Ziarul de Garda - 4 frbruarie 2017

10 I Ziarul de Gardă I nr. 4 (601) JOI, 2 FEBRUARIE 2017 www.zdg.md www.zdg.md
Ziarul de Gardă I nr. 4 (601) JOI, 2 FEBRUARIE 2017 I 11
EXCLUSiV
EXCLUSiV
Interviu cu Clotilde ARMAND, activistă civică, politiciană și manager din România
„Corupþia este o cangrenă
care macină sufletele oamenilor”
— Sunteți inginer de profesie și,
de obicei, în cazul persoanelor
împătimite de profesii tehnice
întâlnim mai rar pasiunea
pentru cuvinte. Iată că, recent,
ați lansat cartea intitulată „Am
ales România”. De ce ați simțit
nevoia să scrieți?
— Am simţit nevoia să scriu
pentru că, într-un mod foarte
subit, am devenit o persoană
publică în România şi jurnaliştii
au început să-mi adreseze diferite
întrebări legate de „grădina
mea privată”, de alegerea mea
de a veni în România, de familia
mea... Întrebări la care nu voiam
să răspund imediat. Am simţit
că, totuşi, trebuia să fac ceva cu
aceste „restanţe” care se adunau
în mintea mea. Nu puteam să
promovez sinceritatea şi transparenţa,
iar în acelaşi timp să nu
răspund la nişte întrebări simple
despre mine, despre viaţa mea.
De aceea, am decis să-mi fac
ordine în gânduri şi să le aranjez
într-o carte. Nu sunt un scriitor
şi nu pretind că aş vrea să fiu. Nu
fac artă. Nu sunt o artistă. Am
scris pentru că voiam multe să
spun.
— De ce ați considerat că este
nevoie să intrați în politică?
— Nu ştiam că intru în
politică. Credeam că intru într-o
luptă la nivel local şi că o să
rămân, până la urmă, acolo.
Nu m-am gândit că voi avea
o vizibilitate atât de mare. De
fapt, lupt de mult. Mereu am
fost o activistă civică. În repetate
rânduri am ieşit în stradă
ca să luptăm, bunăoară, pentru
Roşia Montană... Cu timpul,
ne-am dat seama că protestele
din stradă nu sunt destul de
eficiente. Apoi, prietenul nostru
Dan Nicuşor a creat Asociaţia
„Uniunea Salvaţi Bucureştiul”. A
luat această decizie după ce câştigaseră
în judecată peste 90 de
procese, dar prea puţine dintre
aceste decizii erau şi executate.
Acest lucru ne exaspera. Dan
Nicuşor a fost şi candidat independent
la Primăria Bucureşti. A
obţinut 9% din voturi, dar totuşi
nu a putut accede în calitate
de consilier municipal. Or, în
România, dacă nu ai un partid şi
candidezi la alegeri, îţi trebuie
de trei ori mai multe voturi
decât unei formaţiuni politice.
Atunci ne-am dat seama că
trebuie să facem mai mult şi să
creăm un partid, deşi toţi eram
alergici la ideea de partid politic.
Aşa am fondat „Uniunea Salvaţi
România”. Am candidat la
funcţia de primar al Sectorului 1
Bucureşti la alegerile locale din
5 iunie 2016. Timp de o noapte,
am şi fost chiar primar.
— Ce le-ați spus, ce le-ați promis
CloTIldE ArmAnd
alegătorilor în campania electorală?
— În cadrul campaniei le-am
spus oamenilor să vadă cine
sunt candidaţii şi să analizeze ce
au făcut aceştia în viaţă. E mult
mai important cine eşti şi ce ai
făcut, decât ce promiţi. Vedem că
promisiuni fac mai mulţi, le fac
mereu, dar nu se prea întâmplă
nimic. Atunci, în campanie, am
spus: uitaţi-vă cine suntem,
uitaţi-vă ce am construit în viaţa
noastră şi pe asta să vă bazaţi. Nu
am venit cu nişte promisiuni, ci
cu nişte valori. Suntem o echipă
de oameni care, în viaţa noastră,
am construit, am luptat mult,
născută la 28/06/1973, la pointe-à-pitre, în departamentul francez al Guadeloupei, unde
tatăl ei îşi îndeplinea obligaţiile militare, predând matematica tinerilor de pe insulă.
manager executiv, inginer format la Institutul de Tehnologie din massachusetts şi la Ecole
Centrale paris, cu peste 18 ani de experienţă în management şi consulting pentru giganţi
industriali din Europa şi America de nord.
din octombrie 2007, manager executiv al distribuţiei de gaz natural în regiunea Bucureşti.
