Intalnirea timisorenilor la Haifa, 27 mai 2011 - Bjt2006.org

Timisoara mea - Instantanee
- Julia Henriette Kakucs
Intalnirea timisorenilor – Haifa, 27 mai 2011
Se spune ca toamna infrumuseteaza Timisoara. Dupa
o vara uscata si fierbinte copacii îsi imprumuta
culorile curcubeului. Ceasuri intregi poti rataci prin
parcurile aflate de-a lungul raului. Incepandu-ti
plimbarea in Josefin te poti sustrage astfel zgomotului
si prafului strazii pana in Fabric. Noptile sunt calde.
Ma infioreaza si acuma amintirea imbratisarilor
nevinovate din raiul viselor, in care doar soptitul
vantului iti destainuia sentimentele. Era varsta
cautarilor… era varsta la care ne gasisem, noi o mana
de tineri care ne-am “botezat” BJT... behoved zsido
tarsosag (spunea plin de patos Pety Nadai)… Ideea se
nascuse … si noi cu ea.
* * *
Gradina noastra de pe strada Frobel imi daruia in
toamna fructele preferate. Crengile nucului batran imi
bateau la fereastra si trebuia doar sa-mi intind mana
pentru a culege micile minuni umede, ocrotite de o
coaja verde si zemoasa. Maroniul degetelor ramanea dovada de nesters a momentelor unei
placeri ascunse, caci vecinul “de jos” nu-mi permitea sa le degustez inainte de a fi impartite.
Ocrotita de umbra frunzisului des statusem ore in sir sa desenez ca si copil. Pe vremea BJTului
imi mutasem “atelierul” pe terasa. Tatal meu imi pusese sub nuc o masa de ping-pong.
Pety, Pedro si Kati Wiesel treceau in unele zile lungi de vara sau in lumina aurie a lunii
octombrie sa mai joace cu mine o partida de tenis de masa. Fotografiile mai exista pe undeva,
dar constat cu bucurie ca si ceea ce se pierde pe hartie ne ramane de multe ori in inima.
* * *
Vraja cea mare era insa raspandita de parul urias ascuns in coltul cel mai indepartat al
gradinii. Departe, sus, conturandu-se pe un cer de un albastru intens se profilau perele
zemoase si aromate. Plina de dorinta de a le simti zdobindu-se de cerul gurii ma uitam cu
jind la ele. Micuta, neinsemnata asemeni drumetului ce se trezeste deodata la picioarele unei
catedrale, ma simteam la poalele lui una cu furnicile preocupate sa-si continue drumul la
radacina acestui templu. N-am inteles niciodata de ce nu incearca sa ocoleasca obstacolele
aparute in calea lor… Poate sa fi fost aceasta una din temele dezbatute cu Agi Thiry pe banca
din gradina. Ne puneam intrebari filozofice, existentialiste… apoi mergeam sa vedem Bega.
Pe malul canalului erau cluburile sportive. Acolo jucam volei cu Dusita, acolo se antrena si
Geo Neumann, sotul ei. Mergeam la schii impreuna la Muntele Mic sau la Semenic. Robi
Kohn, Geo Neumann si cu mine eram pe partie de multe ori cu tatii nostri care erau si ei
prieteni.
* * *
Amintirile se insira ca si un sir de perle pretioase pe firul timpului. Yom Kipur. Ne vad
pornind spre sinagoga de pe strada noastra, sinagoga ortodoxa din Josefin… Urc treptele
urmandu-mi mama in pasajul de sus rezervat femeilor si imi turtesc, abia ajunsa acolo, nasul
de gratiile de lemn ale paravanului care ne fereste de privirile barbatilor. Femeile vorbesc si
rad in jurul meu. Din cand in cand spun o rugaciune. Au sosit si mamele prietenilor mei, Lici
tanti (mama lui Misu Schwartz), Ila neni(mama lui Tomi Stern), Bori neni (mama lui Jorji
Neumann). Matusa lui Pety este si ea acolo. Bunica mea (Friedmann neni) aude si stie tot…
39