ClujManifest 2016 - Editie Tiparita - An 2 - Nr.37 - 7 Septembrie - 13 Septembrie 2016

More documents

Recommendations

Info

Local 10 CLUJ MANIFEST Despre violență, cu psihologul criminalist Gabriela Culda Iubita, amanta sau soţia este bătută frecvent când vrea să-l părăsească, dar revine de fiecare dată la partener. Liderul lumii interlope turdene, Ovidiu Roja şi medicul orădean Dan Stamatiu sunt deţinuţi în arest preventiv, pentru că au pedepsit o femeie care i-ar fi părăsit. Recidivistul Roja nu are curajul răspunderii şi susţine că soţia sa a alunecat iarna trecută, pe scara interioară a casei, lovindu-se la cap şi torace. Soţia îi susţine versiunea şi i-a devenit principalul apărător, după ce îl reclamase pentru bătaie. Cumnata şi mătuşa soţiei nu sunt de acord şi au devenit adversare cu victima la proces. Medicului orădean Dan Stamatiu şi-a împuşcat amanta care l-a părăsit, demonstrând că violenţa asupra femeii apropiate nu este caracteristică doar lumii interlope. Psihologul criminalist Gabriela Culda a încercat câteva răspunsuri pe această temă, de ce victimele acceptă violența domestică. Acceptarea violenței în familie este o problema socio-psihologică foarte complexă. Victima, în general fiind soția, se întoarce la agresor și continuă viața de familie. De ce? Blamarea femeii agresate care decide să rămână langă agresor, este o altă problemă, la fel de importantă. Auzim reacții ”și-o merită, dacă și-a retras plangerea”/”e o proastă, doar știa cu cine se mărită”. Genul acesta de gândire și blamarea victimei duce la o acceptare a violenței asupra ei. Studii psihologice ne spun că, atunci când credem că ”singură s-a legat la cap cu ăsta”/”ea s-a băgat în asta” , suntem mai puțin dispuși să acordăm ajutor victimelor. Asta se poate observa inclusiv în atitudinea unor autorități care fie nu iau măsuri ferme la prime sesizări, fie nu se implică activ să găsească soluții împreună cu victimele. Am auzit declarații ale victimelor care relatau că în urma sesizărilor la poliție, li se spuneau: ”dacă nu ai probe, nu se poate face nimic”, ” ghinion că nu te-o lovit la față, să se vadă, să putem proba”, ”trebuia să îl lași în pace dacă l-ai văzut că e nervos”, ”acuma vrei să depui plângere și peste două zile vii să o retragi?” Toată această atitudine crează în victime un sentiment de neajutorare. Apar gânduri de ”oricum nu am ce face”, ”nimeni nu îi poate face nimic”, ”poliția e de partea lui”. Există țări care tolerează mai ușor violența domestică. Această acceptare se deduce atât din atitudinea socială la astfel de cazuri, cât și din măsurile legale ce se iau în astfel de situații. În Anglia și în SUA, un simplu telefon al femeii abuzate duce la arestarea soțului pentru 24 de ore, chiar daca nu exista nicio probă. De ce se întoarce femeia la bărbatul care a agresat-o? Înainte să condamnăm o femeie ce se întoarce la un bărbat care o abuzează trebuie să ne punem în pielea ei. Să fim conștienți că în grupul ei social de referință, este foarte posibil ca femeile să accepte agresivitatea soților lor și să fie condamnate pentru orice măsură ce implică autoritățile în aceste cazuri. Psihologic vorbim de o normalizare a comportamentului violent. Pe de altă parte, victima nu renunță doar la bărbatul ei sau la tatăl copilului ei. Renunță la viața ei de până atunci, la prieteni, la stilul de viață, la locurile în care mergea și se simțea familiar. Nu este deloc ușor! Cu atât mai mult cu cât, de cele mai multe ori se întâmplă ca ea să fi renunțat cu mult timp în urmă la proprii prieteni și propriul grup social. Astfel, la momentul la care ”ar trebui să plece”, nu știe unde, nu știe ce va face și nu are un suport social care să susțină asta. De multe ori familia o blamează pentru că nu i-a ascultat de la început. Apare o contradicție între comportamentul violent al soțului si alte gesturi de iubire și afecțiune. Tot agresorii sunt și aceia care le oferă suportul emoțional și alături de care au trăit cele mai frumoase momente. Femeia ajunge să fie derutată emoțional. A trăit momente în care bărbatul ei a făcut orice pentru ea, și altele în care a bătut-o cu nepăsare. Alege să pună pe seama lipsei de control, a furiei sau a propriei vinovății, ”ieșirile bărbatului” și să creadă că o iubește. Aceste