărilor, la acte de legiuni, sectoare, secţii şi posturi de
În diferite fonduri de arhivă se regăsesc
şi atestări documentare privind relaţiile
SSI cu Siguranţa Generală.
În timpul Primului Război Mondial se
înregistrează tensiuni între Moruzov şi
delegatul Siguranţei Generale pe lângă
Armatele ruse din Basarabia, Romulus
Voinescu. Consecinţele negative ale
fricţiunilor dintre Moruzov şi Voinescu
au dus la deconspirări reciproce de
agenţi sau slab ajutor profesional
acordat în cazuri limită. Tensiunile între
cei doi vor continua de-a lungul întregii
perioade, fiind nevoie de medierea
personală a regelui Ferdinand, dar
antipatia reciprocă nu a fost niciodată
soluţionată.
După Primul Război Mondial,
Direcţiunea Poliţiei de Siguranţă
(Direcţia a III-a) era formată din:
�Serviciul Controlului Străinilor
(Biroul intrări în ţară şi prelungiri;
Biroul certificate de identitate,
naturalizări şi prelungiri; Biroul
corespondenţă; Biroul arhivei şi
registraturii);
�Serviciul de Siguranţă cu 3 secţii:
- Secţia mişcări subversive, curente
sociale şi politice (Biroul mişcări
subversive; Biroul curente politice;
Biroul curente sociale);
- Secţia Studii, Buletin informativ şi
presă (Biroul de studii; Biroul Buletin
informativ; Biroul presei);
- Secţia armistiţiu şi evidenţa
internărilor (Biroul special de aplicare a
ar mistiţiului; Biroul evidenţei
internărilor);
INTELLIGENCE
violenţă asupra bănuiţilor şi
infractorilor” şi asigurându-se „un
tratament deosebit celor politici”. De
asemenea, erau interzise „promisiunile,
îndemnurile, ameninţările şi alte acte de
constrângere, în scop de a obţine
mărturisiri”. Capitolul competenţelor a
fost completat cu sarcini privind
supravegherea cetăţenilor repatriaţi
care, începând cu luna mai 1945, au
început să se reîntoarcă în ţară „în
g r u p u r i c o m p a c t e ” . P e n t r u
operaţiunile de repatriere s-au
constituit comisii speciale la Arad,
Oradea şi Satu-Mare, care au funcţionat
în baza Ordinului nr. 5372-S din 11 mai
1945. Tot după război, în luna aprilie
1945, în cadrul Siguranţei Generale a
Statului a luat naştere Brigada Mobilă, o
structură care va constitui embrionul
viitoarei Securităţi. La conducerea
Brigăzii Mobile a fost numit Grümber
Boris, alias Nikolschi Alexandru. Noua
structură a primit sarcina de a-i reprima
pe toţi cei care se opuneau ocupantului
sovietic, ca şi pe cei care îşi manifestau
dezacordul cu practicile din import ale
comunismului.
Colaborarea cu Inspectoratul
Jandarmeriei
SSI a avut relaţii foarte bune cu
Inspectoratul General al Jandarmeriei
şi cu Prefectura Poliţiei Capitalei.
În perioada războiului, Inspectoratul
General al Jandarmeriei, potrivit
Decretului-lege nr. 264 din 22 aprilie
jandarmi. Mai multe legiuni formau un
inspectorat, iar două-trei inspectorate
alcătuiau un subinspectorat general.
În funcţie de nevoile de ordine şi
siguranţă, pe lângă inspectoratele de
jandarmi se puteau organiza şi
formaţiuni mobile, unităţi de forţă
poliţienească, care interveneau
preventiv sau represiv, atât pe teritoriul
rural, cât şi în mediul urban.
Pentru misiunile poliţieneşti de pe raza
Capitalei s-a înfiinţat Regimentul de
jandarmi pedeştri, arondat Prefecturii
Poliţiei Capitalei, ale cărui efective
participau la acţiuni preventive sau
represive.
Ministerul Afacerilor Interne putea
crea formaţiuni similare şi în alte oraşe
în care nevoile ordinii şi siguranţei
publice reclamau prezenţa unei forţe
poliţieneşti la dispoziţia autorităţilor de
stat.
Inspectoratul General al Jandarmeriei
dispunea şi de un Subinspectorat
General al Şcolilor şi Instrucţiei, în
subordinea căruia se aflau mai multe
şcoli de ofiţeri şi subofiţeri, care
pregăteau profesional şi militar
personalul Jandarmeriei.
La data declanşării evenimentelor de la
23 august 1944, Inspectoratul General
al Jandarmeriei dispunea, în afara
unităţilor teritoriale, de un regiment de
jandarmi pedeştri cu sediul în
Bucureşti, 6 batalioane independente
dislocate în Capitală şi Constanţa, 4
centre de instrucţie (la Timişoara,
Găeşti şi două în Bucureşti), o legiune