Ziarul de Garda - 4 frbruarie 2017

14 I Ziarul de Gardă I nr. 4 (601) JOI, 2 FEBRUARIE 2017 www.zdg.md www.zdg.md
Ziarul de Gardă I nr. 4 (601) JOI, 2 FEBRUARIE 2017 I 15
TRĂiND DE GARDĂ
LA MARGiNEA EUROPEi
VIAÞA PARCURSÃ ÎN MÂINI
„Nu-mi amintesc ce simți când
mergi pe propriile picioare”
Agripina Gavriluţă nu a mers pe propriile picioare de la vârsta de doi ani. În timpul iernii o găseşti sprijinită de peretele cald al sobei
Un om se simte împlinit
atunci când ştie că este iubit
şi înconjurat de oameni
dragi. de această părere
este Agripina Gavriluţă,
care, de 73 de ani, nu a mai
simţit cum e să păşeşti
peste un prag sau să te ţii
pe propriile picioare.
Tatiana BEGHIU
Agripina Gavriluţă este din satul
Puhoi, raionul ialoveni. Toată
viaţa a trăit în acest sat, în casa
părinţilor, fiind înconjurată de cei
dragi. „Viaţa este grea, dar frumoasă,
dacă nu eşti singur”, ne spune
femeia, pe care am găsit-o acasă,
aşezată jos pe o plapumă, sprijinindu-şi
spatele de peretele cald al
sobei, cu picioarele strânse sub ea şi
cu mâinile ascunse în poală.
„Bântuia războiul pe aici”
Părinţii i-au povestit că a mers
până la vârsta de doi ani, după care,
din cauza unei boli, picioarele au
încetat să o mai asculte. „Părinţii
îmi spuneau că eram tare zbânţuită.
Alergam mult. iar la vârsta de
doi ani m-am îmbolnăvit. Am stat
aşa vreo două săptămâni. Corpul mi
s-a înroşit şi eram tare slăbită. După
asta nu mă mai puteam ţine pe picioare.
În acea perioadă, bântuia
războiul pe aici, de aceea nici medici
nu găseai prin sat. Aşa am ajuns
să nu mai pot merge. Picioarele au
mai crescut, dar nu s-au dezvoltat.
Și iată, am 75 de ani şi continui să
mă mişc sprijinindu-mă în mâini”,
povesteşte Agripina, resemnată cu
trecutul său, pe care şi l-a croşetat
din amintirile părinţilor. „Nu-mi
amintesc deloc ce simţi când mergi
pe propriile picioare. Da, multe
parcă îmi sunt şterse din memorie.
Eram prea mică ca să le ţin minte,
dar aşa mi-i mai uşor”, recunoaşte
femeia, aranjând o cută de la fusta
ce-i acoperă picioarele.
Pentru că nu putea merge, nu a
frecventat şcoala, iar singurii profesori
din viaţa ei au fost fraţii, care au
învăţat-o să scrie şi să citească. „Am
fost şase copii la părinţi. Eu sunt al
doilea. Chiar dacă fraţii erau mai
mici, tot ei m-au învăţat să scriu şi
să citesc. Datorită familiei noastre
numeroase, nu m-am simţit nicio
clipă singură. Chiar dacă nu am
avut copii, am crescut vreo zece”,
zâmbeşte Agripina, amintindu-şi de
zilele în care îşi îngrijea nepoţii.
Toţi vin la lelea
Familia o dezmiardă „Lelea”.
Aşa îi spun şi copiii din sat. Aşa îi
spun şi sătenii. „Tot satul îi zice
Lelea. Chiar şi cei mici. Unde vă
duceţi? La Lelea”, râde Valentina
Știrbu, asistentă socială din sat,
care trăieşte în vecinătate cu Agripina
Gavriluţă. „Ei, în loc să-mi zică
mâca, îmi zic lelea, dar aşa s-au învăţat
şi tot satul îmi zice aşa. Copiii,
cum mă văd pe prispă, vin repede la
mine. Singură nu rămân nicio clipă”,
zâmbeşte cu timiditate femeia,
aranjându-şi bretonul tăiat scurt şi
drept, care îi iese de sub broboadă.
„În fiecare duminică, mai ales
când afară e cald, prispa se umple
de copii. Toţi vin să stea cu Lelea.