În 2009, manager de proiect pentru crearea, în cadrul GdF SUEz, a unei noi filiale, distrigaz
Confort.
În septembrie 2010, recrutată de GdF SUEz Energie France în paris ca director of Innovation
& new markets, cu accent pe producţia de energie regenerabilă.
din septembrie 2013, director general pentru filialele Egis din românia, Bulgaria şi r. moldova,
în care lucrează 200 de ingineri pentru proiecte majore de infrastructură.
limbile vorbite:
Franceza (limba maternă); engleza, româna (fluent); spaniola (intermediar); germana (începător).
uneori am reuşit mai multe, uneori
mai puţine. Ceea ce vom face
mai departe va fi echivalentul
celor realizate în trecut. Acesta
a fost mesajul nostru electoral
adresat cetăţenilor.
„
Foto: Ziarul de Gardă
Toţi eram alergici la
ideea de partid
— Dacă ați fi ajuns primar, ce ați
fi v r u t s ă r e a l i z a ț i ?
— Sunt multe proiecte pe
care vreau să le realizez. Voi fi
primar la un anumit moment,
probabil, în urma alegerilor
ce vor avea loc după trei ani şi
jumătate. Atunci am să implementez
aceste proiecte. Acum,
în consiliu, avem o treime de
consilieri şi cerem transparenţă
în tot ce se face în oraş, în ţară.
Am luptat mereu ca planurile
de urbanism detaliate să fie publicate,
ca să ştim ce vor să facă
autorităţile, pentru că, în ultimul
deceniu, au fost distruse foarte
multe lucruri din Bucureşti.
— Cum se simte o femeie în
politică, domeniu în care sunt,
totuși, mai mulți bărbați?
— Nu-mi place să merg la
dezbateri unde sunt o grămadă
de bărbaţi-politicieni. Majoritatea
sunt atât de agresivi...
Personal, în anturajul lor, nu
pot să mă expun, dacă nu sunt
şi eu agresivă, dar nu-mi place
acest lucru. Să ştiţi că sunt o
femeie puternică, dar nu vreau
să fac parte din lumea aceasta de
oameni care luptă ca să spună o
frază şi nimeni nu-i aude pentru
că toţi vorbesc în acelaşi timp. De
aceea, prefer să nu apar în acest
mediu. Politicienii, de fapt, sunt
foarte plictisitori. De obicei, femeile
sunt mai directe şi în fraze,
şi în acţiuni. Femeile sunt şi mai
sincere. Cred că ele se implică cu
mai multă dorinţă de a schimba
ceva, în timp ce bărbaţii se
implică mai mult pentru putere
şi pentru ego. Sunt generalităţi
pe care le spunem, dar femeia
se gândeşte mai mult la viitorul
copiilor ei şi al tinerei generaţii,
în timp ce bărbaţii se vor gândi
mai mult la ceea ce vor obţine ei
personal.
„
politicienii sunt foarte
plictisitori
— Știți cum „respiră” o primărie
din România. Ați cunoscut,
probabil, primării și comunități
locale din Franța. În R. Moldova
este o problemă cu autonomia
locală și administrarea bugetelor
primăriilor. Dacă ați putea
explica: cât de important este ca
însăși comunitatea și consilierii
să decidă cum trebuie să se dezvolte
comunitatea? Sau, totuși,
trebuie să aștepte ordine de la
Guvern?
— Cred că o construcţie se
face de jos în sus, pentru că o
societate nu poate fi condusă de
o elită de sus. Societatea actuală
se dezvoltă în toate domeniile
pentru că există o inteligenţă
colectivă mare. Numai prin
această inteligenţă colectivă
reuşeşti să faci ceva. Într-un oraş,
dacă vrei ca autorităţile să creeze
pentru toţi ceva mai bun, mai
valoros, trebuie implicaţi oamenii.
Pentru că anume oamenii
sunt actorii acestui spectacol,
nu doar beneficiari. Astfel, ei
se vor simţi importanţi şi vor
contribui mai mult. E absurd să
crezi că un om ar putea munci
la fel ca o comunitate întreagă.
S-a demonstrat deja: sunt mai
puternice comunităţile în care
oamenii sunt implicaţi. Dacă
oamenii nu vor fi implicaţi în
dezvoltarea localităţii, atunci nu
va fi nicio energie şi oamenii nu
vor fi fericiţi, respectiv, oraşul nu
se va dezvolta.
— În R. Moldova, avem numeroase
probleme generate de
lipsa de transparență a partidelor.
Cât de important este ca
partidele să fie transparente
și să reprezinte, într-adevăr,
interesele oamenilor și nu doar
interese personale sau ale cuiva
din umbră?
— Cum este într-un oraş, întrun
sat, aşa este şi într-un partid.
Oamenii se vor implica dacă simt
că e o democraţie adevărată. Adică
acest partid aparţine fiecărui
membru. Partidul este al nostru,
al tuturor, dar este şi al tău. Tu ai
un cuvânt de spus şi părerea ta
contează. Doar aşa putem ajunge
la ceva mai bun. Atunci când
discutăm, spunem tot ce avem de
spus, chiar dacă avem păreri diferite.
În partidul nostru oamenii
sunt voluntari, adică lucrează din
entuziasm. Ei pot pleca oricând,
dacă nu ar fi ascultaţi.
— Cum este casa în care locuiți?
— Locuiesc într-un bloc din
anii `50, care era un bloc de lux
cu trei apartamente foarte bine
construite. Este amplasat într-un
cartier frumos, numit cartierul
Capitalelor, unde sunt amplasate
aproape toate ambasadele. Noi
închiriem acel apartament. Este
o locuinţă în care stăm cu toată
familia. Personal, nu sunt prea
mult timp acasă, dar atunci când
sunt, ne bucurăm de faptul că
suntem împreună.
— Ați spus că ați fost de foarte
multe ori la Chișinău. În toți
acești ani cum l-ați văzut: înflorește
sau se distruge?
— Și una şi alta. Însă, cel mai
mult se observă un urbanism ieftin,
fără gust. Am impresia că clădirile
noi care apar sunt construite
de oameni care s-au gândit mai
mult la bani şi mai puţin la estetic,
la cultură. Știu că în R. Moldova
sunt mulţi arhitecţi şi ingineri
foarte buni, dar nu ei au contribuit
la anumite dezvoltări imobiliare de
aici. În Bucureşti este şi mai rău:
monumentele de arhitectură devin
o ţintă pentru rechinii imobiliari.
Clădirile cu o vechime de sute
de ani sunt distruse, iar în locul
lor cresc, asemeni unor ciuperci,
clădiri din fier şi sticlă.
— Spuneați că ați decis să rămâneți
în România pentru că v-a
cucerit. Prin ce anume?
— România este acum locul
meu de trai. Casa mea. Viaţa
noastră. România m-a întâlnit
mereu cu braţele deschise. Visul
meu este ca şi copiii noştri să nu
plece de aici. De aceea, am să fac
tot ce-mi stă în puteri ca tinerii
din România să nu fie nevoiţi
să plece din ţara lor. E un mare
sacrificiu să-ţi pierzi identitatea,
atunci când decizi să emigrezi
în altă ţară. Cunosc acest lucru
din propria experienţă. Acum
sunt fericită că totul s-a construit
frumos, dar, credeţi-mă, nu a
fost deloc uşor la început. Îmi
era bine în Franţa, dar am plecat
pentru că iubeam.
Vreau ca urmaşii noştri să aibă
un viitor bun şi să poată edifica o
lume şi mai frumoasă în România.
Vrei să rămâi în ţara în care îţi
vezi rezultatul muncii, unde vezi
că există meritocraţie şi unde tu
valorezi ceva şi poţi contribui la
dezvoltarea oraşului, ţării.
De exemplu, după război,
Franţa şi Germania erau complet
distruse, dar oamenii nu au stat
cu mâinile în şold şi au reconstruit
totul, pentru că ştiau că
vor beneficia de toată această
muncă. Însă, când ai impresia că,
indiferent de cât de mult lucrezi,
totuşi nimic nu se schimbă, iar în
viitor nu te aşteaptă nimic bun,
decizi să pleci.
— În cât timp ați învățat limba
română? În R. Moldova sunt
mulți oameni care trăiesc aici 50
de ani și tot nu cunosc limba...
