Aura Christi - Trei mii de semne (e-book) - Ideea Europeana

AURA CHRISTI • 188 189• Trei mii de semneai terminat lucrul la acest roman care, iată, te-a stors,făcându-te să te simţi abandonat, singur, gol și pustiu;fericit, totuși. Totuși, viu. Așteaptă. Încolăcește-te în tine.Ucide mila faţă de tine însuţi; e de prost gust mila. Nietzschee cu tine; pururi alături. Un uriaș. Un sfânt.Îmi propun să-mi trag sufletul și ajung, invariabil,în faţa ordinatorului. Umilinţa de a nu ști să faci nimicaltceva în afară de ceea ce faci. Vocaţia ca vină fără vină.Poate.O dezlegare a tăcerii; o modalitate de a o reabilita.Un început ce-și visează vârful și iminenta cădereluminoasă. Un înger cu aripile împlântate în pământuldurerii. Vis ce mușcă din hălcile misterului nedefinit.Făptura de aer care dă un pinten legendei. Are înfăţișareaunei nevăzute fiinţe luminoase, cu ochii locuiţi de disperare,nicicând formulată până la capăt. Spectacol de semne carenu duc nicăieri, dar fără de care nu se poate. Liniște locuităde cineva nevăzut și prezent până la tiranie. Boală de carenu vrei să te vindeci, deși o blestemi nu o dată. Un cevainsidios ce dă cu copita lucindă neantului. Rană în care îșimoaie degetele Toma necredinciosul, rană ce se rosteștepe sine. Vorbire cu îngerii, întreruptă, când și când, demoarte, încurajată mereu de ea. Între silabele amare și viiîși dau întâlnire viaţa și moartea.Candid suferindul surâs al morţii din urmă. Amestecde tină și tristeţe, zbor cu aripile ascunse înlăuntru prinlumea de noroi și de neagră humă sperând. Dimineaţăîncepută invariabil cu gândul la moarte. Iubită cu picioarede sfântă decăzută, mereu vinovată, ca Maria Magdalena.Jurământ de dragoste făcut în iureșul unui război pe viaţăși moarte. Fragment de cer pe care pariezi cu viaţa ta. Luciucântător al armei soldatului căzut în luptă. Foc înalt dinsobele cazarmelor populate de heruvimi și de solii teribili aimorţii. Zbucium scris în ochii animalului rănit de moarte.Suferinţă dansând languros pe mormintele acoperite cu șerpide iederă, de uitare căzută pe gânduri. Dragon căruia i seinterzice, minut de minut, bucuria pândindă, cu sufletul lagură. Ochean în plasa bubuitoarelor lumini ce te iau dreptostatic. Fulger și tunet de dulce apocalipsă nicicândterminată, jubilând în exces. Inevitabilul viu nemernic, ce tetrage din adâncuri, așa cum pescarii își trag, din timp în timp,năvoadele. Miere ce-și conţine otrava eșecului. Sfântă ereziela picioarele suferinţelor. Teatru ce stă la temelia fantasticăa lumii. Zână ce și-a vândut de secoli lăuntrici sufletul. Totce-i pierdut și zadarnic, tot ce are gustul veșnic al sfârșituluifără de capăt. Dimineţile de rouă și zăpadă ale munţilor cu oculme monotonă și plată, pe care te rătăcești în căutareamarilor boli semănând cu destinul. Pantă abruptă a declinuluispre ceea ce ești de când ai ales să devii.Noroc de a fi ales pentru înzidire în fiinţă. Praf șipulbere din care se nasc, iar și iar – ca într-un terific joc decopii – praful și pulberea. Teren pe care moartea stă pururialături, se mută apoi în tine. Coamă înzăpezită pestetrupurile alte dăţi vii ale alpiniștilor. Drum presărat cumorminte și cruci, cântec și boală, dans și ispită. Dulceotravă ce se întoarce împotriva ta; suferindă istorieobligându-te să o trăiești, susurându-ţi cu voce de iederăștiutoare că totul, totul se plătește. Istm unde ţi se aduceaminte cum oamenii pot, da, mai pot deveni zei. Vremeacând secundele își zornăie nerușinat pe masă arginţii. Maresălbatică ce-și dă fustele peste cap, rozând din malurile cese refac și murind clipă de clipă, la loc. Pământ cu osialumii gemând de milenii. Durere, uitare, candoareîncercănată; marea belea de a nu te schimba, de a fi tuînsuţi – pentru tine în primul rând – o pacoste cât casa, vai,care își găsește locul sub un alt soare, dând viaţă lumii,