Trăiesc în vecinătate şi mă molipsesc
de zâmbetele lor. Câteodată
Foto: Ziarul de Gardă
îmi este ciudă că am mult de lucru
prin gospodărie şi nu reuşesc să vin
şi eu. Este ca un rug la care se adună
toţi ca să se încălzească”, ne spune
Valentina Știrbu. „E vesel la ea. Aşa
îi este firea, dacă nu ar iubi atât de
mult oamenii, nu ar veni nimeni s-o
vadă”, adaugă asistenta socială.
„nu poţi nici măcar să te
mişti...”
Sătenii susţin că Agripina este
ca o sclipire, mereu cu zâmbetul
pe buze şi gata să te încurajeze sau
Foto: Ziarul de Gardă
Asistenta socială Valentina știrbu în vizită la Agripina Gavriluţă. Aceasta este
întâmpinată de rodica Adam, nepoata Agripinei
să te încălzească cu o vorbă bună.
„Ea nu-şi plânge de milă, ci priveşte
optimistă înainte. Mai mult
îi este jale de bătrânii singuratici,
care nu au pe nimeni...”, explică
Rodica Adam, nepoata care trăieşte
în aceeaşi casă cu Agripina.
„Nu mă plâng pentru că nu am
de ce să o fac. M-am trezit aşa, că
nu pot merge pe picioare şi atât.
Să fi fost mai mare şi să fi ţinut
minte ce simţi atunci când mergi
pe picioare, poate avea să-mi fie
acum mai greu, dar aşa mă ştiu şi
nu-mi imaginez cum ar fi fost altfel.
Mi-i jale de bătrânii care sunt
complet singuri. Nici nu-mi pot
închipui cum este să trăieşti aşa...
să aştepţi să-ţi deschidă măcar cineva
uşa, dar nu vine absolut nimeni,
iar tu nu poţi nici măcar să
te mişti şi...”, Agripina se opreşte
în mijlocul frazei, iar pe faţă i se
aşterne emoţia.
„Au obosit şi ele, sărmanele”
Ziua Agripinei Gavriluţă începe
dis-de-dimineaţă. Femeia se
trezeşte, se îmbracă şi, în timpul
iernii, se aşază cât mai aproape
de sobă. „Aici stau aproape toată
ziua. Pregătesc legumele, pentru
ca nepoata, când revine de la serviciu,
să le gătească. Doar să aducă
totul lângă mine”, spune femeia.
Vara, însă, o găseşti pe prispă sau
în grădină. „Mai demult era mai
vioaie. S-a învăţat să facă totul
singură. Vara o vedeam cel mai
des în grădină, smulgând buruienile
sau prăşind cu o sapă mică.
Prăşea în jurul ei, apoi se mişca un
pic şi continua. Lucra mereu. Nu
putea să stea nicio clipă. Curăţa
toate legumele pentru a fi conservate,
iar când nepoata se întorcea,
trebuia doar să le pună pe foc şi în
borcane”, ne povesteşte Valentina
Știrbu, iar în ochi îi sclipeşte admiraţia.
„Acum fac mai puţine lucruri,
pentru că mă dor mâinile şi nu am
ce să le fac. Au obosit şi ele (mâinile,
n.r.), sărmanele. Dacă am
mers toată viaţa cu ele”, suspină
Agripina, privindu-şi cu tristeţe şi
uşoară nedumerire palmele. „Nepoţii
mă ajută mult. Nici nu-mi
pot imagina ce aş face fără ei...”,
adaugă ea, ca pentru sine.
În toată viaţa sa, Agripina a
ocolit cabinetul medical. „Nu am
fost la medici, mi-e frică de ei, mai
ales de injecţii”, recunoaşte femeia,
iar obrajii i se rumenesc de sfială.
„O singură dată avea temperatura
înaltă şi i-am dat o pastilă,
dar nici pe aceea nu a putut să o
bea”, spune nepoata.
Agripina Gavriluţă a primit
un scaun cu rotile de la Primărie.
„Acum am cu ce să mă plimb.
Am fost în centrul oraşului şi tare
e frumos acolo. În urmă cu mai
mulţi ani am fost şi la Chişinău,
dar nu am ieşit niciodată din Moldova”,
ne spune femeia. Întrebată
ce o face fericită şi ce ar vrea să
schimbe în R. Moldova, Agripina
ezită câteva fracţiuni de secunde,
după care ne spune: „E bine să fii
iubită. Toţi vin la tine şi nu ai timp
să fii tristă... Vreau ca toată lumea
să fie fericită şi să fie pace în ţară.