— Am învăţat limba română
pe parcursul anilor, mai ales în
timpul pe care îl petreceam în
România. La început cunoşteam
limba doar la nivel de supravieţuire,
adică puteam să spun
orice, dar nu mă simţeam prea
bine când trebuia să port discuţii
mai lungi în limba română. Însă,
în ultimii trei ani am depus mai
mult efort, am studiat-o mai minuţios
şi acum am o mare plăcere
să discut în limba română şi să-i
înţeleg toate subtilităţile. Regret
că nu am făcut asta mai devreme.
— Știți că avem această dispută:
limba română – limba „moldovenească”,
ați văzut vreo
diferență între limba pe care o
vorbesc oamenii din R. Moldova
și cei din România? Poate nu
i-ați înțeles ce spun? Poate ați
avut nevoie chiar să apelați la
dicționare?
— În niciun caz. Consider că
Foto: Ziarul de Gardă
această problemă este una ce ţine
de ideologie, şi nu ceva real. Astfel
de probleme există şi în Franţa,
unde fiecare regiune are accentul
ei şi regionalisme. Am văzut
cum se vorbeşte limba franceză
în Canada. Am văzut cum se
vorbeşte limba engleză în Anglia
şi în America. Am văzut cum se
vorbeşte limba germană în sudul
şi în nordul Germaniei. Astfel
încât, vă spun sigur că diferenţa
dintre limba română vorbită în
România şi în R. Moldova este
una foarte mică. E aceeaşi limbă,
dar vorbită uşor diferit. Acest lucru
este frumos. Nu am nevoie de
un dicţionar ca să înţeleg ce-mi
spuneţi (râde).
— Vorbiți cu multă simpatie
despre România. Dacă ar fi să
sugerați top trei locuri de văzut
acolo, care ar fi acelea?
— Bucureşti – este suficient
să te plimbi pe acolo ca să simţi
istoria acelor locuri şi cât de sufletişti
sunt oamenii. Este un oraş
plin de viaţă.
iaşi – mereu îmi apare imaginea
lui Alexandru ioan Cuza cum
trece călare pe cal. Am învăţat
istoria României când am susţinut
examenul pentru obţinerea
cetăţeniei române, în 2015.
Satul Măgura – este un loc
frumos, unde îmi duc familia din
Franţa, atunci când ne vizitează.
Carpaţii sunt o mare comoară a
României, care trebuie păstrată.
— Ce părere aveți despre Brexit și
această mișcare anti-UE?
— Să ştiţi că, în România, nu
există vreun partid care să nu
creadă în UE. Sunt foarte puţini
români care nu ar fi pro-europeni
şi acesta nu este un calcul meschin.
UE trebuie să rămână unită.
Eu cred într-o UE nu doar la nivel
economic, dar şi la nivel de valori
europene. Cu toate acestea, consider
că Europa de Vest poate învăţa
multe şi de la Europa de Est,
cum ar fi partea aceasta de suflet.
Da, da. Europa de Est nu e atât
de materialistă, şi aici vorbesc de
popor, nu de oligarhii cărora nu
le pasă de Europa şi de nimeni. Ei
nu-l au nici pe Dumnezeu.
— În toate discursurile și interviurile
dvs. vorbiți despre corupție.
De ce considerați că trebuie să
luptăm cu acest viciu?
— Luptăm cu corupţia, pentru
că ea ucide. Asta s-a văzut foarte
clar în cazul tragediei de la Clubul
Colectiv. Asta se vede clar în toate
spitalele din România. Ceea ce
înseamnă că medicamentele care
sunt negociate la nişte preţuri
speciale sunt luate din firmele din
sistem şi reexportate pe alte pieţe
din Europa, la un preţ mult mai
mare. Astfel, copiii sau bătrânii nu
mai au acces la aceste medicamente.
iată de ce corupţia ucide.
Corupţia distruge şi comunitatea.
Tinerii nu mai au încredere în stat
şi decid să plece, să-l abandoneze.
Corupţia distruge moral o
comunitate întreagă, devii şi tu
tentat să participi la acest sistem,
ca să obţii şi tu unele beneficii.
Corupţia corupe mai departe.
Corupţia este o cangrenă care
macină suflete. Corupţia distruge
o ţară întreagă.
pentru conformitate,
ziarul de Gardă