Studiul Epistolei către Romani: „Socotit ... - mesagerul crestin

Studiul Epistolei către Romani: „Socotit neprihănit prin credință” – R. Brockhausdar așa cum ne este bine cunoscut, Legea interzice păcatul și îl pune în socoteala aceluia careîncalcă Legea, dar ea nu dă nici o putere pentru împlinirea poruncilor; dimpotrivă, ea oferă prilejpăcatului să devină activ în mine. Prin faptul că ne spune »să nu poftești«, trezește prin aceasta»patimile păcatului« în noi și le face să devină active. În felul acesta înțelegem când apostolulspune că patimile sunt »prin Lege«. Dar să nu trecem cu vederea: izvorul oricărei patimi nu esteLegea; izvorul este în noi, dar Legea lucrează asupra lui și îl face activ. Când un învățătorinterzice elevilor lui să mâzgălească pereții clasei, în mulți, care mai înainte nu s-au gândit la așaceva, se trezește plăcerea să facă ce li s-a interzis. Sau dacă eu încui ceva într-un sertar și spun:„Nimeni nu are voie să știe ce este în acest sertar“, mici și mari vor simți atunci pofta să știe, sădeschidă sertarul.Aceasta a fost deci starea noastră, situația noastră tristă. Dar, Dumnezeu să fie lăudat! Noi »amfost odinioară în firea pământească«, dar nu mai suntem. Mai mult, noi suntem »în Duhul«, așacum vom fi învățați mai târziu (capitolul 8,9). Aceasta este noua noastră poziție înaintea luiDumnezeu. Este adevărat că firea pământească mai este încă «în noi«, și de aceea noi putem sălăsăm firea pământească să devină activă, da, să devenim chiar »firești« (1 Corinteni 3,1,3), darnoi nu mai suntem »în firea pământească«. Și cu toate că firea pământească mai este încă în noi,noi nu mai stăm sub stăpânirea ei, și firea pământească nu mai prezintă starea noastră înaintea luiDumnezeu, așa cum o făcea odinioară.Atunci acționau patimile păcatului, ațâțate de Lege, în mădularele noastre, și roada pe care amadus-o, era pentru moarte; Legea nu poate altceva, ea se va dovedi totdeauna »o lucrare a morțiiși a condamnării«. După ce am murit față de ceea ce ne ținea legați, nu mai slujim »după slovaveche, ci într-un duh nou«. Și aici este valabil cuvântul prețios al apostolului din 2 Corinteni5,17: »Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toatelucrurile s-au făcut noi.« Slujba noastră nu mai constă în împlinirea prin propria putere acerințelor legaliste, ci în urmarea lui Hristos prin puterea Duhului Sfânt. Ca unii care avem partede natura divină și de viața lui Hristos, putem, călăuziți și întăriți de Duhul, să umblăm în tot ceeste plăcut lui Dumnezeu.Dacă Legea are un efect așa de periculos, că sub ea poate lua naștere numai roada morții, șitrebuie să te desprinzi total de ea, ca să poți sluji lui Hristos, ce să mai zicem? Nu este Legeaînsăși păcătoasă? (versetul 7) S-ar putea ușor trage această concluzie, dar apostolul dovedește înversetele următoare că nu numai nu este așa, ci tocmai Legea a adus la lumină realitatea căpăcatul locuiește în noi; totodată a arătat ce este păcatul. O conștiință naturală sinceră știe căblestemul, minciuna, furtul, și așa mai departe, sunt rele, și condamnă aceste lucruri; dar păcatulca atare, izvorul rău dinlăuntrul nostru, starea noastră păcătoasă, nu l-ar fi cunoscut nimeni, dacăLegea nu ar fi zis: »să nu poftești!« În felul acesta, pe de o parte, s-a arătat adevăratul caracter alLegii, iar, pe de altă parte, păcatul s-a arătat în toată grozăvia lui.Secțiunea de față a oferit prilejul unor explicații contradictorii, deoarece comentatorii,necunoscând adevărata poziție a creștinului, nu cunoșteau eliberarea lui de păcat și de Lege.Greutatea primordială constă în aceea, că o grupă de comentatori pleacă de la premiza, căapostolul vorbește de un om sincer, dar care nu s-a întors la Dumnezeu, iar cealaltă grupă, căapostolul descrie experiența unui creștin. Sunt unii care spun, că apostolul relatează despreexperiențele lui proprii înainte și după întoarcerea lui la Dumnezeu.S-ar putea să pară aroganță din partea mea dacă afirm, că toate cele trei păreri sunt greșite; dardacă cititorul meu, fără nicio prejudecată, lasă cuvintele apostolului să lucreze asupra lui, cred căîmi va da dreptate. Faptul că apostolul nu vorbește despre sine însuși rezultă clar din versetul 9.Cum ar putea el, care odinioară a fost un fariseu și apărător înflăcărat al cerințelor Legii, săspună: »Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam«? În continuare, o comparare a versetului 14din capitolul nostru, cu capitolul 6, versetele 14 și 18, și versetul 19 din capitolul 7 cu întregcapitolul 6 și cu capitolul 8,4, dovedește incontestabil, că este imposibil ca el să poată descrieexperiențele adevărate ale unui creștin. Putem să presupunem, că și el a trăit un timp acelașilucru, căci numai acela care a trăit într-o astfel de stare poate s-o descrie așa cum face apostolul.În orice caz, el nu descrie experiențe pe care el le-a avut mai târziu, și ca atare ar putea sluji ca43