Oamenii să se înţeleagă unii cu
alţii, iar cei care au probleme de
sănătate, să lupte aşa cum sunt. Să
nu le pară rău că sunt altfel decât
ceilalţi. Probabil, asta a fost voia
Domnului. Oare mie mi-a trebuit
să merg aşa?”, conchide Agripina
Gavriluţă.
„Educaþia sexuală” - între speculaþii şi realitate
Fiecare a 10-a gravidă din r.
moldova este adolescentă.
În aceste condiţii, subiectul
educaţiei sexuale în şcoli
provoacă opinii contradictorii,
separând societatea în
două tabere: pro şi contra.
mai mult chiar, în campania
prezidenţială din toamna
anului 2016, educaţia
sexuală devenise unul
dintre subiectele speculate
de politicieni. deşi accesul
tinerilor la educaţia sexuală
obligatorie în instituţiile de
învăţământ este stipulat în
legea nr. 138 privind sănătatea
reproducerii, adoptată
în 2012, datele statistice
arată deficienţe majore în
implementarea acesteia.
maria șVEŢ
În septembrie-decembrie 2016, Y-
PEER Moldova, cu suportul Fondului
ONU pentru Populaţie (UNFPA
Moldova), a pilotat cursul „Educaţie
sexuală” în două instituţii de învăţământ
de la noi. iniţiativa a pornit
după ce au fost chestionaţi 1100 de
tineri din R. Moldova. Dintre aceştia,
1011 au menţionat că ar avea nevoie
de această disciplină. Astfel, de acest
curs au beneficiat 62 de elevi din clasele
a 8-a şi a 9-a de la Liceul „Spiru
Haret” din Chişinău şi de la Gimnaziul
din satul Vânători, Nisporeni.
Copii care nasc copii
În 2015, peste 700 de copii au
fost născuţi de către mame minore,
47 dintre acestea având sub 16 ani,
conform Biroului Naţional de Statistică
(BNS).
La doar 15 ani, Violeta (nume
schimbat, n.r.) a adus pe lume un
băieţel. Mama fetei era plecată peste
hotare, aceasta rămânând în grija
bunicii. A ascuns faptul că este însărcinată
şi a frecventat şcoala până
în ultima zi. A susţinut pe 10 normativele
la cultura fizică, după care,
revenind acasă, a născut... în veceu,
neasistată de medici. Deşi era minoră,
a decis să nu se despartă de copil,
fiind ajutată de bunică. Cu timpul, a
reuşit să-şi refacă viaţa. S-a căsătorit
şi a trecut cu traiul în alt sat. Cazul
Violetei e unul dintre puţinele de
acest gen, cu un sfârşit fericit.
Laura (nume schimbat, n.r.) a rămas
însărcinată când avea 16 ani. Tatăl
său, când a aflat, a ameninţat-o că
o alungă de acasă. Au intervenit profesorii.
L-au chemat la şcoală, au discutat.
Cu timpul, tatăl s-a resemnat şi
a iertat „greşeala” fiicei, dar copilului
nu i-a fost sortit să se nască, tânăra
pierzând sarcina. Colegele ei susţin
că de vină este tatăl copilului, care a
bătut-o. Laura a revenit la şcoală, şi-a
încheiat studiile, dar spune că trecutul
nu poate fi şters cu un burete.
„În şcoala noastră au fost 5 cazuri,
pe parcursul a 5-6 ani, când elevele
au rămas însărcinate. Părinţii care au
mai rămas în sat nu au grijă de educaţia
copiilor, mai ales de educaţia lor
sexuală”, ne spune Larisa Gheorghică,
directoarea Gimnaziului din Vânători.
În ambele instituţii de învăţământ
decizia-pilot de a desfăşura
ore de educaţie sexuală a fost luată
de comun acord cu profesorii, elevii
şi părinţii. „Am pus la vot şi, într-un
final, toţi părinţii au fost de acord să
implementăm acest curs. Ulterior, neau
spus că sunt mulţumiţi, deoarece
copiii deveniseră mai deschişi în discuţiile
cu ei”, spune Marina Grecu, diriginta
clasei a 8-a, psihologă la Liceul
„Spiru Haret”.
Rezultatele cursului au fost evaluate
pe baza anchetelor completate
de elevi până şi după finalizarea cursului.
„Dacă la pre-test ei încercau să
spună lucruri filozofice, formulate
complicat, fără a cunoaşte prea multe
la subiect, la post-test, au răspuns
sincer, nu au mai utilizat formulări
complicate”, spune Anna Susarenco,
preşedinta Y-PEER Moldova.
