Jurnalul de studii juridice supliment 4-2012 - Editura Lumen

CORRELATIONS BETWEEN THE OFFENCE OF DECEIT...Inclusiv din perspectiva abordată în materie civilă, deşi se porneştede la ideea că dolul principal care întruneşte elementele constitutive aleprevăzute în art. 215 alin. (3) C. pen. poate antrena sancţiunea penală(pentru dolul penal) pentru înşelăciunea în convenţii, se consideră că acestlucru nu se poate susţine în cazul dolului prin reticenţă 40 , opinie pe care nuo considerăm întemeiată, pe baza argumentelor de mai jos.Pe de altă parte, există opinii exprimate în literatura de specialitatecare susţin că dispoziţia penală din art. 215 alin. (3) C. pen. acoperă şiipoteză dolului prin reticenţă în modalitatea menţinerii în eroare cu prilejulîncheierii unui contract 41 .Textul de incriminare din art. 215 alin. (3) C. pen., reglementândnu numai inducerea în eroare, ci şi menţinerea în eroare cu prilejulîncheierii sau executării unui contract, acoperă şi ipoteza dolului prinreticenţă, putând consta şi într-o inacţiune, cum ar fi, de exemplu,ascunderea ori necomunicarea celeilalte părţi a unei împrejurări esenţialecare ar fi trebuit cunoscută, cum ar fi preţul în cazul contractului devânzare-cumpărare, chiria în cazul contractului de locaţiune, titlul deproprietate, caracteristicile bunului etc. 42În cazul dolului prin reticenţă (tăcerea ca modalitate de viciere aconsimţământului) nu este vorba despre o eroare provocată ci, maidegrabă, despre o eroare menţinută. În principiu, obligaţia de a atrageatenţia cu privire la eroare există atunci când eroarea planează asupraunuia din elementele esenţiale ale valorii sociale (natura intervenţiei,rezultatul etc). Cel care cunoaşte existenţa erorii, iar în ciuda acestui faptacţionează folosind ca paravan consimţământul viciat, nu se putea sustragerăspunderii penale, ci, din contra, va răspunde pentru o infracţiuneintenţionată. În cazul unor schimburi de natura patrimonială, în situaţia încare agentul se foloseşte de acest consimţământ viciat, cunoscând, darneînlăturând eroarea în care se află cealaltă parte, agentul nu va puteainvoca beneficiul erorii invincibile în ceea ce-1 priveşte, cât timp prinipoteză el cunoştea eroarea pe care a şi menţinut-o. Mai mult, textul de laînşelăciunea în convenţii vorbeşte despre inducerea sau menţinerea în eroare,ceea ce ar putea sugera că în acest context, menţinerea în eroare areîntotdeauna semnificaţie penală. 4340 O. Ungureanu, op. cit., p. 181;41 S. Bogdan, Inselaciune in conventii, op. cit., p. 112;42 Gh. Mateut, op.cit., p. 367;43 D. A. Serban, op. cit., p. 82;203Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen