12.07.2015 Views

Aura Christi - Trei mii de semne (e-book) - Ideea Europeana

Aura Christi - Trei mii de semne (e-book) - Ideea Europeana

Aura Christi - Trei mii de semne (e-book) - Ideea Europeana

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

AURA CHRISTI • 272 273• <strong>Trei</strong> <strong>mii</strong> <strong>de</strong> <strong>semne</strong>trebuie, în nici un caz, concepute în conflict, în opoziţie,nu e nevoie <strong>de</strong> o <strong>de</strong>zrădăcinare prealabilă <strong>de</strong> românitatespre a acce<strong>de</strong> la europenitate”. Comunicarea domnuluiprofesor a stârnit o discuţie încinsă și lucidă în egală măsură.Un număr care merită citit în întregime.La ora actuală, în România – un stat ultracentralizatsub dictatură – se aplică o liberalizare brutală, care va avea(are <strong>de</strong>ja) consecinţe <strong>de</strong>zastruoase în domeniul sănătăţii,învăţământului și al culturii. A <strong>de</strong>sfiinţa un spital <strong>de</strong> alienaţimental, a închi<strong>de</strong> un orfelinat, a distruge o prestigioasăeditură naţională, a arunca în stradă o revistă <strong>de</strong> mai bine<strong>de</strong> un secol, din motivul că aceste instituţii nu sunt rentabile(!), sunt acte – e în afara oricărei discuţii! – <strong>de</strong> genocid.[...] Ţări cu o cultură uriașă (<strong>de</strong> pildă, Franţa, Germania,Spania, Rusia), cunoscută în toată lumea, nici vorbă săaplice liberalizarea în cultură; francezii, nemţii, rușii,spaniolii, e știut, își respectă valorile, le propagă, le sprijină,lansându-le, <strong>de</strong> secole, pe tot mapamondul. Guvernanţiiromâni însă distrug valorile, distrug cultura, praf și pulberefac din patrimoniul ţării, pentru ca România să meriteapelativul <strong>de</strong> Africă a Europei.Revin la ritmurile <strong>de</strong> altădată. Încep să mă recunosc.Mă las prinsă în vârtejul calculat al scrisului. Acolo, înmâlul propriului eu scriptic, e bine, e cald, și, straniu, măsimt protejată. La mijloc este, <strong>de</strong>sigur, foamea <strong>de</strong> exprimare,foamea <strong>de</strong> mine însămi. Și – nu în ultimul rând – foamea <strong>de</strong>poveste. Da-da, noi, martorii flămânzi <strong>de</strong> auto-construcţie,ridicoli și glorioși pasageri ai începutului <strong>de</strong> mileniuprecoce îmbătrânit, precoce obosit <strong>de</strong> existenţă!, flămânzi– într-un mod dizgraţios, stri<strong>de</strong>nt, <strong>de</strong>pășit – <strong>de</strong> i<strong>de</strong>aluri –oho!, ce cuvânt cu miros <strong>de</strong> alt secol cultural! –, așteptăm,visând Povestea spusă cu o jumătate <strong>de</strong> gură, în ritmurilente, nebănuit <strong>de</strong> încete, cu digresiuni multiple, savantpriceputinserate în corpul ei masiv și cumva greoi, aparentgreoi, cu acţiune – nu foarte multă, totuși! –, cu eroi careau aerul <strong>de</strong> – și, <strong>de</strong>ci, sunt <strong>de</strong> fapt, într-o măsură mai mare!– antieroi, cu personaje problematice, cu dialoguri înperimetrul generos-calculat al cărora personajele selivrează, grăbite să se consume <strong>de</strong>finitiv, se precipită, seneliniștesc, prinse <strong>de</strong> un etern neastâmpăr rapace, <strong>de</strong> pofta– ca să nu zicem setea – <strong>de</strong> a spune totul, încolţiţi <strong>de</strong> spaimavenirii bruște a unei Apocalipse.Așadar, foamea <strong>de</strong> Poveste.Înaintez cu dificultate în Zăpada mieilor. Deși mareamajoritate a personajelor – cel puţin cele apărute în textpână la ora asta – îmi sunt familiare: Rogujiv, Sașa Cerven,Sena. Dar nu, nu personajele sunt problema, ci <strong>de</strong>nsitateatextului. Tensiunea care mă prin<strong>de</strong> în ghearele ei și nu măsloboa<strong>de</strong>. Gheara care se instalează în creierul meu și măstrânge acolo. Mă strânge. Îmi doresc să mă strângă din ceîn ce mai tare! Fac efortul <strong>de</strong> a nu scrie mai mult <strong>de</strong> douăpagini pe zi, altminteri îmi fac rău, fizic vorbind îmi facrău. Așadar, două pagini. E <strong>de</strong>vreme să ridic ștacheta,scriind mai mult. O, e prea <strong>de</strong>vreme. Răbdare. Am nevoie<strong>de</strong> răbdare. Dă-mi zile și putere, Doamne. Restul facsingură. Ce aroganţă e în cererea <strong>de</strong> adineauri! Ce trufie!Iartă-mă, Doamne. Și luminează-mi drumul.9 febr. Întorc privirea în urmă; și văd cum totul măservește: și că<strong>de</strong>rile mele, și bâjbâielile, și rătăcirile,ezitările, îndoielile. Totul – adunat, concentrat, chircit,strâns înlăuntru – e înghesuit în efortul <strong>de</strong> exprimare. Înefortul <strong>de</strong> a fi și <strong>de</strong> a exprima felul în care sunt: așa cumsunt, așa cum știu că sunt. Dar cum sunt într-a<strong>de</strong>văr? Ah,cât <strong>de</strong> vie, actuală, e metafora lui Rilke, a iubitului meu

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!