Occidentul romanesc 49

More documents

Recommendations

Info

20 MARTIE 2015 Tradiţii Prof. Andra Mateescu Gutiérrez Alicante/ Spania Martie este prima lună a calendarului roman şi luna a treia conform calendarelor Iulian şi Gregorian. Această lună a fost dedicată lui Mars, zeul războiului, iar denumirile populare păstrează rădăcina cuvântului originar (Marta - Mărţişor - Marţ). O altă denumire a lunii şi anume Germinar, Germinariu ne duce automat cu gândul la speranţă, la viaţă, la încolţirea seminţei semănate, la toate aceste lucruri pe care începutul lunii martie ni le oferă. Această lună atât de frumoasă şi totodată atât de capricioasă este plină de mistere, învăluită într-o aură de magie şi cu legende, care mai de care mai frumoase, reuşeşte să ne surprindă şi să ne uimească. Căutăm de fiecare dată preamăreţii ghiocei, care, de ce să nu recunoştem, an de an ni se par mai frumoşi, căutăm de fiecare dată primele raze blânde ale soarelui care an de an ni se par mai strălucitoare, căutăm de fiecare dată toate aceste lucruri ce ne vestesc venirea primăverii. Prima zi a lunii echinocţiului de primăvară începe cu ziua Babei Dochia, despre care se spune că ar fi fost o soacră rea, care într-un an, de 1 Martie, şi-a trimis nora la munte după fragi. Lui D umnezeu i s-a făcut milă de sărmana fată şi i-a oferit El micile fructe. Aceasta s-a întors acasă iar Dochia, văzând fragii şi crezând că a venit primăvara, şi-a pus cele nouă cojoace (în alte părţi se presupune că ar fi 12 cojoace, iar cifra magică 12 face referire la cele 12 luni ale anului) şi a pornit cu oile la munte. Aici vremea era însă foarte schimbătoare, ba ploaie, ba soare, iar Baba Dochia îşi lepăda câte un cojoc fie din cauza căldurii, fie din cauza ploii care îi uda cojocul şi îi îngreuna mersul. Şi când n-a mai avut cu ce se îmbrăca aceasta a îngheţat. Intervalul 1 - 9 martie este cunoscut ca zilele Babelor. Unul dintre obiceiurile populare ale acestei luni este ca fiecare să-şi aleagă o Babă, pentru a-şi anticipa, în funcţie de starea vremii, norocul sau ghinionul din acel an. În această zi, a Dochiei, şi totodată în întâia zi de primăvară ca un obicei autohton se obişnuieşte ca fiecare fată sau femeie să primească câte un mărtişor. Bineînţeles şi mărţişorul are propria sa legendă. Se spune că în urmă cu foarte mulţi ani, soarele se întruchipa într-un tânăr frumos şi obişnuia să coboare pe pământ la fiecare început de primăvară, adică în jurul lunii martie, dar într-un an acesta n-a mai apărut deoarece un zmeu care era gelos pe frumuseţea lui l-a prins şi l-a aruncat în temniţa sa, şi din acest motiv începuse să fie jale mare printre pământeni. Însă cel mai curajos, un Obiceiuri şi tradiţii tânăr dintre ei se hotărî să meargă să salveze soarele şi să readucă totodată pământenilor lumina. Călătoria sa a durat trei anotimpuri. În cele din urmă tânărul a reuşit să găsească castelul zmeului şi a început lupta cu el pentru eliberarea soarelui. ale lunii martie Flăcăul a învins zmeul şi a readus speranţa tuturor celor care îşi puseseră nădejdea în el. De atunci se obişnuieşte să se împletească doi ciucuri, unul alb şi altul roşu, iar bărbaţii oferă acest talisman, numit mărţişor, după denumirea populară a lunii martie, f emeilor pe care le iubesc. Mărţişorul era oferit în dimineaţa zilei de 1 Martie înainte de răsăritul soarelui. De obicei de şnur se agăţa o monedă metalică, fiind apoi legat la mână, iar mai târziu la gât sau la piept. El era purtat până la înflorirea copacilor, iar apoi era legat de trunchiul acestora. Se considera că evoluţia omului în anul acela era precum cea a copacului. Se credea că purtătorii erau protejaţi de soare, de boli şi de blesteme. El face parte din categoria amuletelor aducătoare de noroc şi fericire. Firul alb semnifică iarna, iar firul roşu apariţia soarelui şi implicit metamorfozarea naturii. Fără îndoială din acest peisaj mirific nu pot lipsi ghioceii, cea mai îndrăgită floare a primăverii, care alături de mărţişor simbolizeză renaşterea naturii şi începutul unui nou ciclu anual. Chiar dacă nu este o sărbătoare tradiţională, trebuie