Mohelca

Test preliminar de
„supravieþuire”
Asocierea sportului monden pe care noi
încercãm sã-l promovãm sub denumirea
de canioning, cu ambientul de ºezlonguri
ºi grãtare mondene din Boga este
strict întâmplãtoare, ºi fãrã vreun efect
asupra oricãreia din pãrþile coabitante:
promenadele familiale pe ºoseaua de la
baza „cascadei” Oºelu (de fapt capãtul
aval al canionului pârâului omonim)
evolueazã netulburate de spectacolul
rapelurilor prin jeturi de apã, iar exploratorii
de canioane se fac cã nu au timp
pentru apariþiile, de loc rare, de vilegiaturiste
rãpitoare.
Una peste alta, constaþi cã deºi au în
total doar 400-500 m lungime ºi 70-80 m
denivelare, atât canionul vãii Galbenei
(între izbucul Galbenei ºi Cascada Evantai),
cât ºi cel al vãii Oºelu, impun standarde
tehnice ridicate. Ele au fost prevãzute
cu amaraje montate în vederea
desfãºurãrii stagiilor de pregãtire tehnicã
din cadrul ªcolii Române de Speologie.
În canionul Oºelu, cu un debit relativ
mic (cca. 5l/s în august 1999) ºi format
dintr-o succesiune de excavaþii având
aproximativ forma unor cilindri verticali,
de câþiva metri în diametru, cascadele
pot fi coborâte, la alegere, mai prin
jetul de apã, mai pe alãturi. Ieºirea din
cele 3 marmite unde trebuie sã înoþi nu
este însã întotdeauna scutitã de emoþii.
Ca impresie generalã, traseul direct,
nesofisticat, face coborârea deosebit de
agreabilã.
Opþiunea unei bãlãceli mai
cuprinzãtoare
Galbena prezintã din start un debit
sensibil superior (cca.50 l/s în august
1999) iar pe alocuri uriaºe eºafodaje de
buºteni înþepeniþi între pereþii de stâncã.
Drept rezultat, echiparea traseului a
trebuit sã includã soluþii pentru evitarea
unor pasaje puþin îmbietoare: de exemplu,
o coborâre „aerisitã” în raport cu un mare
maldãr de buºteni, dar la mare distanþã de
cascada a 3-a, strecuratã printre trunchiuri
vechi, ude ºi putrede de brad.
În schimb nu lipsesc ºi câteva „clenciuri”,
plasate pentru a specula la maxim
picanteriile pe care le poate oferi acest
canion.
Un traverseu pe buza primei cascade,
cu plecare direct din poziþia „aninat
în spituri”, nu-þi oferã altã opþiune decât
sã „strãpungi” în rapel jetul cascadei ºi
sã continui coborârea adãpostit între
peretele din faþã, destul de adânc surplombat,
ºi pânza deasã de apã din spate.
Mai problematic este sã degajezi cât mai
repede coborâtorul din coardã, atunci
când trebuie sã traversezi din nou, spre
exterior, jetul de apã, de data aceasta
înotând în marmita adâncã de la bazã.
Dacã satisfacþia procurata de bãlãceala
prin cascade a devenit insuficientã,o
platformã metalicã fixatã în peretele
de stâncã, cam la jumãtatea înãlþimii
celei de-a 4-a cascade, dar mult lateral
faþã de jetul de apã, îþi oferã alternativa
de a ieºi din coardã ºi de a plonja de la
vreo 6m înãlþime, direct în marmita
foarte adâncã de dedesubt.
Dacã mai amintim ºi cã la cascada a
2-a trebuie sã deviezi rapelul mult spre
dreapta, evitând astfel ca apa sã te
izbeascã de peretele unui jgheab strâmt
de la baza verticalei (unii adorã totuºi sã
se dea aici „pe tobogan”…), socoteala
acestui prim tronson al canionului poate
fi socotitã încheiatã.
Încercarea finalã – oare cui
i-o trebui aºa ceva?
Existã însã riscul ca, în pofida strãdaniilor
de a-þi face viaþa cu adevãrat
mizerabilã pe care le-au depus cei care
au echipat canionul, tot sã nu-þi fi ajuns
cât ai „ºuntat” pânã aici din poteca
Cascada Evantai, canion Galbena. �oto Andrei Posmoºanu.
Curã de rãcoritoare
turisticã a „Circuitului Galbenei”. Îþi
înfrânezi aºadar nerãbdarea fireascã de
a da nas în nas cu vreuna din cohoartele
de montaniarzi care tropãie convinºi dea
lungul marcajului, ºi te mai lansezi în
rapel pe o cascadã. Aceasta te proiecteazã
în galeria spaþioasã a unei peºteri
(„Tunelul din valea Galbenei”), unde te
ia în primire bezna, care oricum era tot
ceea ce îþi mai lipsea.
Eroare, îþi lipsea ºi o albie de calcar
afurisit de alunecos, peste care se scurge
pelicula transparentã a râului, ºi unde nu
mai ai ce face decât sã iei poziþia „ºezând”
ºi sã-þi dai drumul ca pe tobogan;
ceea ce ar fi chiar extrem de delectabil,
cu condiþia sã nu fi existat pe undeva pe
sub apã gura perfidã a unei galerii
inundate, unde dacã eºti aspirat.…
Cum astfel de galerii submerse
abundã pe toþi cei cca. 100 m pe care
râul îi parcurge prin peºterã, sfatul
medicului recomandã evitarea bãilor ºi
avansarea pe uscat pe malul stâng, care
de altfel conduce drept la ultimul piton
de rapel, la ieºirea din peºterã, aflatã
deasupra cascadei „Evantai”.
Dacã la capãtul rapelului apuci sã te
degajezi din coardã ºi sã traversezi înot
ºi gâldanul în care te-ar putea malaxa
aceastã ultimã cascadã, nu mai rãmâne
de fãcut decât o singurã constatare: este
cu totul îndreptãþit ca epiderma feþei sã
fi virat spre o nuanþã asemãnãtoare cu
cea a apei Galbenei! n
SPEOMOND•7-8•2002-2003 15