Studiul Epistolei către Romani: „Socotit ... - mesagerul crestin

Studiul Epistolei către Romani: „Socotit neprihănit prin credință” – R. BrockhausCapitolul 16Salutări și cuvânt de încheiere.Sfârșitul activității publice a apostolului, în măsura în care Scriptura ne relatează despreaceasta, este impresionant. În mai multe privințe sfârșitul lucrării sale se aseamănă cu sfârșitulmarelui său Domn și Stăpân. Ca și El, Pavel a fost dat de către iudei în mâinile păgânilor. Părăsitde toți, și el a mers singur pe drumul său. Cu toate eforturile neîntrerupte ziua și noaptea,lucrarea oferea tot mai mult motive de îngrijorare și dușmanul părea să triumfe. Dumnezeu însă aîmplinit toate hotărârile Sale de har: Pavel a fost un martor pentru iudei și pentru păgâni; marelesfat din Ierusalim, preoții și poporul, cărturarii și împăratul, da, chiar și cezarul de la Roma,trebuiau să audă vocea puternică a adevărului. Dar martorul însuși era pe punctul de a dispăreade pe scena publică a activității sale. În răsărit nu mai era loc pentru el, în vest trebuia săcălătorească numai ca întemnițat. Așa sunt căile Dumnezeului nostru. Ochiul ager al vulturuluinu le descopere, dar înțelepciunea le recunoaște și credința le admiră.Cu toate că până atunci Pavel nu a văzut Roma, erau totuși mulți credincioși acolo, pe care el îicunoștea și erau scumpi pentru inima lui. Salutări adresate lor umplu prima jumătate a capitolului16. Este demn de admirat cum neobositul lucrător activ își amintește de orice lucrare de dragostefăcută lui sau care a avut loc în lucrarea Domnului, și are pentru fiecare frate sau soră ocaracterizare specială și o recunoaștere, care face bine persoanelor respective și le slujea deîncurajare. Ce frumoasă este legătura dragostei, care cuprinde inimile tuturor celor care iubesc peIsus și sunt în lucrarea Lui! Dragostea nu cunoaște egoismul, nu cunoaște invidia: toți constituieun întreg și tind spre aceleași țeluri, recunoscând cu plăcere tot ce este bun și plăcut în ceilalți.Printre cei salutați au fost cu siguranță din aceia pe care Dumnezeu i-a folosit să ducăEvanghelia prețioasă a harului în marea metropolă; probabil iudeii care călătoreau încoace și încolo, care prin afacerile lor, sau din alte cauze, au ajuns la Roma, sau chiar din aceia care locuiauacolo și în călătoriile lor spre Grecia sau în Palestina au făcut cunoștință cu adevărul. Mereu ni seaduce aminte prin Duhul lui Dumnezeu că în înființarea mărturiei în Roma nu se descopere nicio urmă de activitate apostolică – cu siguranță un lucru deosebit de important cu privire laevoluția viitoare a lucrurilor de acolo.Prima persoană, pe care Pavel o numește, este o soră, o slujitoare, o diaconiță a Adunării dinChencrea, unul din cele trei porturi din Corint, și cunoscut din Faptele Apostolilor 18,18.Această soră, cu numele Fivi, a îndeplinit evident o lucrare deosebită printre sfinții din Chencrea.Nu ni se spune mai îndeaproape în ce a constat această lucrare; dar din alte locuri știm căsurorile, în mod deosebit cele în vârstă, se osteneau mult în lucrările de dragoste, în îngrijireabolnavilor și alte lucrări de ajutorare în împrejurările vieții zilnice. Și despre Fivi auzim că a fostde ajutor (sau o îngrijitoare), printre alții și apostolului. Sunt pretutindeni și în toate timpurilelucrări și slujbe de ajutorare, care pot fi făcute de surori mult mai corespunzător și mai bine decâtle pot face frații. Așa a fost Fivi o soră activă în felul acesta și recunoscută ca atare de Adunareadin Chencrea – în adevăratul sens al cuvântului ceea ce astăzi se numește „asistentă (sau sorămedicală)“. Nu știm ce a determinat-o să meargă la Roma, dar apostolul roagă »s-o primiți bineîn Domnul, într-un chip vrednic de sfinți, și s-o ajutați în orice ar avea trebuință de voi« (versetul2).În versetele următoare întâlnim două nume cunoscute: »Salutați-o pe Priscila și pe Acuila,tovarășii mei de lucru în Hristos Isus, care și-au pus capul în joc, ca să-mi scape viața. Lemulțumesc nu numai eu, dar și toate Bisericile ieșite dintre neamuri.« Pavel a întâlnit pe aceștisoți temători de Dumnezeu prima dată în Corint, și deoarece ei aveau aceeași meserie ca și el(facerea corturilor), el a primit o locuință în casa lor și a lucrat împreună cu ei. Mai târziu aflămdespre ei, că ei au primit pe Apolo în casa lor și i-au prezentat mai amănunțit Calea luiDumnezeu (Faptele Apostolilor 18,2 și 26). În 1 Corinteni 16,19 îi găsim în Efes. (Compară cu 2Timotei 4,19). Ei lucrau deci nu numai în aceeași meserie ca și Pavel, ci erau și »tovarășii delucru în Hristos Isus« ai apostolului, care pentru viața lui și-au pus capul în joc și în felul acestaei și-au câștigat nu numai mulțumire din partea lui, ci și din partea tuturor Bisericilor dintrenațiuni, căci el era apostolul națiunilor. Să observăm că numele sorei stă înainte, ca și în FapteleApostolilor 18,18 și 2 Timotei 4,19. Din aceasta putem deduce că Prisca sau Priscila a îngrijit înmod deosebit de Pavel și s-a expus unor pericole mari din cauza lui. În Faptele Apostolilor 18,2100