să amintim că pe 8 Martie se sărbătoreşte Ziua Femeii. Totul a început prin dorinţa femeilor de a fi egale în drepturi cu bărbaţii, de a avea dreptul la vot şi condiţii mai bune de muncă. Astfel, apare pentru prima dată în 1910 ideea unei zile dedicate exclusiv femeii. Abia în anul 1977 ziua de 8 Martie este recunoscută oficial ca Ziua Internaţională a Femeii, fiind adoptată imediat de majoritatea ţărilor din întreaga lume. Unii spun că aceasta este o sărbătoare inventată de comunişti, dar indiferent de originile sale un lucru este cert: 8 Martie nu a căzut odată cu regimul comunist. Următoarea sărbătoare a lunii martie în ordine calendaristică este sărbătoarea celor 40 de Mucenici, numită popular Măcinicii. În această zi sunt celebraţi cei 40 de Sfinţi din Sevastia. Aceştia au refuzat să se mai închine idolilor şi au fost bătuţi cu pietre. Credinţa în Dumnezeu i-a întărit şi astfel păgânii nu au reuşit să-i ucidă. Atunci guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Dar, în noaptea aceea gheaţa s-a topit şi apa lacului s-a încălzit, iar din cer au coborât 40 de cununi asupra mucenicilor. Dimineaţa au fost scoşi vii din lac după care li s-au strivit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară în chinuri cumplite. Potrivit tradiţiei, în această zi femeile fac măcinici pe care îi numesc Sfinţişori. Aceştia sunt în formă de opturi şi după preparare sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi împărţiţi săracilor. Tradiţia populară susţine că este bine să bei în această zi 40 de pahare de vin reprezentând sângele mucenicilor vărsat pentru credinţa în Hristos. Tot în această lună, în ziua a 17-a, se sărbătoreşte Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, numită popular Ziua Şarpelui. Legenda spune că Dumnezeu tocmai curăţase pământul de gângănii şi le pusese într-un cufăr. Alexie care a trecut pe acolo a primit sarcina de a arunca cufărul în mare. Dar, curiozitatea l-a impins pe acesta să deschidă cufărul şi toate gângăniile au ţâşnit şi s-au risipit pe pământ. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu l-a transformat în cocostârc pentru a le putea aduna mai bine. De Alexie oamenii încep să cureţe pomii. Fiind considerată şi Ziua Şarpelui i se acordă o atenţie sporită acestui animal. Şarpelui nu i se pronunţă numele de ziua lui pentru a-i putea fi câştigată bunăvoinţa pe timpul verii. În cazul în care rostea cineva din greşeală cuvântul şarpe acesta trebuia să spună neapărat un descântec. Pe 25 martie e sărbătoare mare: creştinii proslăvesc Buna Vestire. Această sărbătoare este foarte importantă, moment în care îngerul Gavril îi vesteşte Fecioarei Maria că-L va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoarea era dedicată fertilităţii şi consta în stropitul rădăcinii prunilor cu ţuică. De Blagoveştenie se poate ara pământul, dar nu şi semăna, pentru că se crede că păsările vor mânca boabele. Datorită faptului că sărbătoarea e situată în apropierea echinocţiului de primăvară, când cucul începe a cânta şi rândunelele sosesc mai este numită în popor şi Ziua Cucului. Acesta este şirul sărbătorilor importante din luna martie, o lună în care devenim mai generoşi, mai apropiaţi atât de cei dragi cât şi de natură. Luna mărtişorului oferă noi începuturi ce se ascund într-un abis de forţe mistice. Oricum, odată ce ai reuşit să pătrunzi în această mitologie, toate creaturiile fabuloase te atrag şi te poartă alături de ele într-o lume cunoscută de puţini muritori...
Reţetele Annei MARTIE 2015 21 Supa de linte Omletă cu urzici Supa de linte este săţioasă, sănătoasă şi aromată. Lintea este o importantă sursă de proteine şi fibre. Ingrediente: • 500 g linte • 2 morcovi • 1 ceapă mare • 2-3 căţei de usturoi • cimbru • 50 ml ulei de măsline • crutoane • sare • piper Se fierbe 500 g linte în apă, cu o ceapă, o crenguţă de cimbru, câţiva căţei de usturoi şi sare. Se scoate apoi zarzavatul, se trece lintea prin sită sau se mixează. Piureul obţinut se pune în zeama în care a fiert şi se mai dă în clocot împreună cu uleiul de măsline, 2 – 3 minute. Apoi se serveşte cu crutoane. *** O