occidentul romanesc nr 71

More documents

Recommendations

Info

16 IANUARIE 2017 Părinţi şi copii Prof. Irina Georgescu Şova California/USA Fenomenul migrării în ţările mai bine dezvoltate decât România este deja o realitate a societăţii româneşti. Dificultăţile financiare şi dorinţa după o viaţă mai bună au condus la decizii nu tocmai uşor de luat şi cu consecinţe pe termen lung. În tot acest context, atât cel care pleacă cât şi familia acestuia, trec prin schimbări importante. După cum bine ştim, în marea majoritate a cazurilor, unul dintre părinţi pleacă pentru a „deschide drumul” înainte de a muta întreaga familie sau pleacă temporar pentru a trimite bani acasă. Ce facem însă cu copiii? Îi luăm cu noi, îi lăsăm acasă? Cum vor evolua rămânând acasă? Cum se vor acomoda cu noua ţară? Cum se vor adapta când ne vom întoarce? În cazul în care copiii rămân acasă, este bine de ştiut că relaţia cu părintele plecat trebuie să continue. Ştim deja că doar a trimite bani nu este suficient pentru ei. Copiii trebuie să simtă mereu că sunt iubiţi şi acceptaţi. De la convorbirile zilnice prin telefon şi internet, la vizitele dese şi vacanţele petrecute împreună. Oricum ar fi, timpul în care copilul este separat de părintele plecat nu trebuie să fie prea îndelungat. Altfel, copilul se simte abandonat, iar mintea lui „pricepe” că nu este o prioritate pentru părinţii lui. Care sunt semnele acestui sentiment de abandon? Deteriorarea conduitei şcolare, tulburări de atenţie, indiferenţă, apatie, încăpăţânare, comportamente agresive, lipsa de perspectivă. Când acestea apar trebuie să căutăm ajutor de specialitate fără a amâna! În cazul în care copiii merg cu noi, este bine să ne pregătim emoţional pentru o perioadă dificilă în care atât adulţii, cât şi copiii se adaptează la noul mediu. Mutarea în noua ţară necesită pregătire. Copilul trebuie să se simtă parte din decizie şi să viziteze (chiar şi virtual) noul mediu, locuinţa în care va sta. Cu cât va afla mai multe detalii dinainte (de ce ne mutăm, ce vom face acolo etc.), cu atât trecerea va fi mai uşoară. Odată mutaţi, merită să ne dăm timp de acomodare şi să fim împreună ca familie, în ciuda haosului şi oboselii care însoţesc un astfel de eveniment. Trecerea va fi cu mult mai uşoară dacă familia îşi va construi cât mai repede o nouă reţea socială de prieteni sau dacă rudele cu care copiii au o relaţie de ataşament vor vizita familia. Spre exemplu, bunicii. Care sunt semnele care ne arată că un copil nu s-a adaptat? Dacă după 2-3 luni copilul devine apatic, trist, neascultător, fără dorinţa de a socializa, agresiv, este timpul să căutăm ajutorul specialistului pentru a primi recomandări de abordare a situaţiei. Poate că mulţi părinţi se întreabă cum pot căuta ajutor într-o ţară străină, mai ales când este vorba despre copii. Vestea bună este că terapia copilului se realizează (ca şi în cabinet) prin părinte. Psihologul îndrumă părinţii cum să lucreze zilnic cu copilul, pentru a-l ajuta în adaptarea sa. Având la Efectele migrației îndemână modalităţi de comunicare ieftine şi sigure cum sunt skype sau messenger, terapia poate fi realizată în limba maternă pentru copii cu un terapeut român care înţelege bine ansamblul situaţiei care a dus copilul în suferinţă. Vă recomandăm să apelaţi fără amâ- nare la ajutor specializat. Pentru un copil, jumătate de an de suferinţă este foarte mult, afectându-i dezvoltarea. Anxietatea de separare Anxietatea de separare este o tulburare care se manifestă printr-un sentiment de frică excesivă care apare la separarea reală sau imaginară a copilului de o persoană semnificativă de care este atașat emoțional, de obicei de unul dintre părinţii săi. Se manifestă de asemenea și ca o teamă intensă, care apare la copiii ce se confruntă cu situații noi în momentul în care nu sunt ală- turi de ei persoanele cu care se simt în siguranţă (de regulă, mama). Ei se îngrijorează în legătură cu posibilitatea de a li se întâmpla