relații de cuplu, nu se formează întâmplător. Vorbim de relații patologice atunci când partenerii își întrețin niște nevoi distructive unii altora. De exemplu, narcisismul și nevoia de putere a unuia este întreținută de nevoia de dependență și nesiguranța celuilalt. Adică, eu am nevoie să domin (psihologic/emoțional), tu ai nevoie să fii dominat. Împreună, amândoi primim ceea ce avem nevoie. Ce putem face noi în astfel de cazuri? Putem să schimbăm atitudinea față de violența domestică. Să nu o acceptăm indiferent de persoana victimei sau de context. Putem să luăm măsuri ferme atunci când se semnalează o problemă de violență, chiar dacă muncim câteva zile la un dosar ce se finalizează cu retragerea plângerii. Este un proces lung de responsabilizare socială. Și, la fel de important, așa cum s-a semnalat în foarte multe state, să fim conștienți că abuzul nu se oprește atunci când victima părăsește agresorul. În 70% dintre cazuri, violența continuă în diferite forme și după ce victima reușește să se desprindă. Așa că, ar trebui să ne gândim de două ori ce pârgii sociale le oferim noi victimelor pe întreg acest proces, ca să putem să le condamnăm întoarcerea la agresor!
CLUJ MANIFEST Cultură 11 Expoziție retrospectivă „Arta și Antroposofia” a artistului Carol Pleșa Știu că opera va trăi, va exista mai mult decât mine în timp și spațiu, însă destinele umane se deosebesc atât de mult de legile operelor de artă, chiar dacă ele au fost create de om. Simt arta! Îmi cunosc forțele mele creative și știu ce fac pentru că simt toate determinările de care depind. Simt momentul fecundării și momentul despărțirii. Căutând în lucrările mele, în profunzimea lor, recunosc drama din viața mea interioară și, în aceiași măsură operele care s-au născut din ea. Sculpturile mele formează subiectul principal al monologurilor mele interioare iar, pictura mea este pentru mine un fel de culise, un decor, un peisaj al psihicului meu dramatic, romantic, rustic. (Carol Pleșa) Muzeul de Artă Cluj-Napoca, organizează în perioada 31 august – 25 septembrie 2016 expoziţia retrospectivă a artistului clujean Carol PLEȘA. Anul acesta se împlinesc 105 de ani de la nașterea acestuia și un deceniu de la trecerea lui în neființă. Evenimentul expozițional, în mod inedit, se concentrează asupra anilor de formare a artistului. Creația sa de-o viață include sculptură, pictură și artă decorativă, iar prezenta expoziție cuprinde prevalent piese de sculptură, completate de câteva tablouri. La vernisajul expoziţiei ce a avut loc miercuri, 31 august au susținut prezintări prof. univ. Dr. Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, și Vasile Radu, curatorul expoziției. ”Este o expoziție retrospectivă într-un moment în care putem comemora cel puțin două evenimente, unul fericit și unul mai puțin fericit. Încep cu cel fericit, se împlinesc anul acesta 105 ani de la nașterea lui Caro Pleșa, dar totodată un decdeniu de la trecerea lui în neființă. Avem de-a face cu un artist extrem de complex. Chiar dacă noi am avut o altă expoziție Carol Pleșa acum un deceniu, acum parcă totul se arată într-o altă lumină. Veți putea oberva complexitatea expoziției și nu atât a expoziției, cât a omului Pleșa. Sunt cel puțin cinci-șase tipuri de material în care el lucrează, tehnici, mult mai multe. Vă sfătuiesc să veniți în grupuri mici de 2-3 persoane, să vă opriți și să admirați fiecare piesă. Domnul Vasile Radu a gândit această expoziție într-o manieră extrem de interesantă. Dacă cineva va îndrăzni să mai spună că artistul nu a fost un avangardist, cu un stil propriu, sau care a impus în Transilvania un stil propriu, acea persoană nu mai poate fi numită critic de artă. Noi am avut grijă ca în prima sală să așezăm cu uimire lucrări realizate cu o tehnică despre care în anii 60 francezii s-au bătut mult cu pumnul în piept că ei sunt cei care au pus în ecuație acel gen de artă. În 1935 Carol Pleșa deja utiliza această tehnică. Regret că un vis al lui Carol Pleșa nu s-a realizat. Toate aceste opere trebuiau să se afle într-un muzeu care să îi poarte numele. Ultimele statistici indică foarte clar că cele mai mari venituri aduse într-o urbie ca și Clujul vin din industria culturală. Nimeni nu îndrăznește în acest oraș să achiziționeze Muzeul Farmaciei și partea de sus să o dea culturii, nimeni nu vrea să investescă într-o casă unde să se expună. Sper ca liderii din acest oraș să îndeplinească acest ultim vis a lui Carol Pleșa” a prezentat, prof. univ. Dr. Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca. ”Puteți vedea prezentate cele două aripi cu care a zburat Carol Pleșa, sculptura și pictura sa. A fost o adevărată contradicție încercând să determinăm ce e mai important în creația artistului Pleșa: sculptura sau pictura sa. Actul central al creației sale este sculptura sa, în timp ce pirctura este un fel de culise, teatru de umbre cu care se joacă și în care își exprimă spiritul său romantic. Important este maniera pe care a ales-o artistul să sufere în această viață și să contruiască din această suferință o operă. Personalitatea sa este cu adevărat contradictorie pentru că a depășit o epocă, a trecut printr-o perioadă de timp extrem de importantă pentru secolul XX. Noi cei mai vechi știm că anii 20, 30, 40 ai secolului trecut au însemnat foarte mult pentru constituția culturală a societății, chiar a societății din secolul XXI. Pleșa a fost unul dintre puținii artiști care reprezintă ramura artiștilor inelectuali care sunt și filozofi și care pornesc în creația unei opere nu de la natura înconjurătoare, nu de la un subiect exterior ființei lor, ci de la natura lor interioară. Pleșa a fost un adept al științelor pozitive, în acest fel a gândit creația lui, uzând mai ales de idee, exact linia pe care mergea Brâncuși. Carol Pleșa face parte din marea familie a artiștilor conceptualiști. Ideea este suficientă ca să genereze expresie, adică ceea ce urmează ei să exprime”, Vasile Radu, curatorul expoziției. Anul 1928 a marcat două întâmplări determinante din viața lui Carol Pleșa (1911, Alba Iulia – 2006, Cluj-Napoca): familia lui s-a mutat la Cluj, unde urma să trăiască majoritatea vieții sale, și unde, în anul respectiv, a fost fondată „Societatea Antroposofică din România”, care din 1930 a scos revista ştiinţelor pozitive şi oculte întitulată „Scafandrierul Naturei şi al Lumilor Spirituale. Antroposofie”. Pe parcursul anilor de formare (între 1928–1943), tânărul Pleșa a fost influențat de cercetările din domeniul antropozofiei și ale artei orientale, și totodată de unele abordări spiritualiste pe care le-a cunoscut prin Mircea Eliade și prin profesorul de istoria artei, Felvinczi Takács Zoltán. În același timp, s-a legat strâns de sculptura umanistă practicată de meșterul său din București, Corneliu Medrea, în al cărui atelier a lucrat până în 1940. Arta lui din anii 1930–1940 a fost determinată de aceste idei, dar după instaurarea comunismului – care interzicea antropozofia și alte curente spirituale sau filosofice asemănătoare – a fost nevoit să se îndepărteze de ele. Expoziția de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca propune să prezinte acest interval scurt din creația lui Pleșa, un episod neglijat de istoria artei, dar deosebit de important și interesant. Începând din 1947, Carol Pleșa a participat la expoziţiile anuale judeţene şi naţionale. Din 1951 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În anii 1970–1980 a deschis mai multe expoziții personale internaționale, lucrările sale fiind prezentate în galerii din Germania, Israel, Olanda, Elveția. Expoziția personală retrospectivă de la Cluj, din 1988, a prezentat un artist de plină maturitate, după care, în anul 1999, Pleșa a fost onorat și cu o expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Ultima mare expoziție comemorativă a artistului a avut loc la galeria clujeană Artexpert, în anul 2011. Expoziţia va fi deschisă spre vizitare în perioada de 31 august – 25 septembrie 2016, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00–17:00.
Page 1 and 2: ANUL II • NR. 37 • 7-13 septemb
Page 3 and 4: CLUJ MANIFEST Local 3 Sala Polivale
Page 5 and 6: CLUJ MANIFEST presupunând crearea
Page 7 and 8: CLUJ MANIFEST Analiză 7 DNA, ca la
Page 9: CLUJ MANIFEST Medical 9 Scleroza mu
Page 13 and 14: CLUJ MANIFEST Interviu 13 al. Am pr
Page 15 and 16: CLUJ MANIFEST Sport 15 Un clujean a

ClujManifest 2016 - Editie Tiparita - An 2 - Nr.37 - 7 Septembrie - 13 Septembrie 2016

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?