Aura Christi - Trei mii de semne (e-book) - Ideea Europeana

AURA CHRISTI • 394 395• Trei mii de semnepărtinitoare (așa se cuvine!), extrem de vie, excelent scrisă,bine construită, abundă în informaţii, foarte multeinformaţii, peisaje sociale, culturale; citind-o ca pe unroman, vei descoperi relieful mai multor personalităţi deprim rang ale literaturii române, vei constata atmosfera,culoarea, gustul câtorva segmente istorice, nelipsite deimportanţă. E și o carte frumoasă Istoria… lui Alex, carebeneficiază de o sumedenie de portrete-eseu (unele dintreele!) realizate de Ion Cucu. Alex are, se știe, talent, scriefoarte bine; face portrete excelente; apoi el, spre deosebirede nu puţini alţi critici literari (va veni timpul când și înaceastă ordine de idei voi da nume), nu poate scrie despreo carte fără să o fi citit cu creionul în mână, fără să fi umplutcu note, însemnări file întregi. (Revista presei – publicatănumăr de număr, în România literară – făcută, câteodată,de el, niciodată sau rareori semnată, îl trădează prin stilulsău corosiv, expresiv, de post-adolescent morocănos,distrat-răutăcios, ironic, imprevizibil și inspirat.) Păcatulcel mai mare al acestei Istorii… este omiterea câtorva numeimportante; și e suficient să mă refer, în această ordine deidei, la Ion Ianoși, Ștefan Agopian, Ion Mureșan. Dan C.Mihăilescu a făcut o listă impresionantă a absenţilor dinIstoria… lui Alex. Apoi există nume cărora Alex le oferăun spaţiu nemeritat/nejustificat de mare. În fine, sunt dediscutat mai multe aspecte, unele grave, importante, altelemai puţin sau deloc. Cert e că această istorie este uninstrument de lucru, un fel de manual auxiliar de literatură,ce denotă, înainte de toate, iubirea de literatură a unuiscriitor care toată viaţa a mizat exclusiv pe literatură șicontinuă să mizeze (în ciuda sa, în ciuda unor colegi, înciuda modului incalificabil în care a fost tratat!) într-uncontext în care marele public s-a întors cu spatele la ea, laliteratura română – în primul rând, din vina noastră, ascriitorilor. Să nu uităm acest lucru. Să nu-l uite nici ceicare au vituperat împotriva lui Alex Ștefănescu, tratându-lîntr-un mod, eufemistic vorbind, dezagreabil, atacându-lpe nedrept, neglijând sau prefăcându-se că uită un lucruevident de departe: Alex Ștefănescu este colegul nostru,care zece ani bătuţi pe muchie de cuţit a scris o Istorie aliteraturii române de circa 2000 de pagini dactilo, frumosilustrată, scrisă, repet, excelent, având, se înţelege, și limite,lacune, omisiuni, despre care se poate discuta la modulcivilizat, amical, colegial! Înţeleg și în același timp refuzsă înţeleg de unde înverșunarea, ura, răutatea măruntă,eficientă, cu care sunt tratate, uneori-adeseori, la noi, marilefapte culturale! Nu merita Alex să fie tratat așa de colegi,inclusiv de cei din presa scrisă și vorbită. Nici pe departe!Citit Rilke: Elegii duineze, Jurnal, Scrisori cătreRodin, Auguste Rodin, Serpents d´argent. O lume teribilă,aparţinând unei oligarhii a îngerilor ce își caută numele;totul îndeamnă să ia fiinţă de pretutindeni. Chiar dacă uneletexte, ca în Serpents d´argent sunt inegale, totuși, aparţinacestui poet imposibil, care, în opinia Marinei Ţvetaieva,a spus, aidoma lui Dumnezeu, totul.„Încep să înţeleg, treptat, această viaţă, care pătrunde,cu ochii mari, în veșnic așteptândul suflet. Această atenţiezilnică, starea de veghe și solicitarea simţurilor orientatespre exterior, acest a privi înmiit și permanentul a privi înafara ta. Acest a-nu-ne-însoţi al peisajului schimbător, acesta-fi-numai-ochi, fără să realizezi pentru cine. Aceastăpuritate a vieţii, această perpetuă stare de bucurie, fiindcăîntotdeauna se petrece ceva, nu pentru că are vreo legăturăcu propria personalitate, ci pentru că e mișcare și schimbare.Ce mari devin ochii aici. Vor să aibă mereu întregul cer.”(Rainer Maria Rilke)