ceva rău sau o tragedie celor dragi, ceea ce va duce la piederea sau separarea de lungă durată față de aceștia. Acest tip de reacţii sunt considerate fireşti până în jurul vârstei de 2 ani. După această vârstă, copiii încep treptat să se obişnuiască cu situaţiile şi persoanele noi, iar teama de separare se manifestă mai puţin intens. Această tulburare este frecventă în rândul copiilor mai mici și mai puțin comună la adolescenți. Care sunt cauzele? Anxietatea de separare apare din cauza unei asocieri între factorii genetici și factorii de mediu. Cauzele genetice sunt legate de tendințele înnăscu- te ce favorizează retragerea și izolarea de persoanele sau situațiile noi. Factorii de mediu sunt însă cei determinanți în instalarea acestei tulburări. Discutăm aici despre: - părinți anxioși care devin hiperprotectivi, încurajând dependența de părinți și privând copilul de diferite prilejuri de învățare; - factori de stres (ex. divorţ, probleme de comunicare între părinţi, primele zile la grădiniţă/şcoală, apariția unui frățior, plecarea unui părinte în străinătate etc); - stil parental foarte autoritar; - părinți perfecționiști sau foarte critici, care uită sa recompenseze comportamentele pozitive ale copilului. - dormitul în pat cu unul dintre părinți. Cum se manifestă? Copilul afectat de anxietatea de separare refuză să meargă la grădiniţă sau la şcoală și are dureri frecvente de cap, de burtă, diaree sau alte probleme fizice, atunci când ştie că urmează să se separe de părinţi. Adesea, el refuză să doarmă singur și are deseori coşmaruri al căror subiect este separarea sau moartea. Face crize de plâns care însoţesc momentele de separare și încearcă să stea tot timpul în preajma părinţilor (sună sau cheamă frecvent părinții, cere promisiuni și reasigurări). Ce este de făcut? Având în vedere că această tulburare este trăită intens de copil, afectându-i funcționalitatea normală, intervenția specializată este necesară. Copiii cu anxietate de separare pot prezenta manifestări cum sunt izolarea socială, apatie, tristețe, dificultăți de concentrare în joc și alte activități, frică de animale, de întuneric, de monștri, de hoți, de moarte, etc. De aceea, pentru a nu permite problemei să avanseze, tratamentul psihoterapeutic nu trebuie amânat. Un demers terapeutic bun va începe întâi cu familia, mai ales în cazul școlarilor și preșcolarilor. Părinții vor învăța timp de câteva săptămâni cum să-și gestioneze propria anxietate și cum să își ajute copilul în a o gestiona pe a lui. Este știut faptul că un copil preia, prin imitaţie, comportamentul părintelui. El „învaţă” atât teama de eşec, starea de îngrijorare permanentă, cât şi modalităţile greşite de rezolvare a situaţiilor de viaţă ale părintelui anxios. În plus, o evaluare atentă a stilului parental și a modalităților de comunicare cu copilul și în general în familie va putea duce la eliminarea comportamentelor și cuvintelor care întrețin anxietatea copilului. Astfel, odată ce părintele învață să-și gestioneze anxietatea, odată ce elimină mesajele de reasigurare ale copilului și nu mai încurajează evitarea, lucrurile deja se vor schimba în bine în ce privește anxietatea copilului. Acesta este momentul în care este adus și copilul în cadrul terapeutic pentru ca acesta să învețe la rândul lui cum să facă față temerilor sale. Nu în ultimul rând, este de reținut faptul că procesul este de durată. Chiar dacă pare că nu se lipește nimic de copil, perseverența părintelui va da rezultate în a asculta indicațiile terapeutice și a fi un model pentru copilul lui. Curaj și nu amânați rezolvarea acestei situații. Apelați cu încredere la un psiholog. ***
