Occidentul romanesc nr. 47

More documents

Recommendations

Info

20 IANUARIE 2015 Prof. Andra Mateescu Gutiérrez Alicante/ Spania Potrivit calendarului popular românesc, perioada cuprinsă între 25 ianuarie şi 2 februarie (în unele părţi ale ţării 29 ianuarie–2 februarie) este cunoscută sub numele „Filipii de iarnă”. Filipii sunt zeităţi protectoare ale lupilor în legătură cu care nu s-au păstrat foarte multe credinţe. Filipii de iarnă marchează în Calendarul popular, sfârşitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor, începută cu aproximativ 80 de zile în urmă, la Filipii de Toamnă. Mitologia românească referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de diavol, pentru „paguba” omului. Numai că diavolul n-a putut să-şi ducă opera la bun sfârşit: după ce a modelat lupul din humă sau lemn, nu a mai reuşit să-i dea viaţă. Pentru a ieşi din această încurcătură, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prin- de suflet, dar va fi al aceluia „după care s-ar lua să-l mănânce”. De îndată ce a prins viaţă, animalul înfometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scăpat ascunzându-se într-o baltă, lăsând însă o bucată din călcâi în colţii lupului. Amândouă sunt fiinţe malefice care, în loc să colaboreze, se resping reciproc. Astfel, animalul care trebuia să fie ajutorul diavolului devine duşmanul sau. Momentul de vârf al acestei înfruntări se consumă în miezul iernii, în ziua în care diavolii nu se mai pot ascunde în tărâmul hărăzit lor:apele adânci şi statute. „Culcuşul dracilor sunt apele: bălţi, lacuri, gârle; şi fiindcă în ziua de Bobotează se sfinţesc apele, peste noapte nu le mai dă mesii să se pitească, aşa că ei sunt goniţi de lupi, care îi mănâncă mai repede decât pe purcei”. Deşi are o acţiune predominant malefică, lupul, şi nu alt animal, jalonează între leagăn şi mormânt întreaga existenţă a oamenilor. Uneori prezenţa lupului în datinile de naştere ţine de ordinea beneficului. Atunci când se face „schimbarea numelui” (pentru a proteja-în mod magic-, copii bolnavi sau ameninţaţi cu moartea), noul nume „e dorit să fie numele unui animal sălbatic: Lupu, Ursu, etc. respectiv Lupa, Ursa, Vidra. Această convingere populară îşi are ecou şi într-un descântec în care celui bolnav i se promite: „Mâncarea lupului, / Puterea ursului, / Să mănânci cât lupu / Şi să poţi cât ursu.” Filipii de iarnă sunt ţinuţi mai cu seama în casele de ciobani şi în gospodăriile în care sunt animale. Aceştia sunt respectaţi pentru protejarea vitelor şi a oilor de atacul lupilor. Totuşi, sărbătoarea este bine să fie ţinută oricum, pentru că lupii provoacă pagube mari. Din acest punct de vedere lupul este mai temut decât ursul, pentru că omoară întotdeauna mai mult decât mănâncă. În aceste zile nu se coase, nu se spală pe cap şi nu se dă cu împrumut, pentru că altfel lupii vor mânca vitele. Se spune că în prima zi de Filipi, femeile satului lipesc gura sobei ca să se lege şi gura lupilor. La hornul casei se atârnă o secure sau o unealtă de-a casei, existând credinţa că astfel vor fi uitate vitele şi oile de către dihănii. De asemenea, se crede că gospodarul care nu va prăznui Filipii va rămâne fără păsările din curte, pe care i le vor mânca hultanii. Bătrânii spun că în aceste zile nu-i bine să dai nimic din casă că altfel vei da tot anul. Sărbătoarea e respectată şi de cei care se îndeletnicesc cu munca lemnului, crezând că astfel vor avea mai mult de lucru. Singura muncă îngăduită şi chiar recomandată este spălatul rufelor cu apă clocotită, căci numai astfel se poate opări, prin empatie, gura lupului. Tradiţii Datini şi tradiţii strămoşeşti „Filipii de iarnă” Cultul apelor în mitologia românească În mitologia românească, apa împreună cu pământul şi cerul, constituie una dintre materiile primordiale din care a fost închegată lumea. Apa - izvor originar Conform mitului cosmogonic românesc, la începuturi, când nu era „nimic” - când exista numai posibilitatea sau virtualitatea neprecizată a creaţiei - acest nimic a luat forma unui „noian întins de ape”: „din început era numai apă”. În legendele româneşti se precizează că „singur Dumnezeu şi cu Dracul umblau pe deasupra”, amândoi superiori planului acvatic şi având calitatea voinţei capabile de a pune în formă fluiditatea. Apa apare deopotrivă ca sursă a materiei prime dar şi ca simbol al regenerării şi izvor al vieţii. Astfel, apa este prezentă obligatoriu, ca ipostază primară a oricărei existenţe, în toate riturile miliale sau sociale. fa- Apa - „sângele purificator şi transfigurator al pământului” Funcţia sa magică şi sacrală este, în aceste rituri, cea purificatoare. Convieţuirea apei cu pământul, după creaţia originară, s-a materializat într-un fel de organism cosmic în care apele, care izvorăsc din adâncuri atunci când pământul este „rănit” - natural sau prin intervenţia omului - sunt „sângele pământului”. Prin urmare, natura capacităţii ei purificatoare se aseamănă cu cea a sângelui jertfelor. Această apă purificatoare, prezentă în ritualul botezului sau în acela mai vechi al scaldei copilului imediat după naştere sau al scaldei mortului înainte de înmormântare, are virtute de transfigurare mai curând decât simplu-purificatoare. Ea reface structura corporală şi sufletească a omului pentru a-l trece peste pragurile lumilor - de aici şi de dincolo - praguri figurate de asemenea acvatic. În anumite cazuri valoarea sa este pur simbolică, câteva picături fiind suficiente pentru curăţirea unei lumi. Aşa se întâmplă, de pildă, în ritualul nunţii, când mireasa stropeşte nuntaşii cu apă scoasă de la fântână. În mitologia românească, focul este elementul purificator al sufletului, iar apa al materiei şi sufletului, deodată. Cea mai mare putere de refacere, de anulare a morţii, de transformare a ei într-o existenţă înnoită, o are tocmai apa stătută, mâloasă. Bolnavii „trataţi” cu apă neîncepută, puşi în contact cu substanţa primordială, au şansa regenerării. Purificarea prin apă înseamnă nu o transfigurare, o metamorfoză, ca în cazul purificării prin foc; ea exclude distrugerea, dispariţia substanţei. Lustraţia înseamnă reluare, este renaşterea, cu toate atributele naşterii iniţiale. Modelul reînvierii eroului din basmele româneşti, care, în urma unei morţi năprasnice este scăldat în două ape - apă vie şi apă moartă - ilustrează această restaurare. Ca şi aceasta din urmă, nici prima dualitate nu este antitetică, ci complementară. Moartea nu se opune vieţii, ci o completează şi o condiţionează chiar - reciproca este de asemenea valabilă - iar funcţia apei moarte nu o contrazice pe aceea a apei vii. Oficianta acestui ritual de reînviere nu are cum să fie decât o femeie, o zână sau o fecioară, preoteasă a unui ritual ce reia, pe scurt, naşterea sau renaşterea periodică a materiei. Unele din superstiile poporului român susţin că cei morţi prin înecare nu stau împreună cu ceilalţi morţi - materia lor nu este a unui repauzat în mediul teluric - ci deoparte, pe lângă apele în care s-au înecat, arătându-se uneori pe lună nouă ca raţă sau ca gâscă şi chemând şi pe alţii să se scalde şi să-i reia destinul. Potrivit lui Romulus Vulcănescu apele mirifice sunt: Apa Duminicii şi Apa Sâmbetei. „Apa Duminicii izvorăşte din paradis, dă deviere cerurilor în spirală şi coboară pe pământ, ca o apă fastă, benefi că. Apa Sâmbetei dă târcol Pământului şi coboară în spirală în fundul Iadului ca o apă nefastă, malefi că. Apa Sâmbetei este, mai mult decât un rău infernal, un rău-prag ce desparte lumi ireconciliabile (precum Stixul mitologiei antice greceşti), apa primordială care nu lasă pământului autonomie totală („ea împrejură pământul ca un gard”), ci îl păstrează încătuşat în zalele sale, integrându-l într-un ciclu de existente anistorice, început cu emersiunea Bradului Cosmic şi sfârşind cu insulele morţilor de la marginea oceanului primordial. Pe prima, oamenii o invocă în rugăciunile lor, pe a doua o urăsc şi o blestemă, ca fi ind infernală. Pe fi rul acestor ape oamenii pot urca în ceruri sau coborâ în subpământuri, bineînţeles respectând ritul călătoriei în spirală.” În Moldova se crede, de exemplu, că morţii în ape sunt cei mai buni dintre morţi. Aceştia sunt blajinii, care locuiesc în curăţenie pe ostroavele de la capătul Apei Sâmbetei. Destinul lor încă nu s-a scris până la capăt, căci, se crede, după ce pământul va fi năpădit de păcatele oamenilor de aici, blajinii îl vor stăpâni şi îl vor purifica. Şi sufletele lor sunt purtate de apa mortuară a Sâmbetei, care izvorăşte din rădăcinile Bradului Lumii şi înconjoară pământul de nouă sau de şapte ori. Conform lui Mircea Eliade, toată preistoria ritualului de purificare prin apă presupune, de fapt, moartea şi reînvierea. ***
Reţetele Annei IANUARIE 2015 21 După sărbătorile de iarnă recomand o supă cremă de ţelină cu fulgi de migdale Ţelina este o plantă aromată care dă o savoare aparte oricărei mâncări. Fie că o folosim într-o supă sau într-o salată, ea reuşeşte să particularizeze într-o manieră fină preparatul respectiv. Cel mai indicat pentru a face o supă cremă de ţelină este să foloseşti ţelina verde, numită şi apio, care se găseşte în toate supermarketurile mai mari. Dacă nu, poţi folosi şi ţelină tradiţională, cu meţiunea că este mai fibroasă şi va necesita un timp mai mare de fierbere Iată de ce ai nevoie: • 1 legătură de ţelină apio sau 1 ţelină obişnuită • 1 ceapă mare • 1 căţel de usturoi • 1 legătură de pătrunjel • 1 litru de supă de legume • 100 ml de smântână • nucşoară, fulgi de migdale • sare şi piper • ulei de măsline pentru servire Ţelina trebuie spălată şi tăiată în cubuleţe mici. Taie mărunt şi ceapa, pătrunjelul şi usturoiul în prealabil curăţate şi spălate, după care încălzeşte câteva linguri de ulei de măsline într-o oală mai mare. Adaugă ţelina, ceapa şi usturoiul şi lasă-le să se călească aproximativ 15 minute la foc mic, astfel încât să se înmoaie, dar să nu se caramelizeze. Adaugă pătrunjelul şi supa de legume, presară sare, piper şi nucşoară după gust şi pune supa la fiert aproximativ 15 minute, la foc mediu, apoi toarn-o într-un blender. La final adaugă smântână lichidă şi amestecă până când rezultatul este o compoziţie fină şi cremoasă, ce mai poate fi asezonată după gust. Dacă ţi se pare că supa nu este îndeajuns de fină, o poţi strecura printr-o sită, ca să scapi de eventualele mici bucăţi de ţelină care nu s-au pasat în blender. Adaugă nişte crutoane crocante sau fulgi de migdale şi bucură-te de savoarea supei! Reţetă pentru copii mofturoşi Oricât de mult m-aş strădui să prepar mâncăruri apetisante pentru copii, există momente în care, indiferent de ce minuni gătesc, copilul nu îşi va atinge nici măcar colţul buzelor de vreo bucăţică din ce se află în farfurie. Nu contează dacă ceea ce aterizează pe masă din cuptor sau de pe aragaz e frumos mirositor, arată îmbietor şi e copia fidelă a unei reţete dintr-o faimoasă carte de bucate. Dacă şi voi v-aţi confruntat cu astfel de momente în care copiii sunt mofturoşi şi n-au chef să mănânce nimic, încercaţi reţeta de mai jos. Tăiţei din orez cu pui, ceapă, ardei şi curry Batonul de casă, o reţetă uşor de personalizat Batonul de casă cu nuci şi fructe uscate este o reţetă nu numai gustoasă, dar şi flexibilă, pentru că o poţi personaliza după bunul plac. Poţi folosi orice tip de fructe uscate sau orice tip îndrăgit de nuci, varianta ideală fiind cea în care combini cât mai multe, ca să obţii un baton de casă delicios şi hrănitor. Ingrediente pentru 8-10 batoane • 1 ceaşcă de curmale • 1 ceaşcă de smochine • 1 ceaşcă de caise uscate • 1 ceaşcă de mix de nuci raw (caju, migdale, pecan, alune de pădure) Preparare Pune, nucile în blender şi pulsează de câteva ori până când acestea se transformă în bucăţi mici. Ai grijă să nu le amesteci prea mult, pentru a nu le face pudră. Combină într-un bol curmalele, smochinele şi caisele cu nucile mărunţite şi un praf de sare. Amestecă-le bine, direct cu mâinile, şi formează din compoziţia obţinută două batoane mai mari. Aplatizează-le cu ajutorul unei linguri de lemn şi fă-le dreptunghiulare. Taie fiecare baton în patru-cinci bucăţi mai mici şi pune-le în frigider. Poftă bună! Oricât de lipsite de poftă de mâncare ar fi fetele, când le pun în faţă farfuriile aburinde cu acest preparat, succesul e garantat. Unde mai pui că e ceva care se prepară rapid, iar ingredientele se găsesc cu uşurinţă. Chiar şi tăiţeii din orez, cândva o raritate prin magazine, sunt astăzi răspândiţi în mai toate lanţurile mici şi mari de supermarketuri. Ingrediente pentru tăiţei din orez cu pui şi legume: • 2 pachete a câte 250 de grame de tăiţei din orez • 4 cepe potrivite • 4 ardei graşi (2 roşii şi 2 verzi, să placă şi ochiului) • 1 piept sănătos de pui • 5-6 linguri de ulei de măsline • un praf de sare • 4 linguriţe de curry Cum se fac tăiţeii din orez cu pui şi legume: Se curăţă şi se taie ceapa julienne, după care se pune într-o cratiţă pe aragaz cu cele 4 linguri de ulei de măsline, sarea şi apa. Călim ceapa puţin, după care adăugăm puiul tăiat fâşiuţe şi amestecăm cu atenţie din când în când, până când puiul e aproape făcut. Adăugăm ardeiul tăiat tot fâşii subţiri, punem un capac şi lăsăm să se înăbuşe puţin. La final, înainte de a închide focul, punem cele 4 linguriţe de curry, amestecăm şi oprim focul. În paralel punem aproximativ 1 litru şi jumătate de apă la fiert cu puţină sare şi, când apa dă în clocot, stingem focul, adăugând cele două pachete de paste. Este important ca ele să nu fiarbă, ci să stea în apă clocotită, pentru că sunt extrem de subţiri şi se pot fărâmiţa uşor în momentul în care îşi petrec prea mult timp în lichid. Chiar dacă termenul de al dente este mai degrabă folosit pentru pastele clasice italieneşti din grâu dur, şi aici se potriveşte, pentru că tăiţeii trebuie să aibă o anumită consistenţă.
Page 1 and 2: occidentul romanesc www.occidentul-
Page 3 and 4: Cuvânt înainte IANUARIE 2015 03 K
Page 6 and 7: 06 IANUARIE 2015 De Sărbători, al
Page 8 and 9: 08 IANUARIE 2015 Prof. Irina George
Page 10 and 11: 10 IANUARIE 2015 Gabriela Căluţiu
Page 12 and 13: ing room-ul te întâmpină cu o at
Page 14 and 15: 14 IANUARIE 2015 Internaţional Cal
Page 16 and 17: 16 IANUARIE 2015 Retrocedarea ilega
Page 18 and 19: 18 IANUARIE 2015 Lorena G. Borrero
Page 22 and 23: 22 IANUARIE 2015 Corina Simionescu

Occidentul romanesc nr. 47

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?