Mohelca

Cercetarea arealelor carstice necesitã
o abordare multidisciplinarã, motiv
pentru care în aceste zone cercetãrile
geomorfologilor, speologilor, geologilor,
hidrologilor ºi hidrogeologilor se
întrepãtrund, neputându-se spune cu
precizie unde încep unele ºi se terminã
altele. Este ºi cazul cercetãrilor efectuate
în zonele carstice ale Munþilor Apuseni,
unde primele informaþii referitoare la
izvoarele carstice ºi la circulaþia apelor
subterane, au fost aduse de cãtre geografi,
geologi ºi speologi.
Date morfometrice dupã „Atlasul
cadastrul apelor din România”, partea Ia
„Date morfo-hidrografice asupra
reþelei hidrografice de suprafaþã”, 1992,
editat de Ministerul Mediului.
Constituþia litologicã dupã hãrþile
geologice ale României scara 1:50.000,
editate de IGR.
În anul 1863, geograful austriac A.
Schmidl publicã la Viena lucrarea „Das
Bihar Gebirge an der Grenze von Ungar
und Siebenburgen”, primul studiu geografic
amplu de carstologie ºi speologie
asupra unei zone de pe teritoriul þãrii
noastre.
În anul 1901 este efectuatã prima
marcare cu trasori a unui curs subteran
din Munþii Apuseni ºi totodatã din
România. Ea a fost realizatã de geologul
român S. Mihuþia (1904), care prin
marcarea cu praf de cãrbune a apei
pârâului Þarina, din platoul Vaºcãu, a
stabilit relaþia hidrologicã dintre peºtera
Câmpeneasca ºi izbucul Boiu de la
Vaºcãu.
Cercetãtorii Institutului de speologie
din Cluj-Napoca, D. Coman, M. ªerban
ºi I. Viehman, împreunã cu M. Bleahu,
în perioada 1946-1956, echipã cãreia
ulterior i s-a adãugat T. Rusu ºi Gh.
Racoviþã, întreprind explorãri care duc
la descoperirea marilor cavitãþi carstice
din Munþii Bihor. Acum se efectueazã ºi
primele marcãri cu fluoresceinã.
În perioada 1960-1988, carstul din
Munþii Pãdurea Craiului face obiectul
unor cercetãri sistematice de morfologie
ºi hidrologie carsticã întreprinse de T.
Rusu, cercetãtorul efectuând numeroase
marcãri cu fluoresceinã prin care a
stabilit direcþiile principale ale drenajului
carstic. Rezultatele acestor cercetãri
sunt publicate integral în anul 1988.
Începând cu anul 1970, S.C. Prospecþiuni
S.A. efectueazã o cercetare
hidrogeologicã sistematicã a arealelor
carstice din Munþii Apuseni, cercetare
realizatã adesea cu colaborarea lui E.
Gaºpar ºi I. Pop pentru efectuarea de
marcãri cu trasori ºi a cercetãtorilor de
la Institutul de Speologie ºi INMH.
Cercetãrile au fost efectuate pe baza
conceptelor moderne privind evoluþia ºi
structura hidrogeologicã a terenurilor
carbonatice, elementul de bazã al acestora
fiind sistemul carstic. Echivalente
ale bazinelor versante superficiale, dar
având ºi o dezvoltare pe verticalã, sistemele
carstice au o structurã ºi un mod
de funcþionare care poate fi determinat
numai prin metode indirecte, care îºi
propun analizarea efectelor sistemelor
carstice asupra circulaþiei apelor la care
sunt supuse.
Seriile temporale de debite ºi precipitaþii,
obþinute din exploatarea reþelelor
hidro-meteorologice temporare, sau a
celor permanente din reþeaua INMH, au
fost prelucrate prin metode hidrodinamice,
acestea incluzând analiza curbelor
de recesiune, studiul debitelor clasate ºi
analize corelatorii ºi spectrale.
În descifrarea modului de funcþionare
al sistemelor carstice s-au utilizat
de asemenea ºi informaþiile furnizate de
calitatea apelor, definitã prin indicatorii
naturali proprii (compoziþie chimicã,
temperaturã, conductibilitate electricã,
izotopi de mediu).
