Revista RO>aliment editia 2 - Expertul tau in industria alimentara

INTERVIUROA
redresării pieței. În general, sectorul încă
este pe linia de plutire.
Vedeți viabilă această redresare a
pieței prin legea 321?
Legea 321 este o lege foarte bine-venită,
dar ea a operat și până acum. Numai
că așa cum a operat până acum, nu a
rezolvat problema de fond. Legea 321
ar trebui privită din perspectiva celor
trei obiective ale ei, care sunt de fapt și
stipulate în corpul legii.
Primul obiectiv ar fi să combată practicile
comerciale neloiale. Și asta s-ar traduce
prin eliminarea taxelor care se plătesc de
către producătorii, furnizorii de produse
agroalimentare rețelelor comerciale
moderne. Atât timp cât aceste taxe sunt
percepute de marea distribuție de la
furnizori, dar restul rețelei comerciale nu
percepe aceste taxe, este clar că este o
practică comercială neloială. Pentru că
aceste taxe percepute de marea distribuție
influențează piața produsului pe întregul
teritoriu al țării. Deci, eliminarea acestor
taxe ar duce la eliminarea unor practici
comerciale neloiale. De altfel, legea 321
este citată în raportul Comisiei către
Parlamentul European și Consiliul Europei.
România este citată doar cu această lege
321, care vine de fapt să reglementeze
relațiile dintre furnizor și comerț, deși
practici comerciale neloiale se pot întâlni
pe toată filiera până la producătorul
primar. Deocamdată, cele mai mari
probleme sunt în această zonă.
Al doilea obiectiv ar fi obligativitatea
tuturor operatorilor din piață de a eticheta
corect produsele. În principal legea
prevede reguli stricte de etichetare a cărnii
care sunt, bineînțeles, în concordanță cu
legislația europeană: cu țara de origine,
cu locul unde a fost crescut animalul,
cu locul unde a fost tăiat, cu locul
unde a fost tranșat ș.a.m.d. Etichetarea
corectă a produselor agroalimentare
este obligația tuturor operatorilor din
piață, fie că sunt producători, fie că
sunt comercianți. Pentru că pot fi și
producători care nu etichetează corect,
dar pot fi și comercianți. Însă nu este
permis ca, de exemplu, să te duci într-un
supermarket sau în magazine obișnuite
și să vezi că nu este etichetat corect un
produs. Este de neacceptat și din partea
producătorului că a avansat un astfel
de produs fără etichetare corectă, dar și
din partea comerciantului că a acceptat.
În această ultimă perioadă, noi am dat
un exemplu cu ouăle care provin din
comerțul intracomunitar. Atâta timp cât
producătorul român marchează cu data
durabilității minimale (DDM) fiecare ou,
iar din afară vin ouă nemarcate cu DDM,
„ELIMINAREA TAXELOR DIN
HIPERMARKET VA DUCE LA
DISPARIȚIA COMPETIȚIEI NELOIALE.”
atunci niciun magazin nu ar trebui să
accepte ouă pentru vânzare nemarcate
cu DDM, pentru că producătorul român
marchează. Deși legislația nu-l obligă,
el a făcut acest lucru pentru a informa
mai bine consumatorul și până la urmă
pentru a se apăra de astfel de importuri
sau de astfel de produse venite din spațiul
intracomunitar. Nemarcarea cu DDM a
acestor ouă care provin din țările UE dă
posibilitatea să se marcheze pe aici prin
țară, fără să se mai știe data când a fost
produs oul respectiv. Or, legislația prevede
clar că marcarea DDM-ului trebuie să
aibă în vedere perioada de la începutul
depunerii oului și până la comercializare.
Al treilea obiectiv este legat de acele 51
de procente de produse românești într-un
magazin. Acest 51% trebuie privit, după
părerea mea, ca un instrument în mâna
legiuitorului de a-l face și pe comerciant
să se apropie de producătorul român.
Astăzi, dacă privim cum se întâmplă
lucrurile pentru un comerciant mare, cel
mai simplu este să comande undeva în
Europa un produs. Îi vine produsul, îl ia la
cel mai mic preț din Europa, îl vinde, nu-i
nicio problemă. Producătorul român fiind
mai puțin organizat, mai mic, pentru că
agricultura României este mai fărâmițată,
mai puțin dotat cu spații de depozitare
care să treacă de perioada de iarnă, este
mai neglijat. Rețeaua comercială preferă
să se ducă spre produse care vin în
cantități suficiente, iar producătorul român
nu poate asigura aceste cantități. Trebuie
să facă un efort și rețelele comerciale de
a cunoaște mai bine zona de producție
din România, de a intra în dialog, de a
pune condiții care să fie respectate de
toată lumea. Trebuie să cunoască și ei
producătorul, să cunoască potențialul, să
cunoască ce cultivă, eventual să-i solicite
ce vrea și producătorul să aibă timp să
se organizeze și să producă ceea ce vrea
rețeaua comercială. Or, relația aceasta
la noi acum este ruptă. Fac față acestei
relații câteva sectoare. De exemplu,
sectorul avicol face față pentru că noi
oferim supermarketurilor și în general
rețelelor comerciale interne aproape
de 100% din ceea ce se consumă, dar
nu toate sectoarele pot să ofere acest
procent ridicat și atunci este o problemă
de recunoaștere reciprocă, de apropiere,
de a face servicii unii altora, evident, în
cadrul actului comercial care urmează să
se desfășoare.
În sectorul de avicultură există o
pondere însemnată a fermierilor de
origine străină? Aici mă refer la cei din
zona arabă, pentru că sunt unele voci
care spun că avicultura la nivel mare
nu este făcută de producători români.
Nu, nu este adevărat! Chiar dacă sunt
și investitori din lumea arabă, mai ales
din Liban, în sectorul avicol procentul nu
este foarte ridicat. Deși asta nu are mare
importanță, după părerea mea. Nu este
important cine este acționarul, important
este să se crească păsări în România. Dacă
există acționar francez, german, italian sau
libanez, pentu noi nu asta trebuie să fie
important. Important este să se producă,
să se creeze locuri de muncă, să se facă
ferme în România și să se modernizeze,
să se construiască industria de procesare
în țară. Procentul investitorilor străini
este mult prea mic, ar trebui să fie mult
mai mare. Nu contează din ce țară
provine, dar ar trebui să fie mult mai
mare, să vină cu bani în sector ca să ne
dezvoltăm. Acum vorbim la carne, de
exemplu, aproximativ 15% din sector este
investiție străină, iar la ouă, la fel, vreo
20%. Așteptăm, de exemplu, investitori
din țări UE care să vină cu bani, cu knowhow
și să ne învețe lucruri pe care noi nu
>>
15