„La început, să fiu sincer, nu ştiam
răspunsul la nici jumătate din întrebări.
La ultimul test, însă, practic am
răspuns la toate întrebările. Părinţii au
fost tare bucuroşi, deoarece ei nu au
putut să-mi explice unele lucruri aşa
cum au putut cei care ne-au predat temele”,
spune Marcela Carazie, elevă în
clasa a 8-a la Gimnaziul din Vânători.
„Cursul de educaţie sexuală a fost
benefic pentru noi, pentru că multe
lucruri chiar nu le-am ştiut, iar când
le-am aflat nu ne venea a crede că
asta poate exista. Am învăţat cum să
ne protejăm, la cine să ne adresăm în
diferite situaţii”, susţine iurie Triboi,
elev în clasa a 8-a la Gimnaziul din
Vânători.
Educaţia sexuală – între
speculaţii şi realitate
Subiectul implementării educaţiei
sexuale în şcoli a provocat opinii contradictorii,
divizând societatea în două
tabere: pro şi contra. Scandalurile iscate
pe acest subiect s-au ales, de fiecare
dată, cu implicarea bisericii, cea mai
recentă fiind în timpul scrutinului prezidenţial
din 2016. Episcopul de Bălţi
şi Făleşti, Marchel, susţinătorul aprig
al candidatului pro-rus igor Dodon, în
prezent preşedinte al R. Moldova, a îndemnat
cetăţenii să nu voteze pentru
Maia Sandu, preşedinta Partidului Acţiune
şi Solidaritate (PAS), acuzând-o,
printre altele, de faptul că, în 2013, pe
când era ministră a Educaţiei, a permis
în bibliotecile şcolare cartea „Viaţa sexuală”
şi a promovat predarea educaţiei
sexuale în şcoli.
Totuşi, preşedinta Y-PEER Moldova,
Anna Susarenco, spune că unii
preoţi susţin predarea în şcoli a acestei
discipline. „Am discutat cu preoţii
din mai multe localităţi. Aşteptarea
noastră a fost că ei vor identifica
punctele comune, pentru că sănătatea
reprezintă o valoare atât pentru
biserică, cât şi pentru noi, tinerii. Neam
bucurat că nimeni dintre ei nu a
spus că este total împotrivă”, spune
Susarenco.
Și igor Dodon s-a pronunţat, în
perioada electorală, împotriva acestei
discipline. Astfel, pe 18 octombrie
2016, acesta declara: „Sunt categoric
Foto: Ziarul de Gardă
28 de elevi din clasele a 8-a şi a 9-a de la Gimnaziul din s. Vânători au beneficiat de cursul „Educaţie sexuală” în perioada
septembrie-decembrie 2016
Numărul de copii născuți în Republica Moldova,
în funcție de vârsta mamei
Vârsta/Ani 2012 2013 2014 2015
>16 77 53 60 47
16 202 197 193 207
17 475 484 486 467
18 948 898 899 886
19 1470 1380 1323 1302
Sursă date: statistica.md
împotriva introducerii în curriculumul
şcolar a educaţiei sexuale şi a altor
valori care nu ne sunt proprii. Nouă,
moldovenilor, nu ne trebuie aceste lucruri,
ţineţi-le la voi în Europa, în alte
ţări, distrugeţi acolo familiile”.
Pe de altă parte, potrivit lui Nicolae
Osmochescu, doctor în drept, fost
judecător la Curtea Constituţională,
preşedintele nu are împuterniciri să
ia decizii la acest subiect, deoarece
orice reformă în domeniul educaţiei
se face prin lege, iar legile se adoptă
în Parlament. „Preşedintele poate
iniţia, poate promova o idee sau alta,
dar adoptarea unei legi îi aparţine exclusiv
Parlamentului”, susţine acesta.
Reporterul ZdG a solicitat opinia
mai multor deputaţi din Parlamentul
R. Moldova la acest subiect.
Paradoxal, dar Marina Radvan,
membră a PSRM, dar şi a Comisiei parlamentare
pentru educaţie, nu este la
fel de categorică în declaraţii precum
fostul său şef de partid, igor Dodon.
Aceasta consideră că subiectul predării
educaţiei sexuale în şcoli trebuie
iniţial consultat cu societatea civilă şi
actorii implicaţi: profesori, părinţi, experţi.