Pentru fiecare zonã cercetatã a fost
întocmitã harta hidrogeologicã, având,
în general, ca bazã hãrþile geologice ale
României, scara 1:50.000, editate de
Institutul geologic al României. În
lucrare sunt incluse 119 figuri ºi 44
tabele. Lista lucrãrilor consultate cuprinde
207 titluri.
Resursele dinamice de ape subterane
din zonele carstice ale Munþilor Apuseni,
echivalente ale debitelor medii
multianuale cumulate al izvoarelor
carstice (surse cartate cu debite mai mari
de 1 l/s, urmãrite sistematic, mãsurate
expediþionar sau estimate), au urmãtoarele
valori: Munþii Pãdurea Craiului
– 4,48 m 3 /s, Munþii Bihor Vlãdeasa (fãrã
zona Valea Stanciului) – 3,87 m 3 /s,
Munþii Codru Moma – 2,10 m 3 /s, Platoul
Poieni – 0,81 m 3 /s, Munþii Trascãu
– 0,75 m 3 /s ºi Insula cristalinã Rapolt –
0,034 m 3 /s. Valoarea cumulatã a acestor
resurse este de 11,84 m 3 /s ºi a fost
calculatã pentru perioada 1978-1998.
În Munþii Apuseni au fost efectuate
pânã în prezent 165 de marcãri cu
trasori, 108 dintre acestea fiind efectuate
de cãtre autor, singur sau în colaborare cu
Hidrodinamica…
alþi cercetãtori, iar 52 de cãtre cercetãtorii
de la Institutul de Speologie „Emil
Racoviþã”. Drenajul cel mai lung, de
11,55 km, a fost întâlnit între pierderea
pârâului Pestiºel ºi izbucul Aºtileu din
Munþii Pãdurea Craiului (I. Orãºeanu,
1991).
Diferenþa de nivel maximã întâlnitã
în marcãrile efectuate, este de 665 m,
prezentã între peºtera Muncelu ºi izbucul
Blidaru din munþii Bihor (I.
Orãºeanu, E. Gaºpar, I. Pop ºi T.Tãnase,
1991).
Apa izvoarelor carstice din Munþii
Apuseni este practic neutilizatã ca apã
potabilã. Captarea localitãþii Aºtileu
(Munþii Pãdurea Craiului) ºi alte câteva
captãri modeste ca Grota Ursului (Moneasa,
Munþii Codru Moma), Izvorul
Criºului (Nucet, Munþii Bihor), �eredeu
(Sohodol, Platoul Poieni) ºi captarea din
comuna Râmetea (Munþii Trascãu), nu
însumeazã mai mult de 70 l/s. Explicaþia
poate fi gãsitã în faptul cã majoritatea
surselor sunt situate departe de localitãþile
importante, acestea alimentânduse
cu apã potabilã din cursurile de
suprafaþã sau din acumulãrile acvifere
cantonate în depozitele depresiunilor
intramontane. În acelaºi timp, trebuie
menþionat faptul cã apa majoritãþii
surselor carstice importante se tulburã
puternic în perioadele cu ape mari,
utilizarea lor necesitând staþii de captare
cu bazine de decantare ºi echipamente
de filtrare ºi tratare costisitoare.
Munþii Pãdurea Craiului
Munþii Pãdurea Craiului formeazã o
unitate bine individualizatã din punct de
vedere geologic, în care elementele
morfologice ºi hidrogeologice dominante
sunt conferite de larga dezvoltare a
rocilor carbonatice mezozoice, roci care
afloreazã pe o suprafaþã de cca. 330 km 2 .
Reþeaua hidrograficã a masivului
prezintã un înalt grad de dezorganizare,
ca urmare a intenselor procese de captare
carsticã care au condus la subteranizarea
în mare parte a cursurilor
superficiale. Procesele de captare carsticã
a reþelei hidrografice superficiale
au condus la crearea unei vaste zone
endoreice, dezvoltatã pe o suprafaþã de
224 km 2 . Suprafeþele de difluenþã din
Munþii Pãdurea Craiului ocupã o suprafaþã
de 107 km 2 (I. Orãºeanu, A.
Iurkiewicz, 1982, I. Orãºeanu, 1985),
cele mai extinse fiind: pârâul Topa-
SPEOMOND•7-8•2002-2003 25