Profilul Naţional privind Managementul Substanţelor Chimice în ...

oarecare stabilitate, normalizându-se volumul de producţie, ceea ce a influenţat parţial reducereasărăciei. În perioada 2000–2005 PIB, în termeni reali, s-a majorat cu 43%. Ca urmare, rata sărăciei s-aredus cu 41,3%. Economia Republicii Moldova este caracterizată prin predominarea sectorului agrarşi agroindustrial şi dependenţa dezvoltării social-economice a oraşelor mici de un număr limitat deîntreprinderi industriale mari. Începând cu anul 2000, economia ţării a revenit pe traiectoria creşterii,depăşind un deceniu de declin continuu. În perioada 2000-2006, PIB a crescut în medie cu 5,9% pean, creşterea cumulativă faţă de anul 1999 alcătuind 49,5%. Sursa principală de creştere a constituit-oconsumul gospodăriilor casnice, finanţate în mare parte din contul sporirii veniturilor interne (salariulreal a crescut în această perioadă de circa 2,3 ori), precum şi din remitenţele trimise de peste hotare.Creşterea economică a continuat să aibă un caracter geografic polarizat, amplificând disparităţile îndezvoltarea social-economică a ţării. În anul 2006, municipiului Chişinău îi revenea o jumătate dinproducţia industrială şi 56% din investiţiile în capital fix. Întreprinderile înregistrate în Chişinău aucontribuit cu aproape 91% la rezultatul financiar net obţinut pe economie în anul 2006, cele din Bălţi –cu 5,2%, iar cele înregistrate în raioane – cu numai 2,7%.Tabelul 1.A: Privire generală asupra sectoarelor industriale şi agricoleSector Contribuţia la PIB (%) Număr de angajaţi, mii per.Valoarea adăugată brută 83,2Agricultură, economia vânatului şisilvicultura2615 422Industrie 14,4 161Construcţii 3,9 67Comerţ cu amănuntul şi cu ridicata 10,4 196Transport şi comunicaţii 12,1 65Alte activităţi 29,6 346Impozite nete pe produs şi import 16,8Produsul Intern Brut 100Sectorul agrar ocupă un loc central în economia naţională a ţării, contribuţia acestuia în creareaPIB constituind 15% şi circa 60% în volumul total al exporturilor. Împreună cu industria de prelucrarea materiei prime agricole, sectorul agrar contribuie cu circa 32 % la crearea PIB-ului şi cu circa 65%în volumul total al exporturilor, în agricultură fiind antrenaţi peste 40,5 la sută din populaţia ocupatăa ţării. Din punct de vedere instituţional, sectorul agrar este prezentat de o multitudine de formeorganizatorico-juridice care, în linii mari, pot fi divizate în câteva categorii:‣ întreprinderi corporative sub formă de (i) cooperative de producere, (ii) societăţi curăspundere limitată (SRL), (iii) societăţi pe acţiuni (SA), întreprinderi de stat (ÎS) şi alte formeasociative de gospodărire, care gestionează circa 60% de exploatări agricole. Principalulscop al politicii agrare pentru această formă organizatorico-juridică îl constituie creştereacompetitivităţii acestora, intensificarea producţiei, perfecţionarea structurii de producere şicreşterea potenţialului de export;‣ gospodării casnice auxiliare ale locuitorilor satelor, gospodării individuale, precum şigospodării ţărăneşti (de fermier). Pentru acest grup, politica agrară va fi orientată spresprijinirea legăturilor cu procesatorii locali şi întreprinderile comerciale, dezvoltarea asociaţiilorde fermieri pentru utilizarea comună a resurselor şi sporirea capacităţii de marketing, furnizareaserviciilor mecanizate şi trecerea la producţia horticolă de valoare înaltă;‣ întreprinderi de procesare. Pentru această categorie, strategia de bază trebuie să vizezemodernizarea producerii, certificarea internaţională a calităţii, îmbunătăţirea practicilor demanagement al business-ului, marketingul de export eficient, atragerea investiţiilor străinedirecte şi managementul în cadrul lanţului valoric cu scopul dezvoltării canalelor stabile defurnizare a materiei prime de calitate.