Pagina copiilor IANUARIE 2017 17 Cartea cu multe pisici de Letiţia Coza Tom învaţă alfabetul Ora de lectură Tom, şcolar în anul doi, E-un neastâmpărat pisoi; Azi, chiuleşte de la şcoală... Vede-o uşă laterală, O deschide dintr-un salt, Dar rămâne-n prag, mirat, Căci acolo nu-i potecă, Ci o mică bibliotecă: Nişte de rafturi de lemn, pline Doar de cărţi cu foi veline Şi-un motan bibliotecar, Care n-a stat în zadar – S-a cultivat! N-ai habar Câte pagini a citit Şi-nţelept a devenit; Îl priveşte cu ochi mari – Vezi că poartă ochelari Fiindcă e puţin miop – Tom, micuţ, face un hop, Că s-a speriat niţel De motanul bătrânel. Dar acesta, cu blândeţe, A-nceput să-i dea poveţe: „Mai întâi se dă bineţe, Măi, nepoate! Aici, să ştii, Vin, din când în când, copii; Intră-n lumea cărţilor, Eu sunt custodele lor”. Tom, cu subţirel glăscior: „Bună ziua, tuturor!” Spune el copiilor. La fereastră – trei măsuţe Şi tot atâtea băncuţe; Aşezaţi cum se cuvine, Fiecare-o carte ţine Drept în faţa sa, pe masă. Linişte apoi se lasă, Fiindcă-i ora de lectură, Nu-i frumos să baţi din gură. Tom ia o carte-n mână, dar Ca pisica-n calendar Se uită la ea... Secretul?! Nu-nvăţase alfabetul! Ruşinat, că-i lume multă, Se aşază şi ascultă: Somnoroase păsărele (...) Se ascund prin rămurele... „Dacă-i despre păsărele, Literele nu-s chiar grele!... Astăzi mă voi strădui Să citesc ca alţi copii.” Zice Tom în gândul său. Nu avea să-i pară rău, Că – ajutat şi sfătuit – Greul l-a şi depăşit. A citit, silabisit, Până când a reuşit Să citească desluşit: „Trece lebăda pe ape Între trestii să se cule, Fie-ţi îngerii aproape – Somnul dulce.” Mai apoi, în mod discret, A-ntrebat şi de poet, Dar domnul bibliotecar Îi răspunde foarte clar: „Numele poetului E pe buzele oricui.” „Eminescu”, a şoptit Un şcolar mai răsărit. „Sună dulce la ureche!” „E Poetul nepereche.” Tom, de-atunci (vă spun pe bune!) De la şcoală nu chiuleşte, Merge rar la discotecă, Însă vine şi citeşte. A ajuns, precum s-ar spune, Şoarece de bibliotecă. Drumul spre carte Fiecare personaj corespunde unui titlu din lista de lecturi. Uneşte cu o linie personajul cu titlul adecvat. Pe ultima coloană, în dreptul fiecărui titlu, apare numele autorului fiecărui text. Personaje Lista de lecturi Autorul Copii ................ cel voinic şi merele de aur Petre Ispirescu Prâslea ............................. eram noi amândoi Mihai Eminescu Capra Cartea cu ........................................... Gellu Naum Apolodor .......................................... cu trei iezi Ion Creangă Un joc nou Tom îţi propune Şi la-ncercare te pune, Căci a citit multe texte; Poezie, basm, poveste, Snoave, fabule, aventuri Are-n lista de lecturi. Personajele din carte Sunt cu grijă selectate Şi apoi amestecate, Dar Tom ştie – negreşit – Din ce carte au ieşit. El te provoacă acum La întrecere! Ştii cum? Să le pui pe drumul bun, Conducându-le uşor Să-şi găsească locul lor. Deci trasează-le cărare Ca să meargă fiecare Spre un titlu adecvat, Care de-autor e dat. Bravo! Văd că reuşeşti Corect să le potriveşti. Şi-acum, ultima-ncercare: Scrie cu literă mare, Unde-i locul potrivit, Personajul îndrăgit. Mură-n gură Făt-Frumos Ursul Păcală Mitzura Greierele Căţeluşul ........................................ din lacrimă În ţara lui ........................................... Isprăvile lui ....................................... ................................. păcălit de vulpe ............................................ şi furnica Cântec de adormit ............................. ................................................ şchiop Mihai Eminescu Nina Cassian Petre Dulfu Ion Creangă Grigore Alexandrescu Tudor Arghezi Elena Farago
Page 1 and 2: occidentul romanesc www.occidentul-
Page 3 and 4: Kasandra Kalmann-Năsăudean Redact
Page 6: 06 IANUARIE 2017 De interes Consula
Page 9 and 10: Fără prejudecăţi: Singurii repo
Page 11 and 12: Dan Caragea - Critic literar Portug
Page 13 and 14: Comunitate IANUARIE 2017 13 Occiden
Page 15: Decembrie roșu pentru marile grupu
Page 19 and 20: Español IANUARIE 2017 19 La natura
Page 21 and 22: Corina Simionescu Hudgens Medic ter
Page 23: Mica publicitate IANUARIE 2017 23 I

occidentul romanesc nr 71

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?