„Doar atunci ne putem face nişte
concluzii”, a declarat Radvan.
Lilian Carp, vicepreşedinte al
Partidului Liberal, membru al Comisiei
parlamentare pentru educaţie, se
pronunţă pentru „Educaţia sexuală”
în şcoli. „Conţinutul cursului trebuie
să corespundă particularităţilor de
vârstă, pentru a nu exagera anumite
lucruri, dar, totodată, de pregătit co-
Foto: Ziarul de Gardă
Anna Susarenco şi liuba Chirilov, coordonatoare Y-pEEr moldova, le-au predat
elevilor cursul „Educaţie sexuală” timp de un semestru
pilul pentru fiecare etapă a vieţii”, a
declarat Lilian Carp pentru ZdG.
„Sunt de acord cu introducerea
acestei discipline în instituţiile preuniversitare,
pentru că ar contribui, în
primul rând, la prevenirea relaţiilor
sexuale timpurii, ar ajuta tinerii să
înţeleagă ce înseamnă să-ţi planifici
o familie, ar promova cunoştinţe despre
beneficiile şi riscurile maternităţii.
Este clar că în societate persistă o atitudine
contradictorie, dar necunoaşterea
este mult mai periculoasă”, consideră
parlamentara PDM, Valentina
Buliga.
Liliana Nicolaescu-Onofrei, expertă
în politici educaţionale, vicepreşedintă
PAS, susţine iniţiativa:
„Mai mulţi ani în urmă, a fost un
proiect ce presupunea introducerea
în şcoli a disciplinei „Deprinderi de
viaţă”, care includea şi componenta
„Educaţie sexuală”. ignoranţa unor
organizaţii, a celor care nu înţeleg, de
fapt, ce înseamnă educaţia sexuală, a
făcut ca acest obiect să fie exclus din
lista disciplinelor obligatorii. Nu este
întâmplător faptul că, în peste 400 de
instituţii de învăţământ general, elevii
solicită şi studiază opţional disciplina
„Educaţie pentru sănătate”, care include
toate aceste aspecte. Mă bucur
că există elevi şi părinţi conştienţi de
importanţa lor”.
„Consider că, în instituţiile de
învăţământ din R. Moldova, trebuie
să fie predată disciplina „Deprinderi
de viaţă” şi, în cadrul acesteia, să fie
discutate şi problemele educaţiei sexuale,
igiena personală, pregătirea
pentru perioada de maturitate. Mai
ales acum, când în R. Moldova sunt
aproximativ 100 000 de copii ai căror
părinţi sunt plecaţi peste hotare”,
susţine deputata PCRM, Elena Bodnarenco.
Angajament asumat pe jumătate
Mariana Goraş, şefă adjunctă a
Direcţiei învăţământ preuniversitar
din cadrul Ministerului Educaţiei, a
declarat pentru ZdG că numărul elevilor
care au beneficiat de cursul pilot
„Educaţia sexuală” este prea mic, din
care cauză nu se pune în discuţie extinderea
acestui curs în alte şcoli.
Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei
consideră că fiecare instituţie
de învăţământ îşi determină direcţiile
prioritare proprii, pe care le poate implementa
în cadrul activităţilor extraşcolare.
„Dacă administraţia instituţiei,
pe baza unui sondaj, acceptă şi un astfel
de domeniu, în afara orelor de curs,
noi susţinem această idee. Este important,
dacă este vorba de un subiect
mai sensibil în viziunea unora, să fie şi
acordul părinţilor pentru aşa ciclu de
lecţii”, a declarat Mariana Goraş.
Prima încercare de a introduce
educaţia sexuală în şcolile din R.
Moldova a fost în septembrie 2005.
Atunci, Ministerul Educaţiei a introdus
în curriculumul şcolar disciplina
obligatorie „Deprinderi de viaţă”, în
care se conţineau mai multe subiecte
pe tema educaţiei sexuale. Acest lucru
a provocat, în acea perioadă, un val de
proteste şi discuţii contradictorii. Curând,
la insistenţa unor reprezentanţi
ai Mitropoliei Moldovei, cursul a fost
trecut pe lista disciplinelor opţionale,
iar manualele au fost retrase din şcoli.
Ulterior, în 2012, a fost aprobată Legea
nr. 138 privind sănătatea reproducerii,
care prevede accesul tinerilor la educaţie
sexuală obligatorie în cadrul instituţiilor
de învăţământ.