Jurnalul de studii juridice supliment 4-2012 - Editura Lumen

THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY IN FRANCE BETWEEN ….cadrul departamentului întâlnim de asemenea o nouă subdiviziuneteritorială – arondismentul, în care statul este reprezentat de unsubprefect;- regiunile (22 la număr) – au căpătat abia în anul 1982 statutul decolectivitate teritorială, iar în anul 1986 a avut loc prima alegere aconsiliului regional prin sufragiu universal.Statul este reprezentat în aceste colectivităţi teritoriale de primar,prefect şi prefectul regional. Alături de aceste colectivităţi teritoriale existăîn Franţa şi colectivităţi cu statut particular, dar şi colectivităţile de peste mări.În Metropolă, Paris, Lyon şi Marseille au un statut particular. Acesteoraşe sunt divizate în arondismente, care aleg consilierii şi primarii dearondisment. Parisul are un dublu statut: comună şi departament. Deasemenea, Corsica beneficiază de o organizarea instituţională specifică 4 .Polinezia franceză şi Noua-Caledonie formează ceea ce numim„ţări de peste mări” (Pays d’outre mer au sein de la République”). Printr-unreferendum local ce urmează să fie organizat în anul 2014, aceste douăentităţi vor decide dacă rămân sau nu în cadrul Republicii franceze.La o simplă analiză putem observa complexitatea modului destructurare a administraţiei publice locale franceze, dar şi numărul mare defuncţionari ce deservesc toate aceste structuri.2. Cauzele care au determinat reforma colectivităţilorteritoriale francezeDupă reforma constituţională din 2008, guvernanţii francezi auconsiderat că este nevoie şi de o reformă a administraţiei. S-au realizat înacest sens o serie de studii, de cercetări care au relevat carenţele dinsistemul administrativ şi care au propus şi o serie de soluţii, care ulterior s-au transformat în dispoziţii legale. Toate rapoartele publice referitoare lacolectivităţile locale au arătat o serie de deficienţe în organizarea şifuncţionarea colectivităţilor teritoriale care impuneau o reformăadministrativă a statului francez. Au fost evidenţiate, pe de o parte,multitudinea de structuri administrative: comune, intercomunalităţi cufiscalitate proprie, sindicate intercomunale cu vocaţie unică sau multiplă,sindicate mixte (deschise sau închise), departamente, regiuni, ţări de pestemări, iar pe de altă parte, multitudinea de competenţe şi concurenţa întreinstituţii.4 I. Alexandru, C. Gilia, I. V. Ivanoff. Sisteme politico-administrative europene, ediţia a 2-a.,Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pp. 264-276.51Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen