Studiul Epistolei către Romani: „Socotit ... - mesagerul crestin

Studiul Epistolei către Romani: „Socotit neprihănit prin credință” – R. BrockhausConținutul ultimelor două versete (versetul 29 și 30) ne arată, că lucrarea lui Dumnezeu pentrucei chemați de El nu va înceta niciodată. Ea începe în veșnicie și se încheie cu veșnicia. Pe ceicare El i-a hotărât mai dinainte, pe aceștia i-a și chemat, și pe cei care i-a chemat, pe aceștia i-ași socotit neprihăniți și ... i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său – pe aceștia, și peniciunul altul, dar fără nici o excepție pe toți aceștia. Harul Lui nu se va odihni, până cândintenția Lui de dragoste nu se va realiza, până când El nu va vedea stând înaintea Lui glorificațipe toți acești chemați, »asemenea chipului Fiului Său.«Ochiul lui Dumnezeu se odihnește cu plăcere pe Omul de la dreapta Lui, Pe Fiul Omului caredomnește acolo sus în cer în slava învierii, și la care slavă ne-a hotărât El mai dinainte. Nimicmai puțin decât aceasta trebuie să aibă aceia pe care El i I-a dat Lui din lume. Deja aici pepământ există în sens duhovnicesc, în funcție de credincioșia fiecăruia, o asemănare mai maresau mai mică cu chipul lui Hristos; dar ca fii ai învierii și fii ai lui Dumnezeu vom sta înainteaTatălui cu trupuri asemenea trupului de slavă al Fiului prea iubit. Dar cu toată această legăturăintimă cu El vom privi totdeauna cu adorare în sus spre El și cu mare bucurie Îl vom numiDomn, singurul care este demn să primească cinstea, slava și binecuvântarea. Cu toate că El, Celcare sfințește, și noi, cei sfințiți, suntem cu toții »dintr-unul«, așa că El deja acum nu se rușineazăsă ne numească frați (Evrei 2,11), El va fi, spre bucuria Tatălui și împlinirea planurilor Lui, întoată veșnicia, ca »Întâiul născut dintre mai mulți frați«, punctul central al acelei cete sfinte,care, transformată în chipul Lui, Îl vor vedea așa cum este. (1 Ioan 3,2). Și ei? Ei vor cădeaînaintea Lui cu strigăte de bucurie și vor arunca cununile lor înaintea Aceluia care i-a iubit și S-adat pe Sine pentru ei.Capitolul 8,31 – 39Consecințe triumfale, care rezultă din cele arătate anterior: Dumnezeu este pentru noi șidespărțirea de dragostea lui Dumnezeu este imposibilăNe mai rămâne să aruncăm o privire la sfârșitul capitolului nostru minunat. Expunerileapostolului, pe care le-am studiat, îl conduc, în legătură cu întreaga învățătură a scrisorii, laconcluzia pe care am amintit-o deja, pe care o trage în numele tuturor credincioșilor, căDumnezeu nu numai că locuiește în noi prin Duhul Său, ci și El este pentru noi, adică, El Și-aîndreptat toată dragostea spre noi. Și un Dumnezeu care iubește în felul acesta, acest Dumnezeunu va da greș niciodată. Așa citim: »El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentrunoi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?« Darea la moarte a Fiuluieste o realitate, și darul cel mai mare include în sine în mod necesar toate darurile mai mici.Dacă din pricina noastră Dumnezeu n-a cruțat pe Acela care era bucuria și plăcerea inimii Lui,punctul central al tuturor gândurilor Lui, dacă El L-a dat la moarte pentru noi, pe când eram încăpăcătoși și dușmani ai Lui, cum ar putea El, după ce noi am devenit sfinți și prea iubiți, să nerețină vreun bine?Mai departe, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Cine se vaîmpotrivi Dumnezeului veșnic, cine ne va smulge din mâinile Lui atotputernice? Cine sau ce neva putea răpi favoarea Lui sau se va opune intențiilor Lui de dragoste pentru noi? De aceea,ferice de cei care cu credință copilărească pot spune: Dumnezeu este pentru mine!Făcând excepție de cele spuse mai înainte, apostolul ne dă aici trei dovezi pentru faptul căDumnezeu este pentru noi. Prima este darea la moarte a Fiului Său, a doua este, că DumnezeuÎnsuși ne socotește neprihăniți, și a treia, că nimic nu ne va putea despărți de dragostea Lui. Înprima dovadă iese în primul rând în evidență dragostea lui Dumnezeu. Ea este izvorul tuturorcelorlalte lucruri. Nu toți credincioșii înțeleg aceasta. Mulți văd cu preponderență în Dumnezeupe Judecătorul cel drept, a cărui mânie a fost cei drept înlăturată prin lucrarea lui Hristos, dar61