Mohelca

�oto Matei Vremir
petice de zãpadã la 1500 m altitudine,
privind în zare vezi marea, pe care poþi
distinge, ca niºte puncte miºcãtoare,
vapoarele. Ce-aº mai putea spune? Sunt
lucruri care nu pot fi descrise, ci doar
vãzute ºi simþite…
În fiecare din expediþii, efortul
urcuºului a fost rãsplãtit ºi de rezultate.
S-au gãsit ºi cartat un numãr de …
peºteri ºi avene, cele mai importante
fiind Angar-Koba, ºi RH+; unele din ele
mai continuã, ºi aºteaptã explorãri
viitoare. Evident, rezultatele ºi datele de
cartare au fost împãrtãºite colegilor
speologi din Symferopol ºi introduse în
bazele de date locale.
ªi cum o muncã bine fãcutã atrage
meritul unei odihne bine primite, tradiþia
expediþiilor indicã urmãtorul popas, zona
Bachcisarayului. Oraºul Bachcisaray,
simbolul vechiului Hanat al Crimeii din
perioada lui de înflorire, adãposteºte file
de istorie, unde arhitectura modernã se
împleteºte cu palate ºi moschei din
secolul al XVI-lea, printre care se remarcã
palatul Khan, cu parcul sãu imens,
transformat acum în muzeu. Din partea
esticã a oraºului, un drumeag urcã spre
mãnãstirea Uspensky, sãpatã în stâncã,
leagãn al creºtinismului din zonã, aflatã
în plin proces de reconstrucþie. Privind
faþada bisericii, parcã desenatã pe stâncã
te simþi mic ºi neînsemnat ºi te întrebi de
unde au avut putere constructorii ei sã
sape în perete, în stâncã vie, un lãcaº atât
de impunãtor.
ªi acesta este doar începutul, pentru
cã în zonã se aflã celebrele oraºe-peºteri,
fiecare pe colina lui, sãpate de asemenea
în stânca vie: Chufut-Kale, Catchi-
Kalyon sau Tepe-Kermen. O experienþã
pe care cu siguranþã n-am s-o uit niciodatã
a fost noaptea petrecutã la Catchi-
Kalyon. Imaginaþi-vã o falezã de vreo
200 m înãlþime, iar pe suta superioarã o
grotã imensã cu deschidere de 80-90 m.
Cu interiorul cãptuºit de mici „apartamente”
sãpate în vremuri vechi, grota
adãposteºte în ea un izvor, considerat
sfânt, inexplicabil la acea înãlþime. Neam
ales fiecare câte o „camerã” ºi savurând
liniºtiþi niºte vin de Massandra, am
ascultat cu plãcere concertul pãsãrilor
care locuiesc cu miile în pereþii de sus ai
grotei ºi care aproape ne împiedicau sã
vorbim… Iar luna, când a trecut prin
dreptul nostru, a creat cel mai fascinant
spectacol de luminã pe care l-am vãzut
vreodatã, luminând straniu întreaga
grotã. Spiritul locului nu poate fi descris,
el trebuie simþit. Iar cine-l pãtrunde,
devine mai înþelept, mai bun, mai puternic.
O adevãratã purificare sufleteascã.
Crimeea
Am pãrãsit de fiecare datã cu regret
locurile acelea, reuºind sã-mi iau rãmas
bun doar pentru cã ºtiam cã ele mã vor
primi ºi data urmãtoare, cã sunt prea
puternice ca oamenii sau timpul sã le
poatã schimba în vreun fel.
Despre mare, care ne-a atras spre ea
de fiecare datã înainte de a pleca acasã,
n-am sã povestesc prea mult. Toatã lumea
ºtie cum e la mare. Dar posibilitatea de
a-þi alege un loc pustiu de lume unde sã
pui cortul ºi sã te simþi liber, singurul tãu
vecin fiind marea, e destul de rarã. Noi
asta am cãutat ºi am reuºit sã gãsim.
Bineînþeles, am vãzut Alupca, Aluºta,
Yalta, �eodosia, Sudak, oraºe perle ale
coastei Mãrii Negre ºi ne-am bucurat de
ele, la fel de mult ca de plimbãrile cu
barca cu motor sau cu vaporaºul în jurul
stâncilor ieºite din mare sau pe la gurile
peºterilor de abraziune.
Expediþia din toamna acestui an, îºi
propune în mare un scenariu asemãnãtor,
deºi scopul principal va fi de data aceasta
explorarea; extinderea cercetãrilor pe
platoul Karabi ºi Ai Petri. Organizatã cu
sprijinul Departamentului de relaþii
Internaþionale al �RS, expediþia este
deschisã tuturor speologilor amatori din
þarã, o prezentare a ei precum ºi adresele
de contact gãsindu-se pe pagina electronicã
a federaþiei.
Crimeea are ceva aparte, ceva magic,
e un tãrâm minunat, care te cheamã, te
ademeneºte, ca un cântec straniu ºi
reuºeºte nu-ºtiu-cum sã-þi depãºeascã de
fiecare datã aºteptãrile.
Citind toate astea, sper ca Lucian
Buºu, autorul cãrþii „Crimeea, prin
peºterile din Nordul Mãrii Negre”, îmi
va da dreptate. n
�oto Sacha Opriºan
SPEOMOND•7-8•2002-2003 21