Mohelca

Explorãrile speologice din Cheile
Vârghiºului, începute în prima parte a
secolului al XIX-lea, în momentul de
faþã are în evidenþã 124 de peºteri ºi
avene cu o lungime totalã de 7502,20 m.
Peºterile conþin importante depozite de
sedimente bogate în resturi fosilifere
pleistocen superioare ºi materiale arheologice.
Din punct de vedere speologic
prezintã forme endocarstice interesante.
Peºterile din chei sunt destul de sãrace în
speleoteme, iar unde au existat au fost
distruse de vizitatori (Peºtera Mare de la
Mereºti, ªura Cailor, Peºtera Albert).
Importante sunt speleotemele ºi depozitele
de montmilch, care se gãsesc în
majoritatea peºterilor. Peºterile mai
bogat concreþionate (Peºtera Lublinit-
1200/9 ºi Peºtera cu formaþiuni-1200/
27) cu speleoteme variate au fost declarate
rezervaþii speologice ºi sunt închise
cu poartã metalicã pentru ocrotirea
formaþiunilor ºi a depozitelor sedimentare.
Prin poziþia izolatã a carstului de la
Mereºti, înconjuratã de formaþiuni
geologice de origine vulcanicã, de
formaþiunile Wildfliºului ºi de depozite
sedimentare terþiare formeazã o insulã
biospeologicã cu un interes deosebit. În
peºterile din chei au fost determinate 19
specii de lilieci.
Peºtera cea mai renumitã este Peºtera
Mare de la Mereºti (1200/14), situatã în
partea centralã a cheilor, în peretele de
Cheile Vârghiºului
stâncã denumit Piatra Minunilor. În anul
1931 peºtera a primit numele lui Balázs
Orbán (Peºtera Orbán Balázs), autorul
monografiei în 6 volume intitulatã
Descrierea Þãrii Secuilor, apãrutã în
1868, în care autorul a consacrat un
capitol întreg primei descrieri detaliate a
cheilor ºi a peºterilor.
Peºtera Mare de la Mereºti a fost
prima peºterã din Transilvania, exploratã
ºi cartatã ºtiinþific, la nivelul vremii
de atunci, când speologia era abia la
început în Europa de Est. Inginerul
Comitatului Odorhei, István �ekete,
ajutat de ghidul de peºterã din Vârghiº,
Péter Szõts, în luna Sfântului Mihai al
anului1835, au instalat tabãra lor în
Peºtera Mare ºi au explorat galeriile ºi
sãlile, dupã care mãsurând peºtera au
executat planul. Rezultatele cercetãrilor
ºi planul peºterii au fost publicate în
anul 1836 la Cluj, sub forma unei
broºuri. Pe pereþii galeriilor ºi a sãlilor
au fost identificate mai multe semne ºi
numerotãri, precum ºi semnãturile lui
�ekete, vopsite cu o vopsea neagrã.
Dezvoltarea totalã a galeriilor ºi
sãlilor din Peºtera Mare de la Mereºti este
de 1527,0 m iar denivelarea 49,90 m (-
34,40; +15,50). Peºtera are patru intrãri
naturale, care sunt situate la 20 m de la
nivelului pârâului. Este caracterizatã prin
galerii spaþioase formate de-a lungul
faliilor, hornuri înalte, prãbuºiri masive ºi
sãli de dimensiuni mari (Sala Mare, 70 m
lungime, 40 m lãþime ºi 20 m înãlþime).
Umplutura argiloasã a galeriilor conþine
o asociaþie faunisticã-fosiliferã de vârstã
pleistocen superioarã reprezentatã prin
speciile Ursus spelaeus, Crocuta spelaea,
Panthera cf. spelaea, Canis lupus,
Coelodonta antiquitatis, Megaceros
giganteus, Cervus elaphus, Rangifer
tarandus, Equus germanicus, Homo
sapiens ºi o serie de specii de rozãtoare ºi
lilieci fosile.
Stratul de culturã aflat la suprafaþa
umpluturii, în podeaua complexului de
sãli de la intrare, conþine numeroase
vestigii ale locuirii umane începând cu
paleoliticul mediu pânã în evul mediu
(unelte de silex ºi de os, cioburi de vase,
arme, unelte ºi podoabe din cupru, bronz
ºi fier, monede), reprezentând aproape
toate culturile arheologice. Sãlile spaþioase
de la intrarea peºterii a oferit
adãpost locuitorilor din zonele învecinate
în timpul nãvãlirii tãtarilor (1241),
gura peºterii fiind întãritã cu un zid de
apãrare, construit din blocuri de piatrã.
SPEOMOND•7-8•2002-2003 9