Mohelca

la V. Piciorul Benii sunt 13 km, iar pânã
la curba de pe V. Runcului 14 km. Se
poate opta ºi pentru drumul de exploatare
a bauxitei, deschis (din pãcate) pe
firul V. Vida, care se desprinde spre
dreapta din drumul forestier amintit
anterior, dupã curba de pe V. Cadului, la
km 12.
Primele cercetãri au fost întreprinse
de C.S. Czárán Gyula Tinca în anul
1978, acestea având în bunã parte un
caracter mai mult explorativ. Avenul
Giloasa (3707/53, sin. Av. Jiloasa, Av.
Runc sau P. de la �rânturã) a fost cercetat
prima datã în 1979, tot atunci fiind
executatã ºi o drumuire flotantã cu
teodolitul între V. Runcului ºi zona
avenului, pe o lungime de 1,6 km.
Cartarea integralã a cavitãþii (L= 822 m,
D=-41 m), precum ºi a celorlalte fenomene
endocarstice din zonã, s-a realizat
pânã în 1981, excepþie fãcând numai
Peºtera din gal. 153 Piciorul Benii.
Aceasta din urmã a fost reperatã în 1989
în urma unei vizite clandestine în proaspãta
galerie de exploatare a bauxitei,
cartarea ei fiind terminatã pânã în 1991
pe L=771 m, D=19 m (-12, +7).
Aspecte geostructurale
Structural, zona cercetatã se suprapune
în întregime peste compartimentul
Vârciorog a Unitãþii de Bihor (Patrulius,
1976), considerat a fi cu poziþia cea mai
coborâtã dintre compartimentele structurale
separate în Munþii Pãdurea Craiului.
În ansamblu, Unitatea de Bihor
este reprezentatã aici de un înveliº
sedimentar Mezozoic de peste 2000 m
grosime, alcãtuit din douã entitãþi
carbonatice încadrate de trei suite
(silice) epiclastice, definind mai multe
cicluri depoziþionale.
Primul episod carbonatic (cu poziþie
inferioarã) cuprinde aproape în exclusivitate
depozite mediotriasice (T 2 ),
acestea aflorând mai la est de perimetrul
nostru, nu contribuie la definirea carstului
luat în discuþie.
Al doilea episod de platformã carbonaticã
(cu poziþie superioarã) se întinde
pe un larg interval de timp, reprezentând
Jurasicul superior (J 3 ) ºi Cretacicul
inferior (K 1 ). Continuitatea acestuia este
întreruptã la baza Cretacicului de o scurtã
perioadã de exondare (faza neocomianã)
care marcheazã momentul de
acumulare a depozitelor lateritice, diagenizate
în bauxite pe relieful paleoexocarstic.
Cele douã episoade carbonatice sunt
despãrþite de un larg interval de timp,
care cuprinde atât un hiatus cronostratigrafic
reprezentând Neotriasicul, cât ºi
o fazã de acumulare care la început
îmbracã un caracter pur siliciclastic
(Hettangian-Sinemurian inf.), devenind
cvasicarbonatic cu influenþe terigene în
restul Liasicului ºi în Dogger, reprezentând
o remarcabilã condensare de facies.
Pentru carstul din zona V. Vida - V.
Piciorul Benii - Culmea Runcului, este
important numai cel de-al doilea episod
de platformã carbonaticã (�ig. 2). Prin
prezenþa discordanþei cvasiparalele
marcatã de existenþa bauxitelor, episodul
principal se separã în douã subepisoade:
unul mai profund (ºi mai vechi),
legat de Jurasicul superior ºi altul mai
elevat (ºi mai nou), legat de Cretacicul
Giloasa - Piciorul Benii
inferior. Cronostratigrafic primul subepisod
cuprinde intervalul Callovian inf.
- Tithonic iar cel de-al doilea în primul
rând Barremianul (Hauterivian Apþian
inf.).
Petrografic, la început depozitele
carbonatice ale subepisodului Neojurasic
au fost grupate în termenul comprehensiv
de „calcare în facies de
Stramberg”. Ulterior au fost separate o
serie de subfaciesuri dintre care pentru
noi cel mai important este calcarul
micritic cenuºiu închis cu oncoide de tip
Albioara. Este stratificat în bancuri
groase, fiind observabile intercalaþii
lenticulare de marne cenuºii gãlbui care
umplu sincron golurile paleocarstice.
Perioada de exondare care a urmat,
definitã de un proces de alterare-acumulare
subaerianã, a cuprins intervalul
SPEOMOND•7-8•2002-2003 3