omletă de primăvară, bogată în proteine dar şi în fier şi antioxidanţi. Secretul constă în adăugarea unui vârf de cuţit de nucşoară rasă, mirodenie care dă un gust deosebit frunzelor de urzică. Este şi o modalitate excelentă de a servi urzicile pentru cei cărora nu le place în mod deosebit textura acestora. Ingrediente: • 2 mâini de urzici opărite în apă cu sare, bine stoarse • 8 ouă • 4 linguri de lapte • 60 grame brânză • 3 căţei de usturoi • 1/2 linguriţă rasă de nucşoară măcinată • 2 linguri de unt • Sare, piper Preparare: Tăiaţi urzicile opărite din cuţit. Curăţaţi şi pisaţi usturoiul. Spargeţi ouăle într-o farfurie adâncă, adăugaţi 1 linguriţă rasă de sare, puţin piper şi laptele. Bateţi bine ouăle. Încingeţi untul într-o tigaie. Adăugaţi şi so- taţi urzicile 5 minute. Adăugaţi usturoiul, nucşoara şi, după 20-30 de secunde, ouăle bătute. Presăraţi deasupra brânza de burduf sfărâmată. Rumeniţi omleta la foc mic, de preferinţă sub capac. Când s-a rumenit pe o parte, întoarceţi-o şi mai lăsaţi 1-2 minute. Tăieţei cu varză Ingrediente: • 1 varză medie • 1 ceapă albă • 200 gr tăieţei • 4 linguri de ulei • 1 lingură rasă de piper măcinat • sare după gust • 1 lingură de cimbru Preparare: Varza se rade fin, se freacă bine cu sare şi se lasă să se gândească la ce a făcut... 20 de minute. Nu fiţi modeşti când e vorba de sare deoarece varza nu se va săra ci doar îşi va lăsa o parte din suc. Opţi- onal, puteţi adăuga în această etapă cimbrul. Curăţaţi şi tocaţi ceapa. Încingeţi într-o tigaie uleiul şi adăugaţi ceapa. Când aceasta devine sticloasă, adăugaţi varza bine stoarsă de zeamă şi amestecaţi bine. Sotaţi varza, amestecând continuu, timp de 30-40 de minute, până când se evaporă zeama lăsată, iar din toată varza rămân doar câteva linguri rumenite dar cu un miros tulburător. Cât timp căliţi varza – fiindcă, în fond, e vorba de o varză călită – fierbeţi tăieţeii în apă cu sare. Nu e mare lucru, dar vă va da impresia că reţeta asta are şi ea nişte etape. Adăugaţi în tigaie, peste varză, tăieţeii fierţi, clătiţi cu apă şi scurşi în prealabil, şi amestecaţi cu grijă. Săraţi şi piperaţi – mai ales piperaţi – tăieţeii cu varză. Nu vă sfiiţi cu piperul deoarece este unul dintre puţinele lucruri care trebuie musai adăugate. Tăieţeii cu varză se mănâncă şi reci dar, mai ales, calzi. Salam de biscuiţi Salamul de biscuiţi (alături de ciocolata de casă) e desertul emblematic al celor care au copilărit până în 1990. Realizat simplu, din biscuiţi populari, “legaţi”cu margarină (mai rar unt pe atunci), aromaţi cu cacao şi rom, acest desert simplu a fost unul dintre cele mai râvnite dulciuri ale epocii, în special în perioada posturilor când devenea imbatabil. Ingrediente: • 700 grame biscuiţi simpli • 120 grame unt • 250 grame zahăr • 4 linguri cacao • 10 ml esenţă de rom • cubuleţe de rahat, nucă mărunţită, stafide Preparare: Rupeţi biscuiţii în bucăţi neregulate. Puneţi zahărul la fiert împreună cu 200 ml de apă. Fierbeţi la foc mic timp de 7-8 minute până se leagă într-un sirop. Tăiaţi cubuleţe untul şi adăugaţi-l în siro- pul de zahăr. Omogenizaţi. Încorporaţi pudra de cacao şi esenţa de rom, biscuiţii şi opţional, restul ingredientelor (stafide, nuci, rahat, etc.). Ungeţi o folie de aluminiu sau de plastic cu puţin ulei. Turnaţi amestecul în mijloc, formând salamul cu dosul unei linguri. Rulaţi folia, strângeţi capetele şi răsuciţi-le până când folia strânge şi formează bine salamul. Introduceţi la rece pentru minim 3 ore înainte de servire. Se serveşte feliat.
Page 1 and 2: occidentul romanesc www.occidentul-
Page 3 and 4: Aniversare MARTIE 2015 03 Occidentu
Page 6 and 7: 06 MARTIE 2015 De interes NU SE VA
Page 8 and 9: 08 MARTIE 2015 8 Martie Mire de noa
Page 10 and 11: 10 MARTIE 2015 Gabriela Căluţiu S
Page 12 and 13: Să ne reamintim 12 MARTIE MARTIE M
Page 14 and 15: 14 MARTIE 2015 Español Pleno ordin
Page 16 and 17: 16 MARTIE 2015 Părinţi şi copii
Page 18 and 19: 18 MARTIE 2015 Internaţional O flo
Page 22 and 23: 22 MARTIE 2015 Corina Simionescu Hu

Occidentul